Vinovatia.
Raspunderea civila delictuala.
In speta, instantele nu au analizat existenta unui element esential al raspunderii civile delictuale si anume vinovatia celui ce a cauzat prejudiciul , constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care s-a actionat.
Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie este instituita prin art.998 si 999 Cod civil, care constituie temeiuri pentru stabilirea conditiilor generale ale raspunderii.
Fata de incetarea procesului penal pe considerentul decesului inculpatei, instantele ar fi trebuit sa indice modul de stabilire a vinovatiei.
Astfel, fata de faptul ca in cauza instantele nu au motivat in nici un fel considerentele pentru care apreciaza ca exista vinovatia inculpatei, vor fi casate sentinta de fond precum si decizia , cauza fiind trimisa spre rejudecare la instanta de fond.
(CAB Sectia I-a Penala decizia penala nr.1009/09.07.2009)
Prin decizia penala nr. 224/A/03.04.2009 Tribunalul Bucuresti, Sectia a II a penala, in temeiul art.379 alin 2 litera a Cod procedura penala, in temeiul alt. 379 alin 2 lit. a Cod procedura penala, a admis apelul declarat de L. T., L. A. D. si L. M. C. impotriva sentintei penale nr.2281/19.12.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, a fost desfiintata in parte sentinta penala nr. 2281/ 19.12.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti si rejudecand in fond:
A obligat pe mostenitorii inculpatei L. A. M., L. T., L. A. D. si L M. C. la plata de despagubiri civile catre partile civile Asociatia de Proprietari bloc B 20, corespunzator cotelor succesorale legale, dupa cum urmeaza:
-1800 lei catre Asociatia de Proprietari bloc b 20, si dobanda legala de la data de 31.03.2002 pana la plata efectiva a creantei;
-18.286,5 lei catre Asociatia de Proprietari bloc b 20 si dobanda legala de la data de 31.03.2002 pana la plata efectiva a creantei;
-18.286,5 lei catre , Asociatia de Proprietari bloc b 20 si dobanda legala de la dala de 31.03.2002 pana la plata efectiva a creantei:
-18.286,5 lei catre Asociatia de Proprietari bloc b 20, si dobanda legala de la data de 31.03.2002 pana la plata efectiva a creantei;
-18.286,5 lei catre Asociatia de Proprietari bloc b 20, si dobanda legala de la data de 31.03.2002 pana la plata efectiva a creantei.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
In baza art. 192 alin 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a avut in vedere urmatoarele:
Prin sentinta penala 2281 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia Penala la data de 19.12.2008 a fost admisa actiunea civila formulata de partile civile , Asociatia de Proprietari bloc b 20, Bl.B20 scara 1, , Asociatia de Proprietari bloc b 20, scara 2, , Asociatia de Proprietari bloc b 20scara 3. Asociatia de proprietari bloc b 20, scara 4 si Asociatia de Proprietari bloc b 20, scara 5 impotriva inculpatei L. A. M., decedata la 30.10.2007, dispunandu-se obligarea mostenitorilor acesteia L. T, L. A. D. si L. M. C., la plata de despagubiri in suma totala de 74.945, 98 lei, la care se adauga dobanda legala incepand cu data de 31.03.2002 si pana la achitarea integrala a debitului, corespunzator cotelor lor succesorale legale, dupa cum urmeaza:
-mostenitorul L. T., sot supravietuitor, la plata sumei de 18.736,49 lei, la care se adauga dobanda legala incepand cu data de 31.03.2002 si pana la achitarea integrala a debitului;
-mostenitorul L. A. D., fiu, la plata sumei de 28.104, 74 lei, la care se adauga dobanda legala incepand cu data de 31.03.2002 si pana la achitarea integrala a debitului;
- mostenitorul L. M. C., fiu, la plata sumei de 28.104, 74 lei, la care se adauga dobanda legala incepand cu data de 31.03.2002 si pana la achitarea integrala a debitului.
