Liberare provizorie sub control judiciar. Conditii. Netemeinicie.
Desi, in mod formal, la conditiile liberarii provizorii sub control judiciar, legea prevede in mod expres doar anumite cerinte care trebuie indeplinite, din analiza in ansamblu a dispozitiilor legale aplicabile in materie, rezulta si o conditie subinteleasa, anume aceea ca lasarea in libertate a unei persoane sa nu prezinte pericol pentru ordinea publica.
Incidenta acestei conditii se impune cu atat mai mult cu cat in cauza unul dintre temeiurile arestarii inculpatului este cel prevazut de art.148 lit.f C. pr. pen.
Elementele favorabile care caracterizeaza persoana inculpatului nu pot avea un rol covarsitor in raport cu gradul mare de pericol social al faptelor cu privire la care exista indicii temeinice ca inculpatul le-a savarsit. Or, din natura acestor infractiuni rezulta ca faptele prezinta un grad inalt de pericol social, concretizat in recrudescenta fenomenului infractional de coruptie, care justifica masuri de exemplaritate, impuse de necesitatea prezervarii increderii in autoritatea care trebuie sa sanctioneze ea insasi incalcari ale legii, nu sa permita si chiar sa fie autorul unor astfel de „derapaje” de la legalitate.
- art.1602 C. pr. pen.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A II-A PENALA,
DECIZIA NR. 872/R din 03.05.2012)
Prin incheierea de sedinta din data de 19 aprilie 2012 s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de catre inculpatul S.C.G.
In baza 1608a alin.3 C.pr.pen. raportat la art.1602 alin.3 C.pr.pen..s-a dispus ca pe timpul liberarii provizorii inculpatul sa respecte urmatoarele obligatii: a) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori este chemata; b) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de instanta, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemata; c) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei care a dispus masura; d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
In baza art.1602 alin.31 lit. c, f C.pr.pen i s-a impus inculpatului ca pe timpul liberarii provizorii: sa nu se apropie si sa nu comunice direct sau indirect cu coinculpatii si nici cu martorii.
In baza art.1602 alin.32 C.pr.pen i s-a atras atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, se va lua fata de aceasta masura arestarii preventive.
Tribunalul a apreciat ca, in ceea ce-l priveste pe inculpat, sunt indeplinite conditiile prevazute de art.1602 Cpr.pen., in sensul ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea pentru care inculpata a fost arestata si trimisa in judecata nu depaseste 18 ani. Totodata, s-a apreciat ca la acest moment procesual, nu exista la dosar date care sa probeze faptul ca odata pus in libertate provizorie, inculpatul ar zadarnici aflarea adevarului sau ca ordinea publica ar fi in mod real afectata.
S-a mai retinut ca desi infractiunea pentru care inculpatul este arestat preventiv are un ridicat grad de pericol social, element de admisibilitate sau de inadmisibilitate a cererii, acesta nu este si singular deoarece ordinea publica, securitatea sociala, trebuie apreciata si functie de efectiva tulburare prin liberarea provizorie a inculpatei. De altfel, necesitatea judecarii in continuare a inculpatului in stare de arest preventiv, nu poate fi examinata doar prin prisma gravitatii faptelor pentru care aceasta este arestata, ci si prin prisma pericolului social concret creat prin liberarea sa provizorie si mai ales prin prisma existentei unor probe temeinice in sensul existentei riscului distrugerii, al alterarii mijloacelor de proba, ori al influentarii martorilor, expertilor, etc. in scopul zadarnicii adevarului.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs procurorul criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub aspectul gresitei admiteri a cererii inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de sustinerile recurentului si de exigentele art. 1608a alin. 6 Cod proc pen, Curtea apreciaza ca recursul este fondat si-l va admite ca atare pentru urmatoarele motive:
Consider ca instanta de fond a dat o gresita interpretare dispozitiilor art. 1608a Cod procedura penala, atunci cand a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului S.G.C.
In primul rand trebuie retinut ca in cauza subzista temeiurile care au stat la baza arestarii preventive a inculpatei, existand indicii temeinice ca acesta savarsit infractiuni prevazute de legea criminalitatii organizate.
Aceasta si pentru ca liberarea provizorie presupune mentinerea imprejurarilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciaza ca prelungirea starii de arest nu mai apare necesara, liberarea devenind posibila sub rezerva respectarii anumitor conditii (a se vedea Inalta Curte de Casatie si Justitie, decizia penala nr. 316 din 19 ianuarie 2007, in Buletinul Jurisprudentei, Editura C.H.Beck, 2008, p.811).
Asa cum rezulta din analiza dispozitiilor legale, atunci cand instanta are a se pronunta asupra starii de arest a unei persoane, evaluarea oportunitatii acesteia se face dupa criteriile prevazute de lege, cum sunt cele ale art. 136 Cod procedura penala, conform carora la alegerea unei masuri preventive in general trebuie sa se tina seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.
Desi, in mod formal, la conditiile liberarii provizorii sub control judiciar, legea prevede in mod expres doar anumite conditii care trebuie indeplinite, din analiza in ansamblu a dispozitiilor legale aplicabile in materie, rezulta si o conditie subinteleasa si anume ca aceea ca lasarea in libertate a unei persoane sa nu prezinte pericol pentru ordinea publica.
Incidenta acestei conditii se impune cu atat mai mult cu cat in cauza unul dintre temeiurile arestarii inculpatei este cel prevazut de art. 148 lit. f Cod procedura penala.
Aceasta deoarece chiar procedura liberarii presupune mai multe etape de verificare, intr-un final instanta avand a se pronunta asupra temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizata si in raport de motivul pentru care persoana a fost privata de libertate.
Este adevarat ca in cauza luate in mod singular elementele care caracterizeaza persoana inculpatului i-ar putea fi favorabile, in conditiile in care s-ar retine ca este o persoana tanara, tittrata, fara antecedente penale.
Insa toate aceste elemente nu pot avea un rol covarsitor in raport cu gradul mare de pericol social al faptelor cu privire la care exista indicii temeinice ca le-a savarsit; or din natura acestor infractiuni rezulta ca faptele prezinta un grad inalt de pericol social, concretizat in recrudescenta fenomenului infractional de coruptie care justifica masuri de exemplaritate, impuse de necesitatea prezervarii increderii in autoritatea care trebuie sa sanctioneze ea insasi incalcari ale legii, nu sa permita si chiar sa fie autorul unor astfel de „derapaje” de la legalitate.
Toate aceste aspecte se constituie in tot atatea argumente in sustinerea ideii ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile cu privire la acordarea liberarii provizorii sub control judiciar, lasarea in libertate a inculpatei prezentand pericol pentru ordinea publica.
Avand in vedere aceste aspecte in temeiul art.38515 pct.2 lit.d Cod procedura penala cu referire la art.1609 Cod procedura penala, Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti impotriva incheierii de sedinta din 19.04.2012 a Tribunalului Bucuresti – sectia a II a penala, pronuntata in dosarul nr.12581/3/2012, va casa incheierea de sedinta si rejudecand in fond, va respinge, ca nefondata, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul S.G.C.
Vazand si dispozitiile art. 192 alin.3 Cod procedura penala,