SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE ACT ADMINISTRATIV FISCAL. ACTIVITATILE DESFASURATE DE SERVICIUL PENTRU SIGURANTA TRAFICULUI. SFERA DE APLICARE A TVA.
- art. 126 alin. 1 din Legea nr. 571/ 2003;
- art. 127 alin. 4 si urm. din Legea nr. 571/ 2003
- art. 141 alin. 2 lit. e) pct. 2 din Legea nr. 571/ 2003
Prin Raportul de inspectie fiscala nr. F-SM 326/26.04.2012, intocmit de Activitatea de inspectie Fiscala din cadrul D.G.F.P. S.M. (filele 15-31 dosar fond), s-a retinut ca recurenta in perioada 2009 - martie 2010, nu a colectat TVA aferenta incasarilor reprezentand "Tarife de despagubire", reglementate prin HG 68/17.07.2003. S-a mai constatat ca in baza H.C.L. S.M. nr. 9/31.01.2011, incepand cu februarie 2011, recurenta nu mai cuprinde in baza de impunere TVA toate veniturile obtinute din activitatile economice desfasurate.
Organele de control au constatat ca activitatile desfasurate de recurenta sunt activitati economice care intra in sfera de aplicare a TVA, deoarece indeplinesc conditiile art. 126 alin. 1 din Legea 571/2003 iar prin neaplicarea TVA s-au produs distorsiuni concurentiale, creandu-se avantaje fata de operatorii privati care desfasoara acelasi tip de activitate.
In baza acestui raport s-a emis Decizia de impunere nr. F-SM 404/26.04.2012 (filele 11-14 dos. fond) contestata de catre reclamanta prin contestatia inregistrata la organul fiscal sub nr. 70489/16.05.2012 (f.32 dos. fond).
Prin Decizia nr. 70489/17.08.2012 (filele 5-9 dosar fond) emisa de Biroul de solutionare a contestatiilor din cadrul D.G.F.P. S.M., contestatia formulata de reclamanta a fost respinsa.
Curtea a apreciat ca in mod corect a retinut instanta de fond incidenta in speta a prevederilor art. 127 alin. 4 si 5 din Legea 571/2003 care statueaza ca "institutiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitatile care sunt desfasurate in calitate de autoritati publice, chiar daca pentru desfasurarea acestor activitati se percep cotizatii, onorarii, redevente, taxe sau alte plati, cu exceptia acelor activitati care ar produce distorsiuni concurentiale daca institutiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum si a celor prevazute la alin. (5) si (6).
Institutiile publice sunt persoane impozabile pentru activitatile desfasurate in calitate de autoritati publice, dar care sunt scutite de taxa, conform art. 141."
De asemenea, corect a identificat tribunalul ca dispozitie legala incidenta prevederile art. 141 alin. 2 lit. e pct. 2 din Codul fiscal care statueaza ca "urmatoarele operatiuni de interes general sunt, de asemenea, scutite de taxa : arendarea, concesionarea, inchirierea si leasingul de bunuri imobile, acordarea unor drepturi reale asupra unui bun imobil, precum dreptul de uzufruct si superficia, cu plata, pe o anumita perioada. Fac exceptie urmatoarele operatiuni: 2. inchirierea de spatii sau locatii pentru parcarea autovehiculelor."
Instanta de control judiciar a constatat insa ca interpretarea juridica a acestor dispozitii legale si aplicarea lor la situatia de fapt din speta de catre instanta de fond este gresita.
Astfel, instanta de recurs, a retinut, in primul rand, ca, din interpretarea art. 127 alin. 4 si 5 din Legea 571/2003 raportat la art. 141 alin. 2 lit. e pct. 2 din Codul fiscal rezulta ca in cazul in care o institutie publica desfasoara o activitate de inchiriere de spatii sau locatii pentru parcarea autovehiculelor, o astfel de activitate nu este scutita de la obligatia de plata a TVA.
Curtea a retinut ca trebuie lamurit ce anume trebuie inteles prin notiunea de activitate de inchiriere de spatii sau locatii pentru parcarea autovehiculelor. Sub acest aspect, Curtea a constatat ca trebuie distins intre activitatea de inchiriere de spatii pentru parcarea autovehiculelor si prestarea serviciului public de administrare a locurilor de parcare. Astfel, prestarea serviciului public de administrare a locurilor de parcare reprezinta activitatea de administrare a utilizarii de catre cetateni a locurilor publice de parcare pe cand inchirierea spatiilor de parcare presupune transferul dreptului de folosinta asupra unui imobil determinat catre o persoana determinata pentru o anumita perioada de timp determinata sau nedeterminata.
