Actiune in evacuarea chiriasilor aflati in ipoteza reglementata de art.6 din OUG nr.40/1999. Prevalenta jurisprudentei instantei europene in materie.
OUG nr.40/1999, art.6, art.9 si urmatoarele;
Primul Protocol aditional al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, art.1
In jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat in repetate randuri ca a sanctiona proprietarii care au omis sa se conformeze conditiilor de forma prevazute de OUG nr. 40/1999, impunandu-le o obligatie atat de apasatoare ca aceea de a pastra fostii chiriasi ai statului in imobilul lor timp de mai multi ani, fara nicio posibilitate concreta si reala de a percepe o chirie, constituie o sarcina deosebita si exorbitanta, de natura sa rupa justul echilibru intre protectia dreptului persoanei la respectarea bunurilor sale si exigentele interesului general cu incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie
Cu referire la interpretarea dispozitiilor art.6 din OUG nr.40/1999, se retine ca nu pot fi interpretate dispozitiile legilor aplicabile in materia folosintei imobilelor nationalizate abuziv astfel incat chiriasii care au actionat cu rea credinta cumparand imobilele despre care stiau sau cu diligente minime ar fi putut afla ca sunt nationalizate abuziv sa aiba mai multe drepturi, in sensul de un termen mai lung de folosire a locuintei in cauza decat chiriasii care s-au abtinut de la un astfel de act, fiind de notorietate practica recenta a instantelor judecatoresti de a aprecia ca nu se pot prelungi sine die termenele de inchiriere conform OUG nr.40/1999, in conditiile unei chirii modice stabilita conform acestui act normativ, fara a se produce o ingerinta disproportionata, contrara art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO.(Decizia civila nr. 400.R din data de 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 05.03.2007, reclamantul D.G. a chemat in judecata paratii S.M. si S.A.E.L., solicitand instantei sa pronunte o hotarare in urma probelor ce se vor administra prin care sa dispuna evacuarea paratilor din imobilul situat in Bucuresti, Sector ....., Str. I.N. nr. ...., ap. ...., parter, obligarea paratilor la plata contravalorii lipsei de folosinta a imobilului al carui cuantum este de 1.000 lei/luna calculate de la data notificarii, pana la data evacuarii imobilului, cu cheltuieli de judecata.
Paratii au formulat concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea actiunii, afirmand ca reclamantul a obtinut Decizia Primarului, in temeiul Legii nr.10/2001, in baza unor acte false, ei solicitand in instanta nulitatea Deciziei, precum si pentru faptul ca nu sunt indeplinite conditiile prescrise de OUG nr. 40/1999, paratul nerefuzand convocarea reclamantului, ci doar solicitand o noua data de intalnire.
La data de 23.02.2009 paratii au depus cerere reconventionala, prin care au solicitat obligarea reclamantului la plata contravalorii imbunatatirilor efectuate la imobilul situat in Bucuresti, Sector ....., Str. I.N. nr. ...., ap. ...., cu cheltuieli de judecata, invederand ca de la data achizitionarii imobilului in anul 1997 prin contractul de vanzare-cumparare nr.160 au adus nenumarate imbunatatiri, efectuand cheltuieli necesare si utile.
Prin sentinta civila nr.3810/09.03.2009, Judecatoria sectorului 1 in temeiul art. 120 si 165 C.pr.civ., a dispus disjungerea capatului 2 al cererii de chemare in judecata principala si cererea reconventionala de capatul 1 al cererii principale a dispus formarea unui nou dosar avand ca obiect capatul 2 al cererii principale si cererea reconventionala, a admis capatul 1 al cererii de chemare in judecata avand ca obiect evacuare, formulata de reclamantul D.G., in contradictoriu cu paratii S.M. si S.A.E.L., a dispus evacuarea paratilor din imobilul situat in Bucuresti, Sector ....., Str. I.N. nr. ...., ap. ....,, a obligat paratii sa ramburseze reclamantului suma de 1710,3 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar mobil si onorariu de avocat achitat conform chitantei nr. 6938681/23.02.2007.
Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut ca prin dispozitia nr.6066/19.06.2006, Primarul General al Municipiului Bucuresti a restituit in proprietatea solicitantului D.G. imobilul situat in Bucuresti, Bucuresti, Sector ....., Str. I.N. nr. ...., ap. ...., parter. Prin aceasta dispozitie se prevedea ca predarea-primirea bunului se va face pe baza de protocol de predare-preluare incheiat de detinator, cu respectarea dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 10/2001, contractul de inchiriere privind imobilul in cauza, dintre chirias si SC R. SA incetand de drept pe data punerii in posesie a proprietarului.
Protocolul de predare-preluare a imobilului situat in Bucuresti, Sector ....., Str. I.N. nr. ...., ap. ....,, parter la care facea referire Dispozitia Primarului General, nr. 6066 din 2006 s-a incheiat dupa trei luni. la 14.09.2006. Acest protocol a fost incheiat intre CGMB - AFI, in calitate de predator si D.G., in calitate de proprietar-primitor.
La data de 17.10.2006 paratilor le-a fost comunicata prin executor judecatoresc (BEJ C.M.) notificarea nr. 814/2006, prin care reclamantul D.G., in vederea punerii in aplicare a prevederilor art. 13 si 15 din Legea nr.10/2001, le-a solicitat sa se prezinte la data de 26.10.2006 la Biroul Executorului Judecatoresc M.C., pentru a stabili masurile necesare pentru respectarea eventualelor drepturi locative ale paratilor si ale membrilor familiei paratilor. In acest sens, reclamantul a solicitat paratilor sa se prezinte cu documente din care sa reiasa care este situatia financiara a familiei.
Prin adresa primita de BEJ C. M. la 24.10.2006, nesemnata, redactata se pare de fiica domnului S.M., se invedera, cu referire la comunicarea nr. 814/2006, ca paratul S. nu putea sa se prezinte la data indicata in notificare, din cauza starii de sanatate, fiind internat in spital.
A retinut judecatoria ca in solutionarea cauzei de fata sunt incidente art. 9, 10, 11, 13 din OUG nr. 40/1999 in forma in vigoare la momentul pronuntarii si raportand reglementarile incidente la situatia de fapt retinuta, instanta a constatat ca actiunea reclamantului este intemeiata.
Reclamantul este proprietarul imobilului locuit de parati. Desi reclamantului i s-a restituit imobilul in care se afla si apartamentul locuit de parata in iunie 2006 prin Dispozitia Primarului General al Municipiului Bucuresti, protocolul de predare-preluare a fost incheiat intre reclamant si autoritatea publica abia dupa 3 luni, in septembrie 2006. Doar in raport de acest proces-verbal se putea incepe procedura reglementata de OUG nr. 40/1999 in art. 9-11. Instanta a constatat ca prin aceasta s-au exercitat ingerinte in dreptul de proprietate al reclamantului care nu s-a putut bucura pe deplin de atributele dreptului sau.
Bunul, obiect al dreptului de proprietate al reclamantului face parte dintre imobilele la care se refera OUG nr. 40/1999, motiv pentru care si ulterior incheierii protocolului de predare-preluare dreptul de proprietate al reclamantului trebuia sa suporte ingerinta, legala de aceasta data, prevazuta de art. 9-11 din OUG nr.40/1999. Avand in vedere ca privarea reclamantului de atributul folosintei dreptului sau de proprietate reprezinta o ingerinta, aceasta trebuie sa respecte conditiile prescrise de legea care o prevede pentru a nu se transforma intr-o incalcare a dreptului de proprietate. Pentru aceste motive si legiuitorul, intelegand sa acorde o protectie persoanelor care au avut calitatea de chiriasi ai imobilelor la care se refera OUG nr. 40/1999, a prevazut totusi termene si conditii ce trebuie indeplinite pentru ca fostii chiriasi sa beneficieze in continuare, temporar, de spatiile locuite, restituite "fostilor" proprietari.
Din situatia de fapt retinuta in capitolul II al prezentei hotarari, a reiesit ca paratii, fosti chiriasi ai apartamentului 1 din imobilul situat in Bucuresti, Sector ....., Str. I.N. nr. ...., ap. ....,, nu au inteles sa dea curs notificarii adresate de reclamant in temeiul art. 10 din OUG nr. 40/1999, instanta constatand prin aceasta ca paratii au pierdut beneficiul acordat de legiuitor, fiind indeplinite prevederile art. 11 alin. 2 din OUG nr. 40/1999.
