Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr. …./180/2014, la data de 04.08.2014, pe rolul Judecatoriei Bacau, reclamanta S.C. E.P. S.R.L., in contradictoriu cu intimata DGRFPI-AJFPB a solicitat suspendarea efectelor masurilor asiguratorii impuse prin dispozitia nr. …...
In motivare, reclamanta a aratat in esenta ca, in prezent activitatea societatii e complet blocata, urmare a infiintarii popririi asupra tuturor conturilor bancare, fiind in imposibilitatea de a respecta obligatiile contractuale deja asumate.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 996 si urm. C. proc. civ.
In sustinerea actiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. ……, dovada comunicarii ( f. 4-7).
La solicitarea instantei, la data de 20.08.2014, reclamanta a mai depus la dosar precizari aratand ca decizia de instituire a masurilor asiguratorii nu cuprinde o creanta certa, lichida si exigibila.
Reclamanta a invederat instantei ca sunt indeplinite conditiile pentru solutionarea cererii pe calea ordonantei presedintiale.
Totodata, reclamanta a mai atasat, in copie, inscrisuri (f. 15-46)
Legal, citata, intimata, prin intampinare, a solicitat respingerea actiunii, ca inadmisibila, in raport de dispozitiile art. 172 Cod proc. fiscala.
Desi cererea a fost formulata in procedura ordonantei presedintiale, urmare a solicitarii instantei de precizare a temeiului de drept concret al cererii de chemare in judecata, contestatoarea a indicat in scris, la data de 29.09.2014, ca intelege sa se judece pe drept comun si nu pe procedura speciala a ordonantei presedintiale iar temeiul de drept al cererii de suspendare este art. 718 alin. (4) Cod proc. civ. si art. 148 alin. (2) pct. a din O.G. nr. 92/2003. ( f. 55). Totodata, contestatoarea a inteles sa formuleze si contestatie impotriva deciziei nr. …. in baza art. 129 alin. (11) raportat la art. 172 din O.G. nr. 92/2003.
Totodata, contestatoarea a aratat ca decizia de instituire a masurilor asiguratorii s-a luat ca urmare a inlaturarii din contabilitatea societatii a mai multor facturi fiscale pe motiv ca furnizorii nu ar fi fost societati active si nu au putut face dovada provenientei materiilor si materialelor vandute. Aceasta a mai aratat ca nu s-a analizat faptul ca toate materialele pe care le-a achizitionat le-a inglobat in lucrarile executate si predate beneficiarilor. De asemenea, contestatoarea a aratat ca dupa emiterea deciziei s-a emis si aceasta a contestat raportul de inspectie fiscala.
Contestatoarea a mai invederat instantei faptul ca luarea masurilor asiguratorii nu este justificata si este de natura a-i periclita in mod ireversibil activitatea.
S-a mai aratat ca intimata nu a dovedit ca ar exista pericolul ca aceasta sa se sustraga, sa isi ascunda sau sa isi risipeasca patrimoniul periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea, in conditiile in care societatea are 50 de salariati si este la zi cu toate darile la bugetul statului. In plus, aceasta a aratat ca are in patrimoniul o serie de bunuri mobile si imobile, astfel incat aceasta nu ar putea sa isi risipeasca patrimoniul.
Legal citata, intimata nu a mai depus intampinare in cauza.
Cererea de suspendare a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 50 lei potrivit art. 10 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Contestatorii au depus cautiune in cuantum de 18.748 lei pentru solutionarea cererii, conform recipisei nr. 894041/1 din 31.10.2014.
La termenul de judecata din data de 24.11.2014, contestatoarea a depus la dosar dovada bunurilor ce exista in patrimoniu( f. 69-143) iar intimata depus actele ce au stat la baza emiterii deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. …… ( f. 144-160).
Prin Incheierea din data de 18.12.2014 instanta a admis cererea de suspendare formulata de contestatoare.
In cauza instanta a incuviintat proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. …… ( s-a dispus poprirea asiguratorie asupra sumelor urmaribile datorate cu orice titlu debitorului de catre terte persoane, asupra conturilor de disponibilitati si de depozite, precum si bancile la care sunt deschise si asupra bunurilor perisabile sau supuse degradarii.
In motivarea dispunerii masurilor asiguratorii s-a avut in vedere : lipsa lichiditatilor pentru achitarea sumelor estimate prin procesul-verbal nr. …. din data de 16.07.2014.
In drept, in conformitate cu prevederile art. 129 alin. (1) – (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007:
(1) Masurile asiguratorii prevazute in prezentul capitol se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
(3) Aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.
(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. In decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.
(6) Masurile asiguratorii dispuse potrivit alin. (2), precum si cele dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competente se duc la indeplinire in conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator.
(7) Bunurile perisabile si/sau degradabile sechestrate asiguratoriu pot fi valorificate:
a) de catre debitor cu acordul organului de executare, sumele obtinute consemnandu-se la dispozitia organului de executare;
b) prin vanzare in regim de urgenta in conditiile art. 159 alin. (4).
(8) In cazul infiintarii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal intocmit de organul de executare se comunica pentru inscriere Biroului de carte funciara.
