Procedura penala
Decizia penala nr. 567/R/ din 12 iunie 2012
Dosar nr. 990/271/2005
Curtea de Apel Oradea
Sectia penala si pentru cauze cu minori
Nu se poate proceda la judecarea apelurilor declarate intr-o cauza in care inculpata a fost extradata din Italia pentru a fi judecata pentru alte fapte decat cele ce fac obiectul apelului, aceasta prevalandu-se de regula specialitatii, in aceste conditii instanta de apel era obligata sa astepte decizia autoritatilor italiene in acest sens sau interventia oricarui alt caz prevazut de lege pentru a putea trece la judecarea persoanei extradate. Prin sentinta penala nr. 2422 din 26 noiembrie 2004, Judecatoria Oradea, in baza art. 215 al. 1 si 4 Cod penal, a condamnat pe inculpata C.C.D. la 2 pedepse de cate 3 ani inchisoare.
In baza art. 215 al. 2,3 si 4 Cod penal, a condamnat pe inculpata C.C.D., la 2 pedepse de cate 3 ani inchisoare.
In baza art. 33 lit. "a" - 34 lit. "b", Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare la care a adaugat un spor de 2 luni inchisoare, inculpata urmand sa execute o pedeapsa rezultanta de 3 ani 2 luni inchisoare cu aplic, art. 71 si 64 Cod penal.
In baza art. 14 Cod procedura penala raportat la art. 998 Cod civil, a obligat pe inculpata C.C.D. in solidar cu partea responsabila civilmente SC L.C. SRL O. la plata sumei de 900.000.000 lei in favoarea partii civile SC P. SRL M.B. si in solidar cu partea responsabila civilmente SC G.I.E. SRL O. la plata sumei de 419.520.000 lei despagubiri in favoarea partii civile SC P. SRL Chisineu-Cris, judetul Arad.
In baza art. 14 Cod procedura penala raportat la art. 998 Cod civil, a obligat pe inculpata C.C.D. la plata, sumei de 591.212.000 despagubiri in favoarea SC C.I. SRL S. si la plata sumei de 450.016.119 lei in favoarea partii civile SC M.I. SRL O.
In baza art. 191 Cod procedura penala a obligat inculpata la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea, inregistrat la instanta la 5.09.2003, a fost trimisa in judecata inculpata C.C.D., pentru savarsirea unui numar de 2 infractiuni de inselaciune, prev, si ped. de art. 215 al. l si 4 Cod penal si 2 infractiuni de inselaciune, prev. si ped. de art. 215 al. 2,3,4 Cod penal.
In fapt s-a retinut ca in cursul lunii septembrie 2002 in baza unor rezolutii infractionale distincte, inculpata in calitate de administrator al unei societati comerciale a emis file CEC pentru care nu a existat provizia necesara prejudiciind astfel un numar de 4 societati comerciale, cu suma totala de 2.289.188.119 lei.
Fiind legal citata inculpata nu s-a prezentat in instanta pentru a fi audiata.
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta a retinut urmatoarele :
1. Avand calitatea de administrator la SC L.C. SRL O. la data de 30.09.2002, inculpata s-a prezentat la sediul societatii SC P. SRL Mihai Bravu, cu scopul de a achizitiona produse petroliere. Avand in vedere ca anterior cele 2 societati au mai avut relatii comerciale care s-au derulat fara nici un incident pe parcursul anului 2002, reprezentantii SC P. SRL au livrat in baza facturii fiscale seria UMAAAAA nr. 0774376 catre SC L.C. SRL cantitatea de 34.790 1 benzina si 34.790 1 combustibil tip M, pentru plata contravalorii produselor achizitionate, inculpata a emis in favoarea SC P. SRL fila CEC seria BF, nr. 300 - 00773306 in care au fost consemnate toate elementele esentiale prevazute de lege cu exceptia datei emiterii. din declaratiile reprezentantilor SC P. SRL nu a fost inscrisa data emiterii pe fila CEC deoarece inculpata a sustinut ca va avea disponibil in cont doar la data de 4.10.2002. in urma acestei intelegeri la data de 4.10.2002, fila CEC a fost introdusa in circuitul bancar pentru plata dar banca a refuzat plata pe considerentul lipsa totala de disponibil in cont, tragatorul aflat in interdictie bancara.
Din adresa BNR - Directia Regulamente si autorizare, a rezultat ca SC L.C. SRL O., se afla in interdictie bancara de a emite CEC-uri in perioada 13.08.2002 -7.10.2003, aceasta fiind inregistrata in baza de date a centralei incidentelor de plati cu 18 incidente de plata.
Imediat dupa ce au fost achizitionate produsele petroliere acestea au fost valorificate de catre inculpata prin intermediul statiei Peco din statiunea Baile Felix. in urma emiterii filei CEC, fara acoperire, partea vatamata SC P. SRL a fost prejudiciata cu suma de 900.000.000 lei reprezentand contravaloarea produselor petroliere livrate catre societatea inculpatei, suma cu care partea vatamata se constituie parte civila.
Din expertiza grafologica efectuata, rezulta ca semnatura de pe fila CEC, emisa de catre inculpata in numele SC L.C., semnatura de la rubrica tragator a fost executata de catre inculpata.
2. La data de 25.09.2002, inculpata s-a prezentat in calitate de administrator al SC G.I.E. SRL, la SC P. SRL C.C., cu intentia de a achizitiona produse petroliere. S-a retinut ca in perioada anilor 2000 - 2001, inculpata a avut relatii comerciale cu aceasta societate de la care a achizitionat de mai multe ori produse petroliere (motorina si combustibil M), iar plata acestora a fost facuta la termenele scadente stabilite de parti.
La data de 25.09.2002, in calitate de administrator al SC G.I.EX.., inculpata a achizitionat de la SC P. SRL C.C., cantitatea de 30.400 1. combustibil usor tip I - in valoare de 419.520.000 lei conform facturii seria UMAAAAA nr. 1102162 / 25.09.2002. Pentru plata contravalorii marfii inculpata a emis catre SC P. SRL, fila CEC seria BH 326 0017389, pentru suma de 419.520.000 lei pe care a semnat-o personal la rubrica tragatorului, lucru confirmat de raportul de expertiza grafologica efectuat in cauza.
La data de 3.10.2002, SC P. SRL a depus la banca fila CEC pentru incasarea sumei de bani dar banca a refuzat plata pe motivul lipsa totala disponibil in cont. din extrasele de cont depuse la dosar, rezulta ca in perioada emiterii filei CEC - 29.09.2002, SC G.I.E. SRL avea lipsa totala disponibil in cont iar ca urmare a 16 incidente de plata in perioada 8.10.2002 - 30.10.2003 a intrat in interdictie bancara de a emite CEC-uri.
Produsul petrolier achizitionat de catre inculpata in conditiile de mai sus a fost ulterior valorificat prin statia Peco din statiunea Baile Felix.
Prejudiciul cauzat partii vatamate SC P. SRL este in suma de 419.520.000 lei, suma cu care partea vatamata se constituie parte civila impotriva inculpatei.
3. In cursul anului 2002, inculpata a cunoscut-o pe numita L.V.L., administrator la SC L. SRL, careia i-a propus sa se asocieze in cadrul acestei societati. in baza acestor relatii apropiate inculpata a intrat in posesia mai multor file CEC, eliberate pentru Sc L. SRL, aceste instrumente de plata fiind semnate de catre administratorul acestei societati, numita L.V.L.
