Litigiu civil avand ca obiect actiune in constatarea nulitatii absolute a unui contract de vanzare-cumparare a unui imobil, precum si constatarea nulitatii absolute a unui contract de mandat. Imposibilitatea invocarii ca motiv de recurs a unor aspecte prin care nu se demonstreaza nelegalitatea deciziei atacate, ci se tinde a se modifica situatia de fapt retinuta de prima instanta si cea de apel. Recurs respins.
C. proc. civ., art. 304
Conform dispozitiilor art. 304 Cod procedura civila hotararile pronuntate de instantele de apel pot fi atacate cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate strict si limitativ prevazute in acest text de lege. Prin urmare, sustinerile partilor litigante pot fi cercetate de catre Curte numai daca acestea vizeaza aspecte de nelegalitate, iar nu aspecte care tind sa modifice starea de fapt retinuta de instantele de fond.
Procedand de aceasta maniera, Curtea are a verifica daca argumentele recurentului-parat subsumate motivului de recurs prevazut de art.304 pct. 9 Cod procedura civila constituie veritabile motive de recurs sau daca tind in realitate a combate cele statuate definitiv de tribunal cat priveste elementele starii de fapt.
In plus, este de mentionat ca pe temeiul dispozitiilor art.304 pct.9 Cod procedura civila, se poate cerceta nelegalitatea ori netemeinicia unei hotarari judecatoresti prin raportare la aplicarea legii. In limitele acestui motiv de recurs, Curtea noteaza ca o hotarare este data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, fie atunci cand nesocoteste o norma de drept substantial, fie atunci cand interpreteaza eronat o norma juridica aplicabila. Prin urmare, instanta ar fi culpabila cand ignora o lege ce este in vigoare la data judecatii sau cand, desi recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le da o gresita interpretare.
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA CIVILA NR.
2684 R DIN 9 IUNIE 2010
Prin cererea inregistrata la data de 09.09.2004 pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, reclamantul B.G. a chemat in judecata paratii G.D. si D.M., solicitand constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 926/12.08.2004 de notarul public D.S.C incheiat intre B.D., in calitate de vanzatoare, si D.M., in calitate de cumparator, avand ca obiect apartamentul nr. 8 situat in Bucuresti, str. Ramnicu Valcea nr. 29, bloc 20 D, scara 1, etaj 1, sector 3.
La data de 28.10.2004, reclamantul completeaza actiunea, solicitand constatarea nulitatii absolute a procurii autentificate sub nr. 672/04.05.2004 de notarul public I.V..
Prin sentinta civila nr. 10648/18.11.2008, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a admis in parte cererea principala; a constatat nulitatea absoluta a procurii autentificate sub nr. 672/04.05.2004 de BNP I.V. si a respins cererea de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 926/12.08.2004 de BNP D.S.C, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, prin procura autentificata sub nr. 672 din 04.05.2004, B.G. a imputernicit pe parata B.D., printre alte puteri, sa vanda orice bunuri mobile si imobile detinute de mandatar pe teritoriul Romaniei, stabilind pretul si conditiile vanzarii, sa incaseze pretul, sa obtina actele necesare si sa perfecteze contractele de vanzare-cumparare la notarul public competent. In temeiul acestei procuri, parata a instrainat paratului D.M. apartamentul nr.8 situat in Bucuresti, str. Ramnicu Valcea nr. 29, bloc 20 D, sc.1, et.1, sector 3, compus din trei camere, cu o suprafata de 65,48 mp.
Reclamantul a solicitat anularea ambelor acte, sustinand ca la data la care s-a incheiat procura mentionata mai sus nu se afla in tara.
Acest motiv a fost gasit fondat, instanta retinand ca la data de 19.07.2001, reclamantul a intrat in Israel (conform vizei de pe pasaport) si s-a intors in Romania la data de 07 iulie 2004, conform biletului de avion. Din dovada nr. 1233/07.07.2004 a Ministerului Administratiei si Internelor Inspectoratul General al Politiei de Frontiera - PPF Bucuresti - Otopeni, rezulta ca la data intoarcerii reclamantului in tara (07.07.2004) acestuia i s-a ridicat pasaportul pentru depasirea termenului de sedere in Israel. Rezulta ca la data la care a fost semnata procura autentificata sub nr. 672/04.05.2004 reclamantul nu se afla in tara.
Astfel, nefiind prezent in tara la intocmirea procurii, consimtamantul reclamantului la incheierea acestui contract de mandat lipseste total. Consimtamantul fiind una din conditiile esentiale si de fond pentru incheierea actului juridic, sanctiunea pentru lipsa acestuia este nulitatea absoluta a actului juridic.