(9) Inscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior inscrierii prevazute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absoluta.
(10) Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.
(11) Impotriva actelor prin care se dispun si se duc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie in conformitate cu prevederile art. 172.
Articolul 172, referitor la contestatia la executare silita in materie fiscala, arata ca:
(1) Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii.
(2) Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala prevazute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila*) nu sunt aplicabile.
(3) Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.
(4) Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta.
Totodata, potrivit art. 2.1 din Ordinul nr.2065/2010 emis de ANAF privind Procedura de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, punctul 5.1.1., in situatia in care organul de control, in timpul actiunii de control, efectuata dupa procedurile prealabile de documentare pentru control si in urma analizei dosarului fiscal, situatiilor financiare, declaratiilor fiscale sau a altor documente si a informatiilor pe care le detine, constata ca exista suficiente informatii ca debitorul nu si-a declarat materia impozabila si totodata apreciaza ca exista pericolul iminent sa se sustraga de la plata obligatiilor la bugetul general consolidat sau sa prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitand sau ingreunand in mod deosebit colectarea, va dispune luarea masurilor asiguratorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii impreuna cu organul de control."
Din cuprinsul textelor de lege anterior enuntate rezulta, deci, ca pentru a se justifica instituirea acestei masuri, organul de control, respectiv intimata recurenta, trebuie sa aprecieze ca exista pericolul ca debitorul sa sustraga de la urmarire sau sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul.
Aprecierea acestui pericol nu este insa subiectiva, ci trebuie justificata prin raportare la continutul declaratiilor fiscale si a situatiei financiare a debitorului, de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentantilor legali si al asociatilor/actionarilor majoritari (mod de declarare si plata, situatii de atragere a raspunderii solidare, situatii de insolventa sau de insolvabilitate), astfel cum rezulta din prevederile punctului 5.1.1 si 5.6 litera f) din Ordinul nr. 2605/2010 emis de A.N.A.F. Raportand prevederile legale anterior enuntate la speta dedusa judecatii, instanta retine faptul ca in urma controlului inopinat efectuat de catre intimata s-a constatat ca reclamanta datora taxa pe valoare adaugata si impozit pe profit ca urmare a faptului ca s-au considerat cheltuieli nedeductibile tranzactiile efectuate cu contribuabili declarati inactivi prin Ordin ANAF si alte cheltuieli care nu se incadrau in notiunea de cheltuieli deductibile in perioada 2009-2013.
Astfel cum reiese din referatul justificativ al masurilor asiguratorii ( fila 157), a fost estimata o datorie fiscala in cuantum de 5.247.970 lei.
Instanta retine ca masurile asiguratorii prevazute de Codul de procedura fiscala constau in indisponibilizarea unor bunuri sub forma popririi sau a sechestrului impus asupra bunurilor debitorului. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii”.
Aceasta viziune a legiuitorului a fost determinata de imperativul eficientizarii procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le inregistreaza la bugetul de stat. In aceste conditii, pentru a se recupera creantele fiscale pe care acesta le are la bugetul de stat, legiuitorul a prevazut ca masurile asiguratorii sa ramana valabile pe toata durata executarii silite, ca o garantie pentru recuperarea creantei fiscale datorate.
Totusi, aceste masuri sunt mentinute in continuare, constituindu-se in garantia executarii intru totul de catre debitor a obligatiilor sale fiscale. In caz contrar, ar exista pericolul nerecuperarii creantelor la bugetul de stat si ar demonstra o lipsa de diligenta atat a legiuitorului, cat si a organelor de executare. Or, finalitatea oricarei proceduri de executare silita este recuperarea debitelor datorate, indiferent de creditorul obligatiei.
Pe de alta parte, Potrivit art. 129 alin. 5 din Codul de procedura fiscala, „ Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata (...)”
Aceste dispozitii legale sunt in deplin acord cu prevederile art. 31 alin. (1) si (2) din Constitutia Romaniei, potrivit carora dreptul la informatie trebuie respectat in raporturile juridice care se stabilesc intre autoritatile publice si cei carora li se adreseaza actele emise de acestea, in sensul motivarii oricarui act administrativ, fie el normativ sau individual. Astfel, motivarea actelor administrative reprezinta o conditie de valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligatia de a indica in mod neechivoc elementele de fapt si de drept care au stat la baza solutiei adoptate, atat pentru a putea fi cunoscute de destinatar si in functie de care sa isi poata formula eventualele aparari, dar si pentru ca instanta de judecata sa poata exercita un control efectiv al legalitatii actului. Doar obligatia motivarii tuturor actelor administrative poate functiona ca o garantie a respectarii legii si a ocrotirii drepturilor cetatenesti. Cerinta motivarii corespunzatoare a actelor administrative, cu indicarea motivelor de fapt si de drept pentru care au fost adoptate, se regaseste si in Recomandarea (2007)7 a Comitetului de Ministri (art. 17 pct. 2), respectiv in Rezolutia (77)31 a Comitetului de Ministri (principiul IV), fiind preluata si mentionata in mod expres in Codul European al Bunei Conduite Administrative: „Fiecare decizie adoptata de Institutie, care poate afecta in mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, va mentiona temeiurile pe care se bazeaza, indicand in mod clar faptele relevante si baza legala a deciziei.