La data de 6.09.2002, fara a avea acordul numitei L.V. , inculpata s-a prezentat la SC C.I. SRL S., in calitate de reprezentant al Sc L. SRL O., cu scopul de a achizitiona produse petroliere. Astfel in baza facturii fiscale seria UMAAAAA nr. 1240004, a achizitionat la aceasta societate in numele SC L. SRL cantitatea de 38.780 L motorina in valoare totala de 519.652.000 lei pentru plata marfii inculpata a inmanat administratorului SC C.I. SRL fila CEC seria A 313 00527298 in care a fost inscrisa suma reprezentand contravaloarea marfii. La data de 10.09.2002, SC C.I. SRL a introdus fila CEC in banca pentru efectuarea platii dar a fost refuzata la plata pe motivul lipsa totala disponibil in cont, societate aflata in interdictie bancara de a emite CEC-uri in perioada 5.09.2002 - 14.01.2004. Pentru a-si recupera suma de bani reprezentand contravaloarea marfii, administratorul SC C.I. SRL a contactat-o pe administratoarea SC L. SRL L.V. pe care a rugat-o sa-i achite datoria pentru factura emisa in cauza la cererea inculpatei. Fiind in imposibilitate de plata numita L.V. a formulat o plangere penala impotriva inculpatei la Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea pentru savarsirea infractiunii de furt prev. de art. 210 Cod penal.
Produsul petrolier achizitionat a fost valorificat de catre inculpata iar prejudiciul cauzat partii vatamate nu a fost recuperat, partea vatamata se constituie parte civila impotriva inculpatei cu suma de 597.212.000 lei.
4. Folosind acelasi mod de operare, atribuindu-si calitatea de administrator la SC L. SRL, inculpata s-a prezentat la data de 9.09.2002, la SC M.I. SRL O., cu scopul de a achizitiona produse petroliere. La solicitarea inculpatei, SC M.I. SRL a livrat in baza facturii seria BH ACB nr. 4565518 cantitatea de 30.000 1. motorina in valoare de 450,016.119 lei catre SC L. SRL. inculpata s-a angajat ca in decurs de 10 zile va efectua plata si a inmanat administratorului SC M. SRL fila CEC seria BA 313 00528848, completata cu suma de 450.016.119 lei, apartinand SC L. SRL si semnata de numita L.V., pe care a inmanat-o administratorului SC M. SRL, numitului D.I.
Instanta a retinut ca in acel moment inculpata avea cunostinta de faptul ca societatea L. nu avea disponibil in cont iar incepand cu data de 5.09.2002, se afla in interdictie bancara de a emite CEC-uri, cu toate acestea a predat fila CEC in conditiile aratate mai sus administratorului SC M.I. SRL.
La data de 8.10.2002, SC M.I. SRL a introdus fila CEC in banca dar banca a refuzat plata pe motivul lipsa totala de disponibil in cont, client aflat in interdictie bancara de a emite CEC-uri.
Intreaga cantitate de marfa achizitionata in aceste conditii a fost valorificata de catre inculpata dar fara a incerca in nici un mod sa achite contravaloarea acestora.
In aceste conditii reaua credinta si intentia de a induce in eroare pe reprezentantii societatilor furnizoare a fost evidenta. inculpata s-a prezentat in calitate de administrator al Sc L. SRL, calitate pe care nu o avea, a facut uz de documentele societatii, fara drept si avand cunostinta ca societatea nu are disponibil in cont si mai mult ca se gaseste in interdictie bancara de a emite CEC-uri, a inmanat fila CEC cu scopul de a se achita contravaloarea marfii. Prejudiciul cauzat partii vatamate nu a fost recuperat iar partea vatamata se constituie parte civila cu suma de 450.016.119 lei.
Din starea de fapt stabilita pe baza probelor existente la dosar, a rezultat ca in ambele cazuri, atat atunci cand a actionat in numele societatii pe care o administra sau in numele societatii al carei administrator era L.V., inculpata a semnat cu rea credinta cu scopul vadit de a obtine foloase necuvenite prin inducerea in eroare a reprezentantilor societatilor furnizoare. in toate cazurile inculpata a avut cunostinta atat de faptul ca societatea nu avea disponibil in cont cat si de faptul ca la acea data se gasea in interdictie bancara de a emite CEC-uri.
Intentia de inducere in eroare a inculpatei rezulta de asemenea si din aspectul ca aceasta a intrat efectiv in posesia produselor petroliere achizitionate pe care le-a valorificat prin statia Peco din statiunea Baile Felix, dar cu toate ca a obtinut sumele de bani din vanzarea acestora nu a intreprins nici un demers pentru a achita contravaloarea marfii.
Faptele inculpatei astfel cum au fost retinute de catre instanta intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune prev. si ped. de art. 215 al. 1 si 4 Cod penal ( pct. 1 si 2 din rechizitoriu ), savarsite de catre inculpata prin emiterea de CEC-uri fara acoperire in numele societatii pe care o administra si inselaciune prev. si ped. de art. 215 al. 2,3,4 Cod penal, ( pct. 3, 4 din rechizitoriu ) savarsite de catre inculpata prin folosirea unor calitati mincinoase si a unor mijloace frauduloase cu scopul de a induce in eroare partile vatamate.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel inculpata C.C.D. , partea responsabila civilmente SC G.I.E. SRL O., respectiv Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea, solicitand deopotriva desfiintarea hotararii atacate ca nelegala si netemeinica.
Prin decizia penala nr. 197 din 19 decembrie 2011, Tribunalul Bihor, in baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, a respins ca nefondat apelurile declarate de catre inculpata C.C.D. si de catre partea responsabila civilmente SC G.I.E. SRL O.
In baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea impotriva sentintei penale nr. 2422 din 26.11.2004, pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care a modificat-o in sensul ca:
A descontopit pedeapsa rezultanta de 3 ani 2 luni inchisoare cu aplicarea art. 71 si 64 Cod penal, in pedepsele componente respectiv 4 pedepse de 3 ani inchisoare si sporul de 2 luni inchisoare a fost inlaturat .
A inlaturat paragraful 2 privind dispozitia instantei de fond de condamnare a inculpatei in temeiul dispozitiilor art. 215 al. 2,3,4, Cod penal la doua pedepse de cate 3 ani inchisoare (pct. 3,4 rechizitoriu).
In baza art. 334 Cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica atribuita faptelor descrise la pct. 3 si 4 din rechizitoriu din infractiunea prev. si ped. de art. 215 al. 2,3,4 Cod penal in infractiunea prev. si ped. de art. 215 al. 2,3 Cod penal.
In baza art. 215 al. 2,3 Cod penal a condamnat pe inculpata C.C.D. (pct. 3,4 din rechizitoriu) la doua pedepse de cate 3 ani inchisoare.
In baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele individuale aplicate inculpatei in pedeapsa mai grea de 3 ani inchisoare la care s-a adaugat un spor de 2 luni inchisoare, inculpata urmand sa execute o pedeapsa rezultanta de 3 ani si 2 luni inchisoare.
A limitat continutul pedepsei accesorii aplicata de instanta de fond la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
In baza art. 7 art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 a dispus inregistrarea hotararii de condamnare a inculpatei in Registrul Cometului dupa ramanerea definitiva a acesteia.
A respins cererea inculpatei de schimbare a incadrarii juridice.
