Imputatia platii si probele in materie comerciala
1) In cazul in care nici debitorul si nici creditorul nu au efectuat imputatia platii, nu inseamna ca achitarea sumei consemnate in ordinele de plata nu trebuie luata in considerare, ci devin aplicabile prevederile art. 1113 C.civ., referitoare la modul in care se realizeaza imputatia platii in conditiile in care nici una dintre parti nu a facut acest lucru. Imputatia platii se face, in urmatoarea ordine, asupra datoriilor: scadente, mai oneroase pentru debitor, mai vechi si, in cazul datoriilor care sunt scadente, deopotriva de oneroase si care au aceeasi vechime, in mod proportional asupra fiecareia dintre ele.
Potrivit art. 46 C.com., obligatiile comerciale se probeaza cu facturi acceptate la plata, dar tot potrivit aceluiasi text de lege, in materie comerciala, obligatiile se probeaza si cu acte sub semnatura privata, corespondenta, registrele partilor si chiar cu martori, atunci cand instanta apreciaza utila, pertinenta si concludenta aceasta proba.
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, decizia nr. 462 A din 20 octombrie 2008 pronuntata in dosarul nr. 25137/3/2007)
Prin sentinta comerciala nr. 2617/25.02.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a fost admisa in parte cererea formulata si precizata de reclamanta S.C. U. M. R. S.R.L. impotriva paratei S.C. R.&R. S.A. si a fost obligata parata la plata catre reclamanta a sumei de 85.801,62 lei contravaloare debit si la plata sumei de 12.583 lei contravaloare dobanda legala. A fost anulata ca netimbrata cererea reconventionala formulata de parata S.C. R.&R S.A. impotriva reclamantei si a fost anulata ca insuficient timbrata cererea de chemare in garantie formulata de S.C. R.&R. S.A. impotriva lui P.S. A.. A fost obligata parata la plata catre reclamanta a sumei de 3224,89 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a aratat ca, prin cererea inregistrata la data de 09.07.2008, reclamanta S.C. U. M. R. S.A. a chemat in judecata pe parata S.C. R.&R.S.A. solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 112.193,17 lei, reprezentand contravaloarea serviciilor si lucrarilor de reparatii prestate de reclamanta la autovehiculele apartinand paratei, obligarea paratei la plata dobanzii legale aferente, de la data scadentei fiecarei facturi si pana la data platii efective, precum si la plata cheltuielilor de judecata. Cererea a fost motivata in sensul ca intre parti s-au desfasurat relatii comerciale in temeiul carora reclamanta a prestat servicii si lucrari de reparatii la autovehiculele apartinand paratei. Ca urmare a serviciilor prestate, reclamanta a emis facturi fiscale care au fost acceptate la plata atat in mod expres cat si in mod tacit, dar parata a refuzat sa achite sumele inscrise in facturi. Cuantumul dobanzii legale solicitate a fost precizat la data de 29.10.2007 la suma de 14.475 lei.
S-a mai aratat ca, prin intampinare, parata a solicitat respingerea in parte a actiunii in ceea ce priveste suma de 12.571,59 lei care a fost achitata, suma de 26.391,55 lei, deoarece facturile in care a fost inscrisa aceasta suma nu pot fi retinute ca acceptate la plata si respingerea cererii privind dobanda legala.
Parata a formulat si cerere reconventionala prin care a solicitat obligarea reclamantei la diminuarea sumei restante cu suma de 14.604,24 lei reprezentand contravaloarea diferentelor dintre reparatiile solicitate si cele pretins efectuate, precum si obligarea reclamantei la plata sumei de 100 lei/autovehicul/luna reprezentand contravaloarea utilizarii autovehiculelor R.&R. pentru promovare si reclama. Prin cererea din data de 26,10,2007 a fost precizat capatul doi al cererii reconventionale la suma de 26.300 lei si a depus modul de calcul al sumei.
Parata a mai formulat si cerere de chemare in garantie impotriva lui P. S. A., solicitand ca acesta sa fie obligat la plata sumelor reprezentand contravaloarea diferentelor dintre reparatiile solicitate si cele pretins a fi efectuate de catre reclamanta, obligarea acestuia la plata sumelor pretinse de U.M.R. cu titlu de penalitati si a cheltuielilor de judecata.
Prin incheierea pronuntata la termenul de judecata din data de 29.10.2007 tribunalul a admis exceptia netimbrarii cererii reconventionale si a admis exceptia insuficientei timbrari a cererii de chemare in garantie.