De asemenea, a fost mentinuta masura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatei, instituita prin ordonanta nr. 109/2003/15.04,2003 a Sectiei 15 Politie (f 492 d.u.p.) si interdictia de instrainare a apartamentului inculpatei situat in Bucuresti, Str. Pomarla, nr. 2, bl. B 20, sc. 1, ap. 4, sector 4, inscrisa in Biroul de Carte Funciara Sector 4 in baza Incheierii nr.18904105.09.2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti (f. 199-200 dosar nr. 1301/2004 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti-nr. unic 727/4/2004).
In temeiul aceleiasi sentinte s-a dispus obligarea mostenitorilor inculpatei la cate 300 lei fiecare catre partile civile Asociatia de; proprietari bloc B 20, scara 2, Asociatia de Proprietari bloc b 20, scara 3 si Asociatia de Proprietari bloc b 20, scara 5, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de acestea din urma (onorariu de avocat).
De asemenea a fost respinsa ca neintemeiata cererea partii civile ASOCIATIA DE PROPRIETARI de obligare a mostenitorilor inculpatei la cheltuieli judiciare (onorariu de avocat).
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut in fapt ca prin rechizitoriul nr. 4405/PIl998 din data de 10.02.2004, Parchetul de pe langa Judecatoria sector 4 Bucuresti a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatei L. A. M, cercetata in stare de libertate sub aspectul savarsirii infractiunii de delapidare prev. de art. 215/1 al. 1 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, dispunandu-se totodata scoaterea de sub urmarire penala a susnumitei in ce priveste infractiunea prevazuta de art. 290 Cod penal.
In fapt, se arata in considerentele sentintei penale apelate, prin actul de sesizare a instantei s-a retinut in esenta ca in perioada 01.01.1997 - 13.03.2002, inculpata, in calitate de administrator al partii vatamate Asociatia de Locatari , in baza aceleiasi rezolutii infractionale, si-a Insusit si folosit sume de bani aflate in gestiunea sa, cauzand un prejudiciu de 945.979.212 Rol.
In sustinerea situatiei de fapt retinute s-au indicat urmatoarele mijloace de proba, administrate in cursul urmaririi penale: plangerea partii vatamate, autorizatie de perchezitie nr. 4405/P/1998, proces verbal de perchezitie domiciliara, declaratiile martorilor C. V. E, C F, M. M, F. V. si C. M., documentele ridicate in urma perchezitiei efectuate la domiciliul inculpatei, raport de expertiza contabila nr. 1228666/2000, declaratiile inculpatei.
In ce priveste latura civila, s-a aratat ca prejudiciul suferit de partea vatamata este de 945.979.212 ROL, aceasta constituindu-se parte civila in procesul penal. In considerarea acestui prejudiciu, prin ordonanta din 15.04.2003 organul de cercetare penala a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra apartamentului nr. 4 din Bucuresti apartinand inculpatei, precum si asupra unor bunuri mobile, pana la concurenta sumei aratate.
In cursul cercetarii judecatoresti instanta de fond a audiat inculpata si martorii din acte, administrandu-se si probatorii cu acte si cu expertiza contabila.
Prin sentinta penala nr.198/20.01.2006, pronuntata in dosarul nr.1301/2004 (nr. unic 727/4/2004), Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a dispus in temeiul art. 2151 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp condamnarea inculpatei la o pedeapsa de 8 ani inchisoare, cu aplicarea art. 71-64 Cp. S-a mentinut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatei prin ordonanta Sectiei 15 Politie din data de 15.04.2003 si interdictia de instrainare dispusa prin incheierea nr.18904/05.09.2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti cu privire la imobilul proprietate a inculpatei, situat in Bucuresti sector 4 pana la solutionarea laturii civile. In baza art. 191 Cod procedura penala, s-a dispus obligarea inculpatei la cheltuieli judiciare catre stat in cuantum do 10.000.000 ROL, prorogandu-se solutionarea cererilor partilor civile (ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20 SCARA 1, ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20 SCARA 2, ASOCIA TIA DE PROPRIETARI BLOC B 20 SCARA 3, ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20 SCARA 4, ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20 SCARA 5, succesoare ale fostei Asociatii de Locatari - Bloc B 20, sector 4) de obligare a inculpatei Ia plata cheltuielilor de judecata odata cu solutionarea laturii civile.
