Recurs. Critici referitoare la situatia de fapt retinuta de instanta de apel pe baza probelor administrate. Admisibilitate.
- Cod Proc.Civ., art.304;
Recursul nu este o cale devolutiva de atac. Prin urmare, sunt date in competenta instantei de control judiciar exclusiv chestiunile care tin de legalitatea deciziei instantei de apel, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente in cauza, cu referire directa in cauza de fata la prevederile art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ., invocate de recurentii-parati.
In aceste conditii, instanta de recurs nu este indreptatita a reanaliza probatoriul administrat, decat in masura in care o astfel de analiza se impune prin prisma aplicarii gresite de catre instanta de apel a unor dispozitii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forta probanta a unor asemenea mijloace administrate.
Devin astfel lipsite de relevanta sustinerile recurentilor-parati legate de gresita retinere a situatiei de fapt de catre instanta de apel, in sensul ca din lucrarile dosarului ar fi reiesit buna lor credinta la incheierea actului atacat. Nu pot fi analizate in recurs nici criticile legate de retinerea gresita a faptului locuirii recurentilor cu intimatii-parati, de interpretarea continutului declaratiilor martorilor sau a imprejurarilor de fapt legate de detinerea in proprietate a unui autoturism de catre J.E. sau J.R. (Decizia nr.70R din 04.02.2010 - Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
Prin actiunea civila inregistrata al data de 10 martie 2008 la Judecatoria Rosiori de Vede, reclamantul S.M. a chemat in judecata pe paratii J.R.N. si J.T., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a contractului de intretinere autentificat sub nr.3385/20.12.2006, sa se constate ca titlul si dreptul sau de proprietate sunt preferabile celor ale paratilor, cu privire la un teren situat in comuna Maldaieni.
A motivat, in esenta, reclamantul ca la data de 18 mai 1991 a cumparat de la tatal paratului un teren extravilan, in suprafata de 2000 mp situat in catunul Maldaieni, cu pretul de 28.500 ROL, incheindu-se inscrisul sub semnatura privata, denumit chitanta. A aratat ca a convenit cu vanzatorul la incheierea actului in forma autentica sa se faca dupa ce terenul va fi atribuit vanzatorului, urmare a dezbaterii succesiunii. A sustinut ca desi a achitat pretul, vanzatorul a refuzat sa incheie actul in forma autentica, motiv pentru care a formulat o actiune prin care a solicitat pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.
Prin sentinta civila nr. 1383 din 22 iunie 2005 a Judecatoriei Rosiori de Vede, ramasa irevocabila, s-a admis actiunea reclamantului.
A aratat reclamantul ca la data de 20 decembrie 2006, vanzatorul J.E. a instrainat terenul in litigiu, paratilor J.R.N. si J.T.,, prin contractul de intretinere autentificat sub nr. 3385/20.12.2006. A apreciat ca este lovit de nulitate acest contract, cauza fiind ilicita si imorala, atata timp cat actul a fost incheiat cat timp partile se aflau in proces, iar paratii fiind rude cu vanzatorul, locuind cu acesta, nu exista posibilitatea sa nu fi avut cunostinta de situatia juridica a terenului.
La data de 4 aprilie 2008, actiunea a fost precizata si completata, in sensul ca alaturi de reclamant, a formulat actiune si sotia acestuia - S.S., solicitand chemarea in judecata, in calitate de parati si a numitilor J.E. si J.I., fata de capatul de cerere privind revendicarea terenului.
A mai solicitat sa se constate nulitatea absoluta a contractului de intretinere, in subsidiar, nulitatea relativa a acestuia, respectiv, sa se dispuna radierea din cartea funciara a mentiunii privind dreptul de proprietate al paratilor J.N.R. si J.T..
Paratii J.N.R. si J.T. au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
Au motivat, in esenta, ca ceilalti parati le-au transmis proprietatea tuturor bunurilor lor, in schimbul obligatiei de intretinere, acestia fiind batrani si bolnavi.
Au aratat ca nu au avut cunostinta despre conventia privind terenul in litigiu intrucat locuiesc efectiv la Cantonul silvic 13 Moara, comuna Didesti, formand o familie complet separata.
A sustinut paratul ca in perioada 1991 - 1994 a fost elev la Branesti, intre 1994 - 1995 a efectuat stagiul militar, iar in perioada 1995 - 1998 a lucrat in Ramnicu-Valcea. Au mai aratat ca nu au stiut despre sentinta civila nr. 1383 /22 iunie 2005 si, oricum, aceasta nu le este opozabila.