Instanta nu a retinut apararile paratilor deoarece s-au dovedit neintemeiate. In ceea ce priveste sustinerea conform careia Dispozitia nr. 6066 ar fi fost obtinuta de reclamant in temeiul unor acte false, instanta constata ca pana la acest moment Dispozitia nu a fost anulata, bucurandu-se de prezumtia de valabilitate, iar potrivit art. 4, face dovada proprietatii asupra imobilului. Cat priveste apararea prin care paratii sustin ca nu sunt indeplinite conditiile OUG nr.40/1999 deoarece nu au refuzat notificarea reclamantului, instanta constata ca cele inscrise la fila 8, desi par a fi fost formulate in numele fiicei paratului, nu este semnata, este nesustinuta prin documente justificative referitoare la imposibilitatea de prezentare a paratului la data si locatia fixate de reclamant si comunicate paratilor prin notificarea nr. 814/2006, iar notificarea privea ambii parati, in vreme ce raspunsul de la fila 8 se refera doar la situatia paratului. De asemenea, niciun text de lege nu impunea sa li se comunice paratilor Dispozitia nr. 6066.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel apelantii paratii S.M. si S.A., criticand solutia instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie, cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a IV-a Civila, la data de 10.12.2009.
In dezvoltarea motivelor de apel apelantii au aratat ca sentinta primei instante este netemeinica si nelegala intrucat dispozitia prin care s-a restituit imobilul reclamantului nu a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare.
Apelantii au mai aratat ca in mod eronat prima instanta a retinut ca le-a fost comunicata prin executor judecatoresc notificarea nr.14.09.2006. intrucat la acea data pe rolul instantelor se aflau inca litigii nesolutionate, reclamantul D.G. nefiind in posesia unei hotarari definitive si irevocabile care sa-i ateste dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu. Apelantii au precizat ca ca in mod gresit instanta a retinut ca au fost notificati de catre reclamantul D.G. "pentru a stabili masurile necesare pentru respectarea eventualelor drepturi locative ale paratilor si ale membrilor familiei paratilor", in realitate au fost notificati sa evacueze imobilul in litigiu, notificare la care reclamantul a atasat dispozitia primarului nr.6066/19.06.2006.
Prin decizia civila nr. 415 A de la 30.03.2010 Tribunalul Bucuresti Sectia a IV a Civila a respins apelul ca nefondat si a obligat apelantii la plata catre intimat a sumei de 1.190 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In motivarea deciziei s-a retinut ca prin sentinta civila nr.5903/2002 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, definitiva prin respingerea apelului prin decizia civila nr.766/2003 a Tribunalului Bucuresti si irevocabila prin respingerea recursului prin decizia civila nr.89/2004 a Curtii de Apel Bucuresti s-a admis actiunea reclamantului D.G. si s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr.160/112/1997 incheiat intre SC R. SA si paratii S.M. si S.A.E.L. cu privire la imobilul situat in Bucuresti, Sector ....., Str. I.N. nr. ...., ap. ....
Prin Dispozitia nr.6066/2006 emisa de Primarul General al Municipiului Bucuresti s-a dispus restituirea in natura reclamantului D.G. a imobilului situat in Bucuresti, Sector ....., Str. I.N. nr. ...., ap. ...., compus din teren in suprafata de 233,55 mp si constructiile Corp A si B cu exceptia apartamentului nr.2 ce a facut obiectul Legii nr.112/1995. Prin aceeasi dispozitie s-a prevazut ca predarea primirea imobilului se va face pe baza unui protocol de predare primire, iar contractul de inchiriere incheiat intre chirias si SC R. SA inceteaza de drept la data punerii in posesie a proprietarului. La data de 14.09.2009 s-a incheiat intre Administratia Fondului Locativ si reclamantul D.G.,procesul verbal de predare primire a imobilului mnetionat mai sus.
La data de 17.10.2006, paratii S.M. si S.A.E.L. au fost notificati sa se prezinte in data de 26.10.2006 la sediul BEJ M.C. in vederea stabilirii masurilor necesare pentru respectarea drepturilor locative ale acestora.
