Aplicabilitatea Legii nr.10/2001 in situatia unor terenuri cu destinatia balta, pasune si teren arabil in cazul in care acestea nu au intrat sub incidenta Legii nr.18/1991
DOSAR NR.9719/1/2007– DECIZIA CIVILA NR.243/A/01.04.2010
Prin sentinta civila nr.957/21.12.2004 pronuntata de Tribunalul Teleorman in dosarul nr.5667/2003, a fost respinsa ca nefondata contestatia formulata de N.V. impotriva dispozitiei nr.725/28.10.2003 emisa de Primaria Comunei N., prin care i s-a respins acestuia solicitarea de restituire in natura, in conditiile Legii nr.10/2001, a urmatoarelor bunuri: 9,7868 ha balta, 9 ha teren conac (curti), 1,39 imas, 1,6851 ha arie, de pe urma autorului G.S.N.
Pentru a hotari in acest sens, prima instanta a retinut ca reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 90 ha teren arabil, mostenit de la G.I. si G.N. si 2 ha teren forestier, in conditiile Legii nr.18/1991, iar prin sentinta civila nr.1692/10.06.1998 a Judecatoriei Alexandria, reclamantul a mai beneficiat de restituirea constructiei si a unui teren aferent in suprafata de 4689 mp, mostenit de la G.N.
In privinta terenurilor solicitate in aceasta procedura, s-a apreciat ca nu pot face obiectul Legii nr.10/2001 intrucat regimul lor juridic este reglementat de Legea nr.18/1991, iar pentru acest caz, art.8 din Legea nr.10/2001 o exclude pe aceasta de la aplicare.
Apelul declarat de contestator impotriva acestei sentinte, a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr.1174 A/21.06.2005 pronuntandu-se ca, desi terenurile din speta sunt distincte de cele pentru care au fost deja emise titlurile de proprietate in favoarea reclamantului si a altor coindivizarei, ele fac parte dintre cele al caror regim juridic e reglementat de legile fondului funciar si pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si forestiere si care au fost solicitate de catre reclamant potrivit acestor legi, dovada fiind chiar titlurile de proprietate emise deja, singurul motiv pentru care nu ai fost restituite intregile suprafete de teren fiind faptul ca aceste legi prevedeau conditia restituirii unor suprafete maxime.
Prin decizia nr.1334/6.02.2006 pronuntata in dosarul nr.27297/1/2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de contestator impotriva deciziei instantei de apel, pe care a casat-o si a trimis cauza aceleiasi instante pentru rejudecarea apelului.
In considerentele deciziei de casare, instanta de recurs a retinut ca, desi contestatorul a sustinut pe parcursul intregului litigiu ca terenurile ce fac obiectul cauzei de fata sunt distincte de cele pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate in baza Legii nr.18/1991, din probele cauzei nu a reiesit cu certitudine acest fapt.
Drept consecinta, decizia de casare a cuprins indrumarea pentru instanta de rejudecare de a administra o expertiza pentru a se stabili cu certitudine aceste lucru.
Cauza a fost reinregistrata sub acelasi numar pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila, la 30.03.2006.
La termenul de judecata din 1.06.2006, Curtea a incuviintat efectuarea unei expertize prin comisie rogatorie, la Tribunalul Teleorman, cu obiectivele trasate prin decizia de casare mentionata.
Expertiza a fost depusa la dosar la 18.01.2007, termen la care instanta a incuviintat contestatorului obiectiuni la expertiza.
Atat expertiza, cat si raspunsul la obiectiuni se regasesc in dosarul nr.4013/87/2006 al Tribunalului Teleorman, instanta prin mijlocirea careia s-a administrat aceasta proba a cauzei.
Prin decizia civila nr.320 A/17.05.2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie a admis apelul declarat de apelantul-contestator N.V., impotriva sentintei civile nr.957 din 21.12.2004 pronuntata de Tribunalul Teleorman in dosarul nr.5667/2003, in contradictoriu cu intimata Primaria Comunei N., a schimbat sentinta apelata, in sensul ca a admis, in parte, contestatia formulata de contestatorul N.V., a anulat dispozitia nr.725/28.10.2003, a obligat intimata sa dispuna restituirea in natura in favoarea contestatorului, a unei suprafete de 10,8868 ha balta (9,7868 ha plus 1,1 ha), a unei suprafete de 1,39 ha imas (pasune) si a unei suprafete de 1,6251 ha arie (teren arabil) pe raza comunei N., identificate conform raportului de expertiza intocmit de expert D.D., a obligat pe intimata sa emita in favoarea contestatorului o dispozitie motivata prin care sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor pentru suprafata de 1,3 ha conac, imposibil de restituit in natura.
