Impozite si taxe.
Calitatea de asigurat a persoanei care desfasoara profesii liberale si obligatia acesteia de plata a unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate. Sediul materiei. Termen de prescriptie
- art.23 alin.1 si 2, art.83 alin.4 si art.91 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003
- art.1 alin.2 si art.51 alin.2 lit.b din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.150/2002
- art.7 si 8 din Ordinul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr.221/2005
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1415/23.06.2011)
Asupra recursurilor de fata;
Din examinarea actelor si lucrarilor din dosar constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.2316 F/15.11.2010, Tribunalul Ialomita a admis in parte cererea formulata de reclamantul D. V. impotriva paratei Casa de Asigurari de Sanatate Ialomita, a desfiintat in parte Decizia nr.33/24.03.2010 emisa de parata si admitand in parte contestatia formulata de reclamanta a anulat in parte decizia de impunere din oficiu nr.36/07.012010, emisa de parata, pentru suma de 3.674 lei, reprezentand CAS aferent anului 2004 si majorari aferente pentru care dreptul paratei de a stabili obligatii fiscale s-a prescris si a mentionat actele fiscale atacate pentru suma de 1800 lei, reprezentand CAS aferent anului 2005 si majorari.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca prin decizia de impunere din oficiu nr.36/07.01.2010, parata Casa de Asigurari de Sanatate Ialomita a stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale cu titlu cu contributii de asigurari sociale de sanatate pentru anii 2004 si 2005 si majorari aferente in suma totala de 5.474 lei, din care 3.374 lei pentru anul 2004 si 1800 lei pentru anul 2005. Prin Decizia nr.33/24.03.2010 parata a respins contestatia reclamantului impotriva deciziei de impunere din oficiu.
Instanta de fond a mai retinut ca reclamantul in calitate de persoana fizica ce desfasoara in mod independent o profesie liberala (avocatura) a avut obligatia sa plateasca contributia de asigurari sociale de sanatate pentru formarea fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.
In raport de anii fiscali pentru care parata a calculat obligatia reclamantului catre Fondul national unic de sanatate, instanta de fond a retinut ca dreptul autoritatii de a stabili si calcula contributia pentru asigurari sociale de sanatate pentru anul 2004 este prescris, in raport de art.91 si art.23 din Codul de procedura fiscala si fata de inscrisul Protocol nr.P 5282/95896/2007 si act aditional nr.1 la Protocol prin care Agentia Nationala de Administrare Fiscala a pus la dispozitia Casei de asigurari sociale de sanatate datele referitoare la persoanele care realizeaza venituri din profesii liberale in vederea urmaririi si incasarii contributiei sociale.
Tribunalul a retinut ca parata a avut datele necesare cu privire la veniturile realizate de reclamant pentru anul 2004 si constituirea bazei de impunere pentru acest an si faptul ca termenul de stabilire din oficiu a obligatiei fiscale cu titlu de CASS aferenta anului 2004 a inceput sa curga de la 01.01.2005, iar parata a emis decizia de impunere la data de 7.01.2010, dupa prescrierea dreptului material de a mai stabili obligatia fiscala pentru anul 2004 din oficiu.
Cu privire la celelalte sustineri ale reclamantului din cererea de chemare in judecata, instanta de fond a retinut ca sunt neintemeiate, parata a respectat termenul de 15 zile cuprins in procedura stabilirii din oficiu a obligatiei fiscale conform art.83 (4) din Codul de Procedura Fiscala si a instiintat contribuabilul de plata contributiei prin notificari afisate la usa instantei si publicarii pe site-ul acesteia.
De asemenea, referitor la nulitatea deciziei pentru eroarea cu privire la numele contribuabilului a retinut ca este neintemeiata, deoarece datele cuprinse in decizie au fost suficiente pentru a identifica persoana fizica ce a desfasurat in mod independent activitate liberala si care avea obligatia de plata CASS, iar art.46 Cod procedura fiscala vorbeste despre lipsa denumirii contribuabilului, sanctionata cu nulitatea si nu despre eroare cu privire la nume.
