Recurs. Aplicarea dispozitiilor art.2821 Cod Proc.Civ. la calificarea caii de atac. Momentul procesual avut in vedere la stabilirea valorii litigiului.
Cod Proc.Civ., art.112, art.132, art.2821
Momentul la care se face evaluarea si stabilirea obiectului cererii, potrivit dispozitiilor art.112 alin.2 din Codul de procedura civila este cel al formularii cererii de chemare in judecata, care trebuie sa cuprinda obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta.
Nu pot exista criterii diferite de evaluare in vederea stabilirii timbrajului, pe de o parte si a competentei, pe de alta parte, cat timp valoarea obiectului cererii trebuie sa fie unica, iar timbrajul si competenta sunt consecinte deduse din cuantumul valorii obiectului.
Stabilirea obiectului cererii, cu caracteristica sa - valoarea, se realizeaza la momentul investirii primei instante si al stabilirii cadrului procesual, moment dedus din coroborarea dispozitiilor art.112 cu art.132 din Codul de procedura civila, adica cel mai tarziu la prima zi de infatisare. Aceasta, cu atat mai mult cu cat in apel sau in recurs nu poate fi modificat obiectul cererii de chemare in judecata, aspect dedus din interdictia expresa continuta de prevederile art. 294 alin.1 (pentru apel) si art.316 coroborat cu art.294 alin.1 (pentru recurs).
Desi obiectul antecontractului era stabilit in Euro, stabilirea valorii obiectului se poate face numai in moneda nationala, deoarece criteriile de competenta si de timbraj sunt reglementate in functie de praguri valorice stabilite in lei.
Cat timp valoarea in echivalent lei a fost stabilita la prima zi de infatisare, sunt perfect aplicabile si prevederile art.181 din Codul de procedura civila, potrivit cu care instanta investita potrivit dispozitiilor referitoare la competenta dupa valoarea obiectului cererii ramane competenta sa judece chiar daca, ulterior investirii, intervin modificari in ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect. Problema calificarii caii de atac, dincolo de aspectul constituirii instantei din 2 sau 3 judecatori, implica de fapt problema competenta unei instante ca instanta de apel sau ca instanta de recurs.
Cat priveste aspectul fluctuatiei de curs valutar, dintre momentul introducerii actiunii si momentul declararii caii de atac, Curtea apreciaza ca o astfel de fluctuatie (care determina matematic si economic o modificare a echivalentului in lei al sumei in euro din antecontract), acesta nu poate fi luat in considerare ca si criteriu de reevaluare a obiectului cererii cu ocazia declararii caii de atac, intrucat, asa cum s-a aratat mai sus, o reevaluare este interzisa de normele de procedura civila direct in calea de atac, iar valoarea obiectului cererii (ca si apendice al cererii) se stabileste numai in limitele procedurale cuprinse de art. 112 si 132 din Codul de procedura civila. (Decizia civila nr. 332.R din data de 21 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bolintin Vale la data de 17.04.2008, reclamantul P.M. a solicitat in contradictoriu cu paratul N.G. pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare autentic cu privire la terenul situat in Com. J., sat B., tarlaua .., parcela ..., in suprafata de 2500 mp, ce a facut obiectul antecontractului de vanzare-cumparare nr.20/ 11.12.2006, cu obligarea sa la plata sumei de 4.763 Euro, reprezentand diferenta de pret ramasa neachitata.
In subsidiar, in situatia respingerii primului capat de actiune, reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 81.248 Euro, reprezentand avansul platit in cuantum de 20.237 Euro, daune interese de 40.674 Euro si o penalitate egala cu avansul de 20.237 Euro, la care se vor adauga si cheltuielile efectuate cu intocmirea antecontractelor.