In speta, instanta de control judiciar a constatat ca din raportul de inspectie fiscala rezulta ca recurenta este o institutie publica infiintata in vederea administrarii serviciului public de parcare care presupune incasarea unor sume de bani in schimbul tichetelor de parcare si a abonamentelor de parcare eliberate tertilor. Fiind vorba despre un serviciu public, nu se poate retine ca recurenta desfasoara o activitate de inchiriere a unor spatii de parcare.
Prin urmare, instanta de recurs a retinut ca activitatea desfasurata de recurenta este scutita de la plata TVA cu exceptia cazului in care, daca ar fi tratata astfel, s-ar produce o distorsiune a concurentei.
Sub acest aspect, instanta de control judiciar a constatat ca prima instanta a apreciat in mod eronat ca activitatea prestata de recurenta poate produce o distorsiune a concurentei. Este important de stabilit din acest punct de vedere care este piata relevanta pe care se poate produce distorsiunea concurentei. Or, contrar opiniei instantei de fond, Curtea a retinut ca piata relevanta nu este cea nationala ci cea a municipiului S.M.. Aceasta concluzie se impune deoarece nu se poate retine ca o institutie publica similara care ar presta acelasi serviciu public in alt municipiu al tarii ar fi afectata din punct de vedere concurential de faptul ca recurenta nu plateste TVA. O astfel de institutie nu ar putea intra in raport de concurenta cu recurenta deoarece ambele sunt infiintate in vederea prestarii unui serviciu public intr-un anumit oras, neavand posibilitatea de a-si extinde activitatile in alte localitati.
Pe de alta parte, dat fiind faptul ca prestarea serviciului public de administrare a parcarilor a fost facuta in mod exclusiv de catre recurenta ca urmare a hotararilor autoritatilor administratiei publice locale, nu s-ar putea retine nici existenta posibilitatii de distorsiune a concurentei prin imposibilitatea unui operator privat de a patrunde pe piata.
Prin urmare, Curtea a constatat ca sunt indeplinite conditiile de scutire a recurentei de la plata TVA pentru prestarea serviciului public de administrare a locurilor de parcare din municipiul S.M., recursul formulat fiind intemeiat.
Decizia nr. 802/CA/31.03.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Dosar 12165/83/CA/2012
Prin Sentinta nr.5622/CA/5.12.2013 Tribunalul S.M. a respins actiunea in contencios administrativ inaintata de reclamanta ADMINISTRATIA DOMENIULUI PUBLIC S.M., impotriva paratei ANAF - Directia Generala a Finantelor Publice S.M., avand ca obiect anulare act administrativ.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele :
Prin Raportul de inspectie fiscala nr. F-SM 326/26.04.2012, intocmit de Activitatea de inspectie Fiscala din cadrul D.G.F.P. S.M. (filele nr. 15-31), s-a retinut ca pe perioada verificata, Serviciul Public Siguranta Traficului S.M., in anul 2009, respectiv pana in martie 2010, nu a colectat TVA aferenta incasarilor reprezentand "Tarife de despagubire", reglementate prin HG 68/17.07.2003. In baza HCL S.M. nr. 9/31.01.2011, incepand cu februarie 2011, Serviciul Public Siguranta Traficului S.M. nu mai cuprinde in baza de impozitare a TVA toate veniturile obtinute din activitatile economice desfasurate. Avand in vedere prevederile HCL S.M. nr. 9/31.01.2011, incepand cu luna februarie 2011, Serviciul Public Siguranta Traficului S.M. nu mai include in baza de impozitare a TVA contravaloarea abonamentelor eliberate pentru utilizarea temporara a parcarilor amenajate.
Organele de control au constatat ca activitatile desfasurate de Serviciul Public Siguranta Traficului sunt activitati economice care intra in sfera de aplicare a TVA, deoarece indeplinesc conditiile prevazute de art. 126 alin. 1 din legea 571/2003. Prin neaplicarea TVA s-au produs distorsiuni concurentiale, creandu-se avantaje fata de operatorii privati care desfasoara acelasi tip de activitate.
In baza acestui raport s-a emis Decizia de impunere nr. F-SM 404/26.04.2012 (filele nr. 11-14) contestata de catre reclamanta prin contestatia inregistrata la organul fiscal sub nr. 70489/16.05.2012.
Prin Decizia nr. 70489/17.08.2012 emisa de Biroul de solutionare a contestatiilor din cadrul D.G.F.P. S.M., contestatia formulata de reclamanta a fost respinsa.
