Contract de cont. Drepturi si obligatii reciproce. Drepturi ale consumatorilor. Efectivitatea dreptului de a fi informat asupra operatiunilor efectuate in cont
OG nr. 21/1992, art. 7 lit. c)
C. civil, art. 969, art. 970
Titularul de cont are dreptul de a solicita si obtine relatii cu privire la starea financiara a contului sau si extras de cont. Dreptul de a fi informat al cocontractantului este un drept real, cu protectie legala si , cata vreme respectarea lui presupune o actiune concreta, palpabila si determinata din partea altui subiect de drept cu care se afla in relatii contractuale, este si un drept efectiv, iar proteguirea sa in justitie apare drept un demers perfect legitim.
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala
decizia comerciala nr. 192/ 18 martie 2010
Prin cererea inregistrata la numarul 7906/299/2008 din 16 mai 2008 pe rolul Judecatoriei Sectorului I Bucuresti, reclamanta T (P) I, domiciliata in Bucuresti, a chemat-o in judecata pe parata B C R SA, cu sediul in acelasi municipiu si a solicitat ca instanta sa o oblige pe parata sa ii comunice reclamantei toate inscrisurile ce cuprind date si informatii privind toate conturile deschise la parata incepand cu 13 iunie 2007 si pana la data pronuntarii sentintei. A solicitat cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca la 13 iunie 2007 i-a fost achitata suma de 4.280.000 Euro in contul deschis la B.C.R. - S P I, cu titlu de pret al unei vanzari - cumparari imobiliare, ca a incercat sa obtina relatii cu privire la plata acestei sume in intervalul 13-17 iunie 2007 si ca la 18 iunie 2007 s-a prezentat la B.C.R. - S C V cu acelasi scop si pentru a vedea in ce conditii s-a operat in contul sau fara nici un fel de conventie.
Reclamanta a aratat ca de fiecare data consilierul - client al paratei, P L, i-a comunicat ca suma a intrat in contul sau, dar ca nu se pot da relatii si nici nu poate fi pusa in legatura cu nimeni.
A aratat si ca la 7 noiembrie 2007, urmare a numeroaselor demersuri verbale si scrise, i s-a remis un extras de cont pentru perioada 13 iunie 2007 - 7 noiembrie 2007, ca din examinarea acestuia reiese ca suma de 4.280.000 Euro a intrat in contul sau/denumit in continuare Eur 5) inca de la 13 iunie 2007, ora 1629, dar si ca la 14 iunie 2007 a fost initiat un schimb valutar euro/rol pentru suma de 44.546,19 Euro, ca la 15 iunie 2007 apare evidentiata o eliberare de numerar in valuta din acelasi cont pentru 35.000 Euro, parata percepand un comision de 175 euro si ca au fost deschise doua conturi de depozit - singurele cu imputerniciri depline fiind fiicele reclamantei - pentru Eur 6 - D A M I - 500.000 Euro si pentru Eur 7 - T A E - 500.000 Euro.
A subliniat faptul ca din acelasi extras de cont reiese ca in aceeasi zi se initiaza un nou schimb valutar euro/rol pentru 16.000 Euro, fara ca reclamanta sa solicite acest lucru si ca i se deschide un alt cont de depozit - Eur 9.
De asemenea, a aratat ca la 18 iunie 2007 se initiaza un schimb valutar euro /rol pentru 2.200.278 Euro, ca la aceeasi data reclamanta a transferat din contul sau Eur 5 1.000.000 E la ING B, suma regasindu-se in evidentele paratei la 19 iunie 2007, iar operatiunea nefigurand in extrasul de cont din 18 iunie 2007.
Reclamanta a mai aratat ca la aceeasi data, la orele 2313, fiica sa D A-M si-a lichidat contul de depozit de 500.000 Euro, iar la 19 iunie 2007 din contul Eur 5 a fost eliberata altei persoane decat reclamanta suma de 16.000 Euro si reclamantei i s-a mai deschis un cont curent, Eur 11, fara ca aceasta sa aiba vreo solicitare in acest sens.