Anterior, prin incheierea din sedinta publica de la 06.01.2006 instanta a dispus disjungerea laturii civile de latura penala, formandu-se dosarul nr. 685/4/2006.
Prin decizia penala nr.485/ A/19.05.2006 a Tribunalului Bucuresti - Sectia I Penala, s-a admis apelul declarat de inculpata, s-a desfiintat sentinta penala nr.198/20.01.2006, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr.1301/2004 (nr. unic 727/4/2004) si s-a dispus trimiterea cauzei la prima instanta in vederea continuarii judecatii. In motivare s-a retinut ca hotararea instantei de fond este rezultatul unei gresite aplicari a legii, sens in care s-a aratat ca instanta a dispus condamnarea in baza unui text inexistent (art. 115/1 alin. 1 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp), iar prin disjungerea laturii civile de cea penala nu s-a solutionat fondul, respectiv nu s-a stabilit daca inculpata si-a insusit, folosit sau traficat bani, valori sau bunuri.
Dupa casarea cu trimitere, cauza a fost inregistrata pe rol sub 8449/4/2006, dosar ce a fost conexat la dosarul nr. 685/4/2006 (latura civila a cauzei disjunsa prin sentinta desfiintata) prin incheierea de la data de 28.09.2006.
S-au atasat dosarul nr.1301/2004 (nr. unic 727/4/2004) al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si dosarul nr.727/4/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I-a Penala.
La termenul de judecata din 19.10.2006, instanta de fond a incuviintat efectuarea unei noi expertize contabile care sa stabileasca valoarea prejudiciului pe perioada cat inculpata a fost administrator si valoarea prejudiciului pentru fiecare asociatie de proprietari in parte, iar la data de 10.10.2007 a fost depus la dosar raportul de expertiza contabila nr.7192/10.10.2007 prin care s-a stabilit ca valoarea prejudiciului se ridica la suma de 74.945, 98 RON.
La data de 07.11.2007, ca urmare a dispozitiilor date de instanta de fond prin incheierea din data de 25.10.2007, s-a depus la dosar o completare a raportului de expertiza contabila in care expertul N M. N a precizat ca se afla in imposibilitate de a stabili prejudiciul creat pentru fiecare asociatie de proprietari in parte, avand in vedere ca la rubrica furnizori utilitati si servicii, pe listele intocmite lunar, s-a evidentiat la fiecare scara (a blocului B 20 ) valoarea intregii facturi luate in calculul cotelor lunare de intretinere mI si valoarea consumului aferent fiecarei scari in parte, acesta fiind motivul pentru care nu se cunoaste valoarea datoriei catre furnizori defalcate pe scari (asociatii), ci doar valoarea totala datorata acestora.
In sedinta publica din 22.11.2007, aparatorul inculpatei a adus la cunostinta instantei ca inculpata L. A. M. a decedat la data de 30.10.2007, depunand la dosar copie conforma cu originalul de pe certificatul de deces.
Prin sentinta penala nr. 2146/22.11.2007, ramasa definitiva la 17.12.2007 prin neapelare, in baza art.11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 Iit. g Cod procedura penala, instanta a dispus incetarea procesului penal impotriva inculpatei L. A. M., ca urmare a decesului acesteia.
Totodata, in baza art. 347 Cod procedura penala, instanta a disjuns actiunea civila impotriva inculpatei si emiterea unei adrese la Camera Notarilor Publici pentru a se comunica daca s-a dezbatut succesiunea inculpatei.
Dupa disjungere, s-a format dosarul nr.11557/4/2007 la care s-au atasat dosarele sus mentionate.
Pe parcursul judecatii, in baza verificarilor efectuate de instanta, s-au depus extrase de pe actele de stare civila ale mostenitorilor inculpatei: L.T. - sot, L. A. D., L. M. C. si L. M. T, fii.
