Aplicarea dispozitiilor din decizia nr.33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ce se refera la situatia in care nu se poate aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice, ceea ce este esential pentru pastrarea ordinii de drept. (Decizia civila nr.87A/3.02.2010 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV a Civila)
Legea nr. 10/2001
Deliberand, asupra apelului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti la data de 16.03. 2006, reclamantii B.C.G.B. si B.I.I. au chemat in judecata pe parata A.A.,solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea acesteia sa le lase in deplina proprietate si posesie imobilul situat in Bucuresti, str. Dr. Pasteur nr. 27, corp A, parter, sector 5.
Prin sentinta civila nr. 3733/30.05.2006 Judecatoria Sectorului 5 a respins exceptia netimbrarii, constatand ca prezenta cauza este scutita de plata taxei de timbru fata de regimul juridic al Legii nr.112/1995 si in raport de dispozitiile art.15 lit. r din Legea nr. 146/1997; a admis exceptia autoritatii de lucru judecat fata de decizia civila nr.1488/30.05.2002 a Curtii de Apel Bucuresti, in care reclamant era B.E. autoarea reclamantilor si parata A.A. pe langa alti parati, fiind indeplinite conditiile prevazute de art.166 Cod procedura civila, raportat la art. 1021 din Codul civil.
Impotriva acestei sentinte au formulat apel reclamantii B.C.G.B. si B. I.I.
Prin sentinta civila nr.592/17.04.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila,s-au respins ca neintemeiate exceptiile inadmisibilitatii actiunii si a lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor; s-a respins ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii cererii reconventionale in raport de dispozitiile art. 111 Cod procedura civila;s-a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a reclamantilor-parati pe cererea reconventionala; s-a luat act de renuntarea paratilor-reclamanti la cererea de chemare in garantie formulata impotriva Primariei Municipiului Bucuresti, prin Primarul General, Municipiul Bucuresti, prin Primarul General, Ministerul Economiei si Finantelor Publice - Directia Generala a Finantelor Publice Municipiul Bucuresti, s-a respins ca neintemeiata actiunea reclamantilor-parati B.C.G.B. si B.I.I. in contradictoriu cu parata-reclamanta A.A.; s-a admis cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta A.A. si s-a constatat valabilitatea contractului de vanzare-cumparare nr.40842 din 11.11.1996 incheiat intre A.A. si SC Cotroceni SA, avand ca obiect apartamentul nr. 1 din imobilul situat in Bucuresti, str. Louis Pasteru nr. 27, corp A, sector 5.
Pentru a hotari astfel, tribunalul, cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantilor intemeiata pe dispozitiile art. 480-481 Cod civil, a considerat ca nu exista nici un text legal prin care sa fie considerate ca inadmisibile actiunile de drept comun privind revendicarea unor imobile preluate in mod abuziv in proprietatea statului.
Tribunalul a respins ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii actiunii si a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor parati deoarece acestia au facut dovada ca sunt mostenitorii fostului proprietar al imobilului conform titlului de proprietate depus la dosar si a certificatelor de mostenitor.
Tribunalul a respins ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii cererii reconventionale in raport de dispozitiile art. 111 intrucat reclamantii au in prezent un titlu de proprietate asupra apartamentului care nu a fost anulat si posesia si folosinta acestuia, deci nu au interesul in a formula o altfel de actiune decat aceea de a constata in raport cu persoanele care le contesta dreptul de proprietate, valabilitatea contractului de vanzare-cumparare.
Tribunalul a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a reclamantilor-parati cu privire la cererea reconventionala, intrucat acestia sunt cei care prin cererea introductiva de instanta contesta valabilitatea contractului de vanzare-cumparare incheiat cu parata reclamanta A.A. cu Primaria Municipiului Bucuresti, prin SC Cotroceni SA.
Tribunalul a luat act de renuntarea paratilor-reclamanti la cererea de chemare in garantie.
Pe cererea principala, tribunalul a considerat ca aceasta este neintemeiata intrucat reclamantii in contradictoriu cu parata Andrei Aurora, au solicitat ca in urma compararii titlurilor de proprietate, sa se dea castig de cauza titlurilor acestora care provine de la un adevarat proprietar.
Tribunalul a dat castig de cauza proprietarilor care au si posesia imobilului, acestia fiind de buna-credinta la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare cu plata in rate, a admis cererea reconventionala formulata de parata reclamanta, a constatat valabilitatea contractului de vanzare-cumparare cu plata in rate si anume nr.40842/11.11.1996 incheiat intre A.A. si SC Cotroceni SA, deoarece nu a existat si nu s-a dovedit nici un motiv de nulitate absoluta sau relativa la incheierea acestui act juridic, fiind respectate intru totul dispozitiile Legii nr.112/1995.
Impotriva sentintei pronuntata de tribunal a declarat apel reclamantii B.C.G.B.si B.I.I. criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca instanta trebuia sa respinga ca prescrisa actiunea in constatarea valabilitatii unui act de instrainare privind un imobil vandut in baza Legii nr.112/1995, in raport de dispozitiile art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Apelantii au mai invocat faptul ca instanta de fond in mod nelegal a respins exceptia inadmisibilitatii cererii reconventionale, deoarece aceasta incalca dispozitiile art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001 si este inadmisibila si tardiv formulata.