Privitor la aceste aspecte, a sustinut reclamanta , a solicitat in mod repetat clarificarea situatiei financiare, dar angajatii paratei, respectiv P L, D T si B A, au amanat-o, in timp ce parata i-a prezentat la sfarsitul lunii august 2007, spre semnare, o conventie antedatata 19 iunie 2007, in conditiile in care reclamanta nu avea asupra sa ochelarii, cu motivarea ca nu este nici o problema, conventiile fiind cele ce trebuiau semnate la 13 iunie 2007.
A prezentat demersurile scrise initiate incepand cu 31 octombrie 2007, a aratat ca la 25 ianuarie 2008 s-a incheiat o "Intelegere" propusa de parata, reclamanta redand continutul acesteia. Privitor la aceasta intelegere - a aratat reclamanta - i-a solicitat reprezentantului paratei , M S, lamuriri si situatia completa a tuturor operatiunilor bancare efectuate asupra conturilor sale, inclusiv a celor efectuate fara stiinta ori acordul reclamantei, ca a primit initial asigurarea remiterii acestor inscrisuri, dar ca ulterior i sa-au solicitat chiar si 3 Euro/fila.
A aratat ca a ales sa utilizeze serviciile paratei intrucat a avut incredere in seriozitatea, confidentialitatea si siguranta banilor, insa a constatat ca au fost platite sume de bani din conturile sale, fara acordul sau imputernicirea sa, ca au fost efectuate operatiuni bancare, inclusiv deschideri succesive de conturi, pentru a se ascunde realitatea si ca a fost incalcata confidentialitatea relatiilor client - banca (secretul bancar).
Cererea este intemeiata in drept pe dispozitiile articolului 112 si urmatoarele Cod procedura civila si pe dispozitiile articolului 1073 Cod civil.
La 16 iunie 2008, parata B C R SA a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata, cu motivarea de esenta ca reclamanta s-a adresat bancii cu diverse solicitari care au vizat in principal reducerea costurilor datorate bancii si majorarea dobanzilor modificate, cu toate ca reclamanta este incadrata ab initio intr-o categorie de clienti ce beneficiaza de facilitati (categorie denumita private banking), datorita nivelului peste medie al tranzactiilor derulate.
Parata a aratat ca in marea lor majoritate pretentiile reclamantei au fost satisfacute , ca la 25 ianuarie 2008 partile au incheiat o intelegere privind recalcularea dobanzilor bonificate si ca reclamanta a acceptat oferta paratei, declarand ca nemultumirile exprimate prin toate solicitarile adresate bancii au fost solutionate. In acest context, parata a aratat ca prezenta cerere de chemare in judecata este de neinteles.
Strict legal de petitul cererii de fata, parata a aratat ca rezulta chiar din afirmatiile reclamantei ca banca nu a refuzat sa elibereze reclamantei inscrisurile pe care le vizeaza, ci i-a solicitat un comision de 3 Euro/act , conform tarifului standard de comisioane al bancii si ca in fapt reclamanta este cea care refuza sa achite acest comision, caz in care nu se poate retine in sarcina paratei un refuz nejustificat.
A aratat si ca , daca ar fi admisa cererea, s-ar pronunta o hotarare judecatoreasca nesusceptibila de punere in executare, intrucat sintagma "toate documentele" este extrem de generala.
Prin sentinta civila nr. 14455 din 7 noiembrie 2008, Judecatoria Sectorului I Bucuresti a admis cererea reclamantei si a obligat-o pe parata sa comunice reclamantei toate inscrisurile ce cuprind date si informatii privind conturile deschise de parata incepand cu 13 iunie 2007 si pana la 7 noiembrie 2008, fara cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 499A din 3 aprilie 2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV - a Civila a admis apelul declarat de apelanta parata B.C.R. S.A., a anulat sentinta civila nr. 14455 din 7 noiembrie 2008 a Judecatoriei Sectorului I Bucuresti si a stabilit in favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI - a Comerciala competenta materiala a solutionarii cauzei pe fond.