Instanta nu a retinut nici sustinerea cu privire la lipsa calitatii de asigurat a reclamantului in raport de art.1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.150/2002 privind asigurarea si functionarea sistemului de asigurari de sanatate in Romania care reglementeaza participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate si art.7 din Ordin CNASS nr.221/2005 care stabileste in sarcina persoanelor care exercita profesii liberale sau sunt autorizate potrivit legii sa desfasoare activitati independente obligatia virarii cotei CASS.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantul si parata criticand-o ca nelegala si netemeinica .
In dezvoltarea motivelor de recurs recurentul reclamant a sustinut ca in mod corect instanta de fond a admis capatul de cerere privind nelegala stabilire si retinere a sumei de 3674 lei reprezentand CASS aferent anului 2004, dar in mod gresit a respins capatul de cerere privind suma de 1800 lei reprezentand CASS aferent anului 2005 si majorari de intarziere.
Recurentul reclamant a aratat ca in fapt nu a fost instiintat inainte de emiterea actului contestat, inscrisurile retinute de instanta de fond nu se refera la persoana sa si faptul ca se mentioneaza o alta perioada de impunere si anume anul 2009.
Recurentul invoca prevederile art.304 pct.7 si 9 Cod procedura civila si faptul ca intimata parara a incalcat art.83 alin.4 fraza II-a din Ordonanta de Guvern nr.92/2003 deoarece nu a fost informat pe durata celor 5 ani, iar starea de pasivitate in care s-a aflat Casa de Asigurari in aceasta perioada dovedeste un comportament vadit contrar normelor de conduita impuse prin acelasi Cod de procedura fiscala, cu incalcarea dreptului sau de a fi ascultat prevazut cod si al bunei credinte prevazut de art.12 .
Recurentul critica sentinta si sub aspectul retinerii situatiei ca ar avea calitate de asigurat, contrar prevederilor legii (Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.150/2002 si Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.107/2005) care arata ca aceasta calitate se dobandeste prin faptul depunerii declaratiei prin obligatiile de constituire si plata a contributiei la FNASS. Sanctiunea ce putea sa i se aplice era de a nu putea beneficia de servicii medicale asigurate de CASS dar nu de obligare la plata unor contributii pentru o perioada in care nu a avut aceasta calitate si de calculare dobanzi sau penalitati de intarziere.
Parata Casa de Asigurari de Sanatate Ialomita in dezvoltarea motivelor sale de recurs a aratat ca in mod gresit instanta de fond a admis capatul de cerere si a anulat decizia de impunere pentru obligatii la FNASS aferente anului 2004 ca fiind prescris dreptul sau de a stabili aceste obligatii, contrar art.91 si art. 23 Cod Procedura Fiscala.
Sustine ca autoritatea a intrat in posesia fisierelor privind veniturile realizate de catre contribuabil in anul 2004 doar in data de 22.12.2009 si a depus inscrisuri doveditoare in acest sens la instanta de fond.
Recurenta parata a mai aratat ca, pentru anul 2004, contribuabilul nu a efectuat plati anticipate, iar contributia de ASS s-a stabilit prin decizia de impunere din oficiu pe baza venitului net efectiv realizat. Termenul de plata a contributiei conform legii era in anul 2005 (60 de zile de la data comunicarii de catre ANAF a deciziei anuale de impunere) conform art.8 din Ordin CNASS nr.221/2005 privind aprobarea Normelor Metodologice de incasare a contributiei de ASS.
In consecinta, sustine ca instanta a calculat gresit termenul de prescriptie incepand cu 1.01.2005, baza de impunere nu se poate constitui pentru anul 2004 in acelasi an si tot in anul 2004 sa se determine obligatia fiscala datorata asupra venitului realizat in anul 2004.