In privinta celui de al doilea capat de cerere, privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 926/12.08.2004 de BNP D.S.C., instanta a retinut ca, in principiu, ca efect al nulitatii, anularea actului initial atrage dupa sine anularea actului subsecvent daca se refera la acelasi drept (conform adagiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis). De la aceasta regula, exista insa si exceptii, printre care si buna credinta a subdobanditorului cu titlu oneros al unui imobil.
In speta, subdobanditorul imobilului, paratul D.M., a fost considerat de buna credinta la incheierea actului. Astfel, din cuprinsul contractului de vanzare-cumparare rezulta ca imobilul era intabulat in Cartea funciara nr. 51084 pe numele vanzatorilor, iar la incheierea acestui act s-a avut in vedere atat extrasul de carte funciara nr.7339/09.08.2004 (actualizat la 12.08.2004) eliberat de biroul de Carte Funciara Sector 3 din care rezulta ca imobilul nu este grevat de sarcini, cat si certificatul nr.4644/12.08.2004 eliberat de Primaria Sector 3 - Directia Venituri Impozite si Taxe Locale.
Avand in vedere aceasta situatie de fapt, in absenta altor probe, instanta a inlaturat sustinerile reclamantului potrivit carora contractul s-a incheiat de catre vanzatoare "in frauda proprietarului", cu complicitatea si pe riscul cumparatorului.
Pentru aplicarea exceptiei de la principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis se cere numai buna credinta a subdobanditorului, nu si a instrainatorului. In acest sens, nu i se poate imputa cumparatorului D.M. minima diligenta, de vreme ce continutul cartii funciare, coroborat cu procura autentificata, l-au convins ca a contractat cu verus dominus. Mai mult decat atat, potrivit art. 1899 Cod civil, buna credinta se prezuma, iar reclamantul prin probele administrate nu a facut dovada relei credinte a subdobanditorului, respectiv a faptului ca acesta a cunoscut ca procura autentica nu a fost semnata de celalalt coproprietar.
In ceea ce priveste motivarea reclamantului ca actul de vanzare-cumparare este nul absolut si pentru neseriozitatea pretului, in raport de data instrainarii, instanta a apreciat ca pretul este sincer si serios. Pentru ca pretul sa fie sincer, acesta trebuie sa fie cerut si platit in realitate. Din cuprinsul actului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 926/2004 rezulta ca pretul a fost platit de cumparator la data autentificarii actului.
In ceea ce priveste caracterul serios al pretului, pentru a indeplini aceasta conditie, pretul trebuia sa nu fie derizoriu, atat de disproportionat in raport de valoarea lucrului vandut, incat sa nu existe pret. In cauza, pretul imobilului a fost de 11.000 euro, ceea ce nu este un pret infim.
Avand in vedere aceste considerente, retinand buna credinta a tertului subdobanditor la incheierea contractului de vanzare-cumparare si inlaturand si celelalte motive de nulitate absoluta invocate de reclamant (fraudarea intereselor sale, neseriozitatea pretului), judecatoria a respins ca neintemeiata cererea reclamantului de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 926 din 12.08.2004.
Impotriva acestei hotarari, a declarat apel reclamantul B.G. la data de 19.12.2008, inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila.
Apelantul reclamant a criticat sentinta primei instante pentru netemeinicia si nelegalitatea respingerii capatului de cerere privind nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.926/12.08.2004, considerand ca intimatul cumparator D.M. nu este de buna-credinta, dovada in acest sens fiind concluziile celor doua expertize grafoscopice efectuate la Laboratorul Interjudetean de Expertize Tehnice Criminalistice si Institutul National de Expertize Criminalistice.
In plus, buna credinta a paratului D.M. la incheierea actului de vanzare-cumparare nu poate fi retinuta si datorita faptului ca cei doi intimati aveau o relatie de concubinaj anterioara incheierii procurii notariale, intimatul fiind la curent cu intentiile intimatei de a vinde apartamentul si, mai mult, acesta a fost acela care s-a prezentat la BNP I.V. si inducandu-l in eroare pe notar, s-a substituit persoanei sale, semnand in numele sau procura.
Prin decizia civila nr.1045 din data de 07.10.2009, Tribunalul Bucuresti a admis apelul formulat de apelantul-reclamant B.G.; a schimbat in parte sentinta civila nr.10648/18.11.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, in dosarul nr.11215/301/2004 in sensul ca: a admis cererea privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.626/12.08.2004 la BNP D.S.C.; a constatat nul absolut contractul mentionat si a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.
Tribunalul a considerat apelul fondat, solutia de respingere a capatului de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.926/12.08.2004 de BNP D.S.C., fiind gresita, neputand fi retinuta buna-credinta a intimatului-parat D.M.la incheierea acestui contract.