Prin sentinta comerciala nr. 11500 din 20 octombrie 2009, pronuntata in dosarul nr. 28631/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI - a Comerciala a admis cererea reclamantei si a obligat-o pe parata sa comunice reclamantei toate inscrisurile ce cuprind date si informatii privind conturile deschise de parata incepand cu 13 iunie 2008 si pana la 7 octombrie 2008.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in esenta ca, intrucat parata nu i-a prezentat reclamantei toate inscrisurile din dosarul bancii referitoare la operatiunile efectuate in conturile sale, intre parti s-a creat o stare conflictuala, atenuata prin oferta financiara preferentiala de recalculare a dobanzilor bonificate, materializata in intelegerea de la 25 ianuarie 2008. A retinut ca parata a continuat sa refuze remiterea inscrisurilor pretinse, cu motivarea ca operatiunea de cautare si de identificare este dificila in arhivele vechi bancare si ca presupune costuri speciale si ca nu poate fi primita apararea paratei despre desistarea reclamantei cu privire la obiectul actiunii, actiunea reclamantei inregistrandu-se dupa aproape patru luni de la intelegerea cu parata.
De asemenea, prima instanta a retinut ca toate comunicarile, informatiile si explicatiile date de parata reclamantei prin raspunsurile scrise nu au legatura directa, nu exclud si nu anihileaza obiectul cererii de chemare in judecata, confirmand expres in intampinare ca refuzul de eliberare a inscrisurilor solicitate se intemeiaza pe solicitarea platii unui comision de 10 lei pe act.
Prima instanta a retinut ca miza pozitiei paratei fata de un client ale carui depozite si operatiuni privesc valori foarte mari o constituie comisionul de eliberare a duplicatelor, desi reclamanta a cerut comunicarea inscrisurilor in baza carora parata, fara acordul reclamantei, a efectuat operatiuni in conturile acesteia din urma.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apeluri motivate ambele parti, apeluri inregistrate sub acelasi numar unic 28531/3/2009 la 8 decembrie 2009 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V - a Comerciala.
In motivarea apelului, parata a aratat in primul rand ca instanta de fond nu a tinut cont de considerentele deciziei civile nr. 499A din 3 aprilie 2009, prin care s-a statuat asupra naturii comerciale a litigiului si asupra incidentei dispozitiilor Codului comercial si a legislatiei specifice obiectului de activitate al B.C.R. S.A. Sub acest aspect, apelanta - parata a sustinut ca in materie comerciala ordinea publica, ca limita a libertatii contractuale, cuprinde domenii mai largi decat dreptul civil.
A apreciat, in acest sens, ca activitatea de comert este guvernata de principiul asigurarii cadrului juridic privind securitatea operatiunilor comerciale, de principiul asigurarii celeritatii si simplitatii operatiunilor comerciale si de principiul libertatii de expresie juridica, acesta din urma fiind esential in solutionarea prezentei cauze. In aceeasi ordine de idei, apelanta - parata a sustinut ca, in egala masura, comertul este guvernat de caracterul oneros al operatiunilor comerciale, principiu ignorat de prima instanta.
Subsumat acestei critici, apelanta - parata a sustinut ca in cauza sunt incidente prevederile articolului 371 Cod comercial, in sensul ca existenta contului curent nu exclude drepturile de comision si plata cheltuielilor pentru afacerile insemnate in contul curent.
Tot in cadrul acestei critici, apelanta - parata a definit libertatea de expresie juridica drept disponibilitatea recunoscuta participantilor la raporturile comerciale de a se angaja, de a monta sau nu o afacere, intr-o forma sau alta, cu un instrument sau cu altul, de a da un continut de conceptie exclusiv personal afacerii, de a alege partenerul, forma juridica, instrumentul juridic, elementele si conditiile afacerii.
