Sentinta civila nr. 135 din 17.01.2012 – Materie civila - Interpretarea clauzelor contractuale si calificarea contractelor
Prin cererea nr. Z inregistrata la Judecatoria Iasi, reclamanta M.D.N. a chemat in judecata parata C.M. pentru a fi obligata sa-i predea bunurile imobile promise prin contractul de imprumut incheiat la 14.12.2006.
In motivarea actiunii reclamanta arata ca i-a imprumutat paratei suma de 10.000 lei pentru amenajarea mormantului fiului sau si organizarea pomenirilor de rigoare, parata obligandu-se in schimb sa ii predea intreaga parte ce i se cuvine din averea tatalui sau S.V., obligatie ce trebuia indeplinita in cel mult trei luni de la ramanerea definitiva a partajului tatalui sau. In urma partajului, parata a primit mai multe bunuri imobile terenuri si constructii insa nu si-a indeplinit obligatia asumata prin contract.
Prin sentinta civila nr. X Judecatoria Z a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Bicaz in urma calificarii actiunii ca fiind revendicare, imprejurare in care, potrivit art. 13 C. pr. civ., competenta este data instantei in a carei circumscriptie se afla bunul imobil.
Cauza a fost inregistrata la Judecatoria Bicaz stabilindu-se termen de judecata, cand in conditiile procedurii complete instanta din oficiu a invocat necompetenta teritoriala pentru urmatoarele considerente:
Partile au incheiat o conventie pe care au intitulat-o ca fiind imprumut in baza careia reclamanta s-a obligat sa dea paratei suma de 10.000 lei fara obligatia corelativa a paratei de a restitui suma inapoi, obligatie care era de esenta contractului de imprumut, ci, parata s-a angajat ca in schimbul acestei sume sa ”predea” reclamantei partea sa din mostenire ce i se cuvine in urma partajarii averii dupa autorul sau. Pentru a stabili cu exactitate vointa partilor si pentru a califica contractul, se impune ca judecatorul sa faca aceste evaluari prin prisma dispozitiilor art. 977-985 din vechiul cod civil in vigoare la momentul incheierii conventiei. Astfel, conform art. 977, interpretarea contractului se face dupa intentia comuna a partilor si nu dupa sensul literar al termenilor. Din acest punct de vedere, din cuprinsul conventiei transpare cu evidenta o promisiune sinalagmatica de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile viitoare pe care parata le va dobandi pe cale succesorala pentru pretul de 10.000 lei platit de parata. Nu poate fi calificata intentia reclamantei ca o actiune in revendicare in conditiile in care aceasta nu detine un titlu cu privire la bunurile imobile si in conditiile in care titlul este supus formei solemne ca o conditie de validitate. Din acest motiv judecatorul considera ca promisiunea sinalagmatica de vanzare cumparare a dat nastere in patrimoniul reclamantei a unui drept personal de creanta in virtutea caruia poate cere obligarea paratei de a-si respecta obligatia asumata prin conventie si anume aceea de a incheia in forma solemna actul de vanzare-cumparare cu privire la bunurile dobandite prin mostenire.
Pentru toate aceste considerente, se apreciaza ca, fiind in prezenta unei actiuni personale, existand si conventia partilor prin care s-a stabilit competenta de solutionare in favoarea Judecatoriei Iasi precum si in lipsa invocarii la prima zi de infatisare a vreunei exceptii de necompetenta relativa din partea paratei, competenta de solutionare a cauzei revine Judecatoriei Iasi astfel cum in mod corect a investit reclamanta prin actiune.
Prin urmare, rezulta ca prezenta instanta nu este competenta sa solutioneze cauza, motiv pentru care, in temeiul art. 158 alin. 3 Cod de procedura civila, va admite exceptia necompetentei teritoriale invocate din oficiu si, pe cale de consecinta, va declina competenta in favoarea Judecatoriei Iasi.
Dat fiind existenta a doua sentinte prin care ambele instante se declara deopotriva necompetente, in baza art. 20 C. pr. civ., constatandu-se invit conflictul negativ de competenta, cauza va fi inaintata Inaltei Curti de Casatie si Justitie, conform art. 22 C. pr.civ.