Nulitatea contractului de donatie pentru lipsa intentiei de a gratifica (cauza).
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE -DECIZIA CIVILA NR.824/14.05.2009)
Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 11.01.2008, pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti Sectia a II-a Civila, reclamantii M.I., M.A. au solicitat in contradictoriu cu paratul M.B. prin P.G. sa se constate nulitatea absoluta a contractului de donatie autentificat sub nr.5722/14.12.1962.
In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamantii au aratat ca, prin actul de vanzare-cumparare nr.2031/327/1955, transcris sub nr.326/1955, M.S. si M.A. au dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentul nr.1 si 50 mp. cota parte indiviza de teren situat in B., bd.6 M., nr.83, prin contractul de donatie autentificat sub nr.5722/14.12.1962, supusi presiunilor si violentelor fiind obligati insa sa doneze imobilul Sfatului Popular al capitalei R.P.R. Au aratat ca donatorii aveau mostenitori, iar situatia materiala a acestora nu le permitea sa faca astfel de gratuitati. A invederat ca M.I. este mostenitoarea M.S..
Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii intrucat reclamantii nu au facut dovada ca la incheierea actului juridic au fost incalcate dispozitiile imperative ale legii, folosindu-se in acest scop alte prevederi legale. De asemenea, oferta de donatie poarta semnatura donatorilor, astfel ca nu poate fi retinuta afirmatia ca nu au avut intentia de a gratifica statul roman. Cauza este falsa cand exista asupra scopului imediat (causa proxima) precum si atunci cand exista eroare asupra scopului mediat (sau motivului determinant), ori nu poate fi vorba de o asemenea eroare in cauza de fata. Totodata, au fost respectate dispozitiile legale privind acceptarea donatiilor oferite sfaturilor populare, care prevedeau acceptarea acestora fie de catre comitetul executiv al sfatului popular regional, fie de catre Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Municipiului Bucuresti.
Prin sentinta civila nr.3229/30.04.2008, pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a Civila in dosarul nr.231/302/2008, s-a admis actiunea formulata de reclamantii M.I., M.A., impotriva paratului M.B. prin P.G.; s-a constatat nulitatea absoluta, pentru lipsa cauzei, a contractului de donatie autentificat sub nr.5722/14.12.1962 de Notariatul de Stat al Raionului V.I. Lenin Bucuresti, incheiat intre defuncta S.M. si M.A. in calitate de donatori si fostul Sfat Popular al Capitalei R.P.R., avand ca obiect imobilul situat in B., B-dul 6 M., nr.83 A.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, prin contractul de donatie autentificat sub nr.5722/14.12.1962 de fostul Notariat de Stat al Raionului VI Lenin Bucuresti, S.M. si A.M. au transmis in favoarea Statului Roman dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1, situat la parterul imobilului din B., B-dul 6 M., nr.83, raionul V.I. Lenin, compus din vestibul, hol, doua camere, bucatarie, baie, camara, camera de serviciu si o boxa pivnita, impreuna cu cota parte indiviza de teren aferenta apartamentului, si anume 50 de mp din suprafata totala a terenului pe care este construit imobilul si ca donatarii dobandisera dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2031/327/1955 de Notariatul V.I. Lenin, si transcris sub nr.326/1955 de Tribunalul Popular V.I. Lenin.
Instanta a apreciat ca, in ce priveste cauza actului juridic, aceasta este o conditie de fond, esentiala, de validitate si generala a aerului juridic civil. in general se admite ca in structura cauzei intra doua elemente si anume scopul mediat si scopul imediat, iar in cazul actelor cu titlu gratuit, printre care se numara si contractul de donatie, scopul imediat consta in intentia de a gratifica (animus donandi).
Instanta a retinut si ca, dispozitiile art.967 Cod civil instituie doua prezumtii: de valabilitate si de existenta a cauzei, sarcina probei revenindu-i celui care invoca lipsa sau nevalabilitatea cauzei.
Asa fiind instanta a constatat ca, martora P.A. a aratat ca M.S. si reclamantul M.A. nu au locuit niciodata in acest imobil, fiind ocupat de chiriasi. Mai mult, intrucat ICRAL-ul efectuase reparatii la imobil in suma de 43000 lei, iar donatorii nu dispuneau de bani pentru ale restitui, se infiintase poprire asupra veniturilor defunctei, astfel ca, pentru a nu mai plati aceasta suma si din cauza presiunilor la care a fost supusa de catre Serviciul de cadre de la editura "Dacia", unde lucra in acel moment, pentru a nu solicita evacuarea chiriasilor, s-au decis sa doneze imobilul Statului Roman.