Astfel, din declaratia martorei C.E., audiata la propunerea apelantului reclamant, a reiesit ca intimata-parata G.D. l-a cunoscut pe intimatul-parat D.M. in perioada in care sotul sau era plecat in Israel si a inceput o relatie extraconjugala cu acesta. Martora a mai aratat ca intimata-parata i-a povestit ca intentiona sa vanda apartamentul detinut de ea si sotul sau si ca a obtinut procura pentru vanzarea apartamentului, mergand impreuna cu concubinul sau, intimatul-parat D.M., la notariat, unde acesta s-a dat drept apelantul reclamant. Martora a declarat ca dupa vanzarea apartamentului, intimata-parata s-a mutat impreuna cu intimatul-parat D.M. intr-o casa pe care au construit-o in comuna Adunatii-Copaceni.
Tribunalul a retinut ca unul din principiile efectelor nulitatii actului juridic civil este acela potrivit caruia anularea actului initial atrage si desfiintarea actului subsecvent, datorita legaturii sale cu primul resoluto iure dantis resolvitur jus accipientis. Acest principiu cunoaste ca si exceptie situatia subdobanditorului de buna-credinta si cu titlu oneros al unui imobil. Pentru a opera aceasta exceptie, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: actul de transmitere a dreptului catre subdobanditor sa fie cu titlu oneros, iar subdobanditorul sa fie de buna-credinta.
Potrivit dispozitiilor art.1898 Cod civil, buna-credinta este "credinta posesorului ca cel de la care a dobandit imobilul avea toate insusirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea", iar potrivit dispozitiilor art. 1899 alin 2 Cod civil, "buna-credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce aleaga rea-credinta".
In speta, tribunalul a apreciat ca prezumtia de buna-credinta a intimatului-parat D.M. a fost rasturnata prin proba testimoniala administrata de apelantul-reclamant in faza apelului. Astfel, cata vreme intimatul-parat D.M. se afla in relatie de concubinaj cu intimata-parata G.D. la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, este evident ca acesta cunostea situatia juridica a apartamentului, respectiv ca acesta este bun comun, aflandu-se in coproprietatea intimatei-parate si a sotului acesteia de atunci, apelantul-reclamant B.G.. De asemenea, asa cum rezulta din declaratia martorei, intimatul-parat D.M. cunostea ca concubina sa nu are procura din partea sotului sa vanda imobilul, motiv pentru care au complotat impreuna pentru obtinerea unei procuri, prin fals.
Astfel fiind, contractul de vanzare-cumparare nr.926/12.08.2004 privind imobilul situat in Bucuresti str. Rimnicu Valcea nr. 29, M.20 D, sc. 1, et. 1, ap.8, sector 3, este lovit de nulitate absoluta, fiind incheiat de unul din soti fara consimtamantul expres al celuilalt sot, cu incalcarea dispozitiilor art.35 alin. 2 Codul familiei.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs intimatul-parat D.M. la data de 16.02.2010, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, la data de 29.03.2010, sub nr. 11215/301/2004.
Prin motivele de recurs intemeiate in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila, recurentul parat sustine nelegalitatea si netemeinica deciziei de apel, solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei pronuntata de Tribunalul Bucuresti in sensul mentinerii ca legala si temeinica a sentintei civile nr. 10648/18.11.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.
Recurentul parat face o expunere a situatiei de fapt din cauza si a probelor administrate, respectiv expertizele grafoscopice care declara ca semnatura de pe inscrisuri nu-i apartine, precum si martora audiata in apel care a declarat ca recurentul s-a prezentat la notar si a semnat procura. Considera ca depozitia martorei nu poate combate constatarile expertilor.
Mai mult, intimatul-reclamant B.G. a revenit in tara la data de 07.07.2004, dar nu s-a dus la apartament (despre care afirma ca nu a stiut ca a fost vandut), decat dupa o luna, la data de 10.08.2004. Instanta insa nu s-a intrebat care a fost motivul pentru care din strainatate nu a revenit direct in locuinta sa si nici nu a dispus administrarea in acest sens a vreunei probe.
Intimatul reclamant s-a multumit, la o luna, sa deschida usa apartamentului in prezenta unui vecin, sa constate ca lipsesc o serie de bunuri mobile, cand in mod normal ar fi trebuit inca de la inceput sa mearga si sa locuiasca in imobil.
Sustine recurentul parat ca pentru termenul de la 07.10.2009 nu a fost citat, iar adresa martorului nu a depus-o la dosar, deoarece dorea sa-l aduca personal, asa cum s-a angajat in fata instantei. Acest termen a fost dat de catre instanta in timpul grevei magistratilor si un alt mijloc de a lua cunostinta de el nu putea fi decat citarea sa.
