Infractiuni Gresita obligare a tertului la plata dobanzilor.
Decizia penala nr. 472/R/ din 8 mai 2012
Dosar nr. 21263/271/2011
Curtea de Apel Oradea
Sectia penala si pentru cauze cu minori
Conform art. 55 din Legea nr. 136/1995, societatea de asigurare este obligata sa plateasca asiguratului, adica in speta inculpatului intimat, orice suma de bani achitata de acesta persoanelor pagubite in situatia in care isi produce efectele contractul de asigurare, adica la data stabilirii culpei asiguratului in producerea evenimentului respectiv. Or, asiguratorul nu are nicio culpa intrucat rezulta ca asiguratorul plateste despagubirile in termen de maxim 10 zile de la data la care a primit o hotararea judecatoreasca definitiva, si nu este echitabil sa fie obligat la plata dobanzii legale aferente sumei pe care inculpatul o plateste partii civile alaturi de tertul asigurator.
Prin sentinta penala nr. 425 din 16 martie 2012, Judecatoria Oradea, in baza art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 alin.7 Cod procedura penala, l-a condamnat pe inculpatul F.V., pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, la o pedeapsa de 6 (sase) luni inchisoare.
In baza art. 71 alin. 2 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal pe durata executarii pedepsei, ca pedeapsa accesorie.
In baza art. 81 Cod penal, art.71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 6 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal.
In baza art. 359 Cod procedura penala i s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendarii.
In baza art. 14, 15 si 346 Cod procedura penala, raportat la art. 998, 999 si urmatoarele Cod civil din 1864, Legea nr. 136/1995, a fost obligat inculpatul F.V., alaturi de asiguratorul de raspundere civila S.C. Uniqa Asigurari S.A. Bucuresti sa plateasca partii civile Z.E., sumele de 8772,075 lei daune materiale si 84.000 lei (optzecisipatrumiilei) daune morale si au fost respinse ca neintemeiate restul despagubirilor morale solicitate de partea civila.
In baza art. 14, 15 si urmatoarele Cod procedura penala, art. 998, 999 Cod civil din 1864, art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificat prin pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006, art. 120 Cod procedura fiscala a fost obligat inculpatul, alaturi de asiguratorul de raspundere civila S.C. Uniqa Asigurari S.A. Bucuresti sa plateasca partii civile Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Oradea suma de 11760,88 lei despagubiri civile, la care se vor adauga dobanzile de intarziere calculate conform legii, de la data de 09.12.2011 si pana la data platii efective.
S-a respins cererea partii civile Z.E. privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul sa plateasca statului suma de 1500 lei cheltuieli judiciare.
A constat judecatoria ca prin rechizitoriul nr.9502/P/2008 din 21.11.2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea, inregistrat la instanta la 23.11.2011 a fost trimis in judecata inculpatul F.V. sub acuzatia comiterii infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. de art.184 al.2 si 4 Cod penal.
In fapt s-a retinut in sarcina inculpatului ca, in data de 06.12.2008, prin neadaptarea vitezei la conditiile de trafic, a provocat un accident rutier in urma caruia partea vatamata Z.E. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 70 (saptezeci) de zile de ingrijiri medicale.
Inculpatul F.V. a recunoscut comiterea faptei si a solicitat sa fie judecat, conform art. 320 ind. 1 Cod procedura penala, pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, probe pe care le cunoaste si pe care si le insuseste.
Examinand actele si lucrarile dosarului de urmarire penala, cunoscute si insusite de inculpat, coroborate cu declaratia acestuia din cursul cercetarii judecatoresti, instanta de fond a retinut in fapt ca, in data de 6.12.2008, inculpatul F.V. conducea autoturismul marca Hyundai Accent cu nr. de inmatriculare TM-11-LGH pe DN 19, cu directia de deplasare Oradea - Satu Mare. Acesta era insotit in autoturism de numitul F.F.- fratele acestuia, pe scaunul dreapta fata. Din Oradea inculpatul 1-a luat ca pasager pe partea vatamata Z.E. care a stat pe bancheta din spate.