La data de 24.10.2006 a fost depusa la sediul BEJ M.C. o declaratie nesemnata din care reiese ca S.M. nu este in masura sa se prezinte la data de 26.10.2006 din cauza starii de sanatate.
In privinta primului motiv de apel,tribunalul a retinut ca apelantii au invocat ca Dispozitia nr.6066/2006 Primarului General al Municipiului Bucuresti ar fi fost emisa cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare.
Tribunalul a constatat ca, pana la data solutionarii cauzei, dispozitia mentionata mai sus nu a fost anulata, motiv pentru care valoreaza titlu de proprietate pentru reclamant potrivit art.25 al.4 din Legea nr.10/2001. Prin decizia civila nr.1845/2008 a Curtii de Apel Bucuresti s-a respins irevocabil cererea paratilor avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a Dispozitiei nr.6066/2006 emisa de Primarul General al Municipiului Bucuresti.
Tribunalul a constatat ca este neintemeiat si motivul 2 de apel, avand in vedere ca dispozitia de restituire in natura a imobilului face dovada proprietatii persoanei indreptatite asupra acestuia,are forta probanta a unei inscris autentic si constituie titlu executoriu. Astfel pana la anularea acestei dispozitii,reclamantul este proprietarul imobilului din litigiu,neavand relevanta juridica faptul ca apelantii parati au constestat in justitie aceasta dispozitie atata timp cat aceasta nu a fost anulata.
Tribunalul nu a retinut sustinerile apelantilor in sensul ca au fost notificati de reclamantul intimat sa evacueze imobilul din litigiu intrucat din Notificarea atasata la fila 6 dosar fond reiese ca paratii au fost notificati sa se prezinte la sediul executorului judecatoresc in vederea stabilirii drepturilor locative ale paratilor.
In speta, tribunalul a constatat ca reclamantul si-a respectat obligatia impusa de art.10 din OUG nr.40/1999 in sensul ca i-a notificat pe cei 2 parati prin executorul judecatoresc sa se prezinte le sediul BEJ M.C. in vederea clarificarii situatiei locative insa cei 2 parati nu s-au prezentat.
Tribunalul nu a retinut sustinerile apelantilor ca au formulat un raspuns la notificarea reclamantului,intrucat inscrisul atasat la dosarul cauzei nu poate avea valoare probatorie fata de faptul ca nu se mentioneaza cine l-a redactat si nu este semnat.
S-a constatat ca, paratii nu au respectat dispozitiile art.11 alin.2 din OUG nr.40/1999, ceea ce il indreptateste pe reclamant in calitate de proprietar al imobilului din litigiu, sa solicite evacuarea paratilor. Tribunalul a avut in vedere ca paratii nu au facut dovada ca s-ar fi aflat in imposibilitatea de a se prezenta la sediul biroului executorului judecatoresc la data convocarii.
Tribunalul nu a retinut sustinerea apelantilor in sensul ca notificarea formulata de reclamat era adresata numai paratului S.M. intrucat reiese din inscrisul atasat la fila 6 dosar fond ca aceasta a fost adresata ambilor parati.
Constatand ca apelantii sunt in culpa procesuala,tribunalul in baza art.274 c.pr.civ. i-a obligat la plata catre reclamant a sumei de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat.
Impotriva deciziei men?ionate anterior au declarat recurs para?ii S.M. si S.A.E.L., solicitand modificarea deciziei civile nr.415A/30.03.2010 in sensul respingerii actiunii ca fiind lipsita de obiect.
In motivarea recursului s-a aratat ca paratii au contestat decizia prin care i s-a restituit in proprietate reclamantului imobilul in cauza, ca la data la care au fost notificati de catre reclamant cu privire la titlul sau de proprietate si li s-a pus in vedere sa paraseasca imobilul, 17.10.2006, pe rolul instantelor se aflau inca litigii nesolutionate reclamantul D.G. nefiind in posesia unei hotarari definitive si irevocabile care sa-i ateste dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu, ca nu au fost notificati conform dispozitiilor art.9-11 din OUG 40/1999, ca prima instanta nu a acordat inscrisurilor adevarata lor valoare, concluzionand in mod gresit ca "paratii nu au formulat un raspuns scris la notificarea pe care le-a adresat-o reclamantul, nu s-au aratat interesati de incheierea unui nou contract de inchiriere cu reclamantul, motiv pentru care nu mai justifica niciun titlu pentru ocuparea imobilului proprietatea reclamantului", ca intre recurenti si intimat s-au derulat din anul 2001 pana in prezent s-au derulat o serie de procese, ca au avut incredere in legile formulate de catre Parlamentul Romaniei -legi semnate de presedintele tarii, in Hotararile Guvernului si in Sistemul juridic, si din acest motiv au cumparat imobilul in litigiu, ca nu puteau considera legala notificarea atata timp cat era comunicata inainte de a ramane definitive si irevocabila sentinta prin care li s-a constatat nul contractul.
