Despagubiri morale. Criterii de apreciere.
In conditiile in care nu exista criterii legale si absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral, trebuie avute in vedere consecintele negative suferite de persoana vatamata, in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, masura lezarii lor, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala, evaluarea baneasca fiind una aproximativa, bazata pe considerente de echitate corespunzatoare prejudiciului real si efectiv incercat de victima.
- art.14 si 346 C. pr. pen.; art.998 si 999 din vechiul Cod civil
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A II-A PENALA,
DECIZIA NR. 884/R din 04.05.2012)
Asupra recursurilor penale de fata, retine urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.265 pronuntata de Judecatoria Buftea la data de 19.05.2011 in dosarul nr. 2207/94/2011, in temeiul art.239 alin.2 si 5 Cod penal cu aplic. art. 3201 Cod procedura penala, a fost condamnata inculpata P.M.C., la pedeapsa de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de ultraj impotriva unui politist.
In temeiul art.2721 teza a –II –a Cod penal cu aplic. art.3201 Cod procedura penala a fost condamnata inculpata P.M.C. la pedeapsa de 2 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de sfidare a organelor judiciare.
In temeiul art.33 lit.a si art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate urmand ca inculpata sa o execute pe cea mai grea de 1 an inchisoare.
In temeiul art.71 cod penal, i s-a interzis inculpatei exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a si b Cod penal.
In temeiul art. 81 Cod penal, a fost suspendata conditionat executarea pedepsei pe durata unui termen de incercare de 3 ani, stabilit in conditiile art. 82 cod penal.
In temeiul art.359 cod procedura penala i s-a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor art.83 cod penal, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii.
In temeiul art.71 al.5 cod penal, a fost suspendata executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
S-a dispus disjungerea laturii civile si formarea unui dosar separat.
Sentinta penala a ramas definitiva la data de 14.10.2011 prin decizia nr. 2037 a Curtii de Apel Bucuresti, prin care a fost respins recursul inculpatei.
In fapt, s-a retinut ca la data de 04.09.2010, in jurul orei 11, agentul principal de politie M.L.D. se afla in exercitarea atributiilor de serviciu pe Soseaua Bucuresti - Nord din orasul V., in zona trecerii la nivel cu calea ferata aflata la limita cu municipiul Bucuresti, dupa ce anterior primise o dispozitie telefonica din partea sefului ierarhic, B.C.G., sa se deplaseze cu motocicleta de serviciu marca BMW, nr. de inmatriculare B-90-DSC in zona respectiva pentru a asigura fluidizarea traficului rutier. Aceasta dispozitie a fost motivata de martorul B.C.G. prin faptul ca in mod frecvent artera respectiva devine aglomerata, atat din cauza traficului rutier intens, cat si din cauza nerespectarii regulilor de circulatie in zona trecerii la nivel cu calea ferata, in special depasirea coloanei aflata in stationare sau trecerea printre semibarierele coborate in asteptarea trenului.
La un moment dat, in timp ce semibarierele la nivel cu calea ferata erau coborate, agentul principal de politie M.L.D. a observat autoturismul marca Toyota Rav 4, nr. de inmatriculare B-88-NBL, la volanul caruia se afla inculpata P.M.C., depasind coloana de masini aflata in stationare, formata pe sensul de mers dinspre Pipera spre Bucuresti.
Intrucat, pe aceasta directie de deplasare, sectorul de drum nu era prevazut decat cu o singura banda de circulatie pe fiecare sens, agentul principal de politie M.L.D. s-a apropiat de autoturismul respectiv si, dupa ce s-a legitimat, i-a solicitat conducatoarei auto sa prezinte actul de identitate, permisul de conducere si certificatul de inmatriculare.
Inculpata P.C.M. a refuzat sa puna la dispozitia organului de politie documentele solicitate, invocand faptul ca in zona nu exista nici un marcaj sau semn de circulatie care sa restrictioneze stationarea, precum si faptul ca agentul principal de politie M.L.D. nu a legitimat si conducatorul autoturismului aflat in fata sa.
In timpul acestei discutii contradictorii, pe parcursul careia inculpata P.M.C. a intrebuintat cuvinte insultatoare la adresa agentului de politie rutiera, semibarierele la nivel cu trecerea ferata s-au ridicat, iar coloanele de masini din ambele sensuri de mers s-au pus in miscare.
In aceste conditii, existand riscul ca traficul rutier sa se blocheze, agentul principal de politie M.L.D. s-a pozitionat in fata autoturismului cu nr. de inmatriculare B-88-NBL si a solicitat telefonic sprijin la dispeceratul IPJ Ilfov, reusind sa transmita locatia unde se afla, desi inculpata P.M.C. claxona cu insistenta tocmai pentru a impiedica acest lucru.