A mentinut restul dispozitiilor sentintei penale apelate
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut urmatoarele:
La data de 30.09.2002 inculpata avand calitatea de administrator la SC L.C. SRL Oradea a achizitionat de la SC P. SRL produse petroliere, fiind livrata in baza facturii fiscale seria UMAAAAA nr. 0774376 catre SC L.C. SRL cantitatea de 34.790 1 benzina si 34.790 1 combustibil tip M, iar pentru plata contravalorii produselor achizitionate, inculpata a emis in favoarea SC P. SRL fila CEC seria BF, nr. 300 - 00773306 in care au fost consemnate toate elementele esentiale prevazute de lege cu exceptia datei emiterii. din declaratiile reprezentantilor SC P. SRL nu a fost inscrisa data emiterii pe fila CEC deoarece inculpata a sustinut ca va avea disponibil in cont doar la data de 4.10.2002, iar in urma acestei intelegeri la data de 4.10.2002, fila CEC a fost introdusa in circuitul bancar pentru plata, insa banca a refuzat plata pe considerentul de lipsa totala de disponibil in cont, tragatorul fiind aflat in interdictie bancara. Imediat dupa ce au fost achizitionate produsele petroliere au fost valorificate de catre inculpata prin intermediul statiei Peco din statiunea Baile Felix. in urma emiterii filei CEC, fara acoperire, partea vatamata SC P. SRL a fost prejudiciata cu suma de 900.000.000 lei reprezentand contravaloarea produselor petroliere livrate catre societatea inculpatei, suma cu care partea vatamata se constituie parte civila.
Materialul probator administrat cu privire la aceasta fapta insumeaza factura fiscala seria UMAAAAA nr. 077437, fila CEC seria BF, nr. 300 - 00773306, adresa BNR - Directia Regulamente si autorizare din care a rezultat ca SC L.C.SRL O., se afla in interdictie bancara de a emite CEC-uri in perioada 13.08.2002 -7.10.2003, aceasta fiind inregistrata in baza de date a centralei incidentelor de plati cu 18 incidente de plata, expertiza grafologica din care rezulta ca semnatura de pe fila CEC, emisa de catre inculpata in numele SC L., semnatura de la rubrica tragator a fost executata de catre inculpata, declaratiile date de reprezentantul SC P. SRL,martorul P.P. care a declarat ca a primit fila cec pentru plata contravalorii facturii pe care a verificat-o la primire si a constatat ca era valabila; ca nu s-a completat data intrucat inculpata i-a spus ca nu are bani decat in decurs de una sau doua saptamani, dupa care va putea introduce la plata fila urmand sa-i completeze data.
Instanta de fond a retinut corect ca probele mentionate demonstreaza fara nici un dubiu starea de fapt retinuta.
Sub aspect subiectiv este evidenta vinovatia inculpatei aceasta stiind in momentul emiterii CEC-ului ca pentru valorificarea acestuia nu exista proviziunea necesara, iar emiterea CEC-ului de catre inculpata a fost facuta in scopul evident de a obtine un folos material, cata vreme din datele cauzei rezulta ca aceasta a valorificat produse petroliere achizitionate, iar contravaloarea acestora nu a fost achitata furnizorului in nici un alt mod.
Raportat la aceasta intentie frauduloasa a inculpatei s-au impus urmatoarele distinctii:
- intre infractiunea prev. de art. 215 al. 4 Cod penal si infractiunea prev. de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 respectiv
- intre infractiunea prev. si ped. de art. 215 al. 4 Cod penal si in fractiunea prev. si ped. de art. art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934.
Cu privire la distinctia dintre infractiunea prev. de art. 215 al. 4 Cod penal si infractiunea prev. de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea 59/1934, sub aspect obiectiv, in opinia instantei este prezenta infractiunea prev. si ped. de art. 215 al. 4 Cod penal si nu a infractiunea prev. si ped. de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea 85/1950 in pofida faptului ca inculpata a predat CEC-ul nesemnat beneficiarului sau. din declaratia martorului P.P. rezulta ca acest fapt s-a produs datorita intelegerii facute cu inculpata, ca CEC-ul sa fie prezentat in banca doar la data de 04.10.2002, cand inculpata urma sa detina proviziunea necesara, data la care martorul a completat pe CEC aceasta data si a prezentat instrumentul de plata in banca.
Emiterea cec-ului in alb (fara data) nu mai constituie infractiunea prev. de art. 83 aliniat 1 punctul 3 din legea 59/2003 intrucat cecul in alb a fost recunoscut prin Normele B.N.R., care ii atribuie valabilitate, fapta de emitere a unui astfel de cec ne mai cazand sub incidenta Legii 59/1934. Totodata, absenta formulei "inaintea platii posesorul va completa cecul fara a depasi suma de _" nu invalideaza cecul in alb, stipularea acesteia fiind doar o recomandare cuprinse in normele cadru ale B.N.R. pentru a evita imposibilitatea probatorie a emitentului in cazul in care beneficiarul depaseste intelegerile initiale.
Mai mult chiar presupunand ca aceasta fapta de emitere a unui cec in alb ar fi inca incriminata suntem de parere ca in cauza de fata nu putea fi retinuta, raliindu-ne solutiei adoptate in practica judiciara - Revista Dreptul 1/2006, pag. 250 - in sensul incadrarii unei astfel de fapte in dispozitiile art. 215 al. 4 Cod penal, intrucat dincolo de faptul ca beneficiarul contesta ca CEC-ul i-a fost lasat ca o garantie a platii, modul de operare ( din documentele bancare rezulta ca societatea inculpatei se afla in interdictie bancara de a emite CEC-uri in perioada 13.08.2002 -7.10.2003, aceasta fiind inregistrata in baza de date a centralei incidentelor de plati cu 18 incidente de plata, iar achizitia de produse petroliere s-a realizat la data de 30.09.2002) evidentiaza intentia inculpatei de a insela si nu de a lasa o garantie furnizorului, caruia i-a lasat un CEC cu toate elementele esentiale mentionate, mai putin data care urma sa fie mentionata de acesta, intrucat inculpata stia ca nu are proviziune pentru acoperirea CEC-ului nici la data emiteri, nici la data la care i-a solicitat beneficiarul sa introduca CEC-ul in banca, imprejurari atestate de inscrisurile bancare, si nici nu a dovedit existenta unor blocaje financiare care sa impiedice alimentarea contului bancar pana la data de 04.10.2002.
Cu privire la distinctia dintre infractiunea prev. de art. 215 al. 4 Cod penal si in fractiunea prev. si ped. de art. art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934.
Aceasta solutie de retinere a dispozitiilor art. 215 al. 4 Cod penal, ori de cate ori exista date obiective ce demonstreaza intentia de inducere in eroare a fost adoptata de insasi ICCJ, care prin decizia 9/2005 data intr-un recurs in interesul legii admite ca fapta de emitere a unui CEC fara acoperire nu poate constitui infractiunea prev. de art. 215 al. 4 Cod penal in ipoteza in care beneficiarul CEC-ului are cunostinta in momentul emiterii CEC-ului, ca nu exista disponibilul necesar acoperirii CEC-ului la tras, deoarece in acest caz infractiunii prev. de art. 215 al. 4 Cod penal ii lipseste un element constitutiv esential respectiv inducerea in eroare. Cu alte cuvinte elementul de distinctie intre cele doua infractiuni - art. 215 al. 4 Cod penal si art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 - il constituie existenta sau inexistenta elementului de inducere in eroare.
Imprejurarea de fapt de a cunoaste in momentul emiterii CEC-ului ca nu exista acoperire bancara pentru acesta nu constituie in mod absolut o justificare pentru incadrarea faptei in dispozitiile art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 cata vreme in considerentele deciziei sus mentionate, Inalta Curte argumenteaza cu claritate ca distinctia o face nu aceasta imprejurare de fapt, ci existenta sau inexistenta inducerii in eroare. Ca atare aplicand acest rationament in speta de fata este evident ca in conditiile in care beneficiarul CEC-ului stia ca in momentul emiterii acestuia nu exista proviziunea necesara, dar ca aceasta va exista in data de 04.10 si in conditiile in care inculpata permite beneficiarului CEC-ului sa insereze acea data in cuprinsul sau, a existat o evidenta inducere in eroare, deoarece ceea ce a sustinut inculpata la momentul emiterii CEC-ului a fost ca, aceasta nu avea disponibil la aceasta data, dar ca acest disponibil va exista la o data ulterioara, precizata beneficiarului si dandu-i-se acestuia posibilitatea de a consemna acea data pe CEC si de a prezenta instrumentul de plata in banca la acea data. Nu s-a putut accepta punctul de vedere, simplist in opinia instantei, de a considera ca nu exista inselaciune ori de cate ori se cunoaste in momentul emiterii cec-ului ca nu exista proviziunea necesara, intrucat recursul in interesul legii are in vedere lipsa inducerii in eroare care poate avea loc si intr-o astfel de ipoteza. Bunaoara in speta de fata cand beneficiarul cec-ului stia ca la momentul emiterii acestuia nu exista proviziunea necesara, insa ca aceasta va exista la cateva zile dupa emiterea cec-ului, in fapt beneficiarul cec-ului stiind ca acesta are acoperire si ca poate deconta suma de bani inscrisa in cuprinsul sau, nicidecum ca este o garantie.
