Procedura insolventei.
- Articolul 47 alin. 5 din Legea nr. 85/2006.
- Articolele 61,64, 28 din Legea nr. 85/2006
Creditorii pot solicita judecatorului-sindic ridicare dreptului de administrare numai cand se constata pierderi in averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate.
In tabelul de creante sunt inregistrate numai valorile certe la data deschiderii procedurii.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A V- A COMERCIALA DECIZIA COMERCIALA NR. 790 din 05.05.2011)
Prin sentinta comerciala nr.254/28.04.2010 pronuntata de Tribunalul Giurgiu, in dosarul nr.2052/122/2009, a fost respinsa cererea creditorilor D L, D D-L, S E, P G, I M -V, F C si S S prin mandatar M S pentru ridicarea dreptului de administrare al debitoarei SC A SRL G.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca:
Potrivit cu dispozitiile art.32 si 28 din Legea nr.85/2006 debitorul si-a declarat intentia de reorganizare.
In conditiile prevazute de art.18 din Legea nr.85/2006 adunarea generala a asociatilor a desemnat un administrator special.
In conditiile prevazute de art.47 din Legea nr.85/2006, avand in vedere cererea debitorului, prin hotararea de deschidere a procedurii nu s-a ridicat debitorului dreptul de administrare, cu consecinta pastrarii atributiilor de conducere a activitatii sub supravegherea administratorului judiciar.
Conform dispozitiilor art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006 creditorii pot adresa o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, avand ca justificare pierderile continue din averea debitorului.
Se sustine in cauza efectuarea de operatiuni cu depasirea drepturilor legale, respectiv incheierea de tranzactii cu incasarea pretului care sunt in masura sa fraudeze interesele creditorilor.
Ori, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse, toate actele, operatiunile si platile au fost aprobate de administratorul judiciar, au corespuns obiectului principal de activitate al societatii, nu au semnificatia unor pierderi continue ci, dimpotriva, au asigurat resurse pentru continuarea activitatii si plata cheltuielilor operationale curente, au asigurat compensarea unor creante, au fost efectuate sub supravegherea administratorului judiciar.
Prin sentinta comerciala nr.453/09.06.2010 pronuntata de aceeasi instanta, in acelasi dosar, s-a admis in parte contestatia formulata de debitoarea SC A SRL impotriva tabelului preliminar al creantelor, s-a respins cererea creditorului -mandatar M S pentru inregistrarea creantei, s-a respins cererea creditorului L M M pentru inregistrarea creantei, s-a dispus inscrierea provizorie a creantelor creditorilor D L, D D-LE, S E, P G, I M -V, F C si S S prin mandatar M S si s-a respins cererea creditorului S I-M pentru inregistrarea creantei.
Prin aceeasi sentinta, s-a dispus inscrierea creditoarei SC L F SRL in tabelul creantelor cu suma de 2337,06 lei; s-a dispus inscrierea creditoarei SC RCI L R IFN SA in tabelul creantelor cu suma de 139.673,90 lei; s-au respins cererile creditorilor SC C C I SRL Bucuresti si Biroul Executorului Judecatoresc C pentru inregistrarea creantelor; s-a dispus inscrierea creantei creditoarei SC S R SRL; S-a dispus inscrierea provizorie a creditoarei SC F R SRL in tabelul creantelor, s-a respins contestatia formulata de creditorul L M M si s-a dispus definitivarea tabelului creantelor.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca:
Termenul pentru depunerea declaratiilor de creanta au fost stabilite prin hotararea de deschidere a procedurii la 10.01.2010, declaratia creditorului M S fiind inregistrata la 08.01.2010, cu indicarea calitatii de mandatar al creditorilor conform contractelor de vanzare-cumparare nr.2400, 2401 si 2399.
Potrivit cu dispozitiile art.64 din Legea nr.85/2006 creditorii vor depune cererea de admitere a creantelor, in termenul fixat, cu indicarea numelui creditorului si cu anexarea documentelor justificative.
In ce priveste legitimitatea creantelor declarate, tribunalul constata dovedit ca pe rolul instantelor judecatoresti sunt inregistrate litigii avand ca obiect pretentia debitorului pentru rezilierea conventiilor de vanzare-cumparare, in consecinta certitudinea creantelor creditorilor D L, D D L, S E, P G, I M V, F C si S S, depinzand de solutia ce va dezlega atari litigii.