In motivarea cererii, s-a aratat ca la data de 11.12.2006, impreuna cu N.T.D., in calitate de promitenti cumparatori, au incheiat cu paratul N.G., in calitate de vanzator, antecontractul de vanzare-cumparare atestat sub nr. 20/11.12.2006 privind cumpararea in indiviziune si parti egale a unei suprafete de 5 000 mp situate in com.J., sat B. tarlaua ..., parcela ..., din suprafata totala de 14.600 mp inscrisa in TP nr.115431/ 17.02.2006 cu nr. cadastral .., intabulat in cartea funciara nr. ../ N a com. J.
In cuprinsul antecontractului, s-a precizat obligatia paratului vanzator de a dezbate succesiunea defunctei N.D., al carei mostenitor era, de a partaja terenul si de a obtine in lotul sau 1/2 din suprafata totala de teren, reprezentand 7.300 mp, ce va include si terenul de 5.000 mp promis prin antecontractul incheiat, pana la data de 15.03.2007, cand urma sa se incheie contractul autentic de vanzare-cumparare. Ulterior, prin incheierea unor acte aditionale, data la care urma sa se incheie actul autentic s-a amanat la 15.06.2007, apoi la 1.12.2007.
Reclamantul a mai precizat ca posesia terenului i-a fost transmisa la data ramanerii irevocabile a hotararii prin care s-a solutionat dezbaterea succesorala si partajul. Din pretul total stabilit la 50.000 Euro, reclamantul sustine ca a achitat 2.205 Euro la 3.08.2007, 6.300 Euro la 14.08.2007 si 11.832 Euro la 14.01.2008. Reclamantul a sustinut si i-a solicitat paratului de nenumarate ori sa incheie actul in forma autentica, dar acesta a refuzat.
Cererea a fost intemeiata pe prevederile art.968, art.970, art.1073, art.1075, art.998 din Codul civil, Legea nr.247/2005.
In sedinta publica de la data de 06.06.2008, reclamantul a renuntat la capatul de actiune subsidiar, respectiv la obligarea paratului la plata sumei de 81.248 Euro, solicitand numai pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare.
Prin sentinta civila nr. 518/20.02.2009 pronuntata de Judecatoria Bolintin Vale, a fost admisa actiunea formulata, asa cum a fost precizata si s-a constatat ca intre parti a intervenit acordul de vointa consemnat intr-un inscris numit "Antecontract de vanzare cumparare" atestat de catre Cabinet avocat sub nr. 20/11.12.2006, prin care paratul a vandut reclamantului suprafata de 2500mp arabil extravilan, sat B., comuna J., T .., P .., cu vecinatati: N-P.D., E-dr.expl, V-rest propr. S.N.V., inscris in titlul de proprietate nr. 115431/2006, cu pretul de 25.000 E achitat astfel: 2205 E la 3.08.207, 630 E la 14.01.208, 11.832 E la 14.01.208, si 4763 E consemnat la CEC la dispozitia paratului cu recipisa de consemnare nr. 2060284/1 din 1.07.2008. Prin aceeasi sentinta a fost obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 6885,37 lei cheltuieli de judecata.
In motivarea sentintei, s-a retinut ca intre parat, in calitate de promitent vanzator, si reclamant, in calitate de promitent cumparator, acesta din urma alaturi de numitul N.T., s-a incheiat un antecontract de vanzare cumparare sub semnatura privata, atestat de un cabinet de avocatura la 11.12.2008, privind vanzarea -cumpararea in cote egale a unui teren de 5ooomp. In acest act, care potrivit art. 969 Cod Civil, are putere de lege intre partile contractante, au fost prevazute o serie de clauze de neexecutare, astfel: daca neexecutarea provine din culpa promitentului vanzator care nu si-a indeplinit obligatiile asumate, privind obtinerea certificatului de mostenitor, dezmembrarea necesara, intabularea in cartea funciara, inscrierea in evidenta fiscala, toate pana la data de 15.03.2007, atunci promitentul cumparator poate, fie sa renunte la cumpararea terenului, fie sa solicite instantei pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare autentic; daca insa neexecutarea provine din culpa promitentului cumparator, care nu poate plati pretul la data stabilita sau se razgandeste in privinta cumpararii, atunci acesta va pierde avansul platit si va achita o penalitate egala cu cuantumul cheltuielilor efectuate de vanzator cu intocmirea documentatiei cadastrale de intabulare si dezmembrare. Ulterior, s-au mai incheiat intre parti acte aditionale si acorduri prin care termenul din 15.03.2007 s-a prelungit la 15.06.2007, apoi la 1.12.2007 si ultima la 10.02.2008. In ceea ce priveste modalitatea de plata a pretului, in antecontract s-a prevazut ca plata restului de pret, dupa achitarea avansului, se va face la data semnarii contractului de vanzare cumparare in forma autentica in conditiile stabilite in antecontract. Din actele depuse, reiese ca reclamantul a achitat urmatoarele sume cu titlu de avans: 2205 euro conform actului aditional din 3.08.2007, 6300 euro conform inscrisului numit "ACORD" din 14.08.2007, 11.832 euro conform actului numit "Acord" din 14.01.2008. Referitor la acest ultim act, paratul a sustinut prin intampinare ca, desi l-a semnat, in fapt nu ar fi primit suma inscrisa in el, respectiv cei 11.832 euro.