Inculpata P.M.C. a incercat la un moment dat sa intoarca, ruland autoturismul inapoi, dar a renuntat la aceasta manevra intrucat, din cauza miscarilor necoordonate, exista riscul de a crea o stare de pericol pentru ceilalti participanti la trafic.
In timp ce agentul principal de politie M.L.D. se afla in fata autoturismului cu nr. de inmatriculare B-88-NBL, inculpata P.M.C. a pus in miscare masina, accelerand brusc, manevra in urma careia partea vatamata a fost proiectata pe capota.
Intrucat conducatoarea auto si-a continuat deplasarea, traversand calea ferata, agentul principal de politie M.L.C., actionand sub imperiul temerii ca aceasta ar fi putut mari viteza de rulare, a scos cu mana dreapta pistolul aflat in toc si l-a indreptat catre inculpata P.M.C. care a oprit brusc masina, partea vatamata cazand in fata acesteia.
In urma incidentului, agentul principal de politie M.L.D. a suferit contuzii la genunchiul si gamba piciorului drept, asa cum rezulta din scrisoarea medicala nr.23391/04.09.2010, emisa de Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti, leziuni care au fost produse, potrivit declaratiei partii vatamate, atat in momentul impactului cu autoturismul, cat si in momentul traversarii liniei de cale ferata, din cauza denivelarilor existente la nivelul acesteia.
La scurt timp dupa incident, la fata locului a sosit un echipaj de politie
din cadrul Politiei orasului V., alertat in urma apelului telefonic emis de agentul principal de politie M.L.D., dar si mai multi martori oculari care au solicitat luarea masurilor legale fata de conducatoarea auto.
Desi de aceasta data a prezentat actul de identitate, permisul de conducere si certificatul de inmatriculare, inculpata P.M.C. a continuat sa adreseze injurii agentului principal de politie M.L.D., iar la un moment dat, fara acordul organelor de politie, si-a continuat deplasarea invocand trauma emotionala a fiului sau, I.V.C. in varsta de 2 ani si 7 luni, care, aflat pe bancheta din spate a autoturismului, a asistat la incident.
Organele de politie au pornit in urmarirea acesteia, autoturismul condus de inculpata fiind blocat dupa aproximativ cateva sute de metri, pe Bd. D.P. din Bucuresti.
Noul dosar format ca urmare a disjungerii laturii civile a fost inregistrat sub nr.5493/94/2011 pe rolul Judecatoriei Buftea.
Asupra laturii civile disjunse si care face obiectul prezentei cauze instanta de fond a retinut ca partea civila M.L.D. s-a constituit parte civila cu suma de 1000 euro, daune materiale si 150.000 euro, daune morale.
Nu au fost solicitate si nu s-au administrat probe in sustinerea laturii civile a cauzei.
Prin sentinta penala nr.689 din 07 decembrie 2011, pronuntata de Judecatoria Buftea, in dosarul nr. 5493/94/2011, a fost admisa, in parte, actiunea civila formulata de partea vatamata M.L.D. si, in temeiul art.14, 346 al.1 cod procedura penala raportat la art.998-999 cod civil, a fost obligata inculpata P.M.C. la plata echivalentului in lei a sumei de 15.000 euro (de la data efectuarii platii) catre partea civila M.L.D., reprezentand daune morale. In temeiul art.192 al.1 cod procedura penala, a fost obligata inculpata la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu privire la actiunea civila, instanta a apreciat ca actiunea este intemeiata in parte.
Astfel, s-a constatat ca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale: fapta ilicita- infractiunea savarsita, prejudiciul moral - rezultatul negativ suferit partea vatamata ca urmare a actiunii inculpatei, prejudiciul cert (cuantumul a fost stabilit cu respectarea principiului disponibilitatii care guverneaza actiunea civila chiar si atunci cand este alaturata actiunii penale, cu luarea in considerare a consecintelor produse), precum si legatura de cauzalitate directa dintre faptele ilicite si prejudiciul produs si vinovatia inculpatei, sub forma intentiei.
Astfel, s-a retinut ca, in ceea ce priveste existenta faptei ilicite si a vinovatiei inculpatei acestea au fost stabilite in mod definitiv prin sentinta penala nr.265 pronuntata de Judecatoria Buftea la data de 19.05.2011 in dosarul nr. 2207/94/2011, definitiva prin decizia nr. 2037 a Curtii de Apel Bucuresti.