Retine tribunalul ca mentionatii creditori au depus dovezi privind calitatea de succesor legal si constata intemeiata contestatia debitorului numai in parte, in sensul ca se impune inscrierea provizorie a creantelor declarate.
In ce priveste declaratia de creanta a creditorului L M M si contestatia formulata impotriva tabelului creantelor, tribunalul retine urmatoarele:
In calitate de mandatar, conform clauzelor contractuale si potrivit cu imputernicirea primita - aceea de a incasa pretul vanzarii, de a reprezenta pe vanzator in fata autoritatilor, pentru perfectarea vanzarii, M S a solicitat inscrierea creantei reprezentand diferenta de pret stabilita prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2400/2007.
La randu-i, vanzatorul L M M a solicitat in mod expres inscrierea creantei, cu precizarea ca a revocat mandatul acordat, conform dovezilor depuse, la 23.03.2010.
Din inscrisul autentificat sub nr.445/19.03.2010 se retine ca M S a primit in intregime intregul pret datorat in baza contractului de vanzare-cumparare susmentionat.
Sustinerile partilor contractante in sensul ca declaratia mentionata este contrara intelegerii partilor, suma primita urmand a fi fost impartita proportional celor trei contracte sau ca mandatarul a actionat in scopul fraudarii intereselor mandatului, nu vor putea fi primite cata vreme partile din contractul de mandat au a se desocoti in temeiul acestuia, iar debitorul nu probeaza efectuarea de plati distincte.
In consecinta, tribunalul a constatat intemeiata in parte contestatia debitorului si nejustificata pretentia de inscriere la masa credala.
Cat priveste declaratia de creanta a creditorului S I M, vanzator in contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2401/2007, tribunalul a retinut aceeasi situatie, conform declaratiei autentificate sub nr.446/2010 prin care mandatarul confirma incasarea integrala a pretului vanzarii.
In ce priveste declaratia de creanta a creditorului SC L F SRL, tribunalul a retinut ca in lista intocmita de debitor a fost consemnata suma de 1946 lei datorata la 07.12.2009, in tabelul preliminar a fost inscrisa suma declarata, de 3.552 lei in baza facturilor fiscale, insumand valoarea de 1946 lei pentru care, potrivit cu dispozitiile art.41 din Legea nr.85/2006 este posibil calculul penalitatilor pana la data deschiderii procedurii.
Tribunalul nu a primit solicitarea debitorului de anulare a masurilor dispuse de instanta judecatoreasca pentru incuviintarea executarii silite, intrucat aceasta excede competentei judecatorului sindic, iar debitorul are la indemana caile procedurale recunoscute de lege, operand si suspendarea executarii prin efectul dispozitiilor art.36 din Legea nr.85/2006.
In ce priveste declaratia de creanta a creditorului RCI L R IFN SA, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin cererea depusa creditorul, finantator in contractele de leasing financiar, a solicitat plata ratelor de leasing restante si a celor scadente pana la finele contractului, cu daune interese, invocand rezilierea unilaterala a contractelor, conform notificarilor intocmite la 25.11.2009.
Asa cum rezulta din declaratia debitorului prin administrator special si din raportul administratorului judiciar, contractele au fost mentinute potrivit cu dispozitiile art.86 din Legea nr.85/2006, in consecinta, cererea creditorului nu poate fi primita decat in limitele valorii certe la data deschiderii procedurii.
Cu privire la declaratia de creanta a creditorului C C I SRL, tribunalul a constatat ca suma pretinsa in baza raspunderii pentru neindeplinirea obligatiilor conform contractului autentificat sub nr.2071/2007, nu indeplineste conditia certitudinii, la data declaratiei insusi creditorul invederand asupra litigiului pe rol, iar din dovezi reiesind ca actiunea in pretentii formulata de creditor a fost respinsa prin hotarare judecatoreasca.
Cat priveste declaratia de creanta formulata de B.E.J.C I I, tribunalul a retinut urmatoarele:
Suma pretinsa reprezinta onorariul executorului judecatoresc in dosarul nr.587/2009 si dosar nr.588/2009, in care s-au intocmit acte de executare silita ulterior deschiderii procedurii si s-au formulat de catre debitor contestatii la executare.