Raportat la speta, apelanta - parata a reiterat sustinerile din intampinare pe situatia de fapt si a sustinut ca demersul intimatei - reclamante, concretizat in cererea de chemare in judecata, incalca intelegerea partilor din 25 ianuarie 2008.
Apelanta - parata a criticat hotararea primei instante si pentru ca aceasta aduce atingere principiului asigurarii cadrului juridic privind securitatea operatiunilor comerciale, precum si pentru ca instituie in sarcina sa o obligatie in conditiile in care intimata reclamanta a refuzat achitarea comisionului aferent acestui serviciu, astfel fiind incalcate atat prevederile contractuale stipulate de parti, cat si principiul privind caracterul oneros al operatiunilor comerciale.
O alta critica adusa hotararii de fond vizeaza considerentele in care prima instanta a retinut ca reclamanta a cerut comunicarea inscrisurilor in baza carora B.C.R. S.A. , fara acordul reclamantei, a efectuat operatiuni in contul acesteia, apelanta - parata sustinand ca reclamanta nu a solicitat acest lucru.
Apelanta - parata a apreciat ca neintemeiata solicitarea reclamantei de remitere a unor inscrisuri pe o perioada pana la pronuntarea hotararii, deci pe o perioada nedeterminata, in timp ce in motivarea cererii face referire la documente si informatii anterioarei datei de 25 ianuarie 2008.
A fost criticata neanalizarea materialului probator in toata complexitatea sa, precum si faptul ca nu s-a observat ca obtinerea documentelor de catre intimata - reclamanta, raportat la considerentele actiunii, constituie un scop mediat, scopul final fiind reiterarea unor neintelegeri care nu mai pot fi reiterate.
A apreciat ca hotararea primei instante incalca prevederile articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care impun instantei sa examineze efectiv motivele, argumentele, cererile si apararile partilor, pentru garantarea unor drepturi concrete si efective, nu teoretice si iluzorii.
Apelul este intemeiat in drept pe dispozitiile articolului 282 si urmatoarele. Cod procedura civila.
In motivarea apelului, reclamanta a aratat in esenta ca hotararea primei instante este criticabila pentru ca nu cuprinde obligatia paratei la plata cheltuielilor de judecata, desi acestea au fost solicitate chiar prin cererea de chemare in judecata si au fost dovedite cu factura fiscala nr. 154/0000225 din 17 septembrie 2008 si cu chitanta nr.58/1405531 din 17 septembrie 2008, aflate in dosarul nr. 7906/299/2008 al Judecatoriei Sectorului I Bucuresti.
Apelul este intemeiat in drept pe dispozitiile articolului 282 si urmatoarele Cod procedura civila.
Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza, Curtea a apreciat apelul declarat de B.C.R. S.A. ca nefondat si l-a respins cu aceasta motivare si pentru urmatoarele considerente:
Critica relativa la nesocotirea de catre instanta de fond a dispozitiilor Codului comercial si ale legilor specifice domeniului bancar este neintemeiata si a fost inlaturata, intrucat apelanta - parata nu a indicat in concret care sunt dispozitiile incalcate.
In realitate, Curtea constata ca, subsumat acestui prim motiv de apel, se invoca nesocotirea a patru principii incidente in sfera relatiilor comerciale.
In ce priveste "principiul asigurarii cadrului juridic privind securitatea operatiunilor comerciale" Curtea constata ca apelanta - parata nu invoca o critica independenta legata de atingerea acestui principiu , ci o critica legata de atingerea principiului libertatii de expresie juridica .
Altfel spus , se sustine ca, intrucat reclamanta a incalcat "intelegerea" incheiata cu parata la 25 ianuarie 2008 si a sesizat instantele cu prezenta cerere de chemare in judecata, a contravenit celor doua principii sus-enuntate.
