.
SENTINTA PENALA Nr. 114/2011
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Buhusi nr. 608/P/01.02.2011, inregistrata sub nr. 169/199/08.02.2011 la Judecatoria Buhusi, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului D.I.C., pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 184 al. 2, 4 C. pen.
S-a retinut in sarcina sa ca la data de 05.06.2009, in jurul orelor 2120 , in timp ce se afla la volanul autoturismului cu nr. de inmatriculare www, pe fondul unei porniri bruste de pe loc, pe strada Siretului din orasul Buhusi, judetul Bacau, a acrosat cu roata din dreapta – fata, pe partea vatamata I. Gh., careia i-a produs leziuni traumatice (fractura glezna stanga) ce au necesitat pentru vindecare un numar de 85-88 zile de ingrijiri medicale.
Inculpatul, legal citat, s-a prezentat in instanta si nu a recunoscut savarsirea faptei.
In aparare a solicitat incuviintarea probei cu martori.
Partea vatamata, legal citata, s-a prezentat in instanta si s-a constituit parte civila impotriva inculpatului cu suma de 40000 lei, din care 15000 lei despagubiri civile si 25000 lei daune morale.
In dovedirea situatiei de fapt si a laturii civile, partea vatamata si-a propus martori si a depus inscrisuri.
Probele solicitate de parti au fost incuviintate si administrate de instanta. In cauza s-au audiat si martorii din lucrari.
In cauza s-au constituit parti civile si Serviciul de Ambulanta Bacau si Spitalul Judetean Bacau, solicitand obligarea inculpatului la plata cheltuielilor efectuate cu transportul si respectiv cu spitalizarea partii vatamate.
Intrucat din declaratiile inculpatului a rezultat ca masina pe care o conducea la data accidentului nu avea asigurare de raspundere civila auto, in cauza a fost introdus, in considerarea Deciziei nr. 3/2010 a ICCJ, Fondul de Protectie a victimelor strazii.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Intre inculpat si partea vatamata exista o stare conflictuala mai veche, motivata de faptul ca numita G. G., concubina inculpatului anterior anului 2009 si in prezent, a fost o perioada in cursul anului 2009, concubina partii vatamate. Incidentul din prezenta cauza a avut loc la data de 5.06.2009, in perioada cand partea vatamata concubina cu sus-numita.
Astfel, la data de 05.06.2009, in jurul orelor 2115 , inculpatul D. I. C., in timp ce conducea autoturismul marca „Mercedes”, cu nr. de inmatriculare www, pe strada Siretului din orasul Buhusi, l-a observat pe trotuar, plimbandu-se, pe numitul I. Gh., care se deplasa impreuna cu numita G. G.. Pe fondul starii conflictuale dintre cei doi, D. I.-C. a oprit autoturismul in dreptul celor doi si a inceput o cearta cu I. Gh.. Dupa conflict, inculpatul D.I.-C. a urcat in autoturism si a plecat brusc de pe loc.
Dupa conflict partea vatamata a fost transportata cu ambulanta la spital.
Ca urmare a conflictului, partea vatamata a suferit o fractura la glezna stanga, ce a necesitat internare, operatie, imobilizare cu aparat gipsat si 85-88 zile ingrijiri medicale pentru vindecare.
Situatia de fapt a fost retinuta asa cum a rezultat din declaratiile partilor, coroborate cu declaratiile martorilor audiati nemijlocit de instanta, cu certificatul si constatarile medico-legale si cu procesul-verbal de cercetare la fata locului si plansele foto aferente.
Astfel, ambele parti au relatat ca au avut un conflict la data de 5.06.2009.
Partea vatamata a relatat ca dupa un scurt schimb de replici, inculpatul a pornit masina de pe loc, urcandu-se cu ea pe trotuar, unde se afla ea si prinzandu-i piciorul stang intre masina si o bordura de langa gard.
Inculpatul a declarat ca in timpul conflictului, partea vatamata a lovit masina cu pumnii si cu picioarele, iar in momentul cand el a plecat cu masina de pe loc, aceasta se afla pe partea dreapta a masinii, intre masina si trotuar, unde era o distanta de aproximativ o jumatate de metru, conditii in care el nu avea cum sa-i prinda piciorul intre masina si bordura.