Venitul net efectiv realizat se poate stabili dupa incheierea exercitiului financiar, in anul 2005, pe baza declaratiei 202 privind veniturile din activitati independente realizate in anul 2004, emise de Agentia Nationala de Administrare Fiscala .
Recurenta parata a depus intampinare la recursul declarat de recurentul reclamant prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (f.10).
Examinand motivele de recurs in baza art.3041 Cod procedura civila in raport de sustinerile partilor si prevederile legale incidente in cauza, Curtea retine urmatoarele:
Cu privire la recursul autoritatii publice parate care va fi analizat cu prioritate intrucat se refera la obligatii fiscale aferente anului 2004, retinute prin decizia de impunere se constata ca este intemeiat pentru considerentele ce vor fi aratate in continuare.
Conform art.23 alin.1 si 2 din Codul de procedura fiscala "dreptul de creanta fiscala si obligatia corelativa se nasc in momentul in care potrivit legii se constituie baza de impunere care le genereaza". "Potrivit alin.1 se naste dreptul organului fiscal de a stabili si a determina obligatia fiscala datorata".
In aplicarea acestui articol pentru situatia reclamantului, rezulta ca baza de impunere care a generat obligatia de plata a CASS aferenta anului 2004 a fost constituita de organele fiscale dupa incheierea anului bugetar 2004, in anul 2005.
Instanta de fond a retinut gresit ca actele prin care s-a constituit baza de impunere ar fi Protocolul nr.5282/95896/2007 si actul aditional nr.1/2009 si in raport de aceste inscrisuri a considerat prescris dreptul paratei de a stabili obligatii la data emiterii deciziei de impunere din oficiu, fara sa tina cont de art.91 din Codul de procedura fiscala.
Codul de procedura fiscala dispune ca termenul de prescriptie incepe sa curga la 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala si s-a determinat obligatia fiscala datorata. In speta, creanta fiscala s-a nascut in anul 2005 pentru anul 2004, astfel ca termenul de prescriptie a dreptului de a stabili obligatia fiscala pentru venitul net realizat in anul 2004 a inceput sa curga de la 1.01.2006 si nu de la 1.01.2005 cum eronat a retinut instanta de fond.
Decizia nr.36/7.01.2010 cu privire la obligatia de plata a CASS aferenta anului 2004 a fost emisa in termenul legal de prescriptie de 5 ani prevazut de art.91 Cod de procedura fiscala .
Obligatia reclamantului de plata a CASS pentru anul 2004 s-a nascut in anul 2005, in termen de 60 de zile de la comunicarea de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala a deciziei anuale de impunere, conform art.8 din Ordinul CNASS nr.221/2005 privind aprobarea Normelor Metodologice de incasare a contributiei de asigurari de sanatate, iar dreptul autoritatii recurente parate de a stabili obligatii fiscale a inceput sa curga la 1.01.2006, conform art.91 din Codul fiscal.
Constatand ca instanta de fond a facut o gresita aplicare a legii in cauza, in baza art.304 pct.9 Cod procedura civila si art.312 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul, va modifica in parte sentinta atacata in sensul ca va respinge actiunea reclamantului si pentru obligatiile de plata a CASS aferent anului 2004.
Referitor la criticile aduse sentintei atacate de catre recurentul reclamant se constata ca sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi aratate in continuare.
Art.83 alin.4 fraza a II-a din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.92/2003 care prevede ca "stabilirea din oficiu a obligatilor fiscale nu se poate face inainte de implinirea unui termen de 15 zile de la instiintarea contribuabilului privind depasirea termenului legal de depunere a declaratiei fiscale" a fost respectat de autoritatea parata.