Ca atare infractiunea prev. de art. 83 al. 1 pct. 2 din Legea 59/2003 ar fi subzistat in cauza doar in cazul in care beneficiarul CEC-ului stia ca emitentul nu are disponibil in cont si a primit CEC-ul in cauza drept garantie, fapt ce ar fi exclus intentia frauduloasa a emitentului. in prezenta cauza insa aceasta concluzie nu poate fi retinuta, fiind infirmata atat de beneficiarul CEC-ului cat si in mod obiectiv de modul general de operare al inculpatei ce se desprinde din analiza celor 4 infractiuni judecate.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat corecta incadrarea juridica data faptei de la pct. 1 din rechizitoriu de catre instanta de fond si nefondate sustinerile inculpatei.
2. La data de 25.09.2002, in calitate de administrator al SC G.I.E, inculpata a achizitionat de la SC P. SRL C.C., cantitatea de 30.400 1. combustibil usor tip I - in valoare de 419.520.000 lei conform facturii seria UMAAAAA nr. 1102162 / 25.09.2002, iar pentru plata contravalorii marfii inculpata a emis catre SC P. SRL, fila CEC seria BH 326 0017389, pentru suma de 419.520.000 lei pe care a semnat-o personal la rubrica tragatorului. La data de 3.10.2002, SC P. SRL a depus la banca fila CEC pentru incasarea sumei de bani, dar banca a refuzat plata pe motivul lipsa totala disponibil in cont. Produsul petrolier achizitionat de catre inculpata in conditiile de mai sus a fost ulterior valorificat prin statia Peco din statiunea Baile Felix. Prejudiciul cauzat partii vatamate SC P. SRL este in suma de 419.520.000 lei, suma cu care partea vatamata se constituie parte civila impotriva inculpatei.
Materialul probator administrat cu privire la aceasta fapta insumeaza factura fiscala seria nr. UMAAAAA nr. 1102162 / 25.09.2002, fila CEC seria BH 326 0017389, extrasele de cont depuse la dosar din care rezulta ca in perioada emiterii filei CEC - 29.09.2002, SC G.I.E. SRL avea lipsa totala disponibil in cont, iar ca urmare a 16 incidente de plata in perioada 8.10.2002 - 30.10.2003 a intrat in interdictie bancara de a emite CEC-uri, raportul de expertiza grafologica din care rezulta ca fila CEC seria BH 326 0017389, pentru suma de 419.520.000 lei la rubrica tragatorului a fost semnata, personal de catre inculpata, declaratiile date de reprezentantul SC P. SRL C.C., T.S. care arata ca a primit o fila cec de la inculpata, care era mijloc de plata si a acceptat sa o introduca in banca dupa 5 sau 7 zile deoarece a avut relatii comerciale cu inculpata anterior si aceasta i-a achitat intotdeauna facturile; ca fila cec era completata inclusiv data, dar ca inculpata i-a spus sa o introduca la plata dupa 5 sau 7 zile.
Pentru considerentele enuntate cu privire la fapta de la punctul 1 din rechizitoriu s-a apreciat ca este corecta incadrarea juridica data faptei de catre instanta de fond intrucat cererea inculpatei de a fi introdusa fila cec in banca doar dupa 7 zile nu echivaleaza cu o cunoastere de catre beneficiarul cec-ului a imprejurarii ca cec-ul nu avea acoperire si ca acceptarea acestuia in astfel de conditii s-ar fi datorat vointei sale de a primi o garantei a platii si nu un instrument efectiv de plata. Sub acest aspect este evidenta pozitia beneficiarului ca acest cec a fost primit ca instrument de plata, iar modul de operare al inculpatei ilustreaza fara nici un dubiu intentia frauduloasa a acesteia.
3. In cursul anului 2002, inculpata a cunoscut-o pe numita L.V.L., administrator la SC L. SRL, iar in baza acestor relatii apropiate inculpata a intrat in posesia mai multor file CEC, eliberate pentru SC L. SRL, aceste instrumente de plata fiind semnate de catre administratorul acestei societati, numita L.V.L.
La data de 6.09.2002, fara a avea acordul numitei L.V., inculpata s-a prezentat la SC C.I. SRL S., in calitate de reprezentant al SC L. SRL Oradea si a achizitionat produse petroliere in baza facturii fiscale seria UMAAAAA nr. 1240004, in baza careia i s-a livrat cantitatea de 38.780 L motorina in valoare totala de 519.652.000 lei. Pentru plata marfii inculpata a inmanat administratorului SC C.I. SRL fila CEC seria A 313 00527298 in care a fost inscrisa suma reprezentand contravaloarea marfii, insa la data de 10.09.2002, cand SC C.I. SRL a introdus fila CEC in banca pentru efectuarea platii, plata a fost refuzata pe motivul lipsa totala disponibil in cont, societate aflata in interdictie bancara de a emite CEC-uri in perioada 5.09.2002 - 14.01.2004. Pentru a-si recupera suma de bani reprezentand contravaloarea marfii, administratorul SC C.I. SRL a contactat-o pe administratoarea SC L. SRL L.V. pe care a rugat-o sa-i achite datoria pentru factura emisa in cauza la cererea inculpatei. Produsul petrolier achizitionat a fost valorificat de catre inculpata iar prejudiciul cauzat partii vatamate nu a fost recuperat, partea vatamata se constituie parte civila impotriva inculpatei cu suma de 597.212.000 lei.
Materialul probator administrat cu privire la aceasta fapta insumeaza factura fiscala UMAAAAA nr. 1240004, fila CEC seria A 313 00527298, documente bancare, declaratiile date de administrator la SC L. SRL L.V.L. "din luna august inculpata mi-a spus ca a intrat in interdictie de plata, motiv pentru care mi-a solicitat sa o ajut pentru a putea sa-si desfasoare in continuare afacerile cu combustibil, am fost de acord, furnizorul imi factura mie cantitatea de combustibil, eu faceam actele catre societatea inculpatei cu toate ca faptic motorina venea de la furnizor direct catre societatea acesteia. Cu plata procedam de asemenea, in acelasi sistem relatata anterior pentru ulei. Arat ca in functie de cum primeam filele cec de la banca, catre 2-3 file emise pentru societatea mea, le semnam, le stampilam, dupa care le predam inculpatei pentru ca aceasta in continuare sa achite conform circuitului furnizorului. inculpata urma sa vanda combustibilul, iar dupa incasarea banilor sa achite furnizorilor. Arat ca primele plati au fost onorate de catre inculpata, aceasta ma anunta despre plati, au fost introdusi banii in contul meu din banca. La un moment dat am observat ca inculpata era insotita de catre furnizori atunci cand mergeau la banca, incercau sa o forteze sa-si recupereze banii reprezentand contravaloarea marfii vandute. Am realizat ca ceva nu este in regula, motiv pentru care i-am solicitat acesteia sa-mi returneze filele cec necompletate si sa oprim astfel relatia noastra comerciala. Aceasta nu mi-a restituit filele, a si disparut, de altfel, si nu am mai vazut-o de atunci - declaratiile date de reprezentantul SC C.I. SRL.