La data de 02.12.2008, a fost depusa la dosar declaratia insotita de traducere legalizata, prin care fiul inculpatei L. M. T a renuntat la succesiunea defunctei L. A. M, motiv pentru care instanta a dispus la 11.12.2008 scoaterea acestuia din cauza. La aceiasi data instanta a respins ca neintemeiata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, retinand ca termenul de prescriptie a fost intrerupt prin formularea plangerii penale de catre Asociatia de Locatari (actualmente Asociatiile de Proprietari bl 20, sc. 1, 2, 3, 4, si 5), partea vatamata formuland si actiune civila in despagubire.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in considerarea intregului material probator administrat in cauza, instanta de fond a retinut in motivarea sentintei penale apelate ca incepand cu data de 01.01.1997 si pana la sfarsitul lunii martie 2002, inculpata defuncta a detinut functia de administrator la Asociatia de Locatari bl. B 20, (actualmente Asociatiile de Proprietari bl. B 20 se. 1,2,3,4 si 5), calitate in care si-a insusit in decursul timpului sume de bani totalizand 74.945,98 lei, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiza contabila dispus de instanta in dosarul nr. 685/4/2006 (filele 15-21), prejudiciind astfel partile civile.
Imprejurarea ca raportul de expertiza contabila nu a reusit sa defaIce valoarea prejudiciului pe fiecare dintre asociatiile de proprietari existente pentru fiecare scara a blocului B 20, se mai arata in considerentele sentintei penale apelate, nu prezinta relevanta in ceea ce priveste caracterul cert al prejudiciului, in conditiile in care defalcarea nu a fost posibila tocmai datorita conduitei inculpatei care fie a tinut o evidenta defectuoasa a actelor pe care le intocmea, fie nu a pus la dispozitia expertului toate actele.
Sub aspectul laturii subiective, ansamblul probator administrat in cauza, conduce la concluzia ca inculpata a actionat cu vinovatie sub forma intentiei, aceasta prevazand si urmarind producerea rezultatului.
Faptul ca inculpata a decedat inainte de a i se stabili intinderea raspunderii sale juridice, prezinta importanta numai in ceea ce priveste raspunderea penala a acesteia care este strict personala, aspect in considerarea caruia instanta a dispus de altfel incetarea procesului penal.
Insa, din punct de vedere civil, a mai retinut instanta de fond in considerentele sentintei penale apelate, raspunderea civila delictuala este o sanctiune care se aplica nu atat in considerarea persoanei care a savarsit fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, cat in considerarea patrimoniului sau. Asa fiind, daca autorul prejudiciului a decedat inainte de a i se fi stabilit intinderea raspunderii, obligatia sa de dezdaunare se transmite mostenitorilor sai, chiar daca acestia nu au contribuit in nici un fel la producerea rezultatului pagubitor. A admite ca decesul autorului faptei ilicite cauzatoare de prejudicii stinge raspunderea civila, ar insemna ca victima sa nu mai poata fi niciodata despagubita asa cum prevad dispozitiile imperative ale art. 998 si 999 Cod civil.
Se poate lesne observa ca, in speta prejudiciul stabilit de expertiza contabila apare ca o datorie in patrimoniul defunctei L. A. M., se mai retine in considerentele sentintei atacate, datorie ce trebuie platita, conform art.774-789 Cod civil, de catre mostenitorii acesteia L. T., L. A. D. si L. M. C., mostenitori legali rezervatari si in parte sezinari ai defunctei.
Cum pana in prezent mostenitorii sus aratati nu au facut vreo declaratie expresa de renuntare la mostenire (cu exceptia lui L. M T), nefacand nici demersuri la notariat in vederea deschiderii procedurii succesorale, fiind de prezumati ca au acceptat mostenirea pur si simplu, instanta de fond a dispus obligarea acestora la despagubiri, corespunzator cotelor lor succesorale legale.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel L. T., L. A. D si L M. C.