Din inscrisurile aflate la dosar: proces verbal privind indeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate si dovezile de postare pe site-ul institutiei a listelor cu contribuabilii persoane fizice invitate la sediul Casei de Asigurari de Sanatate Ialomita pana la 1.09.2009 pentru a-si clarifica situatia inaintea demararii procedurii de urmarire si eventual de executare silita si lista cu persoanele fizice fara declaratii pentru FNUASS 2005-2008 si notificarea obligatiei de depunere declaratii de catre persoanele fizice care realizeaza venituri au fost intocmite de parata inainte de emiterea deciziei de impunere din oficiu cu mai mult de 15 zile.
Legea interzice stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale inainte de indeplinirea acestui termen pentru a da posibilitate contribuabilului sa execute obligatia legala de buna voie si nu prin executare silita, dar art.83 alin.4 fraza II nu conduce la decaderea autoritatii parate din dreptul de a emite decizia daca cel instiintat conform acestor prevederi legale nu a luat cunostinta de faptul ca are obligatii de plata. Obligatia de plata rezulta din lege, iar faptul ca nu a cunoscut in termenul de 15 zile inainte de emiterea deciziei contestate poate fi invocat in etapa executarii silite ca o lezare a dreptului de a executa de buna voie obligatiile, dar nu ca un argument de nelegalitate a deciziei titlu de creanta.
Pentru aceleasi considerente nu vor fi retinute nici sustinerile privind incalcarea dreptului de a fi ascultat invocat in baza unor dispozitii din Codul de procedura fiscala intrucat vizeaza etapa de executare a obligatiei de plata.
De asemenea, starea de pasivitate a autoritatii parate despre care vorbeste recurentul reclamant prin care i-ar fi incalcat drepturi prevazute de lege nu poate fi retinuta in conditiile in care s-a constatat anterior la analizarea motivelor de recurs ale recurentei parate, autoritatea publica a emis actul administrativ in termenul de prescriptie prevazut de lege in favoarea sa iar exercitarea unui drept in intervalul de timp permis de lege nu poate fi apreciata ca fiind stare de pasivitate ori exercitare a drepturilor cu rea credinta.
Criticile recurentului reclamant prin care sustine ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca ar avea calitate de asigurat se constata ca sunt neintemeiate. Recurentul reclamant a dobandit calitate de asigurat in temeiul legii conform art.1 alin.2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate in Romania. Plata contributiei de ASS este o obligatie si nu o facultate care se obtine la depunerea declaratiei privind obligatiile de constituire si plata a contributiei.
Conform art.51 alin.2 lit.b din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.150/2002 si art.7 si 8 din Ordinul CNAS nr.221/2005 persoanele care desfasoara activitati independente sau exercita profesii liberale au obligatia si sa asigure si sa comunice direct casei de asigurari alese veniturile.
Sustinerile recurentului cu privire la existenta posibilitatii de plata a contributiei pentru o perioada de 3 ani in urma, la cerere, conform art.53 alin.4 si un termen de prescriptie de 3 ani nu au relevanta intrucat nu se refera la situatia din speta, ci la persoanele care nu realizeaza venituri.
Se constata ca sunt de asemenea neintemeiate si sustinerile recurentului reclamant in sensul ca decizia de impunere din oficiu nr.36/7.01.2010 nu se refera la persoana sa, ori ca priveste o alta perioada fiscala si anume anul 2009.
Mentiunea PFA (persoana fizica autorizata) din actul contestat, in loc de persoana care desfasoara profesii liberale cum este profesia de avocat desfasurata de recurentul reclamant, este evident o eroare materiala, dar eroarea nu impiedica identificarea contribuabilului si ca atare nu este de natura sa conduca la constatarea nulitatii actului.
Pentru aceste considerente, constatand ca recursul recurentului reclamant este nefondat, iar recursul recurentei parate conform celor retinute anterior este intemeiat, in baza art.312 Cod procedura civila, va admite recursul Casei de Asigurari de Sanatate Ialomita, va modifica sentinta atacata in sensul respingerii actiunii reclamantului ca neintemeiata.