DREPT CIVIL.
Legea nr. 10/2001. Notificare solutionata de Primar prin doua dispozitii total diferite.
Art. 4 alin. 2 si art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 Desi prima dispozitie data in sensul admiterii notificarii, nu a fost contestata, modificata ori anulata, totusi a fost emisa o noua dispozitie, de respingere a aceleasi notificari.
Doar in masura in care exista o hotarare judecatoreasca de anulare ori de modificare a primei dispozitii, se putea emite, cu respectarea dispozitiilor legale in materie, o noua dispozitie.
DECIZIA CIVILA NR. 2125/2013-R din 04.04.2013
(dosar nr. 5534/83/2011)
Prin sentinta civila nr. 3682/D din data de 02.11.2012, pronuntata de Tribunalul S M, in dosar nr. 5534/83/2012, s-a admis actiunea reclamantei B A R, domiciliata in S M, str. I. S, nr.20/2, in contradictoriu cu PRIMARUL COMUNEI O, jud. S M.
S-a dispus anularea Dispozitiei nr.62/28.04.2012 de respingere a notificarii nr.292/24.10.2001 emisa de Primarul comunei O.
S-a constatat ca Dispozitia nr.32/19.02.2010 prin care Primarul comunei O propune acordarea de despagubiri pentru imobilele cuprinse in CF 324 O, nr.top 1706, reprezentand constructie casa cu suprafata de 40 mp. si teren intravilan de 2032 mp. a devenit definitiva si irevocabila.
A fost obligat paratul sa achite reclamantei 1240 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele considerente:
Prin Dispozitia nr.32/19.02.2010 Primarul comunei O a solutionat notificarea reclamantei inregistrata sub nr.292/24.10.2001, propunand acordarea de despagubiri pentru imobilul inscris in CF 324 O, nr. top 1706, reprezentand constructie casa cu suprafata de 40 mp. si 2032 mp. teren
Retinem ca la dosarul cauzei nu s-a facut dovada formularii vreunei actiuni avand ca obiect anularea dispozitiei de mai sus de catre nicio persoana interesata sau de catre Institutia prefectului jud. S M, confirmandu-se astfel avizul de legalitate asupra dispozitiei.
Ulterior, prin Dispozitia nr.62/28.04.2012, Primarul comunei O respinge notificarea nr.292/24.10.2001 a reclamantei, apreciind ca nu s-a facut dovada calitatii ei de persoana indreptatita la masuri reparatorii in baza Lg.10/2001 si nici dovada preluarii abuzive a imobilului.
Fata de aceasta stare de fapt, instanta a apreciat ca cea de a doua dispozitie emisa de parat la o distanta de peste 2 ani de zile, cuprinzand o solutie diametral opusa celei dintai, in conditiile in care prima a devenit definitiva si irevocabila prin neexercitarea vreunei actiuni in anulare de catre nicio persoana interesata si nici de catre autoritatile administrative abilitate in materie, se prezinta a fi nula, in speta fiind incidente disp. art. 26 alin. 3 din Lg. nr.10/2001.
Prin prisma acestor considerente, instanta a admis actiunea reclamantei astfel cum a fost formulata, obligand, totodata, paratul, in baza art.274 Cod proc. civ., la plata cheltuielilor de judecata ocazionate reclamantei, astfel cum acestea au fost dobandite prin imputernicirea avocatiala nr.80/5.06.2012 si chitanta nr.85/5.06.2012.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs paratul Primarul comunei O, solicitand admiterea acestuia, in principal, modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii, in subsidiar, casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecata.
Prin motivele de recurs s-a invocat ca, desi nu contesta faptul ca acelasi organ administrativ nu poate infirma propria solutie pe cale administrativa, nu exista la dosar o dovada in sensul ca dispozitia nr. 30/19.02.2010 s-a emis pentru notificarea din 24.10.2010 cu nr. 292, deci, nu exista dovada ca cele doua dispozitii au fost emise pentru aceiasi notificare.
Notificarea invocata de reclamanta are ca obiect mai multe bunuri, nu se poate afirma ca prin a doua decizie s-a infirmat in totalitate prima decizie emisa. Dupa clarificarea dosarului pentru despagubiri, s-a realizat controlul legalitatii primei dispozitii si s-a constatat nedepunerea actelor justificative.
Reclamanta a depus notificarea pentru restituirea in natura a imobilului ce se retine ca a facut obiectul proprietatii antecesorilor sai, iar, ulterior, prin actiune s-a criticat dispozitia in sensul ca, desi terenul nu era liber, se impunea a se face dosar de despagubiri. La o verificare mai laborioasa, s-a observat necesitatea unor dovezi suplimentare pe care reclamanta se impunea a le depune la instanta, nu sa pretinda doar ca dispozitiile sunt contradictorii, fara a incerca a dovedi calitatea prevazuta de legea speciala.