Expertiza de identificare a terenurilor solicitate de contestator, ce a fost administrata in fata instantei de fond, a stabilit ca pe intreaga suprafata de 10,300 ha curte si conac (rezultata din insumarea celor 9 ha cu 1,3 ha, terenuri cu aceeasi destinatie, provenind de la ambii autori) au avut loc reconstituiri ale drepturilor de proprietate in favoarea unor proprietari particulari, prin titluri de proprietate emise de Comisia Locala N. in aplicarea Legii nr.18/1991. Asadar, suprafata de 1,3 ha conac nu poate fi restituita in natura, motiv pentru care, in aplicarea art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001 si a titlului VII din Legea nr.247/2005, Curtea a obligat-o pe intimata sa emita in favoarea contestatorului o dispozitie motivata prin care sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile celui din urma act normativ indicat intrucat in mod gresit s-a refuzat in procedura administrativa solutionarea favorabila a acestei pretentii, terenul in discutie fiind intravilan si nerestituit in procedura Legii nr.18/1991, intrand in sfera de aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001.
In privinta tuturor celorlalte categorii de terenuri solicitate de apelantul-contestator, opinia Curtii este, asa cum s-au exprimat si celelalte doua instante de fond in cea dintai etapa de solutionare a cauzei, in sensul ca acestea nu pot face obiectul Legii nr.10/2001.
Chiar si in varianta initiala a Legii nr.10/2001, in vigoare la data emiterii dispozitiei contestate in cauza de fata, normele de aplicare ale acestei legi explicau foarte clar aspectul ca domeniul sau de reglementare avea si un caracter de complinire in raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu, inclusiv cea a fondului funciar, in sensul ca domeniul de reglementare al acesteia acoperea si acele terenuri din intravilanul localitatilor care, pana la intrarea in vigoare a acesteia nu au fost restituite integral persoanelor indreptatite. De asemenea, alte prevederi ale HG nr.498/2003 (spre ex. punctul 10.8 lit. B) faceau referire expresa la terenurile intravilane, ca domeniu de reglementare al Legii nr.10/2001.
Insa terenurile solicitate de contestator, prin chiar destinatia lor – balta, arie, imas - nu pot fi decat extravilane si prin urmare, aflate in afara sferei de reglementare a Legii nr.10/2001 (aspect confirmat si de expertiza administrata la instanta de fond).
Totusi, in virtutea prevederilor art.315 alin.1 Cod procedura civila, Curtea a solutionat cauza in sensul indrumarilor deciziei de casare care, desi nu transeaza in mod explicit problema aplicabilitatii Legii nr.10/2001 in cazul de fata (desi aceasta fusese singura problema de drept ridicata in cauza si care facuse si obiectul recursului), lasa de inteles ca opinia Inaltei Curti este comuna cu cea a apelantului-contestator, caci altfel nu s-ar mai fi justificat o solutie de casare, cu indrumarea de a se cerceta daca terenurile solicitate in aceasta procedura au fost sau nu restituite deja contestatorului in baza Legii nr.18/1991.
Cum expertiza a stabilit ca aceste terenuri sunt distincte fata de cele deja restituite contestatorului in procedura Legii nr.18/1991, contestatorul probandu-si calitatea de persoana indreptatita, dreptul si intinderea dreptului autorilor sai, caracterul abuziv al preluarii si cum prin expertiza administrata in fata primei instante s-a stabilit ca terenurile de 10,8868 ha balta, 1,39 ha imas si 1,6251 ha arie (cat se indica in procesul-verbal de preluare ca avea G.N., fila 55 dosar fond) sunt libere, se afla in administrarea Primariei Comunei N., nefiind atribuite cu acte altor persoane fizice sau juridice, Curtea a apreciat ca in privinta acestora contestatorul este indreptatit sa obtina restituirea lor in natura.
Impotriva deciziei civile nr.320 A/17.05.2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie a formulat recurs reclamantul N.V. si parata Primaria comunei N., criticand-o pentru nelegalitate, sens in care au fost invocate prevederile art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila.