De asemenea, si paratii J.E. si J.I. au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea actiunii, ca nefondata.
Au motivat, in esenta, ca au incheiat contractul de intretinere intrucat sunt batrani si bolnavi, pentru ca paratul sa nu se certe cu sora sa, dupa decesul parintilor, contractul fiind unul real si nu de forma.
Au sustinut ca scopul nu a fost fraudarea intereselor reclamantilor, ceilalti parati locuind permanent separat, nu au avut cunostinta de existenta litigiului dintre vanzator si cumparator.
La data de 13 iunie 2008, reclamantii si-au precizat actiunea in sensul ca solicita constatarea nulitatii absolute partiale a contractului, nu si nulitatea relativa a acestuia.
Prin sentinta civila nr. 1663 din 31 octombrie 2008, Judecatoria Rosiori de Vede a admis in parte actiunea asa cum a fost completata si precizata de reclamantii S.M. si S.S., in contradictoriu cu paratii J.R.N. si J.T., J.E. si J.I. si Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Teleorman, a constatat nulitatea absoluta partiala a contractului de intretinere autentificat sub nr. 3385 din 20 decembrie 2006 la BNP T.M. in ceea ce priveste suprafata de 2000 mp din acte (din masuratori 2019,81 mp) - punctul "e" din contract, teren arabil extravilan , situat in comuna Maldaieni, judetul Teleorman, tarlaua 99, parcela 24, avand numar cadastral 628 inscris in C.F. nr. 423/N a localitatii Maldaieni, cu vecinii: Nord - V.T., Sud - Drum european, Est - T.R., Vest - B.A., a obligat pe parati sa lase reclamantilor in deplina proprietate si pasnica folosinta terenul, a dispus radierea din C.F nr. 423/N a mentiunilor privind dreptul de proprietate al paratilor J.N.R. si J.T., a respins capatul de cerere privind constatarea preferabilitatii titlului de proprietate al paratilor.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, in esenta, ca prin sentinta civila nr. 1383 din 22 iunie 2005 Judecatoria Rosiorii de Vede a constatat ca intre reclamantul S.M. si paratul J.E. s-a incheiat la data de 18 mai 1991 un antecontract de vanzare-cumparare privind terenul de 2000 mp situat in extravilanul comunei Maldaieni, hotarare care tine loc de act autentic de vanzare-cumparare.
Sentinta a ramas definitiva prin respingerea, ca nefondat, a apelului prin decizia civila nr. 163A/27 septembrie 2006 si irevocabila prin decizia civila nr.350/21 februarie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti.
A retinut judecatoria ca intre data ramanerii definitive, respectiv, irevocabile, a sentintei intre paratii J.E. si I. si J.R.N. si T. s-a incheiat contractul de intretinere autentificat sub nr. 3385/20 decembrie 2006, prin care primii transmiteau nuda proprietate asupra mai multor bunuri, inclusiv asupra terenului in litigiu de 2000 mp.
A mai retinut judecatoria ca in dosarul nr. ..., in care s-a pronuntat sentinta civila nr.1383/22 iunie 2005, instanta a transmis, cu adresa nr. 102/19 mai 2005, catre Oficiul de Cadastru Teleorman, copie de pe actiunea in constatare, pentru a fi inscrisa in cartea funciara.
A apreciat ca, urmare a inscrierii litigiului in cartea funciara, acesta a devenit opozabil erga omnes, asa incat paratii J.R. si T. nu se puteau prevala de faptul ca nu au avut cunostinta de existenta litigiului privind suprafata de 2000 mp teren.
A mai retinut ca paratii nu au facut probe prin care sa rastoarne prezumtia relativa a existentei unor relatii familiale normale intre acestia, care presupun cunoasterea de catre intreaga familie a faptului ca J.E. se judeca, pentru terenul in litigiu, cu reclamantul.
A concluzionat ca paratii J.E. si J.I. au incheiat contractul in frauda dreptului reclamantilor cu complicitatea si, in orice caz, pe riscul paratilor J.R. si T., contractul fiind lovit de nulitate absoluta, cu privire la terenul in suprafata de 2000 mp, mentionat la pct. "e" din contract. Cum in prezent, terenul se afla in posesia paratilor, a admis capatul de cerere privind revendicarea acestuia.