Potrivit art.1191 Cod Civil, nu se poate face dovada cu martori in contra unui inscris, chiar cu privire la o suma ce nu depaseste 250 lei, de exemplu ca pretul n-ar fi fost platit asa cum se arata in inscris, iar potrivit art.177-179 Cod Proc.Civ., in cazul in care se contesta un inscris sub semnatura privata de catre cel caruia i se opune, se poate solicita verificarea de scripte. In speta, desi inscrisul nu se contesta, se tagaduieste primirea sumei inserata in act, ceea ce apare ca neavand fundament legal. Depozitia martorei A.G., una din semnatarele actului, in calitate de martor care a declarat ca l-a vazut pe N. primind banii in suma de 9000 euro numarati in prealabil, nu poate fi opusa actului semnat de parti, avand in vedere art.1191 Cod Civil.
Prin urmare, rezulta ca reclamantul a achitat pana la 14.08.2008, suma de 20.337 euro, din cei 25.000 euro, pret total, restul de 4.663 euro urmand a se achita conform antecontractului, la data semnarii contractului de vanzare cumparare in forma autentica. Aceasta data a fost stabilita prin ultimul act semnat de parti, respectiv acordul din 14.01.2008, ca fiind 10.02.2008.
Practic, la aceasta data trebuia incheiat actul si achitat restul de pret. Faptul ca acest lucru nu s-a intamplat, nu poate fi imputat cumparatorului, intrucat cel care trebuia sa se adreseze notarului prin depunerea actelor necesare, respectiv act de proprietate, certificat fiscal, incheiere de intabulare, era proprietarul vanzator. Numai dupa depunerea acestor acte, notarul convoca partile pentru redactarea actului autentic, ocazie cu care se achita si restul de pret, conform conventiei.
Din depozitiile martorilor audiati a reiesit ca marti, 18 martie, paratul a convocat la notar mai multe persoane cu care urma sa finalizeze actele, printre care si pe reclamant, pentru a doua zi, 19 03 2008,insa acesta se afla intr-o delegatie, astfel ca a ajuns la notar cu intarziere si fara a avea asupra sa restul de bani. Desi l-a rugat pe parat sa incheie actul a doua zi, acesta a refuzat. Ulterior, reclamantul a consemnat la CEC pe numele si la dispozitia paratului suma de 4.763 euro, descarcandu-se astfel de plata pretului.
Instanta a apreciat ca reclamantul s-a achitat de obligatiile contractuale, respectiv a achitat in intregime pretul stabilit, in timp ce paratul, asa cum a declarat la interogatoriu, nu este de acord cu perfectarea actului, astfel ca este activata clauza prevazuta in antecontract, privind posibilitatea obtinerii unei hotarari care sa tina loc de act autentic.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs (calificat ulterior ca apel) paratul N.G., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea in fapt a apelului apelantul a aratat ca instanta de fond a retinut in mod eronat ca intimatul-reclamant a achitat cu titlu de avans suma de 20.337 euro, suma care ar fi trebuit achitata pana la data prezentarii in fata notarului public pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare.