Parata Primaria comunei N. a criticat hotararea instantei de apel sub aspectul regimului juridic aplicabil bunului litigios, considerat a fi reglementat de prevederile legilor fondului funciar, ceea ce determina intrunirea in speta a ipotezei prevazuta de art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001 care excepteaza de la aplicarea acestui act normativ, a terenurilor supuse obiectului de reglementare a celorlalte acte normative reparatorii adoptate in materie.
Prin decizia civila nr.4397/01.04.2009, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursurile declarate de reclamantul N.V. si de parata Primaria Comunei N. impotriva deciziei nr. 320 A din 23 ianuarie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, pe care a casat-o si a trimis cauza la aceeasi instanta pentru rejudecare.
Solutionand cererea reclamantului de restituire in natura a bunurilor proprietatea antecesorilor sai, expropriate de stat in conformitate cu prevederile art.3 lit.h din legea agrara, cu referire la suprafata de 9 ha conac, instanta de apel a retinut ca pretentiile reclamantului au fost partial realizate prin restituirea suprafetei de 4.689 mp potrivit dispozitiilor sentintei nr.1692/10 iunie 1998 a Judecatoriei Alexandria, pentru diferenta retinand inexistenta dovezilor ce atesta intinderea dreptului autorului sau, G.N., cu privire la terenul mentionat.
Ca urmare, contrar celor retinute de instanta de apel reclamantul a facut atat dovada proprietatii cat si a intinderii acesteia, cu referire la terenul de 9 ha conac, perspectiva din care criticile invocate sub acest aspect se vadesc a fi fondate.
Au fost apreciate fondate si criticile privind omisiunea instantele de apel de a analiza pretentia reclamantului de a i se atribui, ca masura reparatorie prin echivalent pentru terenurile ce nu pot fi restituite in natura in compensare alte terenuri in echivalent situate pe raza aceleiasi localitati.
Ca urmare, se va suplimenta probatiunea prin administrarea unei lucrari de specialitate care sa raspunda acestui obiectiv prin delimitarea cu rigurozitate a suprafetei de 9 ha teren si a destinatiei sale actuale, ori completarea lucrarilor de specialitate deja administrate in sensul evocat, ca si stabilirea titlului cu care terenul sau parte din acesta apare a fi ocupat de alte persoane si depunerea acestor inscrisuri, sens in care vor fi solicitate datele corespunzatoare de la autoritatea administrativa locala.
Pentru terenul ce nu poate fi restituit in natura, in solutionarea cererii de reparatie si determinarea categoriei masurilor reparatorii cuvenite, raportat la pretentia reclamantului care a optat pentru acordarea masurii reparatorii prin echivalent in modalitatea compensarii cu alte bunuri, in acord cu dispozitiile art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, ce consacra prioritatea acestei masuri celei in despagubire, se va verifica indeplinirea de catre parata a obligatiei stipulare de art.1 alin.5 din aceeasi lege ca si existenta/inexistenta unui excedent de teren pe raza aceleiasi localitati si care ar permite realizarea dreptului reclamantului in modalitatea solicitata.
Analizand actele si lucrarile dosarului in limitele stabilite prin criticile formulate, si de dispozitiile art. 294 si 296 Cod procedura civila, respectiv ale art. 315 alin. 3 si 4 din Codul de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Prin dispozitia nr.725/28.10.2003 emisa de Primaria Com.N., s-a respins notificarea formulata de contestatorul N.V., prin care acesta a solicitat restituirea in natura a urmatoarelor imobile:9,7868 ha balta, 9 ha conac, 1,39 ha imas, 1,6851 ha arie, 1,1 ha balta si 1,3 ha conac, retinandu-se ca acestea nu fac obiectul legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 315 alin. 1 din Codul de procedura civila, in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
In cauza, prin decizia civila nr. 4397/01.04.2009 Inalta Curte de Casatie si Justitie, a admis ambele recursuri declarate de ambele parti in cauza, a casat in tot decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecare.