In fine, ca efect al constatarii nulitatii absolute a titlului in baza caruia a fost inscris dreptul de proprietate al paratilor J.R. si T., in baza art. 33 alin (2) rap. la art.34 pct.3 din Legea nr.7/1996, a dispus radierea din cartea funciara a mentiunilor privind dreptul de proprietate al paratilor J.N.R. si J.T.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat apel paratii J.R.N. si J.T., acestia criticand sentinta ca fiind netemeinica si nelegala, pentru doua motive:
Printr-un prim motiv de apel este criticata sentinta ca fiind data cu incalcarea art.6 din Protocolul nr.1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si art. 156 alin (1) Cod Procedura Civila, in sensul incalcarii dreptului la aparare si la un proces echitabil.
In acest sens au sustinut ca, desi apelantii-parati nu au fost prezenti la termenul din data de 17 octombrie 2008, in incheierea de sedinta apelantul-parat este trecut prezent, mentionandu-se, totodata, ca acesta a depus inscrisuri si note scrise.
Au mai aratat ca desi aparatorul acestora a solicitat strigarea cauzei dupa ora 12, prima instanta a procedat la judecarea pricinii si audierea martorilor Mihai Romeo si Ciulei Stancu.
Fata de acest motiv, apelantii parati au solicitat reaudierea acestor martori.
Prin motivul doi de apel este criticata sentinta, ca nelegala, sub aspectul admiterii actiunii intimatilor-reclamanti.
In dezvoltarea acestui motiv de apel au sustinut ca nu s-a facut dovada relei credinte a apelantilor parati, intrucat acestia nu au locuit impreuna cu intimatii-parati, nu au fost prezenti la incheierea conventiei de vanzare si nu au avut cunostinta de existenta procesului dintre intimatul-reclamant si intimatii-parati.
Au aratat ca in mod gresit prima instanta a retinut declaratia martorului Alba Ion, desi martorii M.R. si C.S. au relatat ca acesta este in dusmanie cu intimatul-parat J.E.
In fine, au motivat ca buna credinta a apelantilor-parati rezulta si din declaratia martorului T.C.
Intimatii-reclamanti S.M. si S.S. au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Intimatii-parati J.E.si J.I. au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii reclamantilor, ca nefondata si mentinerea contractului de intretinere.
Prin decizia civila nr.118A/24.06.2009, Tribunalul Teleorman - Sectia Civila a respins apelul ca nefondat si a obligat apelantii parati sa plateasca intimatilor-reclamanti suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut, privitor la primul motiv de apel, ca in incheierea din sedinta publica din data de 17 octombrie 2008 a fost trecut prezent apelantul-parat J.R.N., mentionandu-se ca acesta a depus note scrise.
Prin incheierea din 5 ianuarie 2009 s-a admis cererea formulata de apelantul-parat J.R.N. si s-a dispus indreptarea erorii materiale strecurata in incheierea din 17 octombrie 2008, in sensul ca a fost trecut ca fiind prezent J.E., ca acesta a depus note scrise, si nu J.R.N..
Or, prin indreptarea erorii materiale, apelantii-parati nu mai pot invoca vreo vatamare, pe calea apelului, atat timp cat incheierea din 17 oct. 2008 a fost indreptata la fond.
Pe de alta parte, in respectarea art. 6 paragraful 1 al C.E.D.O , instanta de apel a procedat la reaudierea martorilor C.S. si M.R., propusi de apelantii - parati, in prezenta aparatorului acestora.
In ce priveste motivul doi de apel, tribunalul a retinut dispozitiile art.1898 alin 2 Cod Civil, potrivit cu care buna-credinta se presupune intotdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce aleaga reaua-credinta. Aceasta prezumtie a bunei-credinte este una relativa, ce poate fi rasturnata, prin orice mijloc de proba. In speta, corect a retinut prima instanta ca prezumtia de buna-credinta a apelantilor parati a fost rasturnata.
Astfel, apelantii-parati sunt fiul, respectiv nora intimatilor-parati J.E. si J.I., iar contractul de intretinere a fost incheiat intre acestia la data de 20 decembrie 2006, in conditiile in care sentinta civila nr.1383 /22 iunie 2005 a ramas definitiva prin decizia civila nr. 163 A /27 septembrie 2006 si irevocabila prin decizia civila nr. 350 din 21 februarie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti.