Mai considera apelantul ca hotararea atacata este netemeinica avand in vedere ca situatia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat este interpretata gresit din punct de vedere juridic, retinandu-se in mod eronat aplicarea art.1191 C. civil care prevede imposibilitatea probarii cu martori in contra unui inscris.
Acesta mai arata ca intre situatia de fapt si sustinerile intimatului - reclamant apar neconcordante fapt ce reiese din probatoriul administrat.
Desi se concluzioneaza ca reclamantul s-a achitat de obligatia contractuala consemnand la dispozitia apelantului suma de 4.763 euro, aceste considerente vin in contradictie cu cele retinute in motivarea sentintei.
Din motivarea instantei rezulta ca modificarea datei incheierii contractului nu poate fi imputata cumparatorului per a contrario culpa fiind a vanzatorului, insa acest fapt nu are relevanta devreme ce cumparatorul a acceptat in mod expres sau tacit.
In drept au fost invocate disp.art.3041 Cod Proc.Civ.
Intimatul-reclamant P.M. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea in intregime a sentintei atacate.
Prin decizia civila nr.150/16.12.2009 pronuntata de Tribunalul Giurgiu - Sectia Civila, a fost respins ca nefondat apelul si a fost obligat apelantul N.G. sa plateasca intimatului P.M. suma de 2011,05 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
In motivarea deciziei, s-a retinut ca, desi apelantul-parat a atacat sentinta Judecatoriei Bolintin Vale criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, Tribunalul a constatat ca apelul este nefondat din materialul probatoriu administrat in cauza rezultand ca la data de 11.12.2006 intre acesta, in calitate de promitent vanzator, si intimatul-reclamant, in calitate de promitent cumparator, acesta din urma alaturi de numitul N.T., s-a incheiat un antecontractul de vanzare cumparare atestat sub nr.20 de avocat P.M.C. privind vanzarea -cumpararea in cote egale a unui suprafete de teren de 5000 mp situata in com.J., sat B. jud. G. din suprafata totala de 14.600 mp inscrisa in TP nr.115431/2006 pentru pretul de 50.000 euro din care s-a achitat cu titlul de avans suma de 4340 euro urmand ca restul sa fie platit la data incheierii contractului in forma autentica.
Ulterior se incheie doua acte aditionale la antecontract precum si doua "acorduri" prin care apelantul-parat mai primit cu titlu de avans sume de bani ramanand ca intimatul-reclamant sa mai achite o suma de 4.763 euro din totalul de 25.00 euro care ii reveneau.
Desii apelantul contesta faptul ca ar fi primit intreaga suma retinuta cu titlu de avans, a constatat tribunalul ca acesta nu a contestat validitatea conventiilor sub semnatura privata incheiate cu intimatul sau propria semnatura pusa pe acestea astfel incat administrarea probei cu martori pentru combaterea continutului acestora nu este admisibila fata de interdictia prevazuta de art.1191 Cod Civil.
Tribunalul a constatat ca instanta de fond a apreciat in mod temeinic declaratiile martorilor audiati, rezultand ca, la data de 18 martie, paratul a convocat la notar mai multe persoane cu care urma sa finalizeze actele, printre care si pe reclamant, pentru a doua zi, 19.03.2008, insa acesta se afla intr-o delegatie, astfel ca a ajuns la notar cu intarziere si fara a avea asupra sa restul de bani.
Aceste fapte au fost relatate si de martorii propusi de insusi apelant, care nu a mai dorit sa incheie contractul de vanzare-cumparare cu intimatul, fapt de natura a-l face pe cel din urma sa consemneze la dispozitia acestuia diferenta de suma convenita cu titlu de pret.
Tribunalul a constatat ca nu se poate retine culpa intimatului pentru neincheierea contractului de vanzare-cumparare la termenul stabilit in conditiile in care anterior acesta achitase un avans consistent din pretul stabilit, astfel indeplinindu-si obligatia asumata.