Verificand considerentele deciziei sus mentionate, se constata ca au fost apreciate ca fiind fondate criticile recurentului reclamant referitoare la intinderea drepturilor detinute de autorii sai in ceea ce priveste terenul de 9, 00 ha conac si omisiunea instantei de apel de a analiza pretentia reclamantului de a i se analiza solicitarea de a i se atribui, ca masura reparatorie prin echivalent, pentru terenurile care nu pot fi restituite in natura, in compensare, alte terenuri situate pe raza aceleiasi localitati, ratiunea casarii cu trimitere fiind aceea de a se stabili complet situatia juridica actuala a suprafetei de 9,00 ha conac si identificarea posibilitatilor concrete de acordare a unor masuri reparatorii prin echivalent, in modalitatea compensarii cu alte bunuri, conform art.1 alin. 2 din legea nr. 10/2001, pentru reclamant.
In ceea ce priveste recursul promovat de recurenta parata, instanta de recurs a retinut ca se impune admiterea acestui cai de atac, exclusiv din perspectiva necesitatii solutionarii unitare a cauzei, in conditiile in care motivele de recurs formulate vizau gresita solutionare a apelului prin decizia civila recurata in conformitate cu prevederile legii nr. 10/2001, recurenta sustinand ca in cauza nu este aplicabil acest act normativ ci prevederile speciale ale legii nr. 18/1991 si respectiv ale legii nr. 1/2000.
De asemenea, in virtutea prevederilor art.315 alin.1 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca se impun a fi avute in vedere si indrumarile primei decizii de casare respectiv ale deciziei civile nr. 1334/06.02.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care, desi nu a transat in mod explicit problema aplicabilitatii Legii nr.10/2001 in cazul de fata (desi aceasta fusese singura problema de drept ridicata in cauza si care facuse si obiectul recursului promovat de contestator ), lasa de inteles ca opinia Inaltei Curti este comuna cu cea a apelantului-contestator, caci altfel nu s-ar mai fi justificat o solutie de casare, cu indrumarea de a se cerceta daca terenurile solicitate in aceasta procedura au fost sau nu restituite deja contestatorului in baza Legii nr.18/1991.
Asa fiind, in temeiul art. 315 alin. 3 din Codul de procedura civila, curtea va proceda la rejudecarea cauzei, tinand seama de dezlegarile obligatorii ale ambelor decizii de casare si de indrumarile date, ca si de motivele invocate in fata instantei de apel.
Asa cum rezulta din certificatele de mostenitor nr.196/12.02.1991 si nr.972/26.04.1994, apelantul contestator a dovedit ca este succesorul in drepturi al numitului G.S.N.I., in calitate de fiu, si al numitului G.N., in calitate de nepot de fiu.
Prin decizia depusa in copie la fila 37 a dosarului de fond, el a dovedit schimbarea pe cale administrativa a numelui sau de familie, din G.S.N.V. in N.V.
Avand in vedere statuarile obligatorii ale deciziei de casare cu privire la intinderea drepturilor detinute de autorul reclamantului G.N., prin raportare la procesul verbal de verificare nr. 259 /16.02.1946 intocmit de Comisia de indrumare a aplicarii reformei agrare din judetul Teleorman, eliberat in baza certificatului nr.12/1946 emis de Primaria Comunei N., curtea, va retine ca aceasta statuare a intrat in puterea lucrului judecat, astfel ca aprecierile instantei de recurs in sensul ca acest autor detinea pe raza localitatii N. o proprietate agricola in suprafata de 133 ha si 7841 mp., in care se includea printre altele si suprafata de 9,00 ha conac, proprietate supusa exproprierii in temeiul reformei agrare si ca, contrar celor retinute de instanta de apel, reclamantul a facut atat dovada proprietatii cat ai a intinderii acesteia cu referire la terenul de 9,00 ha conac, se impun a fi respectate nemaiputand face obiect al analizei, in rejudecarea apelului reclamantului.
In cuprinsul acestui proces-verbal - fila 55-56 dosar fond, este de asemenea individualizata proprietatea acestui autor pe categorii de folosinta a terenurilor, regasindu-se mentionate suprafetele de 116 ha arabil,1,39 ha imas, 1,6251 ha arie, 9,768 ha balti.
Pe de alta parte, statul a preluat in baza aceleiasi legi, printr-un proces-verbal distinct, avand insa tot nr.555/15.09.1945 fila 57 dosar fond, suprafata de 10, 3 ha de la autorul G.I., ramanandu-i in continuare in proprietate 50 ha teren.