Sumele fiind stabilite prin procese-verbale intocmite intre creditori si executorul judecatoresc, cu titlu de onorariu pentru executare si cheltuieli, nu indeplinesc cerintele creantei certe, lichide si exigibile, dat fiind si efectul hotararii de deschidere a procedurii la data intocmirii acestora.
In privinta declaratiei de creanta a creditorului SC S R SRL, tribunalul a constatat dovedita creanta comerciala potrivit facturilor fiscale acceptate la plata, a constatat mentionata creanta in documentele depuse de debitor, in consecinta fiind incidente dispozitiile art.61, 64 si 28 din Legea nr.85/2006.
In privinta creantei declarate de SC F R SRL, tribunalul a constatat litigiul pe rolul instantelor judecatoresti, de a carei solutie depinde certitudinea creantei, in consecinta fiind incidente dispozitiile art.64 alin.4, 73 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Impotriva ambelor hotarari au declarat recurs in termenul legal, motivat, creditoarele D L, D D-L, S E, P G, I M -V, F C si S S prin mandatar M S, iar impotriva sentintei comerciale nr.453/09.06.2010 au declarat recurs creditoarele SC C C I SRL, SC RCI L R IFN SA si L M , care le-au criticat pentru nelegalitate si netemeinicie.
In ce priveste sentinta comerciala nr. 254/28.04.2010, recurentii creditori D L, D D-L, S E, P G, I M-V, F C si S S prin mandatar M S, au invocat in motivele de recurs ca debitoarea a instrainat bunul, respectiv imobile constand in terenuri, de o valoare foarte mare, fara o evaluare anterioara, actele de instrainare fiind efectuate de societate prin administrator, si nu de societate in procedura insolventei prin administrator special.
In raportul prezentat in instanta la 24.03.2010, administratorul judiciar nu a facut referire la niciun act de instrainare, desi era obligatorie aceasta mentiune, mai invoca recurentii, precum si faptul ca toate vanzarile, in acest moment al procedurii, nu au la baza evaluarea unui specialist, fiind realizate la preturi derizorii fata de valoarea reala.
Aceiasi recurenti critica si sentinta comerciala nr.453/09.06.2010 sub urmatoarele aspecte:
Creantele recurentilor rezulta dintr-un contract autentic, respectiv din contractul de vanzare-cumparare autentificat prin incheierea nr.2399 din 13 iulie 2007, de BNP N M E.
Prin contractul mentionat recurentii au vandut societatii debitoare mai multe suprafete de teren, pretul bunurilor vandute fiind de 4.303.200 euro.
Din suma mentionata ca pret acestia au primit parte din acesta, ramanand ca pret neachitat - suma de 2.795.699 euro (11.846.215,37 lei la cursul BNR din 09.12.2009) , invoca recurentii.
Nu exista contradictii intre parti - cu privire la pret, suma achitata si suma neachitata.
Desi au solicitat inscrierea la masa credala cu aceasta diferenta de pret - 11.846.215,37 lei, instanta a dispus inscrierea provizorie pe considerentul existentei unui litigiu.
In consecinta, in tabelul creantelor recurentii au fost inscrisi cu aceasta suma, provizoriu, desi creanta este una certa, mai critica recurentii.
Recurenta SC C C I SRL a atacat sentinta comerciala nr. 453/09.06.2010, invocand in motivele de recurs ca din ansamblul probatoriu rezulta ca aceasta este creditoarea SC A SRL.
Astfel, prin contractul incheiat intre parti, s-a stabilit pretul pe care SC C C I SRL urma sa-l plateasca pentru terenul la care debitoarea urma sa efectueze imbunatatirile. Partile au stabilit ca in cazul in care A nu va realiza imbunatatirile pana la data de 30.10.2007, sa diminueze pretul cu suma totala de 413.000 Euro.
In situatia de fata, SC C C I SRL a achitat insa o transa de 100.000 Euro din cei 413.000 euro ramasi de plata, suma pentru care A nu a efectuat nimic in contraprestatie, nerealizand niciuna din imbunatatiri.
In consecinta, mai invoca recurenta, aceasta este creditoare a SC A SRL pentru suma de 100.000 euro, fiind indreptatita la recuperarea sumei.
