Dispozitiile Legii nr.221/2009 - vizeaza condamnarile si masurile administrative cu caracter politic aferente perioadei 06.03.1945 - 22.12.1989, legea nefiind acoperitoare pentru masurile administrate de reconstructie a URSS
Domeniu - despagubiri
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.824/3/2011 - DECIZIA CIVILA NR.248/13.02.2012)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Timis la data de 05.01.2010 sub nr. unic de dosar 824/3/201, reclamantul S.F., a chemat in judecata pe paratii S.R.PRIN M.F.P. si D.F.P. Timis, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa constate caracterul politic al masurii administrative aplicate reclamantului de dislocare si stabilire de domiciliu obligatoriu si loc de munca obligatoriu in URSS in perioada ianuarie 1945 - noiembrie 1949, sa dispuna obligarea paratului 1 la acordarea de despagubiri banesti in suma de 500.000 euro (echivalent in lei la data platii) reprezentand contravaloarea prejudiciului moral adus prin masurile administrative sus mentionate, obligarea paratului 1 la punerea in executare a hotararii prin intermediul paratei 2.
Deportarea etnicilor germani in fosta URSS si obligarea acestora la munca fortata in lagarele de munca din Siberia este un fenomen de notorietate a istoriei Romaniei de dupa cel de al doilea razboi mondial datorat intrarii tarii noastre in sfera de influenta a Uniunii Sovietice.
In primul rand ridicarea fortata de la domiciliu fara nici o explicatie, fara a li se aduce la cunostinta oamenilor, motivul, locul de destinatie si scopul calatoriei, imbarcarea acestora in trenuri de marfa si transportul acestora in conditii inumane a avut un impact psihologic greu de imaginat.
Umilinta si desconsiderarea ca fiinta umana a continuat la locul deportarii, unde persoanele dislocate au fost cazate in cele mai mizere conditii si obligate sa presteze munci dintre cele mai epuizante in mina sau in constructii, fiind hranite la limita subzistentei.
Cu toate ca celor ridicati nu li s-a adus vreo acuzatie concreta, selectia fiind facuta numai pe criteriul apartenentei etnice si a varstei avute in perioada arestarilor, germanilor le-au fost jefuite gospodariile iar dupa deportare, a urmat pierderea proprietatilor in urma reformei agrare si a nationalizarilor. Cei care au reusit sa supravietuiasca si sa se intoarca acasa si-au gasit intreaga avere confiscata, inclusiv locuintele, multi dintre ei neavand nici macar unde sa se adaposteasca, fiind toti bolnavi si lipsiti ce mijloace de existenta.
In drept au fost invocate disp. art. 5 alin. 1 raportat la art. 4 alin. 2 din Legea 221/2009.
Prin sentinta civila nr. 2517/PI/6.10.2010, s-a declinat competenta de solutionare a prezentei cauze in favoarea Tribunalului Bucuresti, avand in vedere prevederile art. 155 din Legea nr. 105/1992.
Pe rolul Tribunalului Bucuresti, ca urmare a declinarii, cauza a fost inregistrata sub nr. 824/3/2011 la 5.01.2011.
Prin sentinta civila nr. 816 din 5.05.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila, in dosarul nr. 824/3/2011, s-a respins actiunea reclamantului, ca neintemeiata, retinandu-se urmatoarele:
Reclamantul si-a intemeiat prezenta actiune pe prevederile art 5 alin 1 raportat la art 4 alin 2 din Legea nr. 221/2009.
Fata de acest obiect si acest temei juridic ale cererii de chemare in judecata indicate de reclamant, in limitele carora instanta este obligata sa se pronunte conform principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil, Tribunalul constata ca actiunea de fata este neintemeiata.
Astfel, Tribunalul a constatat ca domeniul de aplicare al legii nr. 221/2009 este reprezentat exclusiv de masurile cu caracter politic (condamnari sau masuri administrative) luate de autoritatile comuniste in perioada 6.03.1945 - 22.12.1989. Asadar, prin Legea nr. 221/2009 legiuitorul roman a inteles sa acorde posibilitatea despagubirii pentru prejudiciul moral suferit, numai persoanelor (sau descendentilor sau sotului supravietuitor al acestora) care au suferit condamnari sau efectele unor masuri administrative cu caracter politic in perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, adica in perioada regimului comunist.