Ca atare, instanta a constatat, ca in realitate nu intentia de a gratifica a stat la baza incheierii contractului de donatie, ci dorinta de a nu mai achita costurile unui imobil, pe care nici nu ii puteau folosi, astfel ca, lipsa intentiei de a gratifica rezulta si din imprejurarea, ca potrivit afirmatiilor martorei, donatorii nu detineau un alt imobil in proprietate, locuind atat inainte cat si dupa incheierea contractului de donatie, cu chirie.
Solutia se impune, intrucat instanta a apreciat ca, in speta, nu se poate retine niciun motiv rezonabil pentru ca donatorii sa fi dorit cu adevarat sa isi micsoreze intr-un mod atat de substantial patrimoniul, fara a urmari obtinerea altui folos patrimonial in schimb, astfel ca, lipsa intentiei de a gratifica retinuta de catre instanta, determina lipsa scopului imediat, si prin aceasta lipsa cauzei actului juridic civil cu titlu gratuit, instanta a constatat ca, in drept, devin incidente dispozitiile art.948, p66 teza I si 967 Cod civil, sanctiunea care se impune fiind cea a nulitatii absolute a contractului.
Sub acest aspect, instanta a apreciat ca apare ca fiind neintemeiata apararea facuta de catre parata in cadrul intampinarii, in sensul ca, din moment ce oferta de donatie poarta semnatura donatorilor, nu poate fi retinuta afirmatia reclamantilor ca nu au avut intentia de a gratifica statul roman, deoarece, asa cum s-a aratat Codul Civil instituie numai o prezumtie relativa a existentei cauzei, absenta acesteia putand fi dovedita de catre persoana interesata prin orice mijloc de proba, fiind un element de fapt.
In consecinta, fata de imprejurarea ca in urma decesului donatoarei S.M., dreptul acesteia de a invoca nulitatea absoluta s-a transmis, in cadrul devolutiunii succesorale legale, succesorilor sai universali, respectiv reclamantilor din prezenta cauza, instanta a admis cererea de chemare in judecata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel paratul M.B. prin P.G., apelul fiind inregistrat la data de 05.08.2008 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila sub nr.231/302/2008.
In motivare, a aratat ca in mod gresit instanta de fond a analizat probatoriul administrat in cauza, considerand in mod gresit ca fiind dovedita lipsa intentiei partilor de a gratifica Statul Roman cu imobilul ce le apartinea. Or, fata de aceasta imprejurare, instanta a constatat in mod neintemeiat nulitatea absoluta a actului de donatie autentificat sub nr.5722/14.12.1962 cu privire la imobilul din B., bd. 6 M., nr.83.
A aratat ca, in raport de dispozitiile art.801 si 813 Cod civil, donatia, ca varietate a contractului cu titlu gratuit, respectiv o liberalitate - este definita ca fiind un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care una dintre parti, numita donator, cu intentie liberala, isi micsoreaza in mod irevocabil patrimoniul sau cu un drept marind patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb.
Referitor la conditiile de valabilitate ale contractului de donatie, potrivit dreptului comun, bunul care formeaza obiectul contractului, trebuie sa fie in circuitul civil (art.963 Cod civil), sa fie determinat sau determinabil (art.948 si art.964 Cod civil), posibil si licit, iar daca bunul donat este individual determinat, donatorul trebuie sa aiba capacitatea de proprietar.
Sub aspectul conditiilor de forma conf.art.813 Cod civil, toate donatiile se fac prin act autentic, astfel ca un asemenea contract isi va produce efectele juridice numai daca ambele parti isi manifesta consimtamantul in forma autentica.
Prin derogare de la dispozitiunile art.814 Cod civil, donatorii au declarat ca sunt de acord ca donatia sa-si produca efectele din momentul acceptarii.
In cazul special al donatiilor facute statului in conditiile Decretul nr.478/1954, acestea se acceptau in baza art.2 din de catre "Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei".
Pentru a ne afla in prezenta unui contract, este necesara realizarea acordului de vointa al partilor, respectiv intalnirea ofertei de a contracta cu acceptarea acelei oferte. Oferta de a contracta si acceptarea ei, reprezinta cele doua laturi ale vointei de a contracta, iar, prin intalnirea lor, se reunesc in acordul de vointa.
Asadar, prima manifestare de vointa reprezinta oferta de a contracta, care fiind o latura a consimtamantului trebuie sa intruneasca conditiile generale ale acestuia, precum si conditii speciale, respectiv sa fie o manifestare de vointa reala, serioasa, consistenta, neviciata, cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic, ferma, neechivoca, precisa si completa.
In speta, oferta de donatie (oferta de a contracta), poarta semnatura donatorilor semnatura data in fata Notarului de Stat astfel incat considera ca nu poate fi retinuta motivarea instantei in sensul ca nu a existat intentia de a gratifica.
Considera ca, faptul ca donatorii nu au vrut sa supere autoritatile de la acea vreme nu echivaleaza cu lipsa intentiei de a gratifica.