Recurenta L M M critica sentinta comerciala nr.453/09.06.2010 sub urmatoarele aspecte: in ce priveste declaratia autentificata sub nr.445 din 19.03.2010 la BNP N T, depusa la dosarul cauzei de M S la data de 24.03.2010, in care a declarat ca a fost executat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2400/13.07.2007, diferentele de bani achitate de debitoarea SC A SRL acoperind pretul acestui contract, pretul fiind astfel platit, aceasta declaratie este lipsita de eficienta juridica, precizeaza recurenta, si nu poate fi luata in considerarea pentru aprecierea creantei sale, pentru ca sustinerile cuprinse in declaratie sunt nereale si reprezinta un fals, fiind facute in scopul fraudarii sale pentru a nu-si mai putea recupera diferenta de pret neachitata de catre debitoare.
Astfel, M S nu era mandatat sa dea o asemenea declaratie, aceasta neavand valoare probatorie, afirmatiile din continutul ei fiind simple afirmatii, care nu corespund realitatii, recurenta neprimind nicio suma de bani.
Recurenta SC RCI L R IFN SA, care critica tot sentinta comerciala nr. 453/09.06.2010, invoca in motivele de recurs ca in mod gresit instanta de fond a luat in considerare concluziile administratorului judiciar si a dispus inscrierea in tabel a acesteia doar cu suma de 139.673,90 lei, intrucat potrivit articolului 16.1 (iii) din contracte, locatorul are dreptul si la daune- interese conform legii, care sunt egale cu cel putin cu ratele de leasing ramase de plata pana la achitarea integrala a contractului si cu valoarea reziduala ramasa de achitat, daunele - interese fiind evaluate conventional.
Astfel, recurenta apreciaza ca este indreptatita sa figureze in tabelul creantelor cu suma totala de 457.701,91 lei, compusa din 59.437,72 euro si 204.366,44 lei.
Debitoarea intimata SC A SRL a depus concluzii scrise.
Examinand recursurile declarate de catre D L, D D-L, S E, P G, I M-V, F C, si S S prin mandatar M S, in raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele de recurs invocate, cu dispozitiile articolului 3041 Cod procedura civila, ale Legii 85/2006 privind procedura insolventei, Curtea apreciaza ca acestea sunt nefondate, avand in vedere urmatoarele considerente: in ce priveste recursurile declarate de catre creditorii D L, D D-L, S E, P G, I M-V, F C, si S S prin mandatar M S, criticile aduse prin motivele de recurs sunt nefondate.
Astfel, in mod legal s-a respins de catre instanta de fond cererea creditorilor recurenti privind ridicarea dreptului de administrare al debitoarei SC A SRL, intrucat in speta, nu opereaza dispozitiile articolului 47 alin. 5 din Legea nr.85/2006.
Potrivit textului legal mai sus-mentionat, creditorii pot adresa judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, avand ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsei probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate.
Sub acest aspect, Curtea retine ca este posibil ca, pastrand dreptul de administrare, debitorul sa nu depuna diligente suficiente sau sa nu reuseasca o gestiune eficienta a averii sale. De aceea, legea da posibilitatea creditorilor si administratorului judiciar sa solicite judecatorului sindic ridicarea dreptului de administrare cand se constata pierderi in averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate, nefiind insa cazul niciuneia dintre aceste situatii in speta, neconstatandu-se nici neregularitati sau dezordine in activitatea societatii debitoare SC A SRL.
Asa cum corect a retinut si instanta de fond, operatiunile si platile facute au fost aprobate de catre administratorul judiciar, corespunzator obiectului principal de activitate al societatii, asigurand resurse pentru continuarea activitatii si plata cheltuielilor operationale curente, compensarea unor creante, fiind efectuata sub supravegherea administratorului judiciar .
In ce priveste inscrierea provizorie a creantelor creditorilor recurenti, Curtea apreciaza ca prima instanta a dispus aceasta in mod legal, intrucat caracterul cert al acestora depinde de solutia care va fi data in litigiile aflate pe rolul instantelor judecatoresti, care au ca obiect pretentiile societatii debitoare SC A SRL pentru realizarea conventiilor de vanzare-cumparare.