In cuprinsul acestui proces-verbal - este individualizata proprietatea acestui autor, pe categorii de folosinta a terenurilor, regasindu-se mentionate suprafetele de 58 ha arabil, 1 ha balti, 1,3 ha conac.
Ulterior, in anul 1949, in baza Decretului nr.83/1949, celor doi autori le-a fost preluat si restul ramas in urma aplicarii Legii reformei agrare, de cate 50 ha teren, dar si cate 12 ha padure de fiecare, asa cum rezulta din certificatul nr.93-2657/21.08.1991 (fila 53 dosar fond) emis de Directia Generala a Arhivelor Statului.
Curtea a mai retinut ca in probatiune in ceea priveste provenienta acestor terenuri, contestatorul a depus la dosar si copii de pe actul de donatie autentificat sub nr.27416/14.12.1920 de Tribunalul Ilfov si de pe testamentul din 14.02.1942.
Asa cum rezulta din raportul de expertiza efectuat in cauza in prima instanta, si chiar prin destinatia lor bunurile solicitate de contestator reprezentand balta, arie, imas - sunt extravilane, si prin urmare, aflate in afara sferei de reglementare a Legii nr.10/2001.
Avand insa in vedere trimiterea expresa din deciziile de casare si ratiunile care au constituit temei al admiterii recursurilor astfel solutionate, cata vreme, in favoarea reclamantului, prin decizia de casare sus mentionata, s-a recunoscut si un drept de proprietate si asupra suprafetei de 9 ha conac, de pe urma autorului G.N., suplimentar fata de cele deja recunoscute in apelul solutionat prin decizia civila casata, in rejudecarea caii de atac a apelului exercitat de aceasta parte, nu s-ar putea retine in contextul tuturor argumentelor prezentate in cadrul deciziei de casare, ca dreptul astfel recunoscut, nu ar putea beneficia de protectia legii speciale de reparatie – legea nr. 10/2001, decat cu incalcarea prevederilor art. 315 alin. 4 raportat la art. 296 teza finala din Codul de procedura civila.
In consecinta, in raport de aceste statuari, curtea retinand ca expertizele de specialitate administrate in cauza, au stabilit ca aceste terenuri sunt distincte fata de cele deja restituite contestatorului in procedura Legii nr.18/1991, ca in favoarea contestatorului, prin sentinta civila nr. 1692/1998 a Judecatoriei Alexandria, contestatorului i-a fost deja reconstituita suprafata de 4.689 mp., teren intravilan cu constructia situata pe acesta, contestatorul proband astfel, caracterul abuziv al preluarii si intinderea dreptului autorilor sai, va retine ca apelantul reclamant are calitatea de persoana indreptatita la masurile reparatorii stabilite de legea nr. 10/2001, pentru urmatoarele suprafete: 10,8868 ha balta, 1,39 ha imas si 1,6251 ha arie, 8,5311 ha conac (de la autorul G.N.- asa cum rezulta din coroborarea continutului concret al actului de donatie si testamentului anterior mentionate, acest autor dobandind cladiri situate pe mosia N. si cel al sentintei civile nr. 1692/1998 a Judecatoriei Alexandria si in lipsa administrarii unor dovezi de catre reclamant, din care sa rezulte ca terenul si constructia la care face referire aceasta hotarare judecatoreasca sunt distincte de suprafata de 9 ha conac preluat de la acest autor) si respectiv pentru suprafata de 1,3 ha conac (de la autorul G.I.).
Intrucat prin expertiza administrata in fata primei instante s-a stabilit ca terenurile de 10,8868 ha balta, 1,39 ha imas si 1,6251 ha arie sunt libere, se afla in administrarea Primariei Comunei N., nefiind atribuite cu acte altor persoane fizice sau juridice, aspect care nu a facut obiect al contestatiei in caile de atac, Curtea apreciaza ca in privinta acestora contestatorul este indreptatit sa obtina restituirea lor in natura.
In ceea ce priveste suprafata de teren care la data preluarii avea destinatia de conac, expertiza administrata in faza procesuala a apelului, in rejudecare, la indrumarea instantei de recurs, care s-a intemeiat si pe copiile titlurilor de proprietate aflate la dosar la filele 26-63, a concluzionat ca in prezent pe acest teren, au fost reconstituite conform legii nr. 18/1991, drepturi de proprietate in favoarea unor terte persoane, mai putin in ceea ce priveste suprafata de 8516,30 mp., care are in prezent destinatia de baza sportiva a comunei N.