In dezvoltarea motivelor de apel, apelantii au aratat in esenta ca au luat cunostinta de existenta acestui dosar, fiind introdusi in cauza dupa data de 17.12.2007. Raspunderea penala este un fapt personal, se mai arata in motivele de apel, iar apelantii nu au comis nici o infractiune si nu au produs nici o paguba. In mod eronat instanta de fond a dispus obligarea apelantilor si la plata unei dobanzi la suma solicitata din anul 2002, cat timp obligatia de plata poate fi stabilita in sarcina apelantilor de la data introducerii lor in proces, respectiv ianuarie 2008, se mai arata, in motivarea apelului. In cauza, nu exista nici un titlu executoriu in baza caruia apelantii sa fie obligati la plata vreunei sume de bani, or termenul de plata va incepe sa curga de la data existentei unui titlu executoriu si nicidecum din anul 2002. In consecinta, se mai sustine de catre apelanti, o parte a datoriei este deja prescrisa fata de termenul general de prescriptie de 3 ani.
In aceste imprejurari, apelantii au solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei penale apelate, iar in subsidiar desfiintarea in parte a sentintei, doar in ceea ce priveste data aplicarii dobanzii la suma solicitata, urmand ca dobanda sa fie aplicata de la data introducerii mostenitorilor in cauza. De asemenea, apelantii au mai solicitat ridicarea sechestrului asigurator si a interdictiei de instrainarea a apartamentului, deoarece nu au posibilitatea de a plati suma la care sunt obligati, decat prin vanzarea imobilului ce face obiectul sechestrului.
Prin incheierea de sedinta de la termenul din 06.03.2009 s-a pus in vedere intimatelor parti civile sa depuna la dosar un acord scris cu privire la cuantumul debitului cuvenit pentru fiecare asociatie de proprietari in parte.
Conform conventiei incheiate la data de 31.03.2009, Asociatiile de proprietari si-au impartit despagubirile.
De asemenea, la dosar a mai fost depus procesul verbal intocmit la data de 27 iunie 2002 prin care reprezentantii intimatilor parti civile au declarat ca asociatiile de proprietari din Bucuresti, bloc B20, scarile 1, 2, 3, 4, 5 s-au infiintat ca urmare a dizolvarii Asociatiei de Locatari din Bucuresti bl.B20 si sunt singurele persoane juridice indreptatite a prelua intregul patrimoniu al Asociatiei de Locatari din Bucuresti, bloc B20.
Verificand hotararea atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, conform art. 378 alin 1 Cod procedura penala, tribunalul a retinut, in esenta, ca prin sentinta penala nr. 2281, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia Penala la data de 19.12.2008, a fost admisa actiunea civila formulata de partile civile ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20, SCARA 1, ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20, SCARA 2, ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20, SCARA 3, ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20, SCARA 4 si ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20, SCARA 5 impotriva inculpatei L. A. M, decedata la 30.10.2007, dispunandu-se obligarea mostenitorilor acesteia L. T., L. A. D. si L. M. C., la plata de despagubiri in suma totala de 74.945, 98 lei, la care se adauga dobanda legala incepand cu data de 31.03.2002 si pana la achitarea integrala a debitului, corespunzator cotelor lor succesorale legale.
In mod corect s-a retinut de catre instanta de fond, apreciaza Tribunalul, ca raspunderea civila delictuala este o sanctiune care se aplica nu atat in considerarea persoanei care a savarsit fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, cat in considerarea patrimoniului sau. In aceste conditii, daca autorul prejudiciului a decedat inainte de a i se fi stabilit intinderea raspunderii, obligatia sa de dezdaunare se transmite mostenitorilor sai, chiar daca acestia nu au contribuit in nici un fel la producerea rezultatului pagubitor. A admite ca decesul autorului faptei ilicite cauzatoare de prejudicii stinge raspunderea civila, ar insemna ca victima sa nu mai poata fi niciodata despagubita asa cum prevad dispozitiile imperative ale art. 998 si 999 Cod civil.