Singurul martor ocular la conflictul dintre parti se pare ca a fost numita G. G., care atat la urmarirea penala cat si la instanta, a confirmat declaratia inculpatului, aratand ca partea vatamata a lovit cu pumnii si cu picioarele in masina inculpatului, iar atunci cand acesta din urma a plecat de pe loc nu a lovit partea vatamata. Declaratiile acestei martore se contrazic insa in ceea ce priveste pozitia partii vatamate in momentul plecarii de pe loc a inculpatului, la urmarirea penala martora declarand ca partea vatamata se afla intre masina si bordura, iar la instanta – ca partea vatamata era in spatele masinii in acel moment. Acest aspect, impreuna cu imprejurarea ca martora este concubina inculpatului, pun sub semnul indoielii sinceritatea acesteia.
In ce o priveste pe martora L.E., declaratiile acesteia sunt total contradictorii, ea relatand la urmarirea penala ca a perceput de la distanta conflictul partilor si ca a vazut cum inculpatul a lovit partea vatamata cu masina, iar la instanta – ca nu a fost de fata la conflict si ca a dat prima declaratie sub constrangerea psihica a partii vatamate. Presupunand ca declaratia data la urmarirea penala de aceasta martora ar fi reala, tot nu ar putea fi concludenta in cauza, deoarece martora arata ca a vazut conflictul de la o distanta de 150-200 de metri, ceea ce este foarte mult pentru a putea percepe clar cele intamplate.
Martora G. E. a ajuns la locul incidentului dupa terminarea acestuia si a aflat despre cele intamplate de la fiica ei G. G..
Din procesul-verbal de cercetare la fata locului si in special din plansele foto aflate la fila 13 in dosarul parchetului, rezulta ca urma de pneu lasata la locul incidentului de masina partii vatamate se afla la distanta de bordura si este orientata spre dreapta, nu spre trotuar. Iar din topografia locului rezulta imposibilitatea fizica ca dinamica accidentului sa fie aceea descrisa de partea vatamata, care a relatat ca inculpatul s-a urcat cu masina pe trotuar si i-a prins piciorul intre roata si o bordura aflata langa gard. In ce priveste urma de infundare de pe aripa dreapta-fata a masinii inculpatului, aceasta poate fi in egala masura dovada faptului ca masina inculpatului a lovit partea vatamata, dar si a faptului ca aceasta din urma a lovit cu picioarele in masina.
Incontestabil, certificatele si expertizele medico-legale (filele 19, 20 si 70, 71 in acelasi dosar), precum si actele medicale depuse de partea vatamata, rezulta ca partea vatamata a suferit o fractura la piciorul stang, ce a necesitat 85-88 zile ingrijiri medicale si ca cel mai posibil, leziunile au fost produse prin lovire cu un corp dur, victima fiind in pozitie ortostatica si cu membrul inferior fixat pe sol.
Cu toate acestea, celelalte probe administrate in cauza nu se coroboreaza in sensul stabilirii concluziei certe ca leziunile au fost produse de inculpat. Mai mult, expertiza medico-legala a exclus posibilitatea ca leziunile sa fi fost produse prin miscarea brusca de rasucire a corpului, insa nu si pe aceea ca acestea sa se fi produs ca urmare a lovirii cu piciorul intr-un corp dur.
Avand in vedere cele de mai sus, instanta constata ca in cauza nu s-a facut dovada faptului ca inculpatul D.I.-C. este autorul faptei, acesta beneficiind pana la proba contrarie, de prezumtia de nevinovatie.
Pentru aceste motive, instanta in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a si 10 lit. c, urmeaza a achita inculpatul, fapta nefiind savarsita de catre acesta.
In latura civila, pentru aceleasi motive de mai sus, instanta in temeiul art. 14 cu 346 C. pr. pen. si 998 C. civ., va respinge ca nefondate pretentiile civile ale partilor civile.
Se va lua act ca inculpatul a avut aparator ales.
Intrucat inculpatul va fi achitat, partea vatamata va fi obligata, in temeiul art. 192 pct. 1 lit. a C. pr. pen., la plata de cheltuieli judiciare catre stat.