Cu privire la incadrarea juridica data faptei de catre instanta de fond s-a apreciat ca aceasta nu este corecta pentru urmatoarele considerente:
Fapta asa cum a fost retinuta nu se incadreaza in dispozitiile art. 214 al. 4 Cod penal ci in dispozitiile art. 215 al. 2,3, Cod penal intrucat CEC-ul predat de catre inculpata furnizorului pentru plata produselor petroliere a fost folosit fara drept de catre aceasta, inculpata nefiind titulara contului, iar beneficiarul CEC-ului a fost indus in eroare prin aceea ca i s-a creat convingerea ca plata ii este asigurata. Practic aceasta "plata" pe care inculpata a pretins ca o face afecta un cont al carei titular inculpata nu era si despre care aceasta nu detinea date certe privind existenta disponibilului, aspect care in mod evident nu o interesa de vreme ce cec-ul era utilizat de catre aceasta doar pentru inducerea in eroare a furnizorului. Martora L.V.L. a declarat, de altfel, ca "Am realizat ca ceva nu este in regula, motiv pentru care i-am solicitat acesteia sa-mi returneze filele cec necompletate si sa oprim astfel relatia noastra comerciala. Aceasta nu mi-a restituit filele, a si disparut". in mod evident inculpata a folosit filele cec exclusiv pentru a-l convinge pe furnizor ca are bonitate si a-l determina sa-i furnizeze marfa, stiind ca nu poate plati produsele achizitionate si ca actionand in acest mod il prejudicia pe furnizor. in alta ordine de idei nu se poate retine existenta unei conventii valabile intre societatile administrate de catre inculpata si martora L.V.L., privind transmiterea cec-ului respectiv nici interventia compensatiei.
4. Folosind acelasi mod de operare, atribuindu-si calitatea de administrator la SC L. SRL, inculpata s-a prezentat la data de 9.09.2002, la SC M.I. SRL O., de unde a achizitionat produse petroliere, astfel ca i-a fost livrata in baza facturii seria BH ACB nr. 4565518 cantitatea de 30.000 1. motorina in valoare de 450,016.119 lei catre SC L. SRL. inculpata s-a angajat ca in decurs de 10 zile va efectua plata si a inmanat administratorului SC M. SRL fila CEC seria BA 313 00528848, completata cu suma de 450.016.119 lei, apartinand SC L. SRL si semnata de numita L.V., inculpata avand cunostinta de faptul ca societatea L. nu avea disponibil in cont, iar incepand cu data de 5.09.2002, se afla in interdictie bancara de a emite CEC-uri. La data de 8.10.2002, SC M.I. SRL a introdus fila CEC in banca dar banca a refuzat plata pe motivul lipsa totala de disponibil in cont, client aflat in interdictie bancara de a emite CEC-uri. Intreaga cantitate de marfa achizitionata in aceste conditii a fost valorificata de catre inculpata dar fara a incerca in nici un mod sa achite contravaloarea acestora. Prejudiciul cauzat partii vatamate nu a fost recuperat iar partea vatamata se constituie parte civila cu suma de 450.016.119 lei.
Materialul probator administrat cu privire la aceasta fapta insumeaza factura fiscala BH ACB nr. 4565518, fila CEC seria BA 313 00528848, documente bancare, declaratiile date de administrator la SC L. SRL L.V.L.
Pentru considerentele enuntate cu privire la fapta de la punctul 3 din rechizitoriu s-a apreciat ca nu este corecta incadrarea juridica data acestei fapte de catre instanta de fond.
Ca atare, cu privire la faptele descrise la punctul 3 si 4 din rechizitoriu instanta de apel a dispus in baza art. 334 Cod procedura penala schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prev. si ped. de art. 215 al. 2,3,4 Cod penal in infractiunea prev. si ped. de art. 215 al. 2,3 Cod penal.
Drept urmare, a inlaturat paragraful 2 privind dispozitia instantei de fond de condamnare a inculpatei in temeiul dispozitiilor art. 215 al. 2,3,4, Cod penal la doua pedepse de cate 3 ani inchisoare (pct. 3,4 rechizitoriu), iar in baza art. 215 al. 2,3 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatei C.C.D. (pct. 3,4 din rechizitoriu) la doua pedepse de cate 3 ani inchisoare, apreciind ca pedeapsa astfel individualizata da eficienta criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, instanta de apel retinand in concret caracterul grav al faptelor comise de catre inculpata, pluralitatea de infractiuni, atitudinea nesincera a acesteia cat si de pasivitate in repararea prejudiciului cauzat partilor civile.
Pentru considerentele sus expuse cu privire la incadrarea juridica instanta de apel a respins cererea inculpatei de schimbare a incadrarii juridice, apreciind ca in nici una din situatiile analizate nu este incidenta L. 59/1934. Ca element suplimentar instanta de apel a mai retinut ca apararea inculpatei in sensul ca a avut relatii comerciale vechi cu furnizorii, analizata in sine nu are nici un efect exonerator, onorarea unor obligatii anterioare fata de acestia avand, privind in mod independent de alte date, o semnificatie relativa sub aspectul bunei credinte a inculpatei, iar in contextul cauzei de fata este lipsita cu desavarsire de aceasta semnificatie cata vreme inculpata conform datelor cauzei a actionat stiind ca nu detine provizie in detrimentul mai multor persoane si cunoscand ca nuci una din obligatiile asumate nu a fost onorata, ceea ce evident denota intentia frauduloasa a acesteia. Cu alte cuvinte emiterea de cec fara acoperire nu a fost nici ocazionala nici accidentala ci deliberata si in scopul obtinerii de foloase, cu prejudicierea altor persoane.
Fata de aceste considerente, instanta de apel a apreciat ca instanta de fond in mod just a dispus condamnarea inculpatei, iar pedeapsa principala aplicata faptelor de la pct. 1, 2 este justa.
Sub aspect sanctionator, respectiv in ceea ce priveste pedepsele accesorii s-au interzis in mod automat toate drepturile prev. de art. 64 Cod penal, astfel incat raportat la natura infractiunilor comise si gravitatea acestora s-a apreciat ca se impune limitarea continutul pedepsei accesorii aplicata de instanta de fond la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal. S-a apreciat ca dreptul prev. la lit. ,,c,, nu se impune a fi interzis raportat la durata mare de timp scursa de la data comiterii faptelor, lipsind indicii privind perpetuarea in timp a unor astfel de activitati de catre inculpata, astfel incat in concret nu se justifica interzicerea dreptului de a administra o societate de catre inculpata dupa 9 ani de la data comiterii faptei si fara ca in acesti 9 ani inculpata sa recurga la actiuni similare.
Cu privire la modul de solutionare a laturii civile s-a retinut ca instanta de fond a retinut corect existenta si cuantumul prejudiciului dispunand in mod just repararea acestuia de catre inculpata.
De asemenea rejudecand cauza instanta de apel a indreptat omisiunea instantei de fond in sensul ca in baza art. 7 art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 a dispus inregistrarea hotararii de condamnare a inculpatei in Registrul Comertului dupa ramanerea definitiva a acesteia.