Recurentii au aratat in continuare ca si-au recunoscut infrangerea si in anul 2008 au parasit imobilul in litigiu, ca desi intimatul cunoaste faptul ca nu mai locuiesc in imobil din anul 2008, moment la care i-au spus ca au parasit imobilul, pare dezinteresat de acest lucru, ca pe intimat nu-l intereseaza preluarea locuintei ci acesta doreste niste foloase materiale pana la obtinerea celeilalte locuinte din imobilul in litigiu, ca desi au vrut sa-i predea cheia in anul 2008 acesta nu a fost de acord, ca de cand a fost pus in posesie intimatul nu a venit niciodata sa vada imobilul, starea in care se afla, recurentii fiind cei care s-au ocupat de conservarea acestuia, desi nu mai locuiesc acolo, ca astfel, actiunea promovata de intimat este o sicana la adresa lor, ca nu era necesara actiunea de evacuare pentru a parasi imobilul, aceasta fiind de la inceput ca fiind lipsita de obiect.
In drept au fost invocate dispozitiile art.304 alin.9 C.proc.civ.
Intimatul reclamant a formulat intampinare prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat.
In recurs a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin raportare la motivele de recurs si apararile intimatului, Curtea a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
In speta, prin dispozitia nr.6066/19.06.2006 a Primariei municipiului Bucuresti s-a restituit in proprietatea reclamantului imobilul in cauza dupa ce prin sentinta civila nr.5903/25.06.2002 a Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti a fost constatata nulitatea contractului de vanzare cumparare nr.160/112/1995.
Desi recurentii sustin si motive legate de neprimirea notificarii conform dispozitiilor art.9-11 din OUG 40/1999, atat prin petitul recursului, cat si in cadrul motivarii in fapt a acestuia au sustinut respingerea actiunii ca ramasa fara obiect intrucat s-ar fi mutat din imobilul in cauza inca din 2008.
In ceea ce priveste aceasta sustinere, se poate observa ca nici in fata primei instante, inclusiv la termenul din 23.02.2009, cand s-a judecat cauza, nici in apel, reclamantii nu au sustinut ca ar fi parasit imobilul, ci ca actiunea este neintemeiata pe fond.
Potrivit art.304 alin.1 pct.9 C.proc.civ., modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Chiar daca aceasta sustinere ar fi reala, nu se poate retine in sarcina instantelor de fond incalcarea sau aplicarea gresita a legii sau pronuntarea hotararii in lipsa temeiului legal, atat timp cat aceasta situatie de fapt nu a fost invederata acestor instante chiar de catre partile interesate.
Pe de alta parte, recuren?ii au depus in dovedirea sustinerilor lor in sensul ca ar fi parasit imobilul in cauza inca din 2008 un raport de expertiza, efectuat in septembrie 2010 in cadrul litigiului in care recurentii solicita obligarea reclamatului din prezenta cauza la plata imbunatatirilor pretins efectuate la imobilul in speta, in anexele caruia se afla o minuta incheiata in prezenta expertului la 14.07.2010 in care se retine, potrivit declaratiilor partilor, ca imobilul nu e locuit de 2 ani si ca in ultima iarna nu s-a incalzit apartamentul.
Aceasta mentiune nu indeplineste conditiile unei recunoasteri de catre reclamant a pretentiilor recurentilor, nefiind facuta in legatura cu prezentul litigiu, iar pe de alta parte faptul ca nu ar mai fi locuit in imobil nu inseamna ca actiunea de evacuare ar fi neintemeiata avand in vedere ca recurentii nu au facut dovada ca nu s-ar mai afla in posesia de fapt a imobilului, ca si-ar fi luat lucrurile din locuinta, ca ar fi predat cheile, ca l-ar fi instiintat pe reclamant despre acest fapt. Or, atitudinea procesuala in cadrul prezentului litigiu dovedeste contrariul sustinerilor recurentilor.