Impotriva deciziei de solutionare a contestatiei reclamanta a formulat prezenta actiune in contencios administrativ fiscal.
Instanta a retinut, in esenta, ca intrucat Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este singurul act normativ care reglementeaza taxa pe valoarea adaugata, in mod corect au stabilit organele de control faptul ca prevederile acestui act normativ prevaleaza fata de reglementarile cuprinse in Hotararile Consiliului Local S.M..
Potrivit art. 125 ind. 1 alin. 1 pct. 18 din legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, "persoana impozabila are intelesul art. 127 alin. (1) si reprezinta persoana fizica, grupul de persoane, institutia publica, persoana juridica, precum si orice entitate capabila sa desfasoare o activitate economica", iar potrivit art. 127 alin. 1 si 2 din acelasi act normativ: "(1)Este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati. (2) In sensul prezentului titlu, activitatile economice cuprind activitatile producatorilor comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate."
Alin. 4 si 5 al aceluiasi art. 127 din Legea 571/2003 stipuleaza: "(4) Institutiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitatile care sunt desfasurate in calitate de autoritati publice, chiar daca pentru desfasurarea acestor activitati se percep cotizatii, onorarii, redevente, taxe sau alte plati, cu exceptia acelor activitati care ar produce distorsiuni concurentiale daca institutiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum si a celor prevazute la alin. (5) si (6).
(5) Institutiile publice sunt persoane impozabile pentru activitatile desfasurate in calitate de autoritati publice, dar care sunt scutite de taxa, conform art. 141."
Potrivit art. 141 alin. 2 lit. e) din legea 571/2003 "(2) Urmatoarele operatiuni sunt, de asemenea, scutite de taxa: e) arendarea, concesionarea, inchirierea si leasingul de bunuri imobile, acordarea unor drepturi reale asupra unui bun imobil, precum dreptul de uzufruct si superficia, cu plata, pe o anumita perioada. Fac exceptie urmatoarele operatiuni:
1. operatiunile de cazare care sunt efectuate in cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similara, inclusiv inchirierea terenurilor amenajate pentru camping;
2. inchirierea de spatii sau locatii pentru parcarea autovehiculelor".
Avand in vedere ca reclamanta a desfasurat activitati de gestionare a bunurilor ce apartin domeniului public sau privat al municipiului S.M., obtinerea de venituri din darea in folosinta temporara a parcarilor amenajate pe domeniul public echivaleaza practic cu o activitate de inchiriere.
Nu s-a retinut sustinerea reclamantei, conform careia nu s-au produs distorsiuni concurentiale deoarece Serviciul Public Siguranta Traficului S.M. a fost singurul care pana la desfiintarea prin H.C.L. 149/2012 a desfasurat in municipiul S.M. activitati de amenajare si administrare a parcarilor, intrucat notiunea de distorsiune concurentiala reglementata de Legea 571/2003 si H.G. 44/2004 are in vedere distorsiuni economice in ceea ce priveste activitatile economice desfasurate de toate societatile din Romania, indiferent de forma de reglementare.
Potrivit HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, "(9) In sensul art. 127 alin. (4) din Codul fiscal, distorsiuni concurentiale rezulta atunci cand aceeasi activitate este desfasurata de mai multe persoane, dintre care unele beneficiaza de un tratament fiscal preferential, astfel incat contravaloarea bunurilor livrate si/sau a serviciilor prestate de acestea nu este grevata de taxa, fata de alte persoane care sunt obligate sa greveze cu taxa contravaloarea livrarilor de bunuri si/sau a prestarilor de servicii efectuate".
In consecinta, in temeiul art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 218 alin. 2 Cod de procedura fiscala si a textelor legale mentionate in cuprinsul hotararii, instanta a respins cererea formulata de reclamanta.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta reclamanta ADMINISTRATIA DOMENIULUI PUBLIC S.M. solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei atacate, in sensul admiterii cererii sale.
In motivare, recurenta sustine, in esenta, ca instanta de fond, in mod gresit, a apreciat faptul ca sunt incidente dispozitiile art. 141 alin 2 lit. e din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, acestea nefiind incidente in cazul recurentei, intrucat Serviciul Public Siguranta Traficului S.M., pana la desfiintarea prin HCL nr. 14972012, prin emiterea autorizatiilor de parcare, nu a inchiriat spatii sau locatii pentru parcarea autovehiculelor.