In ceea ce priveste daunele materiale solicitate de partea vatamata instanta a retinut ca acestea nu au fost dovedite prin documente justificative, din care sa rezulte ca aceasta a efectuat aceste cheltuieli in cuantum de 1000 euro.
Din continutul certificatului medico-legal a rezultat ca partea vatamata a suferit o contuzie forte la genunchiul drept si gamba dreapta, singurul tratament de care a beneficiat fiind comprese locale cu gheata si tratament medicamentos cu Celebrex (2 tb/zi), Midolcalm (3 tb/zi), Omez (1 tb /zi) si Clexane (0,4 f/zi).
Cu toate acestea, partea vatamata nu a indicat durata tratamentului medical si nici valoarea totala a medicamentelor sus-mentionate, instanta apreciind ca este putin probabil ca acesta (tratamentul) sa se ridice la valoarea de 1000 euro, echivalent in lei.
Cu privire la daunele morale solicitate, instanta a retinut ca prin sentinta penala nr.265 pronuntata de Judecatoria Buftea la data de 19.05.2011 in dosarul nr. 2207/94/2011, definitiva prin decizia nr. 2037 a Curtii de Apel Bucuresti s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, ca partea vatamata –in calitate de agent de politie - a fost lovita si insultata de inculpata P.M.C., fapta fiind savarsita in legatura cu atributiile de serviciu ale acesteia.
Intr-adevar, ultrajul are ca obiect juridic special relatiile referitoare la respectul datorat autoritatii de stat, care presupune respect si fata de functionarul care indeplineste o functie ce implica exercitiul acestei autoritati.
In forma agravanta prevazuta de art.239 alin.2 Cod penal, infractiunea de ultraj se realizeaza prin actiuni de lovire, alte acte de violenta sau actiuni de vatamare corporala.
Fiecare dintre aceste actiuni are o incriminare distincta in Codul penal constituind o infractiune contra persoanei: „lovire sau alte violente” – art.180 Cod penal – si „vatamare corporala” - art.181 Cod penal.
Prin urmare, s-a apreciat ca persoana ce indeplineste exercitiul autoritatii, poate suferi – in mod evident – si un prejudiciu moral.
Contrar opiniei exprimate de aparatorul ales al inculpatei, potrivit cu care infractiunea de ultraj nu este susceptibila de acordare de daune morale, instanta a apreciat ca ar fi inacceptabil ca o persoana fizica, constituita parte civila, avand ca obiect acordarea de daune morale in cadrul infractiunilor prevazute de art.180 Codul penal sa poata beneficia, in principiu, de aceste sume, iar functionarul caruia i s-au cauzat aceleasi suferinte fizice si psihice, sa fie inlaturat cu motivarea ca persoana lezata are o calitate speciala – functionar public sau agent de politie – si ca in aceasta calitate nu este posibila o dezdaunare efectiva.
Pe de alta parte – ultrajul prevazut de art.239 alin.2 Cod penal – are ca obiect secundar relatiile sociale referitoare la integritatea corporala si sanatatea persoanei, situatie in care este indreptatit la o despagubire rezonabila.
In cauza, s-a apreciat ca desi suferinta morala este certa, cuantumul acesteia nu poate face obiectul unor constatari obiective, ci ale unor aprecieri pur subiective, iar inexistenta unor probe directe nu poate conduce automat la respingerea daunelor morale ca fiind nedovedite.
Exista insa posibilitatea ca pe baza probelor indirecte, sa se traga unele concluzii referitoare la daunele morale si cuantumul lor, in raport si cu efectele infractiunii.
Astfel, inculpata a incercat sa se sustraga controlului agentului de politie rutiera - in persoana partii vatamate - aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, prin accelerarea vitezei si efectuarea unei manevre in urma careia agentul de politie a fost proiectat pe capota masinii pe o distanta de aproximativ 30-40 m, suferind leziuni la gamba si piciorul drept.
Conform certificatului medico-legal existent la fila 51, partea vatamata a suferit o contuzie forte genunchi si gamba dreapta, fiind necesara administrarea de calmante, respectiv midocalm, 3 comprimate/zi.
Ori este de notorietate ca, contuzia suferita de partea vatamata ca urmare a actiunii inculpatei este susceptibila de suferinte fizice, din moment ce a fost necesar administrarea de analgezice, de trei ori pe zi.