Potrivit art. 10 alin. 4 legea nr. 10/2001, se restituie in natura inclusiv terenurile fara constructii afectate de lucrari de investitii de interes public aprobate, daca nu a inceput constructia acestora, ori lucrarile aprobate au fost abandonate, or, asa cum rezulta din situatia de fapt rezultata din expertiza efectuata si relatiile comunicate de parata, cerintele impuse de aceasta dispozitie legala pentru a se putea dispune restituirea in natura a acestei parti din teren nu sunt indeplinite, in prezent, aceasta suprafata avand destinatia de baza sportiva a comunei N. si facand parte din domeniul public al comunei, asa cum rezulta din anexa nr. 48 la Hotararea nr. 13/2001 a Consiliului Local al comunei N. - fila 108-111 dosar apel, publicata in Monitorul Oficial 620 bis/ 22.08.2002.
Pe de alta parte, cata vreme, pentru restul suprafetei de teren –conac, au fost emise deja titluri de proprietate conform legii nr. 18/1991, in lipsa unor dovezi din care sa rezulte ca aceste acte juridice intrate in circuitul civil au fost invalidate / anulate in conditiile stabilite de lege, curtea, in aplicarea prevederilor art. 1 alin. 1 din legea nr. 10/2001, apreciaza ca nu se poate proceda la obligarea paratei la a–i restitui in natura reclamantului aceasta suprafata.
De asemenea, desi in apel conform indrumarilor obligatorii ale ultimei decizii de casare, s-au administrat probe in vederea stabilirii posibilitatii de acordare a unor masuri reparatorii in echivalent, prin modalitatea compensarii cu alte bunuri, prin adresa existenta la fila 18-20 dosar apel, parata a comunicat ca in patrimoniul comunei N. nu exista bunuri mobile sau imobile sau servicii care sa poata fi acordate in compensare. Curtea retine totodata ca la filele 64-107 dosar apel, parata a anexat procesele verbale intocmite in perioada 03.2008-12.2009, in conformitate cu prevederile art. 1 alin. 5 din legea nr. 10/2001, din care rezulta ca Primaria Com.N. nu detine bunuri disponibile si/sau, dupa caz, servicii care sa pot fi acordate in compensare.
Pe de alta parte, luand act de solicitarea apelantului reclamant, ca in solutionarea cererii de acordare a unor masuri reparatorii prin echivalent in compensare, de a se proceda la verificarea situatiei juridice a terenului intravilan ,, fost teren de fotbal” , curtea a constatat ca in realitate acest teren este cel la care s-a facut referire in raportul de expertiza tehnica, ca avand destinatia de baza sportiva, al carui regim juridic a fost deja analizat in cele ce preced.
Avand in vedere ca, in raport de cele anterior constatate, in cauza nu s-a probat existenta unor bunuri sau servicii, disponibile, care sa poata face obiect al masurilor reparatorii prin echivalent, in sensul art. 1 alin. 4 din legea nr. 10/2001, curtea, in aplicarea art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001 si a titlului VII din Legea nr.247/2005, va dispune obligarea intimatei sa emita in favoarea contestatorului o dispozitie motivata prin care sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile celui din urma act normativ indicat, pentru aceasta suprafata de teren 8,5311 ha si 1, 3 ha conac, apreciind ca intrucat in mod gresit s-a refuzat in procedura administrativa solutionarea favorabila a acestei pretentii, terenul in discutie fiind intravilan si nerestituit in procedura Legii nr.18/1991, intrand in sfera de aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 296 din Codul de procedura civila, curtea va admite apelul, va schimba sentinta apelata, in sensul ca va admite in parte, contestatia formulata de contestatorul N.V. in sensul ca va anula dispozitia nr.725/28.10.2003 si va obliga intimata sa dispuna restituirea in natura, in favoarea contestatorului, a unei suprafete de 10,8868 ha balta (9,7868 ha plus 1,1 ha), a unei suprafete de 1,39 ha imas (pasune) si a unei suprafete de 1,6251 ha arie (teren arabil) pe raza comunei N., identificata conform raportului de expertiza intocmit de expert D.D. si sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale pentru suprafata de 1,3 ha conac si 8,5311 ha conac, imposibil de restituit in natura.