Sustine recurenta, in esenta, ca instanta de fond nu a avut in vedere nici dispozitiile art. 1 lit. a din anexa nr. 3 referitoare la Caietul de sarcini privind activitatile S.P.S.T. S.M. la HCL nr. 258/17.12.2009, potrivit carora conditiile de exploatare a SPST S.M. in calitate de operator au vizat doar administrarea si amenajarea parcarilor, nicidecum inchirierea acestora.
Arata recurenta ca, Consiliul local S.M. nu a emis nici o hotarare prin care sa atribuie activitatea de inchiriere a locurilor de parcare, implicit neorganizandu-se nici licitatii publice. Pe cale de consecinta, apreciaza recurenta, aceasta se incadreaza la exceptiile de la plata TVA, obtinerea de venituri din vanzarea autorizatiilor si tichetelor de parcare nefiind echivalenta cu activitatea de inchiriere asa cum in mod eronat a retinut instanta de fond.
Mai invedereaza instantei recurenta, ca nici dispozitiile art. 127 alin. (4) din Codul Fiscal, referitoare la distorsiuni concurentiale, nu sunt incidente, deoarece S.P.S.T. S.M. a fost singurul serviciu care a desfasurat in municipiul S.M. activitati de amenajare si administrare a parcarilor. De asemenea, arata recurenta, din interpretarea dispozitiilor art. 3 alin. (1) lit. i din O.G. nr. 71/2002, actualizata, privind organizarea si functionarea serviciilor publice de administrare a domeniului public si privat de interes local, rezulta ca satisfacerea, unor nevoi ale comunitatilor locale, respectiv ridicarea gradului de civilizatie si confort al acestora, printre care se numara amenajarea, organizarea si exploatarea parcarilor, se realizeaza exclusiv prin intermediul serviciilor de administrare a domeniului public si privat, nefiind nicidecum atributul "tuturor societatilor din Romania, indiferent de forma de organizate", asa cum rezulta din interpretarea instantei de fond a textului legal privind notiunea de distorsiune concurentiala.
In drept, recurenta a invocat prevederile art. 299, 304 pct. 9, 304 indice 1 si 306 alin. 3 Cod de procedura civila, Legea 213/1998, O.G. 71/2002
Intimata parata, desi legal citata, nu a formulat intampinare.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, in baza prevederilor art. 3041 Cod procedura civila de la 1865, aplicabil in speta in temeiul art. 3 din Legea 76/2012, instanta a constatat urmatoarele :
Prin Raportul de inspectie fiscala nr. F-SM 326/26.04.2012, intocmit de Activitatea de inspectie Fiscala din cadrul D.G.F.P. S.M. (f. 15-31 dosar fond), s-a retinut ca recurenta in perioada 2009 - martie 2010, nu a colectat TVA aferenta incasarilor reprezentand "Tarife de despagubire", reglementate prin HG 68/17.07.2003. S-a mai constatat ca in baza H.C.L. S.M. nr. 9/31.01.2011, incepand cu februarie 2011, recurenta nu mai cuprinde in baza de impunere TVA toate veniturile obtinute din activitatile economice desfasurate.
Organele de control au constatat ca activitatile desfasurate de recurenta sunt activitati economice care intra in sfera de aplicare a TVA, deoarece indeplinesc conditiile art. 126 alin. 1 din Legea 571/2003 iar prin neaplicarea TVA s-au produs distorsiuni concurentiale, creandu-se avantaje fata de operatorii privati care desfasoara acelasi tip de activitate.
In baza acestui raport s-a emis Decizia de impunere nr. F-SM 404/26.04.2012 (f. 11-14 dos. fond) contestata de catre reclamanta prin contestatia inregistrata la organul fiscal sub nr. 70489/16.05.2012 (f.32 dos. fond).
Prin Decizia nr. 70489/17.08.2012 (filele 5-9 dosar fond) emisa de Biroul de solutionare a contestatiilor din cadrul D.G.F.P. S.M., contestatia formulata de reclamanta a fost respinsa.
Curtea a apreciat ca in mod corect a retinut instanta de fond incidenta in speta a prevederilor art. 127 alin. 4 si 5 din Legea 571/2003 care statueaza ca "institutiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitatile care sunt desfasurate in calitate de autoritati publice, chiar daca pentru desfasurarea acestor activitati se percep cotizatii, onorarii, redevente, taxe sau alte plati, cu exceptia acelor activitati care ar produce distorsiuni concurentiale daca institutiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum si a celor prevazute la alin. (5) si (6).
Institutiile publice sunt persoane impozabile pentru activitatile desfasurate in calitate de autoritati publice, dar care sunt scutite de taxa, conform art. 141."