In ceea ce priveste motivele de recurs formulate pe fondul cererii de evacuare, se poate observa ca in recurs se invoca aceleasi motive invocate si prin motivele de apel, care au fost in mod legal considerate nefondate de catre instanta de apel.
Astfel, apelantii au invocat ca, Dispozitia nr.6066/2006 Primarului General al Municipiului Bucuresti ar fi fost emisa cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare, or, atat timp cat nu a fost anulata, valoreaza titlu de proprietate pentru reclamant potrivit art.25 al.4 din Legea nr.10/2001, dispozitia de restituire in natura a imobilului face dovada proprietatii persoanei indreptatite asupra acestuia, are forta probanta a unei inscris autentic si constituie titlu executoriu.
In mod legal instanta de apel nu a retinut sustinerile apelantilor, reluate in recurs, in sensul ca au fost notificati de reclamantul intimat sa evacueze imobilul din litigiu atat timp cat din notificarea atasata la fila 6 dosar fond reiese ca paratii au fost notificati sa se prezinte la sediul executorului judecatoresc in vederea stabilirii drepturilor locative ale paratilor, astfesl ca reclamantul si-a respectat obligatia impusa de art.10 din OUG nr.40/1999 in sensul ca i-a notificat pe cei 2 parati prin executorul judecatoresc sa se prezinte le sediul BEJ M.C. in vederea clarificarii situatiei locative, insa cei 2 parati nu s-au prezentat, nefacand dovada ca s-ar fi aflat in imposibilitatea de a se prezenta la sediul biroului executorului judecatoresc la data convocarii.
In consectinta in mod legal s-a constatat ca paratii nu au respectat dispozitiile art.11 al.2 din OUG nr.40/1999, ceea ce il indreptateste pe reclamant in calitate de proprietar al imobilului din litigiu, sa solicite evacuarea paratilor.
Chiar daca s-ar considera ca recurentii ar fi facut dovada faptului ca nu au fost notificati in vederea incheierii contractului de inchiriere, se pune problema momentului pana la care poate fi obligat proprietarul imobilului nationalizat abuziv sa suporte lipsa de folosinta a imobilului sau in lipsa perspectivei de a obtine o chirie satisfacatoare, fara ca aceasta sa fie considerata o sarcina disproportionata.
In speta se pune problema interpretarii dispozitiilor art. 6 din OUG nr.40/1999, potrivit carora "in cazul contractelor de vanzare-cumparare incheiate cu incalcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, si desfiintate prin hotarare judecatoreasca, proprietarul recunoscut de justitie va incheia cu persoanele care au cumparat locuinta in baza Legii nr.112/1995 si care o ocupa efectiv, la cererea acestora, un contract de inchiriere pentru o perioada de 5 ani", la care se face trimitere prin art. 13 si urmatoarele din Legea nr.10/2001.
In jurisprudenta CEDO s-a statuat in repetate randuri, dupa ce s-au examinat si s-au identificat dispozitiile defectuoase si lacunele din OUG nr. 40/1999, ca a sanctiona proprietarii care au omis sa se conformeze conditiilor de forma prevazute de OUG nr. 40/1999, impunandu-le o obligatie atat de apasatoare ca aceea de a pastra fostii chiriasi ai statului in imobilul lor timp de mai multi ani, fara nicio posibilitate concreta si reala de a percepe o chirie, constituie o sarcina deosebita si exorbitanta, de natura sa rupa justul echilibru intre protectia dreptului persoanei la respectarea bunurilor sale si exigentele interesului general cu incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (a se vedea, printre altele, Radovici si Stanescu, Oancea si altii impotriva Romaniei).