Sustinerea este neintemeiata. Curtea constata ca in inscrisul numit de parti "Intelegere", incheiat la 25 ianuarie 2008, nu se face mentiune expresa cu privire la renuntarea reclamantei la dreptul de a primi informatiile legate de operatiunile pentru care a formulat prezenta cerere de chemare in judecata. In plus, Curtea constata si ca oferta financiara preferentiala acordata prin aceasta conventie a fost facuta nu numai in considerarea nemultumirilor exprimate de apelanta - reclamanta, ci si in considerarea statutului acesteia de client private banking.
De asemenea, Curtea apreciaza ca, din textul aceleiasi conventii , nu poate fi trasa concluzia ca oferta apelantei - parate a fost facuta numai sub conditia ca apelanta - reclamanta sa renunte pe viitor la dreptul sau de a obtine informatiile solicitate.
Dincolo de toate aceste argumente, Curtea apreciaza ca, si daca ar fi existat o renuntare expresa la dreptul care formeaza obiectul prezentei cereri, aceasta nu ar fi fost producatoare de efecte juridice, prin raportare la dispozitiile articolului 274 alineat 3 Cod procedura civila , care prevad posibilitatea de renuntare la drept in sedinta publica sau prin inscris autentic si care confera doar instantei de judecata dreptul de a statua asupra acestei manifestari de vointa, prin respingerea cererii de chemare in judecata, renuntarea la drept fiind conditionata de existenta unui proces.
Cat priveste apararea intemeiata de apelanta - reclamanta pe dispozitiile art.1711 Cod civil ( consemnata in practicaua prezentei decizii ) , Curtea apreciaza ca aceasta nu poate fi primita pentru ca , asa cum s-a retinut si in precedent , nu rezulta expres si neindoielnic ca dreptul a carui proteguire se urmareste in cauza de fata a facut obiectul tranzactiei respective .
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat ca nu exista o incalcare a principiului libertatii de expresie juridica (respectiv a principiului libertatii de a contracta , in modalitatea dreptului de a transige ).
Nu exista nici o incalcare a principiului asigurarii cadrului juridic privind securitatea operatiunilor comerciale, Curtea retinand ca prin pronuntarea hotararii primei instante nu s-a adus atingere secretului bancar cata vreme s-a hotarat comunicarea intre partile litigante , care sunt aceleasi cu partile contractante, a unor inscrisuri ce vizeaza fondurile banesti ale uneia dintre partile contractante.
Astfel spus, Curtea apreciaza ca informatiile la care a fost obligata apelanta - parata sunt adresate apelantei - reclamante si vizeaza executarea contractului incheiat de parti, aceste informatii nefiind destinate publicitatii , nefiind accesibile nici macar instantei de judecata , pentru a se invoca secretul bancar.
Cat priveste incalcarea principiului celeritatii si simplitatii operatiunilor comerciale, Curtea apreciaza critica drept fara substanta, nemotivata, apelanta - parata limitandu-se la a enunta pretinsa incalcare fara argumente logico-juridice. Acest caracter funciarmente formal al acestei critici face ca ea sa fie apreciata de Curte ca neintemeiata si sa fie inlaturata.
In ce priveste incalcarea celui de-al patrulea principiu, care consacra caracterul oneros al operatiunilor comerciale, Curtea apreciaza sustinerea apelantei - parate ca neavand fundament. Principiul animus comercium est lucrum este un principiu fundamental al dreptului comercial, a carui incidenta nu a fost contestata de instanta de fond.
Curtea constata ca singurul argument adus de apelanta - parata in aceasta odine de idei vizeaza nesocotirea dispozitiilor articolului 371 Cod comercial, precum si a prevederilor contractului incheiat de parti, care nu prevad gratuitatea serviciului bancar. Apelanta - parata sustine ca hotararea primei instante nu tine cont de faptul ca, pentru eliberarea documentelor, apelanta - reclamanta datoreaza comision conform tarifului standard de comisioane al bancii.