Totodata atitudinea de refuz avuta de catre apelantul-parat justifica practic actiunea introdusa de catre intimatul-reclamant si constatarea de catre instanta de fond a achitarii obligatiilor contractuale si a activarii clauza prevazuta in antecontract, privind posibilitatea obtinerii unei hotarari care sa tina loc de act autentic.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs paratul N.G. la data de 08.06.2010 (data postei), solicitand casarea cu trimiterea spre rejudecare a recursului la Tribunalul Giurgiu ca instanta competenta teritorial.
In motivarea cererii de recurs, se arata ca intimatul-reclamant P.M. a investit instanta de fond cu o actiune principala avand ca obiect hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare si cu o cerere precizatoare de validarea consemnarii sumei de 4763 euro. S-a retinut la capatul 2 de cerere din cererea introductiva (neprecizata) aflata la fila 2 din dosarul de fond, de obligare a sa la plata sumei de 81.248 euro. La data de 6.06.2008 reclamantul si-a evaluat cererea de chemare in judecata conform dispozitiilor art.112 Cod Proc.Civ. la suma de 89.095 lei si a timbrat la valoare. Prin incheierea de sedinta din 6.06.2008, instanta a luat act ca a fost investita cu o cerere avand aceasta valoare si a pronuntat o sentinta, mentionand in dispozitiv calea de atac a recursului.
In recurs, Tribunalul Giurgiu a pus in discutie partilor la termenul din 3.06.2009 calificarea caii de atac si, prin incheierea recurata, a calificat calea de atac ca fiind apel, avand in vedere dispozitiile art. 282-2821 Cod Proc.Civ.
In opinia recurentului, s-a facut aplicarea gresita a dispozitiilor art.2821 alin.1, in sensul ca sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile introduse pe cale principala ... al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei (1.000.000.000 lei vechi) inclusiv, atat in materie civila, cat si in materie comerciala ..."
Or asa cum s-a mentionat prin incheierea Judecatoriei Bolintin Vale din 6.06.2008, valoarea litigiului era de 89.095 lei.
Pe cale de consecinta, in cauza Tribunalul Giurgiu in mod gresit a solutionat cauza in complet de doi judecatori, motiv pentru care, in cauza s-au incalcat dispozitiile art. 304 pct.1 si 5 din C.pr.civ. in sensul ca instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale si prin hotararea data instantei a incalcat formele de procedura prevazuta sub sanctiunea nulitatii art. 105 alin.2 C.pr.civ.
Normele de procedura sunt de ordine publica, incalcarea lor duce la nulitatea hotararii pronuntata, iar in aceasta situatie vatamarea se prezuma si nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea hotararii recurate.
In drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct.1 si 5 Cod Proc.Civ.
Analizand cauza de fata prin prisma motivelor de recurs formulate de recurent, precum si a apararilor invocate de intimat, Curtea retine urmatoarele:
In esenta, singurul motiv de recurs invocat de recurent este gresita calificare a caii de atac solutionate prin decizia recurata, in sensul ca aceasta ar fi trebuit sa fie recurs, iar nu apel, motiv de recurs ce se incadreaza in dispozitiile art.304 pct.1 din Codul de procedura civila.
In fapt, prin cererea de chemare in judecata, reclamantul P.M. a solicitat in contradictoriu cu paratul N.G. pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare autentic cu privire la terenul situat in com. J., sat B., tarlaua ...., parcela ......, in suprafata de 2500 mp, ce a facut obiectul antecontractului de vanzare-cumparare nr. 20/ 11.12.2006, cu obligarea sa la plata sumei de 4 763 Euro, reprezentand diferenta de pret ramasa neachitata.
In subsidiar, in situatia respingerii primului capat de actiune, reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 81.248 Euro, reprezentand avansul platit in cuantum de 20.237 Euro, daune interese de 40.674 Euro si o penalitate egala cu avansul de 20.237 Euro, la care se vor adauga si cheltuielile efectuate cu intocmirea antecontractelor.