De asemenea instanta a apreciat ca partea vatamata este indreptatita la daune morale si in virtutea suferintelor psihice suferite, actiunea inculpatei lezand nu numai demnitatea partii vatamate, dar determinand si o reactie de temere a partii vatamate cu privire la viata personala, din moment ce inculpata s-a deplasat 30-40 m cu partea vatamata aflata pe capota autoturismului sau, oprindu-se numai in momentul in care aceasta a indreptat arma din dotare asupra acesteia.
In consecinta, instanta a apreciat ca partea vatamata este indreptatita la despagubiri, dar cuantumul acestora, respectiv 150.000 euro, este mult prea mare raportat la prejudiciul moral suferit.
Fata de considerentele anterior aratate, instanta va admite in parte actiunea civila formulata de partea vatamata si va obliga inculpata la plata echivalentului in lei a sumei de 15.000 euro, calculati la data efectuarii platii efective, reprezentand daune morale.
Impotriva acestei sentinte au formulat recursuri inculpata P.M.C. si partea civila M.L.D., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs inculpata P.M. solicita casarea sentintei atacate si pe fond, in principal, respingerea ca neintemeiata a pretentiilor formulate de partea civila si, in subsidiar, reducerea cuantumului daunelor morale la suma maxima de 1.000 euro. Arata recurenta inculpata ca partea civila nu a administrat nicio proba din care sa reiasa existenta unei suferinte de ordine moral si, cu atat mai mult, legatura de cauzalitate dintre aceasta suferinta morala si fapta pentru care s-a pronuntat solutia de condamnare. Privitor la cuantumul despagubirilor morale acordate de catre prima instanta, recurenta inculpata apreciaza ca acesta este unul excesiv, suma de 15.000 euro fiind absolut inrobitoare pentru aceasta, depasind cu mult posibilitatile sale materiale (necasatorita, mama a doi copii minori in varsta de 4 ani si respectiv 2 ani si jumatate), lasand locul unei imbogatiri fara just temei in favoarea partii civile, sens in care se solicita instantei de control judiciar sa tina seama de faptul ca partea vatamata a exagerat urmarile incidentului in ceea ce il priveste, reclamand o serie de „vatamari serioase”, intrand in concediu medical, purtand aparat gipsat, in conditiile in care I.N.M.L. a stabilit, prin certificatul medico-legal existent la dosar, ca acestuia nu i-a fost necesara nici macar o zi de ingrijiri medicale.
Recurentul parte civila M.L.D. solicita instantei de recurs admiterea actiunii civile asa cum a fost formulata si obligarea inculpatei la plata sumei de 150.000 euro daune morale, apreciind ca probatoriul administrat este suficient pentru a demonstra indeplinirea cumulativa a conditiilor in care se poate angaja raspunderea civila delictuala, in speta prejudiciul si raportul de cauzalitate fiind prezumate. Recurentul parte civila solicita instantei de control judiciar sa aiba in vedere consecintele negative si implicatiile pe care faptele inculpatei, mediatizarea acestora, le-au avut pe plan social pentru acesta, valoarea nepatrimoniala lezata si insemnatatea pe care aceasta o are pentru persoana vatamata, calitatea de politist si functia pe care o detine, concluzionandu-se ca suma solicitata constituie un minim care poate permite atenuarea suferintelor morale cauzate.
In fata instantei de recurs, recurentul parte civila a solicitat si obligarea inculpatei la plata cheltuielilor de judecata (reprezentand onorariu avocat) efectuate cu ocazia solutionarii laturii penale a cauzei – 5.230 lei si respectiv 8.100 lei, pentru solutionarea laturii civile, ce face obiectul prezentului dosar, conform chitantelor depuse la dosar.
Examinand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate, dar si din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform disp.art. 3856 alin.3 Cod pr.penala, Curtea constata urmatoarele:
Astfel, in baza propriului examen al actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata ca in mod corect prima instanta, in raport de materialul probator existent la dosarul cauzei si analiza acestuia, a constatat intrunirea cumulativa a conditiilor raspunderii civile delictuale prev.de art.998-999 Cod civil (reglementare in vigoare la data comiterii faptei – 04.09.2010).
Sub aspectul despagubirilor acordate pentru daunele morale, Curtea constata ca partea vatamata M.L.C. s-a constituit parte civila, solicitand despagubiri in suma de 1.000 euro daune materiale si 150.000 euro daune morale.
Prima instanta, prin hotararea penala recurata, a obligat inculpata la plata daunelor morale in suma de 15.000 euro, respingand in totalitate actiunea civila privind plata despagubirilor materiale.