Totusi lipsa sau abolirea consimtamantului donatoarei putea fi invocata doar daca acestia nu ar fi semnat actul de donatie, ci o alta persoana care si-ar fi probat identitatea acestora. Acest lucru nu este insa posibil intrucat potrivit art.43 alin.5 din Legea nr.36/1995 - notarul public stabileste identitatea, domiciliului si capacitatea partilor si la o verificare atenta a notarului ce a instrumentat actul ar fi descoperit neconcordanta in privinta identitatii reclamantilor.
A aratat si ca, potrivit art.60 din Legea nr.36/1995, pentru a lua consimtamantul partilor, notarul public, dupa citarea actului intreaba partile daca au inteles continutul inscrisului si daca clauzele inserate in el exprima vointa lor. Ca atare, notarul public constata personal consimtamantul partii la incheierea actului, in functie de natura juridica a cestuia. In cazul in care partea semnatara a unui inscris, reclama lipsa consimtamantului la incheierea actului, iar din inscrisul autentic rezulta, ca a consimtit la incheierea lui, din punct de vedere formal consimtamantul a existat. Aceasta concluzie se impunea cu atat mai mult cu cat actul incheiat este un contract de donatie care a avut la baza o oferta de donatie facuta de insasi autorii reclamantilor ocazie cu care acestia si-au exprimat consimtamantul in acelasi sens, ca si actul autentic.
Constatarea existentei consimtamantului la perfectarea actului inseamna negarea de parte a faptului ca notarul public si-a indeplinit atributiile legale privind infaptuirea formalitatilor de autentificare a inscrisului, adica pe cele privind luarea consimtamantului dupa ce actul a fost citit si i s-a confirmat ca s-a inteles continutul actului, iar cele mentionate in act reprezinta vointa reala a partii.
Or, fata de regimul juridic al actelor autentice si forta probanta in privinta constatarilor notarului, lipsa consimtamantului sau abolirea sa, ca si cauza de nulitate absoluta, nu poate fi primita.
Mai mult, decat atat, este stiut faptul ca donatia este un act juridic esentialmente irevocabil, caracter consacrat de art.801 Cod civil potrivit cu care "donatiunea este un act de liberalitate prin care donatorul da irevocabil un lucru donatarului care-l primeste".
Considera si ca reclamantii nu au dovedit in aceasta cauza nulitatea absoluta a contractului conform art.1169 Cod civil, iar instanta ar fi trebuit sa respinga actiunea ca neintemeiata.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.282-298 Cod procedura civila.
Prin intampinare, intimatii au solicitat respingerea apelului si mentinerea hotararii pronuntata de instanta de fond ca legala si temeinica, considerand ca rezulta cu claritate lipsa intentiei de a gratifica statul.
Prin decizia civila nr.1501 A din 14.11.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de apelantul - parat Municipiul Bucuresti reprezentat prin Primarul General.
Impotriva deciziei civile de mai sus, a declarat recurs recurentul .parat Municipiul Bucuresti reprezentat prin Primarul General care arata ca in cauza actul de donatie a fost incheiat nu numai cu respectarea intocmai a legislatiei in vigoare la acel moment, respectiv a Decretului nr.478/1958, dar si cu respectarea dispozitiilor art.813 Cod civil.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila.
La termenul de judecata, recurenta a invocat exceptia tardivitatii declararii recursului.
Recursul este nefondat.
Astfel, in opinia Curtii, in mod corect prima instanta a constatat nulitatea contractului de donatie pentru lipsa cauzei pentru motivele aratate in considerentele sentintei apelate, considerente ce sunt intrutotul insusite si de tribunal.
Este neintemeiata sustinerea apelantei conform careia odata ce oferta de donatie a fost semnata in fata notarului de stat, exista intentia de a gratifica. Aceasta intrucat consimtamantul nu se confunda cu scopul (cauza) actului juridic; semnarea ofertei de donatie are semnificatia exprimarii consimtamantului in sensul incheierii liberalitatii, dar nu poate oferi nicio certitudine in ceea ce priveste existenta cauzei donatiei, respectiv intentia de a gratifica (animus donandi).
In mod evident, caracterul irevocabil al contractului de donatie nu inseamna ca acesta nu poate fi declarat nul, pentru lipsa unei conditii de fond esentiale precum lipsa cauzei.
In ceea ce priveste exceptia invocata, aceasta urmeaza a fi respinsa intrucat recursul a fost introdus in termen, asa cum rezulta din actele de la dosar, respectiv dovada de comunicare a deciziei recurate - 03.02.2009, iar pe plicul trimis prin posta este data de 19.02.2009, termenul legal fiind respectat.
Pentru aceste considerente, Curtea in temeiul dispozitiilor art.312 Cod procedura civila, va respinge, ca nefondat recursul declarat in cauza.
Vazand si dispozitiile art.274 Cod procedura civila.
SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
SI DE FAMILIE