In jurul orelor 9.45, inculpatul circula pe raza localitatii Diosig. Intr-o curba, pe fondul neadaptarii vitezei la conditiile meteo, a pierdut controlul volanului si a intrat pe contrasens. Din sensul opus circula autocamionul cu nr. de inmatriculare SM-22-VYO, condus de numitul F.F. Pentru a evita coliziunea frontala, conducatorul autocamionului a tras de volan dreapta, iar autoturismul condus de inculpat s-a izbit de ultimele doua axe ale semiremorcii camionului. Dupa impactul cu semiremorca inculpatul a izbit un alt autoturism care circula pe sensul opus in spatele autocamionului, autoturism marca Mercedes ML cu nr. de inmatriculare BC-99-BMA, condus de numitul B.I.
In urma accidentului, partea vatamata Z.E. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 70 (saptezeci) de zile de ingrijiri medicale, conform raportul de constatare medico - legala nr. 4097/IIb/193 din 6 decembrie 2008 (f. 23, 24 dosar u.p.). Celelalte persoane implicate in accident nu au suferit leziuni care sa necesite zile de ingrijiri medicale constatate medico - legal.
Cu ocazie cercetarii la fata locului s-a constatat ca sectorul de drum pe care s-a produs accidentul era "cu asfalt umed, denivelari generalizate" iar conditiile meteo "ploaie densa" (proces - verbal de cercetare la fata locului fila 5, 6 dosar urmarire penala).
Din declaratiile pasagerilor autoturismului condus de inculpat, respectiv partea vatamata Z.E. si numitul F.F., rezulta faptul ca inculpatul a condus in general cu viteze mari, iar in momentul pierderii controlului autoturismului, viteza declarata de cei doi era de aprox, 100 km/h, aspect de altfel recunoscut si de catre inculpat.
Starea de fapt retinuta mai sus rezulta din coroborarea datelor ce rezulta din procesul verbal de cercetare la fata locului - accidente rutiere - fila 5,6, cu schita locului accidentului, plansa foto, procesul verbal de inspectie tehnica, certificatul medico-legal amintit mai sus, cu declaratia partii vatamate, cu declaratiile martorilor F.F., B.I., F.F., O.I., M.M., precum si cu declaratiile de recunoastere a faptei, date de invinuit si apoi de inculpat.
Astfel, inculpatul a declarat ca recunoaste si regreta savarsirea faptei si ca accidentul a avut loc la iesirea din localitatea Diosig, tot drumul a plouat, iar in momentul in care s-a produs accidentul a circulat cu o viteza de aproximativ 100 km/h, era o ploaie marunta si conditiile de vizibilitate erau bune. Arata ca accidentul s-a produs din cauza ca drumul era foarte rau si era plin de gropi, nu a putut evita groapa in care a intrat, nu a vazut-o si a tras volanul la stanga, iar masina a intrat in balans si a pierdut controlul autoturismului. Totodata inculpatul a mai declarat ca viteza legala admisa pe acea portiune de drum pe care a avut loc accidentul era de 90 km/h, dar avand in vedere conditiile meteo si drumul deteriorat considera ca trebuia sa circule cu o viteza de 70 km/h. Mai arata ca drumul respectiv il cunoaste foarte bine intrucat in localitatea in care intentiona sa ajunga locuiesc bunicii sai si a fost in vizita la ei cu o luna de zile inainte de producerea accidentului.
Din coroborarea mijloacelor de proba amintite mai sus, instanta de fond a retinut culpa exclusiva a inculpatului in producerea accidentului de circulatie, intrucat acesta nu a respectat dispozitiile art. 48 din OUG nr. 195/2002 care instituie obligatia pentru conducatorul auto de a respecta regimul legal de viteza si sa o adapteze in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta si dispozitiile art. 123 din HG nr. 1391/2006 care prevede ca, conducatorul de vehicul este obligat sa circule cu o viteza care sa nu depaseasca 30 km/h in localitati sau 50 km/h in afara localitatilor, atunci cand vizibilitatea este sub 100 m, in conditii de ceata, ploi torentiale, ninsori abundente.