In sedinta publica de la data de 06.06.2008, reclamantul a renuntat la capatul de actiune subsidiar, respectiv la obligarea paratului la plata sumei de 81.248 Euro, solicitand numai pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare.
La termenul din 03.06.2009, Tribunalul Giurgiu, investit cu o cerere de recurs (conform mentiunii din dispozitivul sentintei judecatoriei), a pus in discutie din oficiu calificarea caii de atac. Prin aceeasi incheiere de sedinta, a fost calificata calea de atac ca fiind apel, fata de dispozitiile art. 282-2821 din Codul de procedura civila.
In drept, potrivit dispozitiilor art. 2821 alin.1 din Codul de procedura civila, "nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile introduse pe cale principala privind pensii de intretinere, litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv, atat in materie civila, cat si in materie comerciala, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii si in alte cazuri prevazute de lege."
Cat priveste momentul la care se face evaluarea si stabilirea obiectului cererii, potrivit dispozitiilor art. 112 alin. 2 din Codul de procedura civila, cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta.
La primul termen de judecata de la prima instanta, din 06.06.2008, la cererea instantei, reclamantul a precizat ca suma in lei aferenta obiectului cererii este de 89.095 lei la cursul de schimb Euro/leu de 3,56 lei din ziua de 19.04.2008, pentru suma de 25.000 Euro reprezentand partea din pret care revenea reclamantului, potrivit declaratiei sale.
La aceasta valoare, a fost si achitata taxa judiciara de timbru aferenta cererii, astfel cum a fost restransa (prin renuntarea la capatul 2 al cererii initiale).
In primul rand, Curtea constata problema calificarii caii de atac, dincolo de aspectul constituirii instantei din 2 sau 3 judecatori, implica de fapt problema competentei Tribunalului Giurgiu ca instanta de apel sau ca instanta de recurs.
In al doilea rand, se retine ideea ca nu pot exista criterii diferite de evaluare in vederea stabilirii timbrajului, pe de o parte si a competentei, pe de alta parte, cat timp valoarea obiectului cererii trebuie sa fie unica, iar timbrajul si competenta sunt consecinte deduse din cuantumul valorii obiectului.
In al treilea rand, Curtea mai retine ca stabilirea obiectului cererii, cu caracteristica sa - valoarea, se realizeaza la momentul investirii primei instante si al stabilirii cadrului procesual, moment dedus din coroborarea dispozitiilor art.112 cu art.132 din Codul de procedura civila, adica cel mai tarziu la prima zi de infatisare. Aceasta, cu atat mai mult cu cat in apel sau in recurs nu poate fi modificat obiectul cererii de chemare in judecata, aspect dedus din interdictia expresa continuta de prevederile art. 294 alin.1 (pentru apel) si art.316 coroborat cu art.294 alin.1 (pentru recurs).
Or, prima zi de infatisare in fata primei instante s-a produs la data de 06.06.2008, cand, la cererea instantei, reclamantul a precizat ca suma in lei aferenta obiectului cererii este de 89.095 lei la cursul de schimb Euro/leu de 3,56 lei din ziua de 19.04.2008 (data inregistrarii cererii pe rolul instantei).
Desi obiectul antecontractului era stabilit in Euro, stabilirea valorii obiectului se poate face numai in moneda nationala, deoarece criteriile de competenta si de timbraj sunt reglementate in functie de praguri valorice stabilite in lei.
Cat timp valoarea in echivalent lei a fost stabilita la prima zi de infatisare, sunt perfect aplicabile si prevederile art.181 din Codul de procedura civila, potrivit cu care instanta investita potrivit dispozitiilor referitoare la competenta dupa valoarea obiectului cererii ramane competenta sa judece chiar daca, ulterior investirii, intervin modificari in ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect. Asa cum s-a retinut mai sus, problema calificarii caii de atac, dincolo de aspectul constituirii instantei din 2 sau 3 judecatori, implica de fapt problema competenta unei instante ca instanta de apel sau ca instanta de recurs.