Cu privire la fondul cauzei, instanta a retinut ca intre reclamanta S.C. U. M. R. S.R.L., in calitate de prestator, si parata S.C. R.&R. S.A., in calitate de beneficiar, s-au desfasurat relatii comerciale in virtutea carora reclamanta a emis facturi fiscale aferente prestatiilor pe care a sustinut ca le-a efectuat in beneficiul paratei.
Refuzul paratei de a raspunde la interogatoriul propus de catre reclamanta a fost interpretat de catre instanta ca o recunoastere a sustinerilor reclamantei, potrivit art. 225 C.pr.civ.
Referitor la apararea potrivit careia o parte din suma pretinsa de reclamanta a fost deja achitata, s-a aratat ca s-a depus O.P. nr. 4996/22.06.2006 prin care a fost achitata reclamantei suma de 10.000 lei si O.P. nr. 5633/13.07.2006 prin care a fost achitata reclamantei suma de 6189,32 lei reprezentand "contravaloare deviz nr.3/07.12.2006 service auto". S-a apreciat ca nu se poate lua in considerare pretinsa plata a sumei de 10.000 lei efectuata cu O.P. nr. 4996/22.06.2006 deoarece ordinul de plata nu contine nici o mentiune de natura a identifica ceea ce parata a inteles sa plateasca (art. 1110 C.civ.), iar reclamanta nu a recunoscut ca a fost achitata o parte din suma solicitata. De asemenea, s-a mentionat ca nu se poate lua in considerare nici situatia financiara depusa de parata la dosar, cu motivarea ca aceasta este doar o simpla evidenta interna.
S-a retinut ca instanta nu poate lua in considerare nici pretinsa plata in valoarea de 6189,32 lei efectuata prin O.P. nr. 5633/13.07.2006, pentru ca devizul nu a fost depus la dosar, neputand fi identificate facturile pe care parata a inteles sa le stinga prin plata (art. 1110 C.civ.)
Instanta a aratat ca parata a contestat explicit suma de 26.391,55 lei reprezentand contravaloarea facturilor nr. 3246067/08.12.2006, 3246068/08.12.2006, 3246069/08.12.2006 si 3246070/08.12.2006. Intrucat acestea nu au fost acceptate la plata de catre parata, nefiind semnate de aceasta, instanta a considerat ca parata nu poate fi obligata la plata sumei totale care rezulta din facturi si, pe cale de consecinta, nici la plata dobanzii legale aferente sumelor inscrise in aceste facturi, in suma de 1892 lei (RON), astfel cum reiese din calculul depus de reclamanta.
S-a mai retinut ca, desi parata a afirmat ca o parte din facturi contin lucrari care nu au fost prestate in mod real, caracterul fictiv al acestor lucrari nu a fost insa dovedit in mod concret de parata care nu a administrat nici un mijloc de proba pentru a demonstra sa sumele pretinse de reclamanta nu sunt datorate.
Fata de considerentele expuse, s-a concluzionat ca actiunea este intemeiata in parte in baza art. 969-970 C.civ. si ca parata trebuie obligata la plata catre reclamanta a sumei de 85.801,62 lei contravaloare prestatii si, in baza art. 43 C.com., si O.G. nr. 9/2000, la plata sumei de 12.583 lei cu titlu de dobanda legala, precum si la plata sumei de 3224,89 lei cheltuieli de judecata aferente pretentiilor admise.
Impotriva sentintei comerciale nr. 2617/25.02.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a declarat apel in termen legal societatea parata S.C. R.&R. S.A. Aceasta a criticat sentinta atacata pentru motivul ca in mod gresit prima instanta nu a diminuat debitul stabilit in sarcina sa cu suma de 12.571,59 lei reprezentand plati dovedite prin ordinele de plata nr. 4996/22.06.2006 si nr. 5633/13.07.2006.
Intimata-reclamanta S.C. U. M. R. S.R.L. a formulat intampinare prin care a cerut respingerea apelului, pentru motivele ca nu a existat acordul partilor pentru efectuarea imputatiei, iar debitorul nu a realizat nici el imputatia platii si ca din fisa clientului R.&R. aflata in contabilitatea sa reiese faptul ca facturile pe care apelanta-parata pretinde ca le-ar fi platit, in realitate nu au fost platite.
La data de 01.09.2008, in termen legal conform art. 293 alin. 1 C.pr.civ., intimata S.C. U. M. R. S.R.L. a formulat cerere de aderare la apelul declarat de apelanta S.C. R.&R. S.A. Prin aceasta a solicitat admiterea apelului si modificarea sentintei apelate in sensul admiterii in intregime a actiunii prin obligarea paratei S.C. R.&R. S.A. si la plata sumei de 26.391,55 lei reprezentand contravaloarea facturilor nr. 3246067/08.12.2006, nr. 3246068/08.12.2006, nr. 32466069/08.12.2006 si nr. 3246070/08.12.2006, precum si la plata dobanzii legale aferente acestor facturi.
In motivarea cererii de aderare la apel s-a aratat ca, intrucat prima instanta a inteles sa faca aplicarea dispozitiilor art. 225 C.pr.civ. cu privire la refuzul paratei de a raspunde la interogatoriul propus de reclamanta, ar fi trebuit sa admita in totalitate cererea reclamantei de obligare a paratei la plata celor 4 facturi, fara a tine cont de apararile facute de parata prin intampinare. Faptul ca parata nu a acceptat la plata cele patru facturi nu constituie un argument pertinent si suficient pentru respingerea pretentiilor reclamantei, instanta trebuind sa analizeze, potrivit inscrisurilor depuse la dosar, existenta serviciilor prestate de acesta.
Analizand apelurile prin prisma motivelor de apel expuse si potrivit dispozitiilor art. 295 alin.1 C.pr.civ., se constata ca sunt fondate.
Cu privire la apelul declarat de apelanta-parata S.C. R.&R. S.A., se apreciaza ca in mod nelegal prima instanta nu a luat in considerare platile efectuate cu ordinele de plata nr. 4996/22.06.2006, in valoare de 10.000 lei si nr. 5633/13.07.2006, in valoare de 6.189,32 lei, respectiv plata sumei de 12.571,59 lei, pentru considerentul ca nu au putut fi identificate facturile pe care parata a inteles sa le stinga prin plata.
Apelanta-parata a facut dovada, cu ordinele de plata nr. 4996/22.06.2006 si nr. 5633/13.07.2006, cu privire la achitarea sumei invocate de 12.571,59 lei reprezentand contravaloare servicii de reparatii efectuate de catre reclamanta.
Din evidentele contabile ale acesteia, respectiv situatia contului furnizor, reiese ca apelanta-parata a inteles ca, prin plata efectuata cu ordinele de plata mentionate, sa achite debitele consemnate in urmatoarele facturi nr. : 9877183/28.11.2005, 9877190/28.11.2005, 9877191/28.11.2005, 9877192/28.112005, 9877193/28.112005, 9877198/29.112005, 9877199/29.11.2005, 9877200/29.112005, 9877209/30.112005, 9877210/30.112005, 9877211/30.112005 si partial nr. 9877214/30.11.2005, in suma totala de 12.571,59 lei.
Cu toate acestea, pe ordinele de plata emise pentru achitarea sumei aratate, nu s-a specificat care sunt facturile si respectiv debitele pe care debitorul, adica apelanta-parata, vrea sa le stinga prin plata. Totodata, din nici un alt inscris depus la dosar nu reiese ca parata, in calitate de debitor, ar fi instiintat-o pe reclamanta, in calitate de creditor, care sunt debitele pe care doreste sa le stinga prin plata efectuata cu ordinele de plata mentionate.
In aceste conditii nu sunt aplicabile intr-adevar dispozitiile art. 1110 C.civ., referitoare la imputatia platii efectuate de catre debitor, asa cum a retinut si prima instanta.
Cum nici creditorul nu a eliberat chitanta pentru plata anumitor debite cu precizarea facturilor corespunzatoare acestor debite, rezulta ca nu sunt aplicabile nici prevederile art. 1112 C.civ., care privesc imputatia platii efectuate de catre creditor.
In cazul in care nici debitorul si nici creditorul nu au efectuat imputatia platii, nu inseamna ca achitarea sumei consemnate in ordinele de plata aratate nu trebuie luata in considerare, asa cum gresit a considerat prima instanta. In aceasta situatie, devin aplicabile prevederile art. 1113 C.civ., referitoare la modul in care se realizeaza imputatia platii in conditiile in care nici una dintre parti nu a facut imputatia platii. Potrivit acestui text de lege, "plata trebuie sa se impute asupra aceleia din datorii ajunse la termen, pe care debitorul, in acel timp, avea mai mare interes a o desface", "in caz de datorie ajunsa la termen si alta neajunsa, desi aceasta din urma ar fi mai oneroasa, imputatia se face asupra celei ajunse la termen", iar "daca datoriile sunt de egala natura, imputatia se face asupra celei mai vechi; daca datoriile sunt in toate egale, imputatia se face proportional asupra tuturora".
Reiese din interpretarea acestor prevederi legale, ca imputatia platii se face, in urmatoarea ordine, asupra datoriilor: scadente, mai oneroase pentru debitor, mai vechi si, in cazul datoriilor care sunt scadente, deopotriva de oneroase si care au aceeasi vechime, in mod proportional asupra fiecareia dintre ele.
Din cele aratate, se deduce ca in mod nelegal nu s-au luat in considerare de catre prima instanta platile efectuate cu ordinele de plata nr. 4996/22.06.2006 si nr. 5633/13.07.2006 si nu a fost scazuta din suma datorata de apelanta-parata suma de 12.571,59 lei dovedita ca fiind achitata cu acestea.
Apelul declarat de apelanta-parata S.C. R.&R. S.A. este deci intemeiat si, in baza art. 296 C.pr.civ., va fi admis si va fi schimbata in parte sentinta atacata in sensul ca din debitul datorat de aceasta se va scadea suma de 12.571,59 lei dovedita ca fiind achitata.
Si apelul incident formulat de apelanta-reclamanta S.C. U. M. R. S.R.L. este intemeiat.
Astfel, in mod eronat a respins prima instanta cererea reclamantei de obligare a paratei la plata facturilor nr. 3246067/08.12.2006, nr. 3246068/08.12.2006, nr. 32466069/08.12.2006 si nr. 3246070/08.12.2006, precum si la plata dobanzii legale aferente acestor facturi, pe motivul ca aceste facturi nu au fost acceptate la plata de catre parata.
Este adevarat ca, potrivit art. 46 C.com., obligatiile comerciale se probeaza cu facturi acceptate la plata, dar tot potrivit aceluiasi text de lege, in materie comerciala, obligatiile se probeaza si cu acte sub semnatura privata, corespondenta, registrele partilor si chiar cu martori, atunci cand instanta apreciaza utila, pertinenta si concludenta aceasta proba, inclusiv in cazurile prevazute de art. 1191 C.civ.
Apelanta-reclamanta a depus la dosar, in dovedirea serviciilor prestate si a caror contravaloare a fost solicitata prin emiterea facturilor sus-mentionate, devizele de lucrari nr. 30323/16.11.2005 si nr. 30324/16.11.2005 si in baza carora s-au emis facturile.
Coroborand aceste inscrisuri sub semnatura privata care sunt devizele de lucrari cu refuzul paratei de a raspunde la interogatoriul propus de catre reclamanta, potrivit art. 225 C.pr.civ., se deduce ca apelanta-reclamanta a probat efectuarea lucrarilor de prestari servicii a caror contravaloare in suma de 26.391,55 lei o solicita.
In consecinta, este intemeiat si apelul incident, astfel ca, in temeiul art. 296 C.pr.civ. va fi admis si acesta si va fi schimbata in parte sentinta atacata in sensul obligarii paratei la plata catre reclamanta si a sumei de 26.391,55 lei reprezentand contravaloarea facturilor nr. 3246067/08.12.2006, nr. 3246068/08.12.2006, nr. 32466069/08.12.2006 si nr. 3246070/08.12.2006.
Urmare a admiterii ambelor apeluri si a efectuarii calculelor corespunzatoare, va fi schimbata in parte sentinta atacata in sensul ca va fi obligata parata sa plateasca reclamantei si suma de 13.820 lei, cu titlu de contravaloare prestari servicii, pe langa suma la care a fost obligata de catre prima instanta. De asemenea, va fi schimbata sentinta primei instante si sub aspectul ca parata va fi obligata si la plata dobanzii legale aferente acestei sume, pe langa dobanda legala la care a obligat-o prima instanta.
Vor fi mentiune celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
Potrivit dispozitiilor art. 298 si art. 276 C.pr.civ., deoarece sunt admise atat apelul principal cat si cel incident, vor fi compensate cheltuielile de judecata efectuate de parti in calea de atac a apelului.