In consecinta, sustinerile apelantilor conform carora nu au participat la savarsirea infractiunii si deci nu au produs nici o paguba, sunt lipsite de orice temei juridic, cat timp apelantii sunt chemati la repararea unui prejudiciu comis de autorul a carui succesiune au acceptat-o.
De asemenea, in mod temeinic si legal a retinut instanta ca prejudiciul stabilit de expertiza contabila apare ca o datorie in patrimoniul defunctei L. A. M, datorie ce trebuie platita, conform art. 774 - 789 C. civ., de catre mostenitorii acesteia L. T., L. A. D. si L. M C., mostenitori legali rezervatari si in parte sezinari ai defunctei (numai fiii).
Cu referire la data aplicarii dobanzii la suma solicitata de intimatele parti civile, desi in motivele de apel s-a invederat ca dobanda se impune a fi calculata de la data introducerii in cauza a mostenitorilor inculpatei decedate, Tribunalul a retinut ca aceasta sustinere este lipsita de temei. Astfel in cauza forma de raspundere civila incidenta este raspunderea delictuala, mostenitorii inculpatei fiind obligati la repararea prejudiciului infractional cauzat prin fapta autorului. Or, in cazul raspunderii delictuale, cel care a savarsit fapta ilicita cauzatoare de prejudicii este de drept in intarziere, fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati speciale in acest scop. Deoarece in perioada 01.01.1997 - 13.03.2002, inculpata, in calitate de administrator al partii vatamate Asociatia de Locatari sector 4, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, si-a insusit si folosit sume de bani aflate in gestiunea sa, cauzand un prejudiciu patrimonial, rezulta ca in patrimoniul acesteia a existat obligatia de reparare a prejudiciului efectiv cauzat dar si a dobanzii legale calculate de la data comiterii faptei ilicite (data consumarii activitatii infractionale) si pana la data achitarii elective a debitului. Ca urmare a acceptarii succesiunii, in patrimoniul apelantilor a fost transmisa obligatia de reparare a prejudiciului efectiv dar si obligatia de plata a dobanzii calculate conform celor expuse mai sus, retinand ca in materie delictuala raspunderea este integrala, cel care a savarsit fapta ilicita fiind obligat la a repara toate pagubele cauzate, atat cele previzibile cat si cele neprevizibile. Sintetizand, aceasta obligatie de reparare integrala a prejudiciului cauzat prin fapta ilicita a trecut in patrimoniul mostenitor apelanti, ca efect al acceptarii succesiunii.
Prin urmare, in mod corect instanta de fond a dispus obligarea mostenitorilor apelanti la plata de despagubiri in suma totala de 74.945, 98 lei, la care se adauga dobanda legala incepand cu data de 31.03.2002 si pana la achitarea integrala a debitului, corespunzator cotelor lor succesorale legale. Obligarea mostenitorilor la plata dobanzii calculate de la data introducerii acestora in proces (ianuarie 2008) ar contraveni principiilor raspunderii civile delictuale si regulilor de transmitere a mostenirii.