Critica este neintemeiata. Se constata in primul rand ca la dosarul cauzei nu s-a depus in sustinere tariful de comisioane invocat, pentru a se putea verifica de catre instanta daca tipul de operatiune in litigiu (eliberarea de inscrisuri sau de copii de pe documente ) este conditionata de plata unui comision. In al doilea rand, se constata ca in conventiile incheiate de partile litigante nu exista mentiune expresa ca, la incheierea conventiilor, apelanta - reclamanta avea cunostinta de existenta si continutul tarifului standard de comisioane si ca a acceptat aplicarea acestuia, astfel cum s-a prevazut pentru "conditiile de functionare a contului" si pentru "conditiile de utilizare a cadrului".
Nu in ultimul rand, Curtea apreciaza ca instanta de fond nu putea respinge cererea reclamantei intemeindu-se pe aceasta aparare a paratei, cata vreme parata insasi nu a uzat de dispozitiile articolului 7205 Cod procedura civila, respectiv nu a solicitat obligarea reclamantei la plata comisionului pe cale de cerere reconventionala, desi avea pretentii la randul ei pretentii fata de reclamanta izvorand din acelasi raport juridic ( caz in care ar fi avut obligatia, conform articolelor 1169-1170 Cod civil si principului de drept actori incumbit probatio, sa faca dovada pretentiilor sale).
Sub acelasi aspect, Curtea apreciaza ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 371 Cod comercial , cata vreme nu s-a facut dovada ca tipul de serviciu solicitat a fi prestat cade sub incidenta tarifului standard de comisioane, iar apelanta reclamanta a consimtit ab initio sa se supuna acestui tarif .
Analizand critica referitoare la considerentele in care prima instanta a retinut ca reclamanta a solicitat comunicarea inscrisurilor in baza carora B.C.R. S.A., fara acordul reclamantei , a efectuat operatiuni in conturile sale, Curtea o apreciaza ca neintemeiata in raport de temeiurile de fapt ale cererii de chemare in judecata (pagina 4 alineat 4 din cererea de chemare in judecata - fila 4 verso a dosarului nr. 7906/299/2008).
Critica relativa la perioada pentru care s-a dispus obligarea apelantei - parate sa furnizeze documente, perioada care este excesiva in raport de motivele de fapt ale actiunii, urmeaza a fi analizata in considerentele ce privesc stabilirea de catre instanta de fond a situatiei de fapt si aplicarea dispozitiilor legale incidente.
Critica relativa la analizarea cererii de chemare in judecata prin prisma regulilor de drept civil si nu a celor de drept comercial este neintemeiata, pentru considerentele expuse in precedent in legatura cu pretinsa incalcare a celor patru principii de drept comercial si a dispozitiilor articolului 371 Cod comercial.
Critica relativa la neanalizarea materialului probator in toata esenta si complexitatea sa este neintemeiata, intrucat apelanta - parata se limiteaza la enuntarea criticii, fara argumentatie logico-juridica si fara indicarea in concret a probelor nesocotite, a "esentei" acestora sau a concluziilor ce trebuiau desprinse din interpretarea lor sistematica.
Este neintemeiata si a fost inlaturata critica relativa la preluarea tale quale a afirmatiilor din cererea de chemare in judecata si la ignorarea apararilor din intampinare. Curtea constata ca in considerentele hotararii atacate nu numai ca nu se reiau ad literam sustinerile din cererea introductiva de instanta, dar instanta face o sinteza a motivelor de fapt invocate, arata mijloacele de proba avute in vedere la pronuntarea hotararii si raspunde motivat si argumentat apararilor din intampinare, hotararea instantei de fond nefiind in contradictie cu dispozitiile articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Cat priveste efectivitatea dreptului a carui protectie a solicitat apelanta - reclamanta, Curtea apreciaza ca aceasta este dincolo de dubiu, astfel cum se va arata in considerentele ce urmeaza.