Nefondate sunt si criticile aduse de recurenta L M M. Potrivit Declaratiei autentificata sub nr.445/19.03.2010 de BNP N T data de M S, mandatar, rezulta ca acesta a primit integral pretul datorat in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2400/13.07.2007 de BNP N M - E.
In speta, M S, a solicitat inscrierea creantei, reprezentand diferenta de pret stabilita prin contractul de vanzare-cumparare 2400/2007, in calitatea sa de mandatar si potrivit imputernicirii primite de a incasa pretul vanzarii, de a reprezenta pe vanzator in fata autoritatilor si pentru perfectarea vanzarii, pret care insa a fost primit integral, asa cum s-a retinut anterior.
Nefondate sunt si celelalte criticile aduse de catre recurenta, intrucat in speta nu se poate analiza valabilitatea/nevalabilitatea declaratiei 445/19.03.2010, sau daca aspectele declarate de catre M S corespund sau nu realitatii, nefacand obiectul prezentei speta, nulitatea actului invocat, inscrierea in fals, valabilitatea/nevalabilitatea mandatului dat lui M S etc..
Concluzionand, fata de criticile aduse sub aspectul legalitatii Declaratiei, Curtea retine ca aceasta nu face obiectul cauzei, existand cai legale de examinare a acesteia, calea civila sau penala, din chiar continutul recursului si inscrisul depus la fila 135 - dosar C.A.B. , reiesind ca recurenta L M a formulat plangere penala impotriva lui M S pentru savarsirea infractiunilor de abuz de incredere, inselaciune si fals in declaratii, aspecte nerelevante insa in speta, neexistand o dovada in sensul pronuntarii unei hotarari irevocabile, prin care sa se constate nulitatea Declaratiei sau orice alta forma de desfiintare a acesteia, eventual ca urmare a unei hotarari judecatoresti penale, definitiva, de condamnare a lui M S, cu solutionarea definitiva a laturii civile in cadrul procesului penal, care sa vizeze legalitatea Declaratiei.
Nefondate sunt si criticile recurentei SC C C I SRL, instanta de fond retinand in mod corect ca suma pretinsa in baza raspunderii pentru neindeplinirea obligatiilor conform contractului autentificat sub nr.2071/2007, nu indeplineste conditia certitudinii, existand litigiu pe rolul instantei, actiunea in pretentii formulata de catre creditoare fiind respinsa prin hotarare judecatoreasca.
Din inscrisurile depuse in recurs, rezulta ca pretentiile SC C C I SRL fac obiectul dosarului nr.42805/3/2009 aflat pe rolul C.A.B., iar pretentiile A formuleaza obiectul dosarului 7215/3/2010 aflat in apel pe rolul C.A.B., ambele la Sectia a V a Comerciala, in ambele dosare parti fiind SC A SRL si SC C C I SRL.
Nefondat este si recursul declarat de catre SC RCI L R IFN SA, recurenta creditoare fiind inscrisa cu suma de 139.673,90 lei in tabelul creantelor, respectiv cu creantele certe la data deschiderii procedurii.
Creditoarea recurenta a solicitat inscrierea in tabelul creditorilor cu suma totala de 457.701 RON, reprezentand contravaloarea ratelor de leasing si daune interese, invocandu-se rezilierea unilaterala a contractelor de leasing financiar, conform notificarilor datate 25.11.2009.
Coroborand probele dosarului cu raportul administratorului judiciar si declaratia debitoarei prin administratorul special, rezulta ca declaratiile de reziliere unilaterala s-au comunicat catre SC A S RL la data de 14.12.2009, dupa data deschiderii procedurii insolventei, care a avut loc la data de 09.12.2009.
Data expedierii notificarilor reiese din stampila postei aplicata pe plicurile cu care s-a trimis notificarea, dovezile fiind, depuse la dosar cauzei, stampila din care rezulta ca plicurile au fost primite de debitoare la data de 14.12.2009.
Astfel, contractele au fost mentinute, facandu-se incidente dispozitiile articolului 86 din Legea nr.85/2006, cererea recurentei creditoare SC RCI L R IFN SA neputand fi primita decat in limitele valorii certe de la data deschiderii procedurii.
Pentru considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor articolului 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea a respins ca nefondate recursurile declarate.