In cauza de fata, masura cu caracter politic invocata drept cauza a prejudiciului moral nu se incadreaza in domeniul de aplicare al Legii nr. 221/2009, deoarece a fost luata in anul 1945 cand in Romania nu se instaurase regimul comunist. Or, pentru asemenea masuri, chiar daca ar fi produs un prejudiciu moral, Legea nr. 221/2009 nu poate fi un temei al acordarii de despagubiri banesti.
Impotriva acestei sentinte, reclamantul S.F. a formulat recurs, prin care se critica solutia de respingere a actiunii, cu motivarea ca dislocarea in URSS, lansata de fortele sovietice de ocupatie la 6.01.1945, in baza Ordinului nr. 1761/16.12.1944, de mobilizare a tuturor etnicilor germani capabili de munca, nu ar constitui o masura administrativa abuziva - desi este recunoscuta astfel de catre legiuitor si in art. 1 al.2 din Decretul Lege nr. 118/1990 - pentru a fi aplicabila legea nr. 221/2009 - este nelegala.
Dimpotriva, se solicita instantei de recurs a constata ca Legea nr. 221/2009 este aplicabila si deportarilor in URSS, acestea avand un vadit caracter politic si ca masura edictata, urmare a contextului istorico - politic in care Romania se afla in acea perioada.
Faptul ca deportarile in URSS s-au initiat in perioada 14 - 18 ianuarie 1945 si au durat pana la finele anului 1949, nu poate duce la excluderea acestora din sfera de aplicabilitate a Legii nr. 221/2009.
Dimpotriva, S.R. a fot complice si a acceptat ca cetatenii sai sa fie deportati de un alt stat aliat pe teritoriul sau, contribuind cu mijloace de transport, si trupe de militie pentru aceste deportari, fara a depune diligente, dupa data de 6.03.1945, pentru recuperarea cetatenilor sai sau pentru incetarea acestor masuri abuzive.
S-a invocat si practica judiciara in sensul solutionarii favorabile a unor cereri similare formulate in instante.
Mutarea fortata pe teritoriul fostei URSS si conditiile inumane la care a fost supus reclamantul i-a afectat viata, relatiile sociale, onoarea, reputatia, cu consecinte daunatoare inclusiv asupra familiei sale, care impune o despagubire corespunzatoare prejudiciului greu incercat, potrivit art. 4 al. 2 si art.5 al. 1 din Legea nr. 221/2009.
S-a solicitat admiterea recursului si solutionarea actiunii, potrivit sustinerilor recurentului.
In sprijinul recursului s-a depus, la dosar in copie, sentinta civila nr. 877/2011 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila (cu recurs), ca practica judiciara in materie.
In recurs nu s-au administrat noi probe.
Recursul nu este fondat.
Curtea constata - din litera si spiritul Legii nr. 221/2009 - ca aceasta noua reglementare vizeaza condamnarile si masurile administrative cu caracter politic "pronuntate", "dispuse" in perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, de catre noul regim politic comunist instituit la 6.03.1945.
Legea speciala sus - mentionata nu este asadar, acoperitoare pentru masurile administrative de reconstructie a URSS luate de fortele aliate dupa razboi, cu sustinerea fortelor interne romanesti in executarea ordinelor respective, anterior datei de 6 martie 1945 - chiar daca masura dislocarii in URSS pentru reconstructia de dupa razboi, s-a prelungit si dupa aceasta data, pana la repatrierea din cursul anului 1949.
Insasi enumerarea din art. 3 din lege, vizeaza legi, ordine, hotarari de guvern etc., situate, luate, emise - dupa data de 6 martie 1945 si nu anterior acestei date.
Critica astfel a recurentului, ca Legea nr. 221/2009 nu limiteaza temporal, masurile administrative cu caracter abuziv, spre deosebire de condamnarile politice, nu este fondata, intrucat legiuitorul nu distinge, in sensul sustinerilor recurentului - reclamant.
Invocarea unei decizii nedefinitive a Tribunalului Bucuresti, nu este in masura sa determine o alta solutie in cauza, prin reformarea sentintei primei instante, care este temeinica si legala.
Fara indoiala ca deportarea in URSS in conditiile inumane invocate, a avut consecinte grave asupra vietii reclamantului si a familiei sale.
Legea nr. 221/2009 nu este insa aplicabila situatiei reclamantului, astfel cum s-a aratat.
Avand in vedere considerentele retinute, potrivit art. 312 Cod de procedura civila, recursul va fi respins ca nefondat.
2