In considerarea caracterului devolutiv al apelului si in conformitate cu dispozitiile articolului 295 alineat 1 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca instanta de fond a stabilit corect situatia de fapt pe baza probelor administrate, inlaturand argumentat apararea apelantei - parate bazata pe intelegerea partilor de la 25 ianuarie 2008.
Curtea apreciaza, in plus fata de argumentele deja prezentate, ca nu pot fi primite sustinerile apelantei - parate despre nelegitimitatea scopului final urmarit de apelanta - reclamanta prin promovarea prezentei cereri de chemare in judecata, avand in vedere lipsa oricarei relevante a declaratiei pe care aceasta parte a dat-o cu privire la renuntarea la pretentiile de orice natura, trecute, prezente si viitoare, impotriva apelantei - parate.
In ce priveste aplicarea legii la situatia de fapt stabilita, Curtea retine , in complinirea considerentelor primei instante , urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor articolului 7 litera c, liniutele 2,3 si 5 din OG nr. 21/1992 (in forma in vigoare la momentul incheierii Conventiei de cont de economii in valuta pentru persoane fizice din 18 iulie 2007), prestatorii de servicii au urmatoarele obligatii : sa presteze numai servicii care nu afecteaza (...) interesele economice ale consumatorilor ; sa respecte conditiile prescrise sau declarate, precum si clauzele prevazute in contracte ; sa raspunda pentru prejudiciul actual si cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat.
Corelativ acestor obligatii - apreciaza Curtea - exista dreptul consumatorului de a nu i se afecta interesele economice, de a se executa intocmai clauzele contractuale si de a obtine reparatia potrivita pentru prejudiciul cauzat prin serviciile defectuos prestat.
Potrivit dispozitiilor articolului 6.1. din Conventia de cont de economii in valuta nr. 1 din 18 iulie 2007, titularul de cont are dreptul de a solicita si obtine relatii cu privire la starea financiara a contului sau si extras de cont, Curtea apreciaza ca aceste prevederi consacra, in realitate, dreptul titularului de cont de a fi informat cu privire la operatiunile din contul respectiv, iar acest drept este in stransa corelatie cu cele izvorand din interpretarea articolului 7 litera c din OG nr.21/1992.
Desi operatiunile la care a cerut sa fie obligata apelanta - parata nu figureaza expressis verbis printre cele prevazute la articolul 6.1. din contract, Curtea apreciaza ca acestea au acelasi regim, avand in vedere ca dreptul de a fi informat cu privire la modul de executare a contractului are un continut mai larg, implicand cunoasterea tuturor actelor, faptelor si documentelor in baza carora una sau mai multe operatiuni au fost executate . Aceasta cu atat mai mult cu cat partea careia legea si contractul ii confera acest drept are dubii sau contesta una sau mai multe operatiuni .
Din acest punct de vedere, Curtea apreciaza ca devin operante nu numai dispozitiile articolului 969 Cod civil, dar si dispozitiile articolului 970 Cod civil, care prevad cum conventiile nu obliga doar la ce este expres prevazut in ele, ci si la toate urmarile ce legea, echitatea sau obiceiul dau obligatiei, dupa natura sa.
Prin prisma acestor considerente , Curtea apreciaza ca dreptul de a fi informat al cocontractantului este un drept real , cu protectie legala si , cata vreme respectarea lui presupune o actiune concreta , palpabila si determinata din partea altui subiect de drept cu care se afla in relatii contractuale , este si un drept efectiv , iar proteguirea sa in justitie apare drept un demers perfect legitim .