In cauza Cauza Popescu si Toader impotriva Romaniei, CEDO a statuat ca reprezinta o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, faptul ca, prin aplicarea acestei ordonante reclamantii au suferit restrictii in ceea ce priveste folosinta bunului lor imobiliar si ca s-au aflat in imposibilitatea de a o obliga pe ocupanta sa le plateasca chirie din cauza prevederilor defectuoase si a lacunelor constatate in legislatia de urgenta privind spatiile cu destinatia de locuinte, imprejurare ce reprezinta o ingerinta in dreptul reclamantilor de a-si folosi bunul imobiliar.
In Cauza Tarik impotriva Romaniei din 7 februarie 2008 CEDO a statuat ca "printre alte conditii art. 1 din Protocolul nr. 1 impune, ca ingerinta in dreptul de proprietate trebuie nu doar sa urmareasca un "scop legitim" conform "interesului general", ci si sa pastreze un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit prin orice masura aplicata de stat, inclusiv masurile destinate sa reglementeze folosinta bunurilor unui individ. Tocmai acest lucru este exprimat de notiunea de "just echilibru" ce trebuie pastrat intre cerintele interesului general al comunitatii si imperativele de aparare a drepturilor fundamentale ale omului. In cauzele legate de functionarea unei legislatii de amploare privind locuintele, aceasta apreciere poate sa se refere nu numai la intinderea ingerintei statului in libertatea contractuala si la relatiile contractuale de pe piata locativa, dar si la existenta unor garantii procedurale si a altora menite sa asigure ca functionarea sistemului si impactul sau asupra drepturilor patrimoniale ale proprietarului nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile. Incertitudinea - fie ea legislativa, administrativa sau legata de practicile urmate de autoritati - este un factor care trebuie luat in calcul pentru a aprecia conduita statului. Intr-adevar, atunci cand este vorba de o chestiune de interes general, autoritatile publice sunt obligate sa reactioneze in timp util, in mod corect si cu cea mai mare coerenta".
In ceea ce priveste scopul urmarit de ingerinta litigioasa, CEDO a admis ca ingerinta in cauza urmarea un scop legitim conform cu interesul general, si anume protectia sociala a chiriasilor intr-un context caracterizat printr-o criza de locuinte cu chirie moderata, dar, in ceea ce priveste respectarea justului echilibru intre interesele in cauza, Curtea a reamintit ca implementarea de catre autoritatile nationale a unui sistem de protectie a chiriasilor nu este criticabil in sine, avand in vedere in special larga marja de apreciere permisa de al doilea alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1. Totusi, din moment ce un astfel de sistem prezinta riscul de a impune locatorului o sarcina excesiva in ceea ce priveste posibilitatea de a dispune de propriul bun, autoritatile sunt obligate sa stabileasca proceduri sau mecanisme legislative previzibile si coerente, prevazand anumite garantii pentru ca punerea lor in aplicare si incidenta lor asupra dreptului de proprietate al locatorului sa nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile. Curtea a mai reamintit ca a statuat in alte cauze referitoare la concilierea intereselor opuse ale proprietarilor si ale chiriasilor ca sarcina sociala si financiara pe care o presupun transformarea si reforma locuintelor intr-o tara nu se poate cladi pe un anumit grup social, indiferent de importanta intereselor celuilalt grup sau ale colectivitatii in ansamblul ei.
Nu pot fi interpretate dispozitiile legilor aplicabile in materia folosintei imobilelor nationalizate abuziv astfel incat chiriasii care au actionat cu rea credinta cumparand imobilele despre care stiau sau cu diligente minime ar fi putut afla ca sunt nationalizate abuziv sa aiba mai multe drepturi, in sensul de un termen mai lung de folosire a locuintei in cauza decat chiriasii care s-au abtinut de la un astfel de act, fiind de notorietate practica recenta a instantelor judecatoresti de a aprecia ca nu se pot prelungi sine die termenele de inchiriere conform OUG nr.40/1999, in conditiile unei chirii modice stabilita conform acestui act normativ, fara a se produce o ingerinta disproportionata, contrara art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO.
Proprietarul nu poate fi lipsit la nesfarsit de bunul sau, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, in caz contrar aducandu-i-se o grava atingere atributului usus al dreptului de proprietate. Nu poate fi obligata o persoana particulara sa suporte, fara o limita rezonabila, sarcinile sociale ale statului, prin imposibilitatea valorificarii folosintei imobilului sau la adevarata valoare.
In consecinta, in temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 alin.1 pct.9 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.