Avand in vedere acest lucru, instanta ar fi trebuit sa mai acorde un termen pentru audierea martorului recurentului, chiar daca la termenul de 7 octombrie 2009 a audiat-o pe martora C. care a declarat mincinos ca partile ar fi fost in relatii de concubinaj, anterior incheierii actului, si ca s-ar fi prezentat la notar pentru a semna procura.
Instanta, in virtutea rolului activ fata de declaratia acestei martore, ar fi trebuit sa mai acorde un termen, mai ales ca dupa incetarea grevei magistratilor nu a fost citat pentru audierea martorului, incalcandu-se prevederile art. 85 si art. 107 din Codul de procedura civila.
Mai mult, la incheierea actului de vanzare-cumparare numita G. a prezentat, pe langa celelalte acte necesare si extrasul de carte funciara si certificatul fiscal. In fata unor inscrisuri, prioritate in mod nelegal pentru a-i zdruncina buna credinta a avut o marturie mincinoasa. Incalcarea prevederilor art.107 din Codul de procedura civila a condus instanta la o interpretare gresita a situatiei de fapt si, pe cale de consecinta, hotararea a fost data incalcarea si aplicarea gresita a legii.
Intimatii nu au formulat intampinare, iar in recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinand motivele de recurs fata de hotararea atacata si probele administrate in cauza, Curtea constata recursul nefondat pentru urmatoarele considerente:
Conform dispozitiilor art. 304 Cod procedura civila hotararile pronuntate de instantele de apel pot fi atacate cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate strict si limitativ prevazute in acest text de lege. Prin urmare, sustinerile partilor litigante pot fi cercetate de catre Curte numai daca acestea vizeaza aspecte de nelegalitate, iar nu aspecte care tind sa modifice starea de fapt retinuta de instantele de fond.
Procedand de aceasta maniera, Curtea are a verifica daca argumentele recurentului-parat subsumate motivului de recurs prevazut de art.304 pct. 9 Cod procedura civila constituie veritabile motive de recurs sau daca tind in realitate a combate cele statuate definitiv de tribunal cat priveste elementele starii de fapt.
In plus, este de mentionat ca pe temeiul dispozitiilor art.304 pct.9 Cod procedura civila, se poate cerceta nelegalitatea ori netemeinicia unei hotarari judecatoresti prin raportare la aplicarea legii. In limitele acestui motiv de recurs, Curtea noteaza ca o hotarare este data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, fie atunci cand nesocoteste o norma de drept substantial, fie atunci cand interpreteaza eronat o norma juridica aplicabila. Prin urmare, instanta ar fi culpabila cand ignora o lege ce este in vigoare la data judecatii sau cand, desi recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le da o gresita interpretare.
Ori, tribunalul a facut aplicarea efectelor nulitatii unui act juridic civil, astfel cum au fost consacrate de jurisprudenta si doctrina, verificand daca exista sau nu vreo exceptie de regula derivata din adagiul latin resoluto iure dantis resolvitur jus accipientis.
Ori, exceptia invocata de recurentul parat este aceea a subdobanditorului de buna credinta si cu titlu oneros a unui imobil.
Cum insa buna sau reaua credinta este un element al starii de fapt, acesta nu poate fi reiterat in calea de atac a recursului, fiind definitiv stabilit in instanta de apel. Asa fiind, considerentele recurentului prin care tinde a dovedi buna sa credinta, situatie contrara celei declarate definitiv de instantele de fond, vor fi inlaturate de Curte care nu poate decat verifica daca, pe baza elementelor de fapt retinute, s-a facut sau nu corect aplicarea exceptiei ori a principiului efectelor nulitatii actului juridic civil. Ori, aplicarea acestor reguli de drept s-a facut corect.
In fine, recurentul formuleaza si o critica a nelegalitatii procedurii de citare pentru termenul de judecata a apelului din 07.10.2009.
Desi nu este incadrata in drept, sustinerea recurentului poate fi analizata prin raportare la dispozitiile art. 304 pct. 5 Cod de procedura civila care permit casarea acelei hotarari pronuntate cu incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii.
In cauza insa, pentru termenul de judecata din 07.10.2009, intimatul parat D.M. avea termen in cunostinta, conform art. 153 Cod de procedura civila intrucat se prezentase anterior in instanta personal. Faptul ca la termenul de judecata din 09.09.2009, in lipsa acestei parti, dar in prezenta apelantului reclamant B.G., cauza a fost amanata ca urmare a unui protest al personalului din instantele judecatoresti, nu semnifica inlaturarea prezumtiei legale de cunoastere a termenelor fixate de instanta pentru judecarea cauzei.
Pentru aceste motive, Curtea considera ca nu subzista criticile de nelegalitate invocate impotriva deciziei de apel astfel ca, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.