Cu privire la critica adusa de Parchet privind omisiunea instantei de fond de a dispune confiscarea si anularea filelor cec s-a retinut ca aceste masuri nu se impun a fi dispuse in cauza nedeclarandu-se fals nici un inscris intrucat cec-urile pot fi investite cu formula executorie si executate astfel incat nu se impune confiscarea lor, acestea conservand valabil drepturi ale beneficiarilor. Sub acest aspect ICCJ prin decizia nr. 43/13.10.2008 a statuat ca chiar si in cazul in care cecul a fost emis cu nerespectarea conditiilor cerute de lege, el constituind titlu executoriu, astfel incat nu mai este necesara o hotarare judecatoreasca pentru ca partea vatamata creditoare sa isi poata acoperi prejudiciul, acesta putand fi recuperat prin insasi punerea in executare silita a cecului dupa o prealabila investire cu formula executorie.
Sub aspect procedural, s-a mentionat ca inculpata a solicitat desfiintarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond motivand ca sentinta a fost pronuntata in momentul in care se afla arestata in Italia, precum si ca hotararea instantei de fond este nemotivata.
Al doilea motiv nu este fondat, hotararea instantei de fond cuprinzand considerente care permit exercitarea efectiva a controlului judiciar.
Cu privire la primul motiv s-a aratat ca hotararea instantei de fond a fost pronuntata in sedinta publica din 26 noiembrie 2004.
Din continutul deciziei penale nr. 193/R/2011 pronuntata de Curtea de Apel Oradea si identificata de catre instanta de apel in sistemul Ecris rezulta ca prin adresa nr. S/75459/AN/29.11.2004 Biroul National Interpol a comunicat I.P.J. Bihor faptul ca inculpata C.C.D. a fost arestata preventiv la data de 26.11.2004 de catre autoritatile italiene din Siderno/Reggia Calabria in vederea extradarii catre Romania.
Rezulta asadar ca exact in ziua in care a avut loc pronuntarea hotararii atacate - 26.11.2004 - inculpata a fost arestata de catre autoritatile italiene.
Potrivit art. 379 pct. 2 lit. "b" Cod procedura penala, instanta de apel a desfiintat hotararea atacata si a dispus rejudecarea cauzei de catre instanta a carei hotarare a fost atacata, atunci cand judecata cauzei la acea instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost in imposibilitatea de a se prezenta sau de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate.
Potrivit art. 310 al. 2 Cod procedura penala. la pronuntarea hotararii partile nu se citeaza.
Ca atare, prezenta sau lipsa inculpatului de la pronuntarea hotararii sau imposibilitatea prezentarii acestuia la pronuntarea hotararii nu se sanctioneaza cu desfiintarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
Un motiv de natura celui invocat de catre inculpat s-a apreciat ca ar avea relevanta juridica in contextul analizarii respectarii termenului de declarare a caii de atac, mai mult inculpatei i-a fost comunicata hotararea atacata, nefiind prezenta la nici unul din termenele de judecata ale instantei de fond astfel incat este exclusa orice vatamare adusa acesteia.
Fata de aceste considerente, cererea inculpatei de desfiintare cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanta de fond este nefondata.
S-a mai precizat ca din actul aflat la fila 230 din dosarul de apel, vol.1, rezulta ca inculpata C.C.D. a fost extradata de catre autoritatea italiana in dosarele nr. 7889/271/2004 si nr. 9127/271/2006, solicitarea de extradare nefiind facuta la acea data si in prezenta cauza.
La termenul de judecata din 14.12.2009 inculpata s-a prevalat de principiul specialitatii, declarand ca, in conformitate cu art. 73/1 din Legea nr. 304/2004, intelege sa nu-si dea acordul pentru a fi judecata in prezenta cauza pentru care nu s-a solicitat extradarea.
La termenul de judecata din 10.03.2010 - fila 231 din dosarul de apel - vol. 2, instanta de apel in baza art. 73/1 din Legea nr. 304/2004 nemodificata, a solicitat ca autoritatea italiana sa-si dea acordul pentru judecarea inculpatei in prezenta cauza.
La data de 18.06.2010 Ministerul Justitiei - Serviciul cooperare internationala in materie penala, comunica instantei ca in ceea ce o priveste pe inculpata C.C.D., Curtea de Apel din Calabria a respins prin sentinta din 04.04.2007 cererea de extindere a extradarii formulata de Curtea de Apel Oradea in dosarul nr. 3374/2004 al Judecatoriei Oradea, iar din considerentele hotararii rezultand ca instanta italiana a motivat decizia prin aceea ca nu a fost anexat un mandat de arestare preventiva la cererea de extindere. Alaturat acestei adrese, Ministerul Justitiei comunica instantei de apel toate documentele ce au fost anexate la cererea de solicitare a acordului autoritatii italiene.
La termenul de judecata din 28.10.2011 instanta de apel revine cu aceeasi solicitare la Ministerul Justitiei, caruia i se pune in vedere ca in dosarul nr. 7889/271/2004 prin decizia din 26.05.2011 Curtea de Apel Reggio Calabria a admis cererea de extindere a inculpatei C.C.D. pentru infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, sistemul Ecris evidentiind ca nici in aceasta cauza nu exista un mandat de arestare preventiva.
Prin adresa din 07.12.2011 Ministerul Justitiei comunica instantei de apel ca s-a intocmit cererea de extindere a extradarii si urmeaza a fi inaintata Ministerului Justitiei al Republicii Italiene.
Pe durata judecarii apelului inculpata s-a aflat sub interdictia de a parasi tara, masura luata in dosar nr. 4383/111/2007 al Tribunalului Bihor prin decizia nr. 565/R/2007 a Curtii de Apel Oradea, nefiind astfel aplicabile dispozitiile art. 73/1 art. 1 lit. b din Legea nr. 302/2004 potrivit carora inculpata putea fi judecata daca avand posibilitatea sa o faca nu a parasit tara in 45 de zile de la liberarea sa definitiva, aceasta aflandu-se intr-o stare restrictiva de libertate.
Fata de cele expuse s-a retinut ca in art. 14 din Conventia Europeana de Extradare se prevede ca:
1. Persoana care va fi predata nu va fi nici urmarita, nici judecata, nici detinuta in vederea executarii unei pedepse sau masuri de siguranta, nici supusa oricarei alte restrictii a libertatii sale individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul decat cel care a motivat extradarea, in afara de cazurile urmatoare:
a) cand partea care a predat-o consimte. O cerere va fi prezentata in acest scop, insotita de actele prevazute la art. 12 si de un proces-verbal judiciar consemnand declaratiile extradatului. Acest consimtamant se va da atunci cand infractiunea pentru care este cerut atrage ea insasi obligatia de extradare potrivit prezentei conventii;
b) cand, avand posibilitatea sa o faca, persoana extradata nu a parasit in cele 45 de zile urmatoare eliberarii sale definitive teritoriul partii careia ii fusese predata ori daca s-a inapoiat acolo dupa ce l-a parasit.
2. Totusi partea solicitanta va putea lua masurile necesare in vederea, pe de-o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul sau, iar pe de alta parte, a intreruperii prescriptiei potrivit legislatiei sale, inclusiv recurgerea la o procedura in lipsa.
In art. 74 din Lg. 302/2004 modif. regula specialitatii prevede ca:
1) Persoana predata ca efect al extradarii nu va fi nici urmarita, nici judecata, nici detinuta in vederea executarii unei pedepse, nici supusa oricarei alte restrictii a libertatii sale individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul decat cel care a motivat extradarea, in afara de cazurile cand:
a) statul care a predat-o consimte; in acest scop, autoritatile romane competente vor transmite statului solicitat o cerere insotita de actele prevazute la art. 36 alin. (2) si de un proces verbal in care se consemneaza declaratiile persoanei extradate;
b) avand posibilitatea sa o faca, persoana extradata nu a parasit, in termen de 45 de zile de la liberarea sa definitiva, teritoriul Romaniei, ori daca a revenit in Romania dupa ce a parasit teritoriul statului roman.
(2) Autoritatile romane vor lua masurile necesare in vederea, pe de o parte, unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul Romaniei, iar pe de alta parte, intreruperii prescriptiei potrivit legislatiei romane, inclusiv recurgerea la o procedura in lipsa.