Instanta de fond a retinut asadar ca exista legatura directa de cauzalitate intre activitatea defectuoasa de conducere pe drumurile publice a autoturismului de catre inculpat, prin incalcarea dispozitiilor legale amintite mai sus si vatamarea corporala a partii vatamate Zih Ervin.
Fata de probatoriul administrat in cursul urmaririi penale, instanta, vazand ca fapta inculpatului este stabilita si sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului, pentru a permite stabilirea unor pedepse, a apreciat ca procedura speciala a recunoasterii vinovatiei, prevazuta de art. 320/1 Cod procedura penala, este aplicabila in cauza. S-a aratat ca in speta s-au administrat probe doar cu privire la latura civila a cauzei intrucat actiunea civila nu a fost disjunsa.
S-a retinut ca, in drept, fapta inculpatului Fechete Valetin, astfel cum a fost descrisa mai sus, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa, astfel ca in baza art. 184 al. 2 si 4 Cod penal, instanta, constatand vinovatia inculpatului, sub forma culpei cu prevedere si facand aplicarea art. 320/1 al. 7 Cod procedura penala l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa de 6 luni inchisoare.
In baza art. 71 alin. 2 Cod penal instanta i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal pe durata executarii pedepsei, ca pedeapsa accesorie.
La individualizarea pedepsei, instanta de fond a avut in vedere fapta comisa de inculpat si pericolul social al acesteia, imprejurarile in care a fost comisa, respectiv pe timp de ploaie, conducand cu o viteza foarte mare, urmarile produse, fiind vorba de 70 de zile ingrijiri medicale pentru partea vatamata Z.E., iar pe de alta parte s-a tinut seama de faptul ca inculpatul este fara antecedente penale, a colaborat cu organele judiciare, si-a recunoscut culpa in producerea accidentului de circulatie, a solicitat aplicarea procedurii recunoasterii vinovatiei prev. de art. 320/1 Cod procedura penala, astfel ca limitele de pedeapsa s-au redus cu 1/3 si s-a aplicat o pedeapsa intr-un cuantum care reflecta pericolul social concret al faptei si care este de natura sa asigure atingerea scopului educativ al pedepsei.
Instanta a apreciat ca nu se impune retinerea circumstantelor atenuante prev. de art.74 lit. a si c Cod penal, astfel cum au fost solicitate de aparare, avand in vedere imprejurarile producerii accidentului.
Apreciind ca nu se impune privarea de libertate a inculpatului, acesta fiind la primul contact cu legea penala si cu posibilitati reale de indreptare si reintegrare sociala, pedeapsa in sine fiind un avertisment pentru el, instanta, in baza art. 81 Cod penal, art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 6 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal, iar in baza art. 359 Cod procedura penala i s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendarii.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanta a constatat ca partea vatamata Z.E. s-a constituit parte civila in cauza (inainte de citirea actului de sesizare) cu suma de 50.000 lei despagubiri materiale+ dobanda legala de la data achitarii acestora pana la data platii efective, 200000 lei despagubiri morale si cheltuieli judiciare. Dupa citirea actului de sesizare a mai depus o cerere de constituire de parte civila in sensul ca solicita 200000 euro cu titlu de despagubiri morale.
In detalierea daunelor materiale se arata ca solicita plata sumei de 1106 lei reprezentand contravaloarea medicamentelor si a consultatiilor medicale, cererea fiind dovedita cu bonurile fiscale depuse la dosar.
De asemenea a solicitat 6300 lei reprezentand diferenta dintre salariul incasat inainte de producerea accidentului si salariul incasat dupa producerea accidentului. Instanta a constatat ca partea civila a fost in concediu 8 luni si 13 zile, diferenta salariala pe o luna intreaga este de 695,50 lei, iar pentru cele 13 zile din luna decembrie 2008 este de 452,075 lei, astfel diferenta totala este de 6016,075 lei suma pe care instanta a acordat-o.