Chiar daca partea are interes in formularea unei actiuni in constatare, aceasta este o chestiune distincta de existenta a unui drept sau a unui raport juridic.
In mod gresit instanta de fond a respins actiunea in constatarea nulitatii absolute, deoarece imobilul in litigiu a fost preluat abuziv si trebuia facuta aplicatiunea art.998 pct.4 si art.968 Cod civil, in sensul constatarii cauzei nelicite. Instanta trebuia sa aiba in vedere si dispozitiile art.20 alin.2 din Constitutia Romaniei, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Strain si altii contra Romaniei si cauza Katz contra Romaniei, precum si dispozitiile art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie.
Un alt argument invocat de apelanti este acela ca vanzarea apartamentelor din imobilul autoarei reclamantilor, in baza Legii nr.112/1995, impiedica reclamantii sa se bucure de dreptul lor de proprietate fara sa li se acorde vreo despagubire pentru aceasta privare.
Apelul este nefondat.
Examinand actele si lucrarile dosarului, se constata ca tribunalul a pronuntat o hotarare legala si temeinica, solutionand in mod just litigiul dedus judecatii.
Instanta de fond in mod corect s-a referit in considerentele hotararii pronuntate la decizia nr.33/2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, potrivit careia: referitor la actiunile intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 si solutionate neunitar de instantele judecatoresti:
Concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala. In cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001, si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
In speta, reclamantii au formulat actiune in revendicare pe calea dreptului compun la data de 16.03.2006 invocand, in drept, dispozitiile art.480 si art. 481 Cod civil, fara ca, in prealabil, sa apeleze la procedurile administrative prevazute de Legea nr.10/2001.
In raport de decizia nr.33/2008, mentionata anterior, prevaleaza dispozitiile legii speciale, respectiv ale Legii nr.10/2001, ceea ce inseamna ca atata timp cat reclamantii nu au un drept de proprietate recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca sau printr-o decizie de restituire emisa intr-o procedura administrativa, nu pot dovedi existenta bunului in patrimoniul lor, conditie esentiala pentru formularea actiunii in revendicare pe calea dreptului comun.
In raport de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, trebuie avuta in vedere notiunea de "bun", asa cum rezulta din considerentele mai multor litigii,respectiv cauza Mosteanu contra Romaniei si cauza Constandache contra Romaniei. In cauza Mosteanu, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca: "Notiunea de bunuri poate acoperi atat bunuri actuale cat si bunuri patrimonial, inclusiv creante in baza carora reclamantul poate pretinde sa aiba cel putin o speranta legitima pentru a obtine utilizarea efectiva a unui drept de proprietate. In schimb, speranta de a i se vedea recunoscuta supravietuirea unui fost drept de proprietate, pentru care este de multa vreme in imposibilitatea de a-l exercita efectiv, nu poate fi considerata drept un bun in sensul art.1 din Protocolul 1 aditional la Conventie".
In ceea ce priveste actiunea in revendicare, aceasta este acea actiune reala prin care reclamantul cere instantei de judecata sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si, pe cale de consecinta, sa-l oblige pe parat la restituirea bunului. Asadar, la fel ca in oricare alt proces, reclamantul revendicant, fiind cel care a declansat procesul, este tinut sa dovedeasca pretentia sa ca este proprietarul acelui imobil.
Spre deosebire de cauzele Katz si Strain contra Romaniei, unde partile aveau hotarari judecatoresti din care rezulta ca nationalizarea imobilelor a fost ilegala, in speta, reclamantii nu pot face dovada existentei dreptului de proprietate in patrimoniul lor, prin aceeasi modalitate juridica, astfel incat actiunea in revendicare este nefondata.
Atata timp cat instanta de fond a constatat ca actiunea in revendicare este neintemeiata si nu s-a stabilit preluarea abuziva a imobilului, in raport de dispozitiile legii speciale, nu se poate invoca o privare a reclamantilor de dreptul lor de proprietate si, in consecinta, nu se poate solicita o despagubire daca nu s-a stabilit o incalcare a drepturilor reclamantilor.
In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de parata A.A., in mod corect a fost admisa de instanta de fond, aceasta avand interesul in formularea unei astfel de actiuni, in raport de actiunea principala, prin care reclamantii contesta valabilitatea contractului de vanzare-cumparare incheiat de parata cu Primaria Municipiului Bucuresti, prin SC Cotroceni SA.
De altfel, atata timp cat titlul paratei este valabil, in cauza devin incidente dispozitiile din decizia nr.33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ce se refera la situatia in care nu se poate aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice, ceea ce este esential pentru pastrarea ordinii de drept.
In acest context,sustinerile apelantilor-reclamanti,referitoare la inadmisibilitatea cererii reconventionale, precum si criticile formulate pe fond relativ la aceasta, sunt nefondate.