(3) Cand calificarea data faptei incriminate va fi modificata in cursul procedurii, persoana extradata nu va fi urmarita sau judecata decat in masura in care elementele constitutive ale infractiunii recalificate ar ingadui extradarea.
(4) In cazul prevazut la alin. (1) lit. a) cererea adresata statului strain se formuleaza de catre Ministerul Justitiei, in baza incheierii instantei competente sa solutioneze cauza in prima instanta, la propunerea motivata a Ministerului Public sau in baza incheierii instantei pe rolul careia se afla cauza, daca extradarea a fost acordata dupa trimiterea in judecata a persoanei extradate, dupa caz.
Analizand textul de lege invocat instanta a retinut ca aliniatul 2 evidentiaza, fara nici un echivoc, vointa legiuitorului de a impiedica prescrierea raspunderii penale, ingaduind efectuarea unor acte de intrerupere a cursului prescriptiei, trimiterea persoanei de pe teritoriul sau si recurgerea la o procedura in lipsa. Daca actele ce intrerup cursul prescriptiei, respectiv potrivit legislatiei noastre comunicarea unor acte de procedura, nu au caracterul unor acte procesuale severe, celelalte doua solutii permise de legiuitor trimiterea persoanei de pe teritoriul sau si recurgerea la o procedura in lipsa, ilustreaza tocmai vointa ferma a acestuia de a crea un cadru care sa nu permita persoanei ca pana la adoptarea unei solutii de catre autoritatea solicitata, aceasta prevalandu-se de principiul specialitatii, sa eludeze raspunderea penala.
Dispozitiile cuprinse in aliniatul 2 limiteaza astfel principiul specialitatii, la a nu permite judecarea unei persoane fara acordul autoritatii straine ce a acordat extradarea, cuvantul,, judecata,, avand in opinia noastra sensul de a nu se adopta o solutie in cauza , respectiv de incetare a procesului pentru lipsa acestui acord sau solutia de condamnare ori de achitare in cazul existentei acordului. S-a considerat astfel ca nu se exclude ca statul sa-si deruleze proceduri judiciare care sa preintampine interventia prescrierii raspunderii penale.
Asa cum s-a aratat, in opinia instantei este recunoscuta statului posibilitatea de a recurge la o procedura in lipsa, evident tot pentru a preintampina interventia prescrierii raspunderii penale, cata vreme in acelasi text se vorbeste si despre efectuarea unor acte intrerupatoare de prescriptie.
Problema pe care o ridica textul de lege, in opinia instantei este aceea a limitelor pana la care se poate derula procedura judiciara, avand in vedere ca acordul statului solicitat poate fi acordat chiar si dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, ceea ce ar echivala cu o judecare definita a persoanei in absenta acestui acord si cu posibilitatea relativa de reluare a judecarii cauzei cata vreme nu exista prevazut un caz expres de revizuire, ramanand exclusiv la aprecierea instantei imprejurarea privind admisibilitatea unui astfel de caz de revizuire.
Aceasta problematica a continuarii judecarii cauzei pana la obtinerea raspunsului autoritatilor italiene, instanta de apel o trateaza si prin similitudine cu situatia de practica judiciara existenta anterior modificarilor aduse procedurii de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate, cand instanta nu mai suspenda cursul judecatii pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate in pofida unui text de lege expres, apreciind ca deziderate mult mai importante, cum ar fi satisfacerea unor exigente legate de cauzele in care erau dispuse masuri preventive - solutionarea cu celeritate, inlaturarea posibilitatii de prescriere a raspunderii penale, justificau continuarea judecatii. Solutia de continuare a judecatii era astfel adoptata in raport de particularitatea fiecarei spete, cristalizandu-se in practica si anumite criterii, respectiv aflarea cauzelor in faza de judecata in fond, respectiv cauze care pana la solutionarea definitiva presupun trecerea unui interval insemnat de timp, fiind astfel eliminat riscul solutionarii definitive a cauzei anterior solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate sau aflarea cauzei in cai de atac, dar cu acte de cercetare judecatoreasca in curs (expertize) ce presupun trecerea unui interval de timp mai mare pana la efectuare.
In speta de fata termenul de prescriptie speciala a raspunderii penale este de 15 ani, iar pana in prezent s-au scurs 9 ani - faptele fiind comise in anul 2002- cauza fiind in apel. Desi in mod aparent se poate obiecta fata de caracterul iminent al prescrierii raspunderii penale invocat de instanta de apel, s-a apreciat ca perioada de timp de 9 ani, in conditiile in care cauza nu a avut mai multe cicluri procesuale, in conditiile in care aceasta are o anumita complexitate, justifica prezenta judecata, jumatatea termenului de prescriptie fiind depasita cu 2 ani, iar finalitatea prezentei proceduri de judecata nu poate fi anticipata cu certitudine ca fiind in viitorul imediat apropiat. in alta ordine de idei, exceptand aceasta analiza privind durata posibila a procedurii de judecata, instanta de apel a apreciat iminenta prescrierii raspunderii penale, aspect pus alaturat celui anterior enuntat in discutia partilor, si din perspectiva modificarilor legislative substantiale ce urmeaza a fi adoptate, in concret, modificari aduse limitelor de pedeapsa ale infractiunii de inselaciune. De altfel, in practica judiciara se remarca aceasta tendinta a partilor de a determina tergiversarea cauzelor si astfel solutionarea lor sub incidenta noilor reglementari, respectiv acolo unde acestea aduc modificari in sensul diminuarii pedepselor.
S-a apreciat ca o astfel de conduita nu poate fi acceptata, raspunderea penala pentru comiterea de infractiuni fiind un element cu o semnificatie majora ce vizeaza nu atat individul, cat societatea insasi prin efectul preventiei generale.
Instanta de apel a mai retinut ca judecata din acest moment presupune parcurgerea a cel putin inca o faza de judecata, respectiv cea a recursului, neexistand astfel riscul solutionarii definitive a acesteia pana la exprimarea unei pozitii de catre autoritatea italiana. Mai mult, s-a opinat ca solutia ce urmeaza a fi adoptata de autoritatea italiana in nici una dintre variantele sale - dare de acord, refuz acord - nu conduce la invalidarea judecatii in apel, intrucat s-a apreciat ca acordul autoritatii solicitante nu este o conditie de exercitare a actiunii penale, cata vreme sunt ingaduite acte intrerupatoare de prescriptie, chiar o procedura in lipsa, in caz contrar toate acestea ar fi invalide ceea ce ar crea o contrarietate intre dispozitiile legii. In opinia instantei, judecata in apel are un caracter valid, acordul autoritatii solicitate fiind necesar asa cum s-a aratat de la bun inceput, pentru a putea pronunta o hotarare definitiva in cauza, acesta fiind sensul atribuit de instanta de apel notiunii de "judecata" vizata de art. 73 ce instituie regula specialitatii, concluzie care asa cum reiese din cele ce preced, a fost desprinsa din interpretarea unitara a acestui text de lege cu referire expresa la aliniatul 2.
Mai mult, prin prisma argumentelor expuse privind durata procedurii pana in prezent, imposibilitatea obiectiva de anticipare a procedurii ce mai este de parcurs, iminenta unor modificari legislative substantiale privind infractiunea de care este judecata inculpata, cea de inselaciune, s-a apreciat ca judecata in apel are si un caracter justificat.