Martorii audiati la fond si in apel au relatat ca relatiile dintre acestia sunt bune, ca apelantii-parati ii viziteaza periodic pe intimatii - parati, martora O.A. declarand ca apelanta-parata ii viziteaza pe acestia chiar de 2 - 3 ori pe saptamana. Tot din declaratiile martorilor rezulta ca, pe timpul scolii, copii apelantilor-parati locuiesc la bunicii paterni. De asemenea, prin raspunsul la interogatoriu apelantul-parat a recunoscut ca stia ca tatal sau are mai multe procese dar nu cunostea pentru ce se judeca.
Or, existenta relatiilor normale de familie, faptul ca actul de intretinere a fost incheiat in timpul judecatii pricinii privind constatarea vanzarii-cumpararii terenului in litigiu de catre intimatul-reclamant, imprejurarea ca apelantul-parat stia de existenta unor procese, constituie motive de inlaturare a prezumtiei de buna credinta a apelantilor-parati.
Pe de alta parte, jurisprudenta a retinut ca atata timp cat cumparatorul nu a depus diligente minime pentru a cunoaste situatia juridica a imobilului, prezumtia de buna-credinta va fi rasturnata.
Or, este de observat ca, la data de 19 mai 2005, cu adresa nr. 102 instanta a inaintat Oficiului de Cadastru, actiunea in constatare formulata de intimatul-reclamant, in vederea votarii acesteia, situatie in care apelantii-parati nu mai pot invoca buna-credinta.
Imprejurarea ca apelantii-parati nu au locuit impreuna cu intimatii-parati, nu constituie motiv pentru a se retine buna credinta a acestora, fata de considerentele expuse anterior.
In ce priveste pe martorul A.I., acesta a fost propus la data de 12 mai 2008 iar din continutul incheierilor de sedinta din 23 mai 2008 si 13 iunie 2008 nu rezulta ca apelantii parati s-ar fi opus la audierea acestuia, pe motiv ca apelantii-parati ar fi in dusmanie cu acest martor.
Ca atare, critica potrivit careia prima instanta a retinut declaratia acestuia este nefondata, atata timp cat motivul de inlaturare a acesteia - dusmania cu paratii, a fost invocat dupa audierea martorului.
Pentru acest motiv, corect a retinut prima instanta ca reaua credinta rezulta si din aceea ca apelanta-parata a avut cunostinta de existenta procesului dintre intimatul - reclamant si intimatul parat, cum rezulta din declaratia martorului A.I.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii J.R.N. si J.T., solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr.118/ A/2009, in sensul admiterii apelului si pe fond respingerea actiunii.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala la data de 11.09.2009.
In dezvoltarea motivelor de critica, recurentii-parati au aratat ca decizia civila nr.118 A/24 iunie 2009 a Tribunalului Teleorman este nelegala potrivit art.304 pct.9 Cod procedura civila, fiind data cu incalcarea dispozitiilor art. 1898, art. 1899 alin.2 si art.966-968 Cod Civil, intrucat recurentii-parati J.R. si J.T. au fost dobanditori de buna-credinta la incheierea contractului autentificat sub nr.3385/20 decembrie 2006 la B.N.P. M.T., contractul neavand la baza o cauza ilicita si anume frauda la lege.
Instanta de fond a retinut in considerentele sentintei civile nr.1663/31 octombrie 2008, ca recurentii-parati nu au facut probe prin care sa rastoarne prezumtia relativa a existentei unor relatii normale intre ei, din moment ce se vizitau si care presupune ca acestia cunosteau tot ce se intampla intre ei.
De asemenea, instanta de fond a precizat ca paratii J.R. si T. au incheiat contractul in complicitate cu J.E. si I. si oricum pe riscul lor.
Instanta de apel a motivat in considerentele deciziei civile nr.118 A/24 iunie 2009, ca din depozitiile martorilor audiati la fond si in apel rezulta ca relatiile dintre parati sunt bune, ca recurentii-parati ii viziteaza periodic pe intimatii-parati, care sunt parintii lui J.R., iar copiii recurentilor locuiesc pe timpul scolii la bunicii paterni.
Instanta de apel retine in considerentele deciziei recurate, ca recurentii-parati nu au depus diligente minime pentru a cunoaste situatia juridica a imobilului, deoarece cu adresa nr.102/19 mai 2005, instanta a inaintat Oficiului de Cadastru actiunea in constatare formulata de intimatul-reclamant, ceea ce ar inlatura prezumtia bunei credinte a recurentilor-parati.
Buna credinta se prezuma, reaua credinta trebuie dovedita, potrivit art.1899 alin.2 Cod civil: "Buna credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua credinta", operand principiul bona fides presumitur.
Potrivit art.1169 Cod civil si principiului actor incumbit probatio intimatii-reclamanti trebuia sa dovedeasca reaua credinta a recurentilor-parati, aparati de prezumtia relativa a bunei credinte.
Prin contractul de intretinere autentificat sub nr. 3385/20 decembrie 2006 la B N P, intimatii-parati J.E. si I. au transmis toata averea lor recurentilor-parati si anume terenul intravilan, constructiile de pe el si anume, casa tip vila, formata din parter si etaj, si tot terenul extravilan, printre care si suprafata de 2000 mp teren extravilan ce face obiectul dosarului de fata, deoarece J.E. este operat pe cord si au vrut sa-si asigure batranetea, cu atat mai mult cu cat acestia mai au o fata care putea ridica pretentii la averea parintilor.
Recurentii-parati nu au avut cunostinta despre litigiul dintre J.E. si S.M., iar la perfectarea contractului de intretinere autentificat sub nr.3385120 decembrie 2006 nu exista in cartea funciara mentiune ca este dosar pe rol, desi terenul de 2000 mp are nr. cadastral 628 inscris in C.F. la nr.423/4 al localitatii Maldaieni, judetul Teleorman, astfel incat recurentii-parati J.R. si T. nu aveau de unde se informa despre litigiul dintre J.E. si S.M. si nu se poate trage concluzia ca au fost de rea credinta la perfectarea contractului de intretinere.
Paratii J.R.N. si T. nu au locuit cu paratii J.E. si I. dupa casatoria lor, locuind la cantonul Silvic Didesti 13 Moara, unde J.R.N. este padurar si vin la parintii si socrii numai la 2-3 saptamani in vizita. J.R.N. este plecat de acasa din anul 1991, fiind elev la Liceul Silvic Branesti. Paratii J.R.N. si T. nu au fost prezenti nici la incheierea conventiei dintre S.M. si J.E. si nici la procesul dintre acestia. In acest sens, sunt raspunsurile reclamantilor S.M. si S. la intrebarile 2 si 7, acestia precizand ca nici nu-i cunosc pe paratii R.N. si pe T.
Aceste recunoasteri ale reclamantilor se coroboreaza cu actele depuse de parati ca au locuit numai la cantonul Silvic 13 Moara-Didesti si cu depozitiile martorilor O.A., M.S.V., M.R. si C.S., care au precizat ca R.N. si T. au locuit separat de J.E. si I., ca primii nu au avut cunostinta de procesul dintre S.M. si J.E., ca nu-si imprumutau masinile intre ei.
Martorii M.R. si C.S.au precizat ca J.E. nu vorbeste cu A.I., ca in fata martorilor s-au certat de mai multe ori, fiind in relatii de dusmanie.
Aceasta deoarece martorul A.I. a relatat ca J.T. a fost prezenta la Alexandria cu ocazia unei discutii despre procesul dintre S.M. si J.E., cu privire la acest teren. Depozitia acestui martor este singulara, este testis unus, testis nullus, este nesincera, deoarece nu vorbeste cu paratul J.E. si este neverosimila deoarece J.E. avea permis de conducere si avea autoturism in proprietate tot timpul, Dacia 1310, iar de 2 ani si Dacia Logan, si nu avea de ce s-o ia pe J.T. la Alexandria. Logic ar fi fost sa imprumute numai autoturismul, nu s-o ia pe J.T. Martorii M.S., M.R. si C.S. au precizat ca J.E. si R. nu-si imprumutau autoturismele intre ei, fiecare avand autoturism.
Ca paratii J.R. si T. sunt de buna credinta, rezulta si din depozitiile martorului T.C., din care rezulta ca niciodata nu a discutat cu acestia, ca nici nu-i cunoaste.
Afirmatia martorului A.I. ca ar fi fost la Alexandria anul trecut, desi audierea lui s-a facut in septembrie 2006 si a fost la Alexandria de 2 ori, este mincinoasa si nicidecum nu a fost cu autoturismul paratei J.T., deoarece tot timpul, J.E. a avut autoturism si permis de conducere si nu avea sens sa imprumute autoturismul paratei J.T..
Instanta de apel a retinut in considerentele deciziei recurate ca depozitia martorului A.I. este valabila, deoarece nu s-au opus la audierea lui, desi era in dusmanie cu paratii, ori potrivit art.189 cod procedura civila nu te poti opune la audierea unui martor decat pentru rudenie sau afinitate.
Instanta de apel trebuia sa cenzureze si sa inlature depozitia martorului A.I., ne sincera si singulara.
Nu s-a facut dovada relei credinte a recurentilor-parati la incheierea contractului de intretinere si nu exista cauza ilicita si anume frauda la lege, astfel incat contractul de intretinere autentificat sub nr. 3385/20 decembrie 2006 la B N P M.T. nu este nul partial pentru suprafata de 2000 mp teren situat in comuna Maldaieni, judetul Teleorman, ce are nr. cadastral 628, trecut in C.F. la nr. 423/4, astfel incat solicita admiterea recursului, modificarea deciziei si pe fond respingerea actiunii.
Au mai aratat recurentii ca decizia civila nr.118 A/24 iunie 2009 a Tribunalului Teleorman este nelegala potrivit art.274 cod procedura civila privind cheltuielile de judecata in suma de 1500 lei si solicita inlaturarea obligarii la aceasta suma.
Avocatul intimatilor-reclamanti este fiica acestora si nu s-a achitat onorariu avocat, care este foarte mare in raport de munca depusa si de valoarea litigiului.
Recursul a fost legal timbrat si a fost intemeiat in drept pe dispozitiile art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ.
Intimatii-reclamanti S.M. si S.S. au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatii-parati J.E. si J.I. au formulat intampinare, prin care au solicitat admiterea recursului.
Examinand decizia recurata prin prisma motivelor de critica mai sus expuse si in raport de dispozitiile art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ., curtea constata ca recursul este nefondat.
Se impune a consemna cu precadere ca recursul nu este o cale devolutiva de atac. Prin urmare, sunt date in competenta instantei de control judiciar exclusiv chestiunile care tin de legalitatea deciziei instantei de apel, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente in cauza, cu referire directa in cauza de fata la prevederile art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ., invocate de recurentii-parati.
In aceste conditii, instanta de recurs nu este indreptatita a reanaliza probatoriul administrat, decat in masura in care o astfel de analiza se impune prin prisma aplicarii gresite de catre instanta de apel a unor dispozitii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forta probanta a unor asemenea mijloace administrate.
Devin astfel lipsite de relevanta sustinerile recurentilor-parati legate de gresita retinere a situatiei de fapt de catre instanta de apel, in sensul ca din lucrarile dosarului ar fi reiesit buna lor credinta la incheierea actului atacat. Nu pot fi analizate in recurs nici criticile legate de retinerea gresita a faptului locuirii recurentilor cu intimatii-parati, de interpretarea continutului declaratiilor martorilor sau a imprejurarilor de fapt legate de detinerea in proprietate a unui autoturism de catre J.E. sau J.R.
Pe de alta parte, curtea retine ca instanta de apel a aplicat in mod corect regulile probatorii izvorate din art.1169 si art.1898 Cod Civil, in sensul ca a constatat ca buna-credinta a recurentilor parati era prezumata conform legii, insa aceasta prezumtie relativa a fost rasturnata prin probatoriul administrat de reclamantii-intimati (probatoriu format, intre altele, din proba testimoniala, proba cu interogatoriu, inscrisuri, precum si prezumtii simple, cum este cea legata de existenta unor relatii familiale normale intre creditorii intretinerii si debitorii acesteia, fiul si respectiv nora creditorilor, partile contractului atacat).
Date fiind acestea, motivul de recurs intemeiat pe prevederile art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ. este nefondat.
In privinta celei de-a doua critici, in sensul gresitei acordari a cheltuielilor de judecata, curtea constata ca instanta de apel, in aplicarea prevederilor art.274 Cod Proc.Civ., a obligat recurentii-parati la plata cheltuielilor efectuate de intimatii-reclamanti cu avocatul care i-a reprezentat in apel, pe baza dovezilor cu inscrisuri aflate la dosar.
Or, cata vreme la dosar s-au depus atat factura emisa de avocat pentru onorariul convenit, cat si chitanta emisa cu ocazia achitarii acestuia, revenea recurentilor obligatia de face dovada contrara faptului platii, conform sustinerilor lor din cererea de recurs, iar o asemenea proba nu a fost administrata.
Pentru ansamblul acestor considerente si vazand legalitatea deciziei recurate, curtea va respinge recursul ca nefondat.
In temeiul art.274 Cod Proc.Civ., va obliga recurentii la plata cheltuielilor de judecata efectuate de intimatii-reclamanti in recurs, respectiv suma de 500 lei reprezentand onorariu avocatial achitat conform facturii nr. 000 000 02/01.02.2010.