Cat priveste perioada pentru care apelanta reclamanta a solicitat informatii , se remarca faptul ca aceasta este determinata , intrucat a fost indicat momentul de la care incepe - 13 iunie 2007 - si momentul la care se sfarseste - pronuntarea hotararii judecatoresti . Sub acest din urma aspect , este de remarcat ca prima hotarare , chiar daca anulata , a fost pronuntata la 7 noiembrie 2008, apelanta nu a marit perioada in fata instantei competente in fond si nici nu a criticat in apel faptul ca tribunalul nu a mentinut obligatia pana la data cand s-a pronuntat ( 20 octombrie 2009 ) , achiesand astfel la momentul 7 noiembrie 2008 .
Toate aceste considerente au fundamentat convingerea Curtii ca solutia data de prima instanta asupra cererii apelantei - reclamante este legala si temeinica, de aceea in conformitate cu dispozitiile articolele 295 si 296 Cod procedura civila, apelul declarat de apelanta - parata va fi respins ca nefondat.
In ce priveste apelul declarat de reclamanta, Curtea apreciaza ca este intemeiat. Se constata ca apelanta - reclamanta a solicitat chiar prin cererea introductiva de instanta obligarea apelantei - parate la plata cheltuielilor de judecata, iar instanta de fond a omis sa se pronunte pe aceasta cerere.
In consecinta, Curtea, in conformitate cu dispozitiile articolelor 295-296 Cod procedura civila, a admis apelul, a schimbat in parte sentinta atacata si, in baza articolului 274 Cod procedura civila, a obligat pe parata sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata constand in onorariu avocatial, conform facturii fiscale nr. 101/0000172 din 13 iunie 2008 si chitantei nr. 35/1405508 din aceeasi data (filele 75-76 ale dosarului nr. 7906/299/2008 al Judecatoriei Sectorului I Bucuresti). Respectand principiul disponibilitatii, care guverneaza procesul civil, Curtea va acorda apelantei - reclamante cheltuieli de judecata in fond doar pentru sumele achitate cu titlu de onorariu avocatial si doar in cuantumul solicitat (care este mai mic decat cel din documentele justificative), intrucat in acest sens sunt solicitarile exprese din motivele de apel .
Avand in vedere ca apelanta reclamanta a solicitat si acordarea cheltuielilor de judecata efectuate in apel, avand in vedere ca apelantei - reclamante i-a fost admis apelul, iar apelantei - parate i-a fost respins apelul, vazand, asadar, ca apelanta - parata este cea care a cazut in pretentii in aceasta faza procesuala, in conformitate cu dispozitiile articolului 298, raportat la articolul 274 Cod procedura civila Curtea va admite cererea apelantei - reclamante, in sensul ca o va obliga pe apelanta - parata la plata cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocat.
Curtea a procedat ,insa , in conformitate cu dispozitiile articolului 274 alineat 3 Cod procedura civila, la micsorarea onorariului avocatial de 119.000 lei, dovedit cu inscrisurile din dosarul de apel, avand in vedere ca acesta apare nepotrivit de mare atat in raport de valoarea pricinii, cat si de munca indeplinita de avocat.
Astfel, se constata ca in apel au fost acordate doar doua termene de judecata, ca nu s-au propus si nici administrat apel probe, iar apelanta - reclamanta, prin avocat, a depus apel motivat de vizeaza doar cheltuielile de judecata, precum si concluzii scrise, fara a depune intampinare la apelul partii adverse. Ca atare in apel nu a crescut valoarea pricinii, iar apelanta reclamanta a avut a valorifica doar cheltuielile de judecata.
In ce priveste munca avocatului in apel, acesta nu mai ca nu a depasit-o pe cea din ciclul procesual precedent, dar a fost substantial redusa, ceea ce autorizeaza diminuarea onorariului avocatial la nivelul celui incasat pentru judecata in fond.
Aceasta cu atat mai mult cu cat, pentru o activitate mai laborioasa si desfasurata intr-un interval mult mai mare, s-a apreciat indestulator onorariul de aproximativ 8.685 lei, fara a se face dovada suplimentarii lui. ( E.V.)