Cat priveste aspectul fluctuatiei de curs valutar, dintre momentul introducerii actiunii si momentul declararii caii de atac, Curtea apreciaza ca o astfel de fluctuatie (care determina matematic si economic o modificare a echivalentului in lei al sumei in euro din antecontract), acesta nu poate fi luat in considerare ca si criteriu de reevaluare a obiectului cererii cu ocazia declararii caii de atac, intrucat, asa cum s-a aratat mai sus, o reevaluare este interzisa de normele de procedura civila direct in calea de atac, iar valoarea obiectului cererii (ca si apendice al cererii) se stabileste numai in limitele procedurale cuprinse de art. 112 si 132 din Codul de procedura civila.
Pentru aceste considerente, apreciind ca, fata de dispozitiile exprese ale art. 2821 alin. 1 din Codul de procedura civila, litigiul de fata avand un obiect de o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv, calea de atac exercitata nu putea fi decat recurs, Curtea, in temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 1 din Codul de procedura civila, va admite recursul in majoritate, va casa decizia apelata si va trimite cauza spre rejudecarea caii de atac a recursului, aceleiasi instante.
Opinie separata in sensul respingerii recursului ca nefondat.
Potrivit art. 2821 Cod Proc.Civ., "Nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile introduse pe cale principala privind ... litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv ...".
Precizarea contravalorii in lei a pretului, facuta la 6.06.2008, a fost realizata strict in vederea timbrarii, aspect care rezulta cu claritate din incheierea de sedinta din 6.06.2008, cand reclamantul a solicitat "termen pentru a achita taxa de timbru, precizand ca suma calculata in lei este de 89.095 lei la cursul de schimb euro de 3,56 lei din ziua de 19.04.2008, cand a fost depusa cererea".
Prin faptul ca a fost precizata contravaloarea in lei a pretului la momentul formularii cererii de chemare in judecata nu s-a modificat obiectul cererii de chemare in judecata, acesta fiind tot pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, iar pretul terenului convenit de parti a ramas tot acela de 25.000 euro.
Or, pentru stabilirea caii de atac incidente in cauza in raport de dispozitiile art. 2821 este irelevanta valoarea obiectului cererii de la momentul introducerii actiunii, aceasta valoare fiind relevanta in vederea determinarii timbrajului si, eventual, a instantei competente in prima instanta. Valoarea obiectului cererii a ramas insa tot 25.000 euro, reprezentand pretul convenit de parti pentru terenul ce a facut obiectul antecontractului, iar efectul hotararii ce se solicita a fi pronuntata era transferul dreptului de proprietate din patrimoniul paratului in cel al reclamantului in schimbul pretului sus-mentionat. Ca atare, intrucat prin hotararea atacata a fost solutionat un litigiu a carui valoare este de 25.000 euro, in mod corect instanta de apel a apreciat ca in cauza este incidenta calea de atac a apelului, atrasa de valoarea obiectului litigiului la momentul pronuntarii hotararii atacate - 25.000 euro avand la acel moment o valoare in lei de peste 100.000 lei.
A aprecia altfel ar insemna sa se accepte ca in toate litigiile in care se pune problema expertizarii in vederea stabilirii valorii litigiului (ca de exemplu in partaje) evaluarea trebuie realizata pentru doua momente, respectiv momentul formularii actiunii, moment care ar determina nu doar instanta competenta si timbrajul, ci si calea de atac ce urmeaza a fi promovata in cauza, precum si momentul expertizarii, moment care ar determina valoarea actuala a litigiului, iar in cazul conflictului intre cele doua valori calea de atac sa fie data de valoarea de la momentul introducerii cererii de chemare in judecata, desi in mod evident litigiul poarta asupra unui obiect cu valoarea de la momentul expertizarii.
In consecinta, consider ca Tribunalul in mod corect a stabilit ca in prezenta cauza valoarea obiectului litigiului de la momentul pronuntarii hotararii atacate atrage calea de atac a apelului, iar recursul de fata este nefondat.
2