In speta, organul fiscal a apreciat ca exista pericolul ca reclamanta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea ca urmare a lipsei lichiditatilor pentru achitarea sumelor estimate.
Instanta apreciaza ca desi intimata nu a procedat la o motivare in extenso asupra necesitatii de a lua masura asiguratorie, prin aratarea ca societatea nu dispune de lichiditati pentru a acoperi creanta fiscala, aceasta si-a motivat decizia. In aceste conditii, instanta are in vedere ca datoria fiscala inregistrata de catre societate in cuantum de 5.247.970 lei este foarte mare raportat la profitul inregistrat de contestatoare in cursul anului 2013 – 21.776 lei ( potrivit relatiilor depuse de la Oficiul Registrului Comertului – fila 16), fiind practic imposibila recuperarea creantei fiscale intr-un alt mod. Astfel din inscrisurile depuse la dosar de contestatoare, nu rezulta ca in momentul luarii masurii asiguratorii a popririi exista in conturile sale lichiditati, sau ca in prezent exista lichiditati la nivelul creantei fiscale a bugetului consolidat al statului ,in suma de 5.247.970 lei.
Referitor la sustinerea potrivit careia nu exista pericolul de sustragere de la urmarire, instanta retine ca reclamanta contestatoare nu poate proba un astfel de fapt negativ, iar pentru protectia eventualului sau drept, creditorul este indreptatit sa ia masuri de conservare a patrimoniului debitorului sau, in speta prin luarea unor masuri asiguratorii. Mai mult decat atat, instanta apreciaza ca este suficient sa se retina un pericol potential dar nu imediat in acest sens. Ori intimata nu poate fi pusa in situatia inechitabila de a monitoriza contestatoarea pana la momentul la care aceasta incepe sa isi instraineze patrimoniul pentru a aprecia pericolul devenit intre timp imediat. In plus, fata de valoarea mare a datoriei fiscale, instanta retine ca este firesc ca intimata sa ia toate masurile necesare pentru satisfacerea creantei.
Instanta retine ca intr-adevar Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. ….. a fost luata inainte de emiterea deciziei de impunere, in baza unor estimari ale organului fiscale, insa ulterior s-au emis decizia de impunere fiscala, titlul executoriu si somatia de plata (f. 146-160), ceea ce nu face altceva decat sa probeze temeinicia solicitarii intimatei de instituire a masurilor asiguratorii.
Instanta are in vedere faptul ca aceste masuri de asigurare a recuperarii creantei nu trebuie confundate cu masurile de executare silita efectiva, prin instituirea popririi asiguratorii intimata doar a limitat dreptul de dispozitie juridica a contestatoarei asupra sumelor de bani.
Intr-adevar, astfel cum a aratat contestatoarea aceasta avea in proprietate mai multe bunuri mobile si imobile asupra carora s-au fi putut institui sechestrul insa, chiar si asa, raportand valoarea acestor bunuri-aproximativ 2.103.734 lei, acestea nu ar putea acoperi nici macar jumatate din creanta fiscala inregistrata.
In plus, instanta are in vedere si dispozitiile art. 142 din O.G. nr. 92/2003 care prevad ca Executarea silita se poate intinde asupra veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai in masura necesara pentru realizarea creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare. Executarea silita a bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, se efectueaza, de regula, in limita a 150% din valoarea creantelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Or, chiar daca poprirea asiguratorie nu constituie o masura de executare silita, organului fiscal ii revine obligatia de efectua toate demersurile necesare pentru a asigura recuperarea creantei inregistrate de contribuabil.
In ceea ce priveste sustinerea contestatoarei, in sensul ca desi datoria inregistrata are la baza facturi fiscale emise de catre societati declarate inactive prin Ordinul presedintelui ANAF nr. 1167/29.05.200, aceasta nu putea cunoaste aceste imprejurari, instanta apreciaza ca contestatoarei, in calitate de profesionist ii revenea obligatia de a verifica toate societatile comerciale cu care colaboreaza, fiind inadmisibil sa dobandesti bunuri in anul 2013 de la societati declarate inactive inca din anul 2009.
Astfel, instanta retine ca masura asiguratorie astfel dispusa, s-a luat cu respectarea legii, fiind totodata si temeinica. Masura a fost astfel necesara in scopul garantarii executarii creantei bugetului consolidat al statului, in conditiile in care aceasta era singura masura posibila in acest sens intrucat contestatoarea nu detinea la acel moment bunuri mobile sau imobile urmaribile. Din punct de vedere formal, fata de dispozitiile art. 129 din O.G. nr.92/2003, decizia a fost emisa de organul fiscal competent, fiind motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent, cu respectarea dispozitiilor legale .
Avand in vedere aceste considerente instanta va respinge contestatia la executare formulata de contestatoarea S.C. E.P. S.R.L., in contradictoriu cu intimata DGRFPI-AJFPB, ca neintemeiata.