Potrivit art. 35 al. 2 din Legea nr. 302/204 modif., cursul prescriptiei se intrerupe prin introducerea unei cereri de extradare. Ca atare acolo unde se solicita extradarea, pe durata solutionarii cererii, cursul prescriptiei este intrerupt. Speta de fata nu se incadreaza in aceasta ipoteza, intrucat cererea de extradare nu s-a formulat in prezenta cauza, iar solicitarea acordului ulterior, in conditiile in care legea nu prevede expres,, s-a apreciat ca nu poate fi interpretat ca o cauza de intrerupere a cursului prescriptiei.
Fata de cele expuse instanta de apel a apreciat ca judecarea cauzei este posibila pana la obtinerea raspunsului autoritatii italiene, in temeiul art. 74 al. 2 din Legea nr.302/2004 modif., si chiar fara acordul persoanei extradate, principiul specialitatii neavand in contextul dispozitiilor legale analizate o valoare absoluta.
Fata de cele aratate, instanta de apel, rejudecand cauza, a dispus conform dispozitivului hotararii.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal, a declarat recurs inculpata. In motivarea recursului, aceasta critica hotararea instantei de apel prin aceea ca, trecand la solutionarea cauzei, a incalcat dispozitiile legale referitoare la regula specialitatii. Astfel, inculpata a fost extradata din Italia dar nu pentru judecarea prezentei cauze, iar statul de predare nu si-a dat pana in prezent acordul pentru extinderea extradarii si cu privire la aceasta. Al doilea motiv invocat vizeaza lipsa avocatului ales la termenul din 07.12.2011, situatie in care cererea de amanare formulata de inculpata se impunea a fi admisa. In ceea ce priveste fondul cauzei arata ca incadrarile juridice nu sunt corecte, in sarcina sa putand fi retinute cele mult infractiuni la legea cecului.
In notele de sedinta depuse in 02.04.2012, inculpata reitereaza sustinerile anterioare cu privire la imposibilitatea instantei de apel de a trece la solutionarea cauzei atata timp cat aceasta fusese extradata de Italia pentru solutionarea altei cauze si s-a prevalat de principiul specialitatii. Arata ca instanta de apel a solicitat extinderea extradarii si cu privire la prezenta cauza, dar nu a asteptat raspunsul statului italian. Apoi, reitereaza motivul de apel cu privire la judecarea cauzei in prima instanta in lipsa unei proceduri de citare legal indeplinite.
Examinand hotararea atacata prin prisma recursului declarat in cauza, cat si din oficiu, curtea a retinut urmatoarele:
Inculpata C.C.D. a fost extradata din Italia pentru solutionarea cauzelor penale ce fac obiectul dosarelor nr. 5191/2003 al Tribunalului Bihor, nr.3374/2004 si 7889/2004 ambele ale Judecatoriei Oradea, nr. 3029/2005 al Judecatoriei Brasov. Ulterior a fost solicitat autoritatilor italiene acordul pentru a fi judecata si in dosarul nr. 3955/2005 al Tribunalului Bihor, acestea consimtind.
La termenul din 14.12.2009, inculpata a invocat principiul specialitatii si a aratat ca nu consimte sa fie judecata si in prezenta cauza.
Inculpata se afla in stare de libertate, dar fata de ea a fost luata masura obligarii de a nu parasi tara prin d.pen. nr. 565/R/04.12.2008 a Curtii de Apel Oradea in dosarul nr. 4383/111/2007 al Tribunalului Bihor, masura mentinuta prin s.pen. nr. 92/26.03.2009 pronuntata in acea cauza. Cauza nu este solutionata pana in prezent.
La data de 10.03.2010, Tribunalul Bihor a adresat Ministerului Justitiei o cerere prin care prin care se solicita extinderea extradarii inculpatei si pentru faptele care fac obiectul prezentului dosar. Potrivit comunicarii Ministerului Justitiei din 05.12.2011, cererea de extindere a extradarii a fost intocmita si urmeaza a fi inaintata Ministerului Justitiei al Republicii Italiene .
La termenul din 07.12.2011, Tribunalul Bihor dezbate apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea, partea responsabila civilmente SC G.I.E. SRL si inculpata, iar la data de 19.12.2011 pronunta decizia 197/A/2011.
Problema care se pune este aceea daca Tribunalul Bihor putea sau nu sa solutioneze apelul in aceste conditii.
Dispozitiile legale in materie citate de Tribunalul Bihor prevad ca o persoana extradata nu va putea fi urmarita, judecata sau privata de libertate pentru fapte comise anterior predarii sale, altele decat cele cuprinse in actul de extradare, decat daca statul solicitat isi da acordul sau daca persoana consimte sau daca nu a parasit teritoriul tarii in termen de 45 zile de la liberarea sa definitiva. In speta, nu ne aflam in prezenta nici uneia din aceste situatii. Statul italian nu s-a pronuntat pana in prezent, inculpata nu consimte sa fie judecata, si desi este in stare de libertate se afla sub puterea unei masuri restrictive de libertate deci nu se poate sustine ca era libera de a parasi teritoriul tarii.
De altfel, si Tribunalul Bihor retine exact aceeasi situatie, insa apreciaza ca apelul poate fi solutionat deoarece pe de o parte acesta nu reprezinta o "judecata" in sensul Legii 302/2004 si al Conventiei Europene de Extradare, ci derularea unei proceduri judiciare care sa preintampine prescriptia raspunderii penale, aspect permis de art.74 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, pe de alta parte ca nu exista riscul ca hotararea sa fie definitiva deoarece mai poate fi atacata cu recurs.
Nu a fost impartasita opinia tribunalului. Pronuntarea asupra apelurilor declarate se circumscrie notiunii de "judecata" in sensul celor doua acte normative intrucat reprezinta un mod de solutionare a cauzei. Chiar daca nu se pronunta o solutie de condamnare, achitare sau incetarea procesului penal, se verifica legalitatea si temeinicia oricarora dintre aceste solutii dispuse de prima instanta, in acelasi sens sunt si dispozitiile art. 378 si 379 C.pr.pen. Apoi, faptul ca legea reglementeaza recursul ca o cale de atac ordinara, nu indreptatea instanta de apel sa procedeze la judecata cu ideea ca nu exista riscul ca hotararea sa ramana definitiva. Exercitarea cailor de atac este dreptul partilor si al procurorului, instanta neavand dreptul de a decide asupra acestuia.
Pe de alta parte, asa cum a aratat si instanta de apel, termenul de prescriptie speciala este de 15 ani, din care pana in prezent s-au scurs aproximativ 9 ani. Intervalul ramas este suficient pentru judecarea unei cauze cu o complexitate relativ redusa.
Nu poate fi asimilata situatia prezenta cu cea a cauzelor in care se invoca o exceptie de neconstitutionalitate, iar instanta nu proceda la suspendarea cauzei, ci dispunea administrarea probelor si sesizarea Curtii Constitutionale. In primul rand, analogia nu este permisa. In al doilea rand, in dreptul roman, jurisprudenta, cu exceptia deciziilor in interesul legii, nu este izvor de drept. In al treilea rand, asa cum de altfel a si aratat tribunalul, acele solutii erau date cu incalcarea unor dispozitii exprese si imperative.
Fata de cele expuse mai sus, curtea a apreciat ca recursul este fondat urmand a fi admis, tribunalul urmand a astepta decizia autoritatilor judiciare italiene sau interventia oricarui alt caz prevazut de lege in care se poate trece la judecarea persoanei extradate. Cu ocazia judecarii apelului, tribunalul va avea in vedere si celelalte motive invocate.
Fata de cele expuse mai sus, curtea, in baza articolului 38515 punctul 2 litera c Cod procedura penala a admis recursul penal declarat de inculpata C.C.D. impotriva deciziei penale nr. 197 din 19 decembrie 2011 pronuntata de Tribunalul Bihor, care a fost casata si s-a dispus rejudecarea cauzei de catre Tribunalul Bihor, tinand cont de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute in vedere cu ocazia rejudecarii cauzei.