Nu putea Primarul in conditiile in care terenul este acoperit si folosit de proprietarii cladirilor, sa dispuna admiterea notificarii si acordarea de despagubiri cata vreme notificarea de restituire nu era fondata, fiind invalidata tacit prima dispozitie ce a devenit caduca.
Dispozitia este clara, concisa, motivata, conforma legii, nu se refera decat la solicitarile petentei, la nerespectarea dispozitiilor legale ce puteau fi suplinite in fata instantei, iar Primarul nu avea posibilitatea de a acorda despagubiri din moment ce nu s-au solicitat prin cererea de executare a primei dispozitii, aspecte eludate de instanta de fond ce are o motivare superficiala, lipsita de convingere.
In drept s-a invocat Legea nr. 10/2001.
Prin intampinarea depusa la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului, invocand ca nu exista confuzie, ambele dispozitii solutionand notificarea nr. 292/24.10.2007 prin care a solicitat restituirea in natura sau despagubiri.
Dispozitia nr. 32/19.02.2010 nu a fost contestata si surprinzator la 21.05.2012 i s-a comunicat dispozitia nr. 62 contrara acesteia. A asteptat 9 ani pentru a primi dispozitia, fiind incalcat si termenul rezonabil.
Examinand sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu, instanta de recurs a constatat urmatoarele:
Prin dispozitia nr. 32/19.02.2010 - filele 5 - 6 dosar fond - emisa de Primarul comunei O, s-a solutionat notificarea nr. 292/24.10.2001 prin care B A R a solicitat acordarea de despagubiri pentru imobilul inscris in CF nr. 324 O, nr. top. 1706, in natura casa cu nr. top. 245 si curte in suprafata de 2032, in sensul ca s-a propus acordarea de despagubiri potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Se retine din cuprinsul acesteia faptul ca notificatoarea are calitatea de persoana indreptatita conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, raportat la extrasul de carte funciara, certificatul de calitate de mostenitor nr. 101/2000 si certificatul de legatar nr. 8/2000, testament olograf autentificat sub nr. 5755/07.01.1988 si nr. 14448/19.10.2009, acte de stare civila, certificat de nastere, casatorie, deces. Imobilul a fost proprietatea numitilor B I, B F si B G, antecesorii notificatoarei la momentul deposedarii - foaia B nr. 2, 3, 4 din CF nr. 324 O, preluat abuziv prin expropriere in baza Legii nr. 187/1946. Casa a fost demolata dupa preluare, in anul 1970, nefiind libere spre a fi restituite celelalte imobile solicitate - grajd pentru cai, saivan pentru 1000 de oi, fantana - nu erau inscrise in CF si nu pot face obiectul despagubirilor.
Ulterior, desi aceasta dispozitie nu a fost contestata, modificata ori anulata, desfiintata, s-a emis o noua dispozitie nr. 62/28.04.2012 - fila 7 dosar fond - prin care s-a respins notificarea nr. 292/24.10.2001, retinandu-se ca dosarul aferent notificarii nu cuprinde actul de preluare al imobilului, ca in cartea funciara au ramas proprietari B F si G - succesori ai lui B A.
Asadar, din cele expuse, reiese fara dubii faptul ca notificarea nr. 292/24.10.2001 formulata in baza Legii nr. 10/2001, prin executorul judecatoresc, de catre intimata reclamanta, s-a solutionat prin doua dispozitii emise de Primarul comunei O, total diferite, prima in sensul admiterii notificarii si propunand acordarea de despagubiri, iar cea de a doua in sensul respingerii aceleasi notificari, apararile recurentului in sensul inexistentei unor dovezi din care sa reiasa ca dispozitiile s-au dat pentru aceeasi notificare, fiind neintemeiate.
De altfel, in prima dispozitie s-a facut vorbire si despre alte bunuri notificate - grajd, saivan, fantana - raportat la care nu s-a propus acordarea unor despagubiri, apararile in sensul ca nu s-ar putea vorbi de faptul ca prin cea de-a doua dispozitie nu s-ar fi infirmat in totalitate prima dispozitie, fiind neintemeiate.
Cat priveste obiectul notificarii, recurentul avea posibilitatea de-a depune la dosar atat copia acesteia cat si a actelor anexa, iar cata vreme prima dispozitie nu a fost modificata, anulata, cu aplicarea corecta a dispozitiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, a fost anulata de instanta de fond cea de-a doua dispozitie. Doar in masura in care exista o hotarare judecatoreasca de anulare a primei dispozitii, de modificare a acesteia, se putea emite, cu respectarea dispozitiilor legale in materie, o noua dispozitie, ceea ce in speta, conform celor de mai sus, nu a fost cazul.
Fata de considerentele expuse, nefiind incidente dispozitiile art. 304 Cod procedura civila, instanta de recurs, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul si a mentinut in intregime sentinta recurata, ca fiind legala si temeinica.