Cu privire la solicitarea de ridicare a sechestrului asigurator si a interdictiei de instrainare a apartamentului, motivata pe faptul ca numai in acest sens apelantii pot face rost de suma de bani necesara pentru plata de despagubiri catre intimatele parti civile, tribunalul a retinut ca scopul masurii asiguratorii este tocmai acela de a garanta plata creantei. In consecinta, in masura in care singurul bun care poate fi valorificat pentru plata despagubirii este chiar apartamentul cu privire la care s-a dispus interdictia de instrainare, masura sechestrului asigurator se va transforma intr-o masura executorie, urmand ca vanzarea acestuia sa aiba loc in cadrul unei procedurii executionale imobiliare. Din analiza sentintei apelate, tribunalul a retinut ca apelantii mostenitori au fost obligati, cu respectarea cotelor succesorale prevazute de lege la plata unei sume globale catre cei 5 creditori, respectiv catre cele cinci intimate parti civile, fara a se stabili suma cuvenita fiecareia. Conform art.1003 Cod civil, atunci cand delictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt tinute solidar pentru despagubiri. Prin urmare, legea reglementeaza expres solidaritatea debitorilor in materia raspunderii civile delictuale. Titlul executoriu care este susceptibil de executare silita, ipoteza pluralitatii de creditori, ca in speta, trebuie sa prevada expres suma la care este indreptatit fiecare creditor. Imprejurarea ca raportul de expertiza contabila nu a reusit sa defalce valoarea prejudiciului pe fiecare dintre asociatiile de proprietari existente pentru fiecare scara a blocului B 20, nu poate justifica pronuntarea unei solutii in care nici unul dintre creditori nu cunoaste intinderea creantei si deci nu ar putea demara o procedura executionala concreta. Faptul ca raportul de expertiza efectuat in cauza nu a reusit sa defalce valoarea prejudiciului pe fiecare dintre asociatiile de proprietari existente pentru fiecare scara a blocului B 20 nu poate impiedica instanta sa stabileasca valoarea creantei care se cuvine fiecarui creditor.
In conditiile in care valoare prejudiciului cauzat prin fapta ilicita a fost stabilita pe baza de probe, intinderea globala a creantei fiind demonstrata, iar creditorii au convenit asupra modului de impartire a sumelor cuvenite, instanta va lua act de aceasta manifestarea de vointa, retinand incidenta principiului disponibilitatii sub aspectul laturii civile a procesului penal.
Prin urmare, in cazul cererilor formulate sub aspectul laturii civile a procesului penal, ceea ce trebuie sa prevaleze este manifestarea de vointa a titularului actiunii civile (a creditorului). A considera altfel ar insemna sa se contravina principiului dreptului partii de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 246 din Codul de procedura civila care, reglementand procedura de drept comun in aceasta privinta, in masura in care nu se dispune altfel, potrivit art.721 din acelasi cod, este aplicabil si in materia dreptului penal.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs L.M., L. A D, L. T. invocand drept motive de casare dispozitiile art. 385/9 pct. 10 si 17 Cod procedura penala. In motivele de recurs se critica sentinta si decizia pentru urmatoarele considerente:
1.nu a fost stabilita vinovatia inculpatei, astfel incat in mod gresit instantele au dispus obligarea la despagubiri catre partile civile ;
2.nu exista un titlu executoriu pe latura civila astfel incat in mod gresit s-a dispus obligarea la penalitati de intarziere ;
3.nu s-a facut dovada de catre partile civile, asociatiile de proprietari, a faptului ca sunt succesorii in drepturi ai fostelor asociatii de locatari si nici dovada incasarilor si platilor pe scari ;
4. nu s-a calculat prejudiciul real in raport de faptul ca nu s-a facut regularizarea restantelor intre asociatiile de locatari si cele de proprietari, nu s-au stabilit restantele pe fiecare scara de bloc si vinovatia inculpatei in raport de fiecare dintre sumele restante,nu s-au luat in discutie sumele reprezentand ajutorul social, a fost extinsa raspunderea inculpatei pentru operatiuni derulate dupa incetarea calitatii de administrator ;
5. instanta de apel nu s-a pronuntat pe o cerere esentiala pentru parti si anume cererea privind ridicarea sechestrului asigurator ;
6.gresita solutionare a laturii civile in lipsa solutionarii laturii penale.
Analizand hotararea recurata, Curtea a admis recursul conform art. 385/15 pct. 2 litera c Cpp pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond si cea de apel au analizat pe larg conditiile prezumtiilor in baza carora au constatat in persoana recurentilor calitatea de mostenitor, care a acceptat succesiunea in raport de inculpata decedata.
De asemenea, ambele instante au motivat minutios modul in care se divide prejudiciul intre partile civile, precum si modul in care influenteaza principiul disponibilitatii, faptul ca partile civile s-au inteles asupra modului de impartire a despagubirilor, solutionarea laturii civile in prezenta cauza.
Instantele nu au analizat, insa, existenta unui element esential al raspunderii civile delictuale si anume vinovatia celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia , neglijenta sau imprudenta cu care s-a actionat.
Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie este instituita prin articolele 998 si 999 Cod civil, care constituie temeiuri pentru stabilirea conditiilor generale ale raspunderii.
In acest scop, se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii:
a)-existenta unui prejudiciu;
b)-existenta unei fapte ilicite;
c)-existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
d)- existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.
Motivarile instantelor de fond si de apel au avut in vedere exclusiv existenta prejudiciului si calitatea de mostenitor a descendentilor persoanei trimise in judecata, fata de faptul ca acestia nu au cerut deschiderea succesiunii.
Desi este cert faptul ca asociatiile de proprietari au suferit un prejudiciu, asa cum rezulta din expertiza efectuata in dosarul penal, existenta prejudiciului nu dispenseaza instanta investita cu solutionarea laturii civile de analiza celorlalte elemente ale raspunderii civile delictuale sau macar de indicarea faptului ca existenta vinovatiei se sprijina pe argumentele unei alte instante si probele administrate intr-un alt dosar, de exemplu, in dosarul penal nr.11557/4/2007.
Raportul juridic penal s-a stins in cauza de fata, prin decesul inculpatei, pronuntandu-se o solutie conform art.10 lit. g Cod procedura penala.
Pentru ca raspunderea civila a celui ce a cauzat prejudiciul sa fie angajata, nu este suficient sa fi existat o fapta ilicita, aflata in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, fiind necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului, iar atunci cand fapta a fost comisa de acesta, autorul sa fi actionat cu vinovatie. Fata de incetarea procesului penal pe considerentul decesului inculpatei, instantele ar fi trebuit sa indice modul stabilire a vinovatiei, care in dreptul civil urmeaza doua reguli principale:
a).raspunderea civila delictuala opereaza in principiu pentru cea mai usoara culpa;
b)indiferent de gravitatea vinovatiei, obligatia de reparare a prejudiciului cauzat este integrala.
Absenta motivarii existentei vinovatiei autoarei lor a cauzat recurentilor o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin casarea deciziei si sentintei si trimiterea cauzei in vederea reluarii judecatii la instanta de fond.
Pentru a fi obligati la despagubiri fiii inculpatei, in afara motivarii existentei vinovatiei inculpatei, instantele au trebuit sa constate calitatea de succesor a acestora.
Instanta de fond si cea de apel nu au indicat motivul pentru care s-au considerat competente sa analizeze existenta calitatii de mostenitor a fiilor inculpatei.
Ca regula, procedura succesorala se desfasoara in fata notarului sau, in cazul in care partile nu se inteleg, in fata instantei de judecata.
Desi procedura succesorala notariala se deschide, dupa caz, la cererea oricarei persoane interesate (deci inclusiv a partilor civile din cauza de fata) sau a procurorului (art.68 din Legea nr.36 /1995), instanta de fond si cea de apel au avut in vedere, probabil, ca aceasta intra in conceptul de chestiune prealabila prevazuta de art.44 Cod procedura penala, prezumand, din existenta procesului penal faptul ca partile nu s-au inteles si, deci, instanta devine competenta sa statueze si asupra acestor chestiuni.
Fata de faptul ca in cauza instantele nu au motivat in nici un fel considerentele pentru care apreciaza ca exista vinovatia inculpatei, apreciind recursul ca fondat, Curtea va admite calea de atac va casa decizia si sentinta si va trimite cauza spre rejudecare la instanta de fond.
La reluarea judecarii cauzei, vor fi administrate probe in vederea clarificarii laturii civile a cauzei (vinovatia inculpatei, calitatea de succesor), instanta de fond urmand sa se pronunte si asupra celorlalte aparari formulate de recurenti cu privire la intinderea prejudiciului si existenta legaturii de cauzalitate intre fapta si prejudiciul produs.
Cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs raman in sarcina acestuia.