De asemenea, corect a identificat tribunalul ca dispozitie legala incidenta prevederile art. 141 alin. 2 lit. e pct. 2 din Codul fiscal care statueaza ca "urmatoarele operatiuni de interes general sunt, de asemenea, scutite de taxa : arendarea, concesionarea, inchirierea si leasingul de bunuri imobile, acordarea unor drepturi reale asupra unui bun imobil, precum dreptul de uzufruct si superficia, cu plata, pe o anumita perioada. Fac exceptie urmatoarele operatiuni: 2. inchirierea de spatii sau locatii pentru parcarea autovehiculelor."
Instanta de control judiciar a constatat insa ca interpretarea juridica a acestor dispozitii legale si aplicarea lor la situatia de fapt din speta de catre instanta de fond este gresita.
Astfel, instanta de recurs, a retinut, in primul rand, ca, din interpretarea art. 127 alin. 4 si 5 din Legea 571/2003 raportat la art. 141 alin. 2 lit. e pct. 2 din Codul fiscal rezulta ca in cazul in care o institutie publica desfasoara o activitate de inchiriere de spatii sau locatii pentru parcarea autovehiculelor, o astfel de activitate nu este scutita de la obligatia de plata a TVA.
Curtea a retinut ca trebuie lamurit ce anume trebuie inteles prin notiunea de activitate de inchiriere de spatii sau locatii pentru parcarea autovehiculelor. Sub acest aspect, Curtea a constatat ca trebuie distins intre activitatea de inchiriere de spatii pentru parcarea autovehiculelor si prestarea serviciului public de administrare a locurilor de parcare. Astfel, prestarea serviciului public de administrare a locurilor de parcare reprezinta activitatea de administrare a utilizarii de catre cetateni a locurilor publice de parcare pe cand inchirierea spatiilor de parcare presupune transferul dreptului de folosinta asupra unui imobil determinat catre o persoana determinata pentru o anumita perioada de timp determinata sau nedeterminata.
In speta, instanta de control judiciar a constatat ca din raportul de inspectie fiscala rezulta ca recurenta este o institutie publica infiintata in vederea administrarii serviciului public de parcare care presupune incasarea unor sume de bani in schimbul tichetelor de parcare si a abonamentelor de parcare eliberate tertilor. Fiind vorba despre un serviciu public, nu se poate retine ca recurenta desfasoara o activitate de inchiriere a unor spatii de parcare.
Prin urmare, instanta de recurs a retinut ca activitatea desfasurata de recurenta este scutita de la plata TVA cu exceptia cazului in care, daca ar fi tratata astfel, s-ar produce o distorsiune a concurentei.
Sub acest aspect, instanta de control judiciar a constatat ca prima instanta a apreciat in mod eronat ca activitatea prestata de recurenta poate produce o distorsiune a concurentei. Este important de stabilit din acest punct de vedere care este piata relevanta pe care se poate produce distorsiunea concurentei. Or, contrar opiniei instantei de fond, Curtea a retinut ca piata relevanta nu este cea nationala ci cea a municipiului S.M.. Aceasta concluzie se impune deoarece nu se poate retine ca o institutie publica similara care ar presta acelasi serviciu public in alt municipiu al tarii ar fi afectata din punct de vedere concurential de faptul ca recurenta nu plateste TVA. O astfel de institutie nu ar putea intra in raport de concurenta cu recurenta deoarece ambele sunt infiintate in vederea prestarii unui serviciu public intr-un anumit oras, neavand posibilitatea de a-si extinde activitatile in alte localitati.
Pe de alta parte, dat fiind faptul ca prestarea serviciului public de administrare a parcarilor a fost facuta in mod exclusiv de catre recurenta ca urmare a hotararilor autoritatilor administratiei publice locale, nu s-ar putea retine nici existenta posibilitatii de distorsiune a concurentei prin imposibilitatea unui operator privat de a patrunde pe piata.
Prin urmare, Curtea a constatat ca sunt indeplinite conditiile de scutire a recurentei de la plata TVA pentru prestarea serviciului public de administrare a locurilor de parcare din municipiul S.M., recursul formulat fiind intemeiat.
Pe cale de consecinta, instanta a admis recursul si a modificat in totalitate sentinta atacata in sensul ca a admis actiunea formulata de reclamanta A.D.P. S.M. in contradictoriu cu parata D.G.R.F.P. Cluj Napoca - A.J.F.P. S.M., a anulat decizia nr.70489/17.08.2012, decizia de impunere nr. F-SM 404/26.04.2012 si raportul de inspectie nr. F-SM 326/26.04.2012 emise de parata si a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.