In legatura cu despagubirile morale, Curtea considera, asa cum bine a apreciat si judecatorul fondului ca, in mod evident, inculpata, prin activitatea infractionala desfasurata a produs partii civile unele suferinte de natura fizica si psihica, astfel cum rezulta din actele medicale existente la dosarul cauzei.
Insa, referitor la intinderea acestora, Curtea apreciaza - prin raportare la situatia partii civile, nivelul de trai al acesteia, urmarile produse (nefiind constatate leziuni care sa necesite nici macar vreo zi de ingrijiri medicale, conform certificatului medico-legal) - ca obligarea inculpatei la plata catre partea civila a sumei de 15.000 euro cu titlu de daune morale, nu constituie o despagubire justa, putand fi considerata o imbogatire fara just temei a partii civile.
Curtea constata ca despagubirile morale prin cuantumul acordat depasesc sfera unei satisfactii echitabile, justa si proportionala cu caracterul prejudiciului suferit de catre partea civila.
Avand in vedere ca prejudiciul moral suferit de parte nu poate fi reparat in natura, devin incidente prevederile art.14 alin.3 lit.b) Cod pr.penala, potrivit carora „repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu este cu putinta”.
Desi nu exista criterii legale si absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral, practica judiciara in materie releva ca instantele au in vedere consecintele negative suferite de catre cei in cauza, in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, masura lezarii lor, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala, evaluarea baneasca fiind una aproximativa bazata pe considerente de echitate corespunzatoare prejudiciului real si efectiv incercat de victima.
Altfel spus, in functie de imprejurarile concrete ale spetei, statuand in echitate, instanta trebuie sa acorde despagubiri apte sa constituie o satisfactie nepartinitoare, fara a se atinge limita superioara a imbogatirii fara justa cauza ori a se ajunge la o comercializare a onoarei, reputatiei si demnitatii.
Prin activitatea infractionala desfasurata de catre inculpata s-a adus atingere, in principal, relatiilor sociale referitoare la respectul datorat autoritatii de stat si in secundar relatiilor sociale referitoare la integritatea corporala si sanatatea persoanei, astfel ca raportat la prejudiciul moral incercat de catre partea vatamata constituita parte civila, cuantumul daunelor morale acordate in prima instanta apare ca fiind exagerat prin raportare si la criteriile acceptate de instanta europeana privind determinarea despagubirilor, respectiv satisfactia echitabila acordata victimei, impiedicarea realizarii, continuarii ori repetarii faptelor daunatoare.
Tinand seama de toate acestea, Curtea apreciaza ca se impune reducerea cuantumului despagubirilor civile acordate cu titlu de daune morale.
Privitor la cheltuielile de judecata solicitate in prezentul recurs de catre partea civila, Curtea retine urmatoarele:
Recurentul parte civila M.L.D. a reiterat in recurs, cererea de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare efectuate de catre acesta, reprezentand plata onorariului avocatului ocazionata pe de o parte de solutionarea laturii penale a cauzei cat si cu prilejul solutionarii laturii civile a acesteia.
Cum s-a retinut si de catre prima instanta, latura penala a cauzei a fost solutionata in mod definitiv prin sentinta penala nr. 265 pronuntata de Judecatoria Buftea la data de 19.05.2011 in dosarul nr. 2207/94/2011, ramasa definitiva la data de 14.10.2011 prin decizia nr. 2037 a Curtii de Apel Bucuresti, cu privire la aceasta existand deci autoritate de lucru judecat.
Cum recurentul parte civila a solicitat obligarea inculpatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea laturii penale, ulterior ramanerii definitive a hotararii, Curtea apreciaza ca cererea acestuia nu mai poate fi primita.
Referitor la cheltuielile de judecata ocazionate de solutionarea laturii civile, nici acestea nu vor putea fi acordate, in raport de solutia ce urmeaza a se pronunta.
Fata de toate aceste considerente de fapt si de drept, Curtea, in temeiul art. 38515 pct.2 lit.d Cod pr.penala va admite recursul declarat de inculpata P.M.C., va casa in parte hotararea atacata si va obliga inculpata la plata sumei de 5.000 euro in echivalent in lei la data platii, cu titlu de daune morale catre partea civila M.L.D.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
In baza art. 38515 pct.1 lit.b Cod pr.penala, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de partea civila si totodata, ca nefondata, cererea formulata de acesta de obligare a recurentei inculpat la plata cheltuielilor judiciare in recurs.
In temeiul art. 192 alin.3 Cod pr.penala, cheltuielile judiciare ocazionate de solutionarea recursului formulat de inculpata vor ramane in sarcina statului.
In baza art. 192 alin.2 Cod pr.penala, partea civila va fi obligata la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.