SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. ACTIUNE IN CONSTATAREA NULITATII ABSOLUTE A UNUI CONTRACT DE PRESTARI SERVICII. EROARE OBSTACOL ASUPRA IDENTITATII FIZICE A OBIECTULUI CONTRACTULUI. VALABILITATEA CONTRACTULUI.
-art.954 Cod civil; art.963 Cod civil; art.969 Cod civil; art.1169 Cod civil.
Decizia nr.578/12.11.2013 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin Decizia nr. 5/C/2013, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul introdus de apelanta M. G. in contradictoriu cu intimata C. A. O. impotriva Sentintei civile nr.7728 din 22.05.2012, pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care a mentinut-o in totalitate.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta a retinut ca din probele administrate in fata instantei de fond rezulta ca societatea intimata a furnizat servicii de apa canal, conform contractului de prestari servicii nr.16830/26.10.2005 la imobilul situat in Oradea, str. F., nr.34 A iar contractul de vanzare cumparare depus de apelanta face referire la imobilul de pe str. F., nr.34B. In cursul anului 2005, deci dupa data cat apelanta sustine ca a vandut imobilul situat la nr.34B, apelanta a solicitat R. A. A. C. Oradea (antecesoarea apelantei) incheierea unui contract de furnizare a apei, avand cod utilizator 276/34A (asa cum rezulta din fila nr.1 a contractului), cod la care a solicitat emiterea facturilor la imobilul situat in Oradea, str. F., nr.34 A, imobil al carui proprietara era. Aceasta a constituit motivul pentru care facturile au fost emise pentru str. F., nr.34 A.
In anexa la contract (existent la dosarul cauzei) se prevede furnizarea serviciilor pe str. F. nr.34, care include furnizarea serviciilor atat la nr.34A cat si la nr.34B, catre beneficiarii G. M. si P. M. Din copia contractului de prestari servicii nr.16830/26.10.2005 rezulta ca apelanta este titulara contractului, la imobilul in cauza nu exista separare de bransament si exista un singur contor. Faptul ca apelanta a instrainat imobilul situat pe str. F. nr.34B, nu are nici o legatura cu imobilul situat pe str. F., 34A, intrucat facturile au fost emise pe numele apelantei pe imobilul de la nr.34A, ca urmare a incheierii contractului de prestari servicii.
Potrivit prevederilor art. 6.11 din contract, apelanta ape posibilitatea de a solicita rezilierea contractului si incetarea furnizarii serviciului in termen de 15 zile de la instrainarea imobilului cu plata la zi a tuturor debitelor, in caz contrar, ea va fi urmarita si pentru plata serviciilor furnizate ce s-ar consuma dupa plecarea sa pana in momentul in care se incheie contractul cu noul utilizator.
Pe de alta parte, apelanta avea obligatia, asa cum rezulta din contract, sa aduca la cunostinta operatorului in termen de 15 zile lucratoare, orice modificare a datelor sale de identificare a imobilului la care sunt prestate serviciile contractate, precum si a adresei la care operatorul urmeaza sa trimita facturile, obligatie pe care aceasta nu a indeplinit-o.
Pentru motivele sus mentionate, instanta de fond in mod temeinic si legal a retinut faptul ca insasi incheierea contractului de prestari servicii in anul 2005 intre apelanta si intimata face dovada faptului ca apelanta era la acel moment proprietara imobilului de pe str. F., nr.34B, de altfel, certificatul de urbanism si autorizatia de construire depuse la dosarul cauzei, au fost emise anterior instrainarii imobilului de la nr.34B, tocmai pentru a permite reclamantei construirea imobilelor de la nr.34A si 34B in conditiile legale.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta M. G., solicitand admiterea acestei cai de atac, modificarea in totalitate a deciziei, in sensul admiterii apelului, casarea sentintei si admiterea actiunii sale in constatarea nulitatii, astfel cum a fost formulata.
In motivarea recursului se arata ca, a fost proprietara doar a imobilului situat pe str. F. nr. 34B, neavand nici o legatura cu cel de la nr. 34A. Extrasul CF care a fost anexat contractului de furnizare apa este aferent imobilului de la nr. 34B, fapt necontestat de catre parata. Se mai sustine ca recurenta nu putea solicita rezilierea contractului in temeiul art. 6.11 din contract, din moment ce a instrainat imobilul de la nr. 34B in cursul anului 2004, ocazie cu care a pierdut si calitatea de proprietar al acestuia, iar contractul de furnizare a apei a fost incheiat in anul 2005.
Recurenta a mai aratat ca nu a avut cunostinta de acest contract decat la data la care parata a inaintat in instanta cererea pentru plata facturilor, facturi ce au fost comunicate la adresa de pe str. F. nr. 34A , unde nu a locuit niciodata. Parata nu a facut dovada ca ar fi achitat vreodata o factura aferenta acestui imobil. Este evident ca serviciile de apa au fost furnizate la imobilul de la nr. 34A, asa cum rezulta din codul de utilizator 276/34A.
Un aspect important ignorat de instantele de fond a fost existenta unor fise privind citirea contorului care au fost sterse si a fost modificat numele consumatorului, fapt recunoscut de parata. Instanta de apel a retinut gresit si faptul ca nu exista separare de bransament si exista un singur contor pentru cele doua imobile, fapt ce nu a fost dovedit de parata.
In drept, au fost invocate prevederile art. 304si urmatoarele Cod Procedura Civila vechi.