Totodata partea civila a solicitat acordarea sumei de 2000 lei reprezentand suma pe care a achitat-o martorului M.L. pentru ingrijirea gospodariei, adica 50 lei lunar pe perioada iunie 2009-februarie 2012. Astfel, instanta a constatat ca s-a solicitat plata sumei de 50 lei lunar pe o perioada de 33 de luni, astfel ca instanta a acordat aceasta suma care in total este 1650 lei, aspecte dovedite si cu martorul care efectiv ii lucra gospodaria.
S-a mai retinut ca partea civila a mai solicitat acordarea sumei de 40500 lei suma globala reprezentand renta lunara avand in vedere pierderea partiala a capacitatii de munca. In acest sens instanta a constatat ca partea civila nu a depus la dosar decizie medicala privind capacitatea sa de munca, respectiv nu s-a depus nici decizie de pensionar de invaliditate care sa justifice faptul ca i s-a diminuat venitul ca urmare a pensionarii si incadrarii sale intr-un grad de invaliditate. Din declaratia martorului P.M. rezulta ca partea civila munceste in continuare la o firma privata de transport feroviar, dar faptul ca si-a schimbat locul de munca se datoreaza faptului ca s-au facut reduceri la fostul sau loc de munca si nu faptului ca i s-a diminuat capacitatea de munca. Astfel ca instanta a respins aceasta cerere.
S-a constatat, pe de alta parte, ca partea civila a mai solicitat obligarea inculpatului la 200.000 lei, cu titlu de daune morale.
S-a retinut ca este incontestabil ca in urma accidentului de circulatie a carui victima a fost, partea civila a suferit din punct de vedere fizic si psihic, cursul vietii sale fiind schimbat in mod fundamental.
Suferinta psihica nu poate fi cuantificata la modul absolut in sume de bani, dar este aproape unanim acceptat ca in astfel de situatii, despagubirile banesti sub forma daunelor morale, sunt de natura sa acopere intr-o oarecare masura prejudiciul moral suferit.
Astfel, potrivit art. 998 Cod civil, orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe cel din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara. Mai mult decat atat, potrivit art. 999 Cod civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar si de acela cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.
In speta, accidentul de circulatie s-a produs datorita neglijentei in conducerea autoturismului pe drumurile publice de catre inculpat. Legea civila nu distinge sub aspectul naturii prejudiciului, prin urmare trebuie admis ca o reparare integrala a prejudiciului vizeaza atat prejudiciul material cat si cel moral. In acest sens, instanta a apreciat ca suma de 84.000 lei, acordata partii civile Z.E., reprezinta o reparare echitabila a prejudiciului moral incercat de aceasta, avand in vedere cele 70 de zile de ingrijiri medicale, dar si imprejurarea ca partea civila nu-si mai poate desfasura activitatile zilnice si normale pe care le desfasura anterior accidentului. Instanta a apreciat ca nu se impune acordarea daunelor morale pentru simplul fapt ca partea civila a fost parasita de catre concubina, acesteia fiindu-i frica ca partea civila nu o va mai putea intretine. Instanta a apreciat ca aceste aspecte tin de moralitatea fiecaruia si nu de imprejurarea ca partea civila a fost accidentata.
Instanta de fond a mai constatat ca la data producerii accidentului, pentru autoturismul Hyundai Accent cu nr. TM-11-LGH, condus de inculpat, era emisa polita de asigurare obligatorie de raspundere civila auto de catre asiguratorul SC Uniqa, polita valabila in perioada 28.06.2008-27.06.2009. Asiguratorul nu a contestat valabilitatea politei de asigurare.
In consecinta, in solutionarea actiunii civile formulata de partea civila Z.E. , instanta, in baza art. 14, 15 si 346 Cod procedura penala, raportat la art. 998, 999 si urmatoarele Cod civil din 1864, Legea nr. 136/1995, instanta de fond l-a obligat pe inculpatul F.V., alaturi de asiguratorul de raspundere civila S.C.Uniqa Asigurari S.A. Bucuresti sa plateasca partii civile Z.E., sumele de: 8772,075 lei daune materiale si 84.000 lei (optzecisipatrumiilei) daune morale si a respins ca neintemeiate restul despagubirilor morale solicitate de partea civila.
In baza art. 14, 15 si urmat. Cod procedura penala, art. 998, 999 Cod civil din 1864, art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificat prin pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006, art. 120 Cod procedura fiscala instanta l-a obligat pe inculpat, alaturi de asiguratorul de raspundere civila S.C. Uniqa Asigurari S.A. Bucuresti sa plateasca partii civile Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Oradea suma de 11760,88 lei despagubiri civile, la care se vor adauga dobanzile de intarziere calculate conform legii, de la data de 09.12.2011 si pana la data platii efective.
Instanta a respins cererea partii civile Z.E. privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, intrucat acestea nu au fost dovedite.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs asiguratorul Uniqua Asigurari SA Bucuresti, solicitand casarea sentintei in sensul reducerii daunelor morale acordate partii civile Z.E. si a inlaturarii obligarii asiguratorului de la plata alaturi de inculpatul intimat a majorarilor de intarziere aferente sumei acordate cu titlul de despagubiri civile partii civile Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Oradea.
In motivarea recursului s-a aratat ca suma acordata cu titlul de daune morale partii civile intimate este mult prea mare in raport de numarul de zile de ingrijiri medicale ce i-au fost necesare pentru vindecare.
De asemenea, in ceea ce priveste suma acordata cu titlul de despagubiri civile partii civile intimate Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Oradea s-a aratat ca trebuie sa se faca o delimitare intre cele doua categorii de raspunderi, respectiv cea contractuala care cade in sarcina asiguratorului si cea delictuala, care cade in sarcina celui care se face vinovat in mod direct de producerea prejudiciilor.
Examinand sentinta prin prisma motivelor de recurs invocate, cat si din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 385/6 si art. 385/14 Cod procedura penala, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevazute de art. 385/9 Cod procedura penala, curtea a constatat ca aceasta este temeinica si legala, cu exceptia dispozitiei de obligare a asiguratorului recurent la plata majorarilor de intarziere aferente sumei acordate cu titlul de despagubiri partii civile intimate Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Bihor - Oradea, sens in care recursul asiguratorului urmeaza sa fie admis, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, s-a constatat mai intai ca instanta de fond a retinut in mod corect starea de fapt si a stabilit vinovatia inculpatului intimat pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate in cauza, dand faptei comisa de catre acesta incadrarea juridica corespunzatoare.
De asemenea, in mod corect, constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 320/1 alin. 1-4 Cod procedura penala, a admis cererea inculpatului intimat de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate in cazul recunoasterii vinovatiei.
Pedeapsa aplicata inculpatului intimat, de 6 luni inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 6 luni, a fost corect individualizata, corespunzand, sub aspectul naturii si duratei sale, gravitatii faptei, pericolului social pe care il prezinta persoana inculpatului si aptitudinii acestuia de a se indrepta sub influenta sanctiunii penale.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, referitor la despagubirile acordate de prima instanta cu titlul de daune materiale si morale partii civile intimate Z.E., curtea a retinut ca acestea au fost corect stabilite.
Astfel, in ceea ce priveste daunele materiale, acestea au fost acordate in masura dovedirii lor, prima instanta precizand in cazul fiecarei sume atat cuantumul, cat si modalitatea de calcul a acestora.
Cat priveste daunele morale, curtea a retinut ca si acesta au fost corect individualizate si nu se impune reducerea lor, astfel cum a cerut asiguratorul prin calea de atac exercitata, suma de 84.000 lei fiind in masura sa acopere prejudiciul suferit de catre partea civila intimata, atat in plan fizic, cat si psihic.
Este de precizat ca, in urma accidentului, partea civila intimata a suferit mai multe interventii chirurgicale avand de altfel nevoie pentru vindecare de 70 de zile de ingrijiri medicale si, ca urmare a leziunilor suferite, i s-a redus capacitatea de munca la cel putin jumatate.
In aceste conditii, suma acordata de prima instanta este echitabila si in masura sa acopere atat pretium doloris, cat si celelalte consecinte ale vatamarii, atat pe plan fizic cat si psihic, consecinte care nu pot fi negate, fiind evident ca in urