Conflict de munca avand ca obiect obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale. Nerespectarea de catre prima instanta a obligatiilor legale ce iau nastere in caz de divergenta asupra uneia dintre chestiunile deduse judecatii. Casarea hotararii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
- Cod Procedura Civila, art. 257-258
Dezbaterile in fata primei instante si punerea concluziilor orale au avut loc la termenul din 21.10.2009, cand pricina a fost retinuta in pronuntare in complet format din 2 judecatori si 2 asistenti judiciari.
De mentionat faptul ca s-a dispus amanarea pronuntarii sentintei pentru ziua de 28.10.2009.
La acest ultim termen s-a dat sentinta civila nr. 1737/2009, prin care s-a respins ca nefondata actiunea reclamantei. Insa, intre cei doi judecatori ai completului investit cu rezolvarea pricinii s-au ivit divergente in ce priveste modul de solutionare a cererii de obligare a reclamantei la plata de cheltuieli de judecata.
In vederea rezolvarii acestui incident s-a dispus amanarea judecarii acestui capat de cerere in complet de divergenta pentru data de 04.11.2009, cand cu opinie majoritara in complet format din 3 judecatori si 2 asistenti judiciari, s-a pronuntat o alta sentinta in acelasi proces, respectiv sentinta civila nr. 1786/2009, prin care s-a admis in parte cererea privitoare la cheltuielile de judecata, reclamanta fiind obligata la plata sumei de 2000 lei cu acest titlu catre parat.
Procedand astfel cum s-a descris anterior, prima instanta a savarsit o grava eroare procedurala, incalcand dispozitiile cu caracter imperativ si de ordine publica ale art. 257 si 258 Cod Procedura Civila.
Interpretarea gramaticala, logica si sistematica a tuturor acestor prevederi legale conduce la concluzia ca intr-o situatie precum cea ivita in speta in fata instantei de fond, constand din aparitia unei divergente intre judecatorii ce alcatuiau completul de judecata in legatura cu una dintre chestiunile deduse judecatii (respectiv cu privire la solutionarea pretentiei avand ca obiect cheltuielile de judecata), acestia aveau obligatia legala de a dispune repunerea cauzei pe rol si a judeca intreaga pricina din nou in complet de divergenta in termenul prevazut de art. 257 alineatul 1 Cod Procedura Civila.
Este firesc sa fie asa fata de modul foarte clar de redactare al art. 257 alineatul 1, unde se arata ca daca majoritatea legala nu se poate intruni, pricina se va judeca din nou in complet de divergenta (deci intreaga pricina si nu doar chestiunea in divergenta). In acelasi sens sunt si prevederile art. 257 alineatul 5, care statueaza ca dupa judecarea punctelor ramase in divergenta, completul care a judecat inainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii.
Prevederile art. 258 alineatul 1 confirma aceeasi teza a necesitatii si obligativitatii judecarii intregii pricini in complet de divergenta, cata vreme stabilesc ca „dupa ce s-a intrunit majoritatea, se va intocmi de indata dispozitivul hotararii”, ceea ce inseamna ca mai intai trebuie intrunita majoritatea sub toate aspectele deduse judecatii si abia apoi se poate pronunta hotararea.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 1852 R DIN 22 APRILIE 2010
Prin sentinta civila nr. 1737 din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Teleorman – Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale si Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de munca si asigurari sociale, s-a respins ca nefondata actiunea prin care reclamanta T.I.O a solicitat obligarea paratului S.A.J.T. la emiterea unei decizii prin care sa opereze modificarile de acordare a sporului de mobilitate de 25% si sporului de confidentialitate de 25% din salariul de incadrare incepand cu data incadrarii pe functia de consilier juridic.
Prin aceeasi sentinta s-a dispus amanarea judecarii capatului de cerere avand ca obiect plata cheltuielilor de judecata in complet de divergenta la data de 04.11.2009.
Prin sentinta civila nr. 1786/04.11.2009 a aceleiasi instante, s-a dispus, cu majoritate legala, admiterea in parte a cererii privind obligarea reclamantei T.I.O. la plata cheltuielilor de judecata catre paratul S.A.J.T.
In consecinta, reclamanta a fost obligata la 2000 lei cheltuieli de judecata catre parat, suma reprezentand onorariu de avocat.
Reclamanta a declarat recurs impotriva ambelor sentinte precitate, criticandu-le sub urmatoarele aspecte, in esenta:
- prin referatul nr. 607/25.02.2009 a solicitat acordarea sporului de mobilitate de 25% si sporului de confidentialitate de 25% din salariul de incadrare, intrucat aceste drepturi sunt prevazute in legislatia in vigoare si fiind motivate de faptul ca un consilier juridic are obligatia de a se prezenta la termene la instantele de judecata sau la organele judiciare penale, ori de cate ori este necesar pentru apararea intereselor persoanei juridice, precum si obligatia de a pastra confidentialitatea activitatii si datelor cu caracter personal;
- a se vedea in acest sens prevederile Legii nr. 514/2003, cele ale Statutului profesiei de consilier juridic, cele ale art. 20, 25 si 26 din Codul Muncii, dar si prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel de ramura sanitara;
- instanta nu a luat in considerare toate aceste dispozitii legale;
- desi a depus inscrisuri ce sustin pretentiile sale, instanta a respins actiunea, netinand insa seama de toate actele depuse si nepronuntandu-se asupra acestora;
- referitor la cheltuielile de judecata, nu s-a avut in vedere faptul ca aparatorul partii adverse este avocat stagiar si nu poate pune concluzii la tribunal conform Legii nr. 51/1995;
- cheltuielile de judecata solicitate sunt nejustificat de mari fata de activitatea avocatului stagiar si de complexitatea redusa a cauzei;
- urmeaza a se lua in considerare si imprejurarea ca in cauza au existat opinii separate si s-a format complet de divergenta, conditii in care se poate concluziona ca a fost incalcat dreptul la un proces echitabil prevazut de art. 21 Constitutie.
Nu s-au propus noi dovezi in cauza, solicitandu-se judecarea pricinii in lipsa conform art. 242 alineatul ultim Cod Procedura Civila.
In baza art. 312 alin. 1 teza I Cod Procedura Civila, a art. 304 pct. 1 si 5 din acelasi cod, dar si a prevederilor art. 304/1 Cod Procedura Civila (ce permit examinarea cauzei sub toate aspectele), Curtea va admite recursurile, va casa ambele sentinte atacate si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Asa cum rezulta din analiza pieselor dosarului, instanta de fond a fost sesizata cu un conflict de munca in sensul art. 248 din Codul Muncii, avand ca obiect plata unor drepturi salariale (sporuri) pretinse de catre recurenta-reclamanta de la angajatorul sau, intimatul-parat S.A.J.T.
Dezbaterile in fata primei instante si punerea concluziilor orale au avut loc la termenul din 21.10.2009, cand pricina a fost retinuta in pronuntare in complet format din 2 judecatori si 2 asistenti judiciari.
De mentionat faptul ca s-a dispus amanarea pronuntarii sentintei pentru ziua de 28.10.2009.
La acest ultim termen s-a dat sentinta civila nr. 1737/2009, prin care s-a respins ca nefondata actiunea reclamantei. Insa, intre cei doi judecatori ai completului investit cu rezolvarea pricinii s-au ivit divergente in ce priveste modul de solutionare a cererii de obligare a reclamantei la plata de cheltuieli de judecata.
In vederea rezolvarii acestui incident s-a dispus amanarea judecarii acestui capat de cerere in complet de divergenta pentru data de 04.11.2009, cand cu opinie majoritara in complet format din 3 judecatori si 2 asistenti judiciari, s-a pronuntat o alta sentinta in acelasi proces, respectiv sentinta civila nr. 1786/2009, prin care s-a admis in parte cererea privitoare la cheltuielile de judecata, reclamanta fiind obligata la plata sumei de 2000 lei cu acest titlu catre parat.
Procedand astfel cum s-a descris anterior, prima instanta a savarsit o grava eroare procedurala, incalcand dispozitiile cu caracter imperativ si de ordine publica ale art. 257 si 258 Cod Procedura Civila.
Potrivit art. 257, „daca majoritatea legala nu se poate intruni, pricina se va judeca din nou in complet de divergenta, in aceeasi zi sau in cel mult 5 zile.
La instantele de fond, parerile vor trebui sa fie totdeauna motivate inainte de judecarea divergentei, afara de cazul cand judecata se face chiar in ziua cand s-a ivit divergenta.
Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor ramase in divergenta; daca, dupa judecarea divergentei, vor fi mai mult de doua pareri, judecatorii ale caror pareri se apropie mai mult, sunt datori sa se uneasca intr-o singura parere.
Judecatorii pot reveni asupra parerilor lor, care au pricinuit divergenta.
Dupa judecarea punctelor ramase in divergenta, completul care a judecat inainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii.
Dispozitiile alin. 3 se aplica prin asemanare si in cazurile in care completele de judecata sunt alcatuite in numar fara sot.”
In conformitate cu art. 258 Cod Procedura Civila „dupa ce s-a intrunit majoritatea, se va intocmi de indata dispozitivul hotararii care se semneaza, sub sanctiunea nulitatii, de catre judecatori si in care se va arata, cand este cazul, opinia separata a judecatorilor aflati in minoritate.
El se pronunta de presedinte, in sedinta, chiar in lipsa partilor.
Dupa pronuntarea hotararii nici un judecator nu poate reveni asupra parerii sale.
Dispozitivul hotararii se consemneaza intr-un registru special, tinut de fiecare instanta.”
Interpretarea gramaticala, logica si sistematica a tuturor acestor prevederi legale conduce la concluzia ca intr-o situatie precum cea ivita in speta in fata instantei de fond, constand din aparitia unei divergente intre judecatorii ce alcatuiau completul de judecata in legatura cu una dintre chestiunile deduse judecatii (respectiv cu privire la solutionarea pretentiei avand ca obiect cheltuielile de judecata), acestia aveau obligatia legala de a dispune repunerea cauzei pe rol si a judeca intreaga pricina din nou in complet de divergenta in termenul prevazut de art. 257 alineatul 1 Cod Procedura Civila.
Este firesc sa fie asa fata de modul foarte clar de redactare al art. 257 alineatul 1, unde se arata ca daca majoritatea legala nu se poate intruni, pricina se va judeca din nou in complet de divergenta (deci intreaga pricina si nu doar chestiunea in divergenta). In acelasi sens sunt si prevederile art. 257 alineatul 5, care statueaza ca dupa judecarea punctelor ramase in divergenta, completul care a judecat inainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii.
Prevederile art. 258 alineatul 1 confirma aceeasi teza a necesitatii si obligativitatii judecarii intregii pricini in complet de divergenta, cata vreme stabilesc ca „dupa ce s-a intrunit majoritatea, se va intocmi de indata dispozitivul hotararii”, ceea ce inseamna ca mai intai trebuie intrunita majoritatea sub toate aspectele deduse judecatii si abia apoi se poate pronunta hotararea.
Or, Tribunalul a actionat in sens contrar celor relevate anterior, nejudecand intreaga cauza in complet de divergenta si pronuntand doua hotarari judecatoresti in aceeasi speta dar avand componente diferite.
Devin incidente astfel in speta prevederile art. 105 alineatul 2 Cod Procedura Civila, conform carora „actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie.”
Pe cale de consecinta, sunt aplicabile si dispozitiile cazului de casare prevazut de art. 304 pct. 5 Cod Procedura Civila („cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2”), dar si cele ale cazului la care face referire art. 304 pct. 1 Cod Procedura Civila („cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale).
Iata de ce se impune admiterea recursurilor, casarea celor doua sentinte atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, ocazie cu care pentru a asigura o rezolvare unitara a pricinii, Tribunalul va examina toate celelalte critici exprimate prin motivele de recurs.