Intimata, legal citata, nu a formulat intampinare.
Examinand criticile formulate, Curtea a constatat caracterul nefondat ale acestora. Desi recurenta nu a indicat motivele de casare sau modificare prevazute de art. 304 Cod procedura civila pe care isi intemeiaza recursul, din expunerea acestor motive cuprinsa in cererea de recurs, Curtea a apreciat ca, criticile recurentei se incadreaza in motivul de casare prevazut la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Curtea a retinut insa ca, fata de actuala structura a recursului, schimbarea situatiei de fapt retinuta atat de prima instanta, cat si de instanta de apel, in baza probelor deja administrate, nu mai poate fi realizata in recurs, motivul de modificare prevazut la art. 304 pct. 11 Cod procedura civila fiind abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000. Acest motiv permitea instantelor de recurs sa analizeze hotararea prin prisma greselilor grave de fapt a instantelor de fond, decurgand dintr-o apreciere eronata a probelor administrate.
Constatarea faptelor, asa cum rezulta ele din actele si dovezile administrate de parti, este atributul exclusiv al instantelor de fond, instanta de recurs avand competenta de a verifica numai legalitatea hotararii.
Or, fata de probele administrate de parti, in fata instantelor de fond, cat si fata de probele administrate din oficiu de catre instanta de recurs, Curtea a apreciat ca instanta de apel a facut o corecta aplicare a legii situatiei de fapt retinute.
Astfel, reclamanta a incheiat cu parata contractul de bransare/racordare si utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apa si de canalizare nr. 16830/26.10.2005, pentru codul de utilizator 276/34A, partile urmand sa execute obligatiile contractuale, in temeiul art. 969 Cod civil fata de probele administrate in cauza, instantele de fond au retinut ca reclamanta era proprietara imobilului situat pe str. F. nr. 34A.
Curtea a retinut ca reclamanta a invocat drept motiv de nulitate a contractului eroarea obstacol ce cade asupra identitatii fizice a obiectului contractului, eroare ce loveste contractul de nulitate intrucat in fapt partea nu si-a dat consimtamantul la incheierea acelui contract, conform art. 954 Cod civil (in vigoare la momentul incheierii contractului).
Reclamanta a sustinut insa ca eroarea s-a produs in sensul ca realizarea bransamentului s-a facut la o alta locatie care nu se afla in proprietatea sa, fara a arata locatia pe care a avut-o ea in vedere la momentul incheierii conventiei. Fata de situatia de fapt retinuta, in mod corect si legal s-a apreciat de catre instantele de fond faptul ca in speta nu sunt intrunite conditiile erorii obstacol, intrucat reclamanta nu a probat eroarea in care s-a aflat, mai mult nici nu a aratat imprejurarile a caror reprezentare le-a avut la momentul incheierii contractului, respectiv ce contract a dorit sa incheie, ori imobilul pentru care a dorit sa incheie contractul de bransament/racordare.
O alta conditie de valabilitate a contractului este obiectul acestuia. Potrivit art. 963 si urmatoarele Cod civil vechi, pentru a fi valabil, obiectul contractului trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte: sa existe, sa fie in circuitul civil, sa fie determinat sau determinabil, sa fie posibil, sa fie licit si moral, respectiv cel ce se obliga sa fie titularul dreptului subiectiv civil.
Fata de conditiile de valabilitate ale obiectului contractului enumerate, Curtea a constatat ca reclamanta contesta indeplinirea in cauza numai a uneia dintre acestea , respectiv ca nu detine calitatea de proprietara asupra imobilului obiect material al conventiei, ca nu este titulara dreptului subiectiv de proprietate asupra acestuia. Instantele de fond retinand ca reclamanta este proprietara imobilului in litigiu, in mod corect au aplicat dispozitiile legale, in sensul ca au constatat valabilitatea contractului.
Pe de alta parte, fata de motivele de recurs invocate, instanta de recurs a retinut totusi ca in cauza reclamanta avea obligatia de a dovedi pretentiile sale, conform art. 1169 Cod civil, iar dovada faptului negativ, constand in aceea ca nu este proprietara asupra unui imobil, se face printr-un fapt pozitiv , respectiv prin dovedirea aspectului ca acel imobil, si nu altul, apartine in proprietatea unei terte persoane. Nu constituie o dovada a faptului ca reclamanta nu este proprietara asupra imobilului situat la nr. 34 A, faptul ca aceasta a detinut in proprietate nr. 34 B, ci faptul ca nr. 34A se afla in proprietatea unei terte persoane. De altfel, din inscrisurile depuse la dosar, rezulta ca reclamanta mai detine in proprietate si alte imobile, nu doar cel situat pe str. F. nr. 34 B, ceea ce aste un argument in plus ca proprietatea asupra unui imobil nu exclude proprietatea asupra altor imobile, rationamentul reclamantei fiind gresit. Ori prin probele administrate in cauza, reclamanta nu a dovedit pretentiile sale, respectiv falsa reprezentare asupra obiectului contractului, ca eroare obstacol, si ca proprietatea asupra imobilului in litigiu nu ii apartine, cum corect au retinut instantele de fond.
Pentru aceste considerente, apreciind ca instanta de apel a facut o corecta aplicare a legii in cauza, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea a respins ca neintemeiat recursul declarat in prezenta cauza.
Cheltuielile de judecata nu s-au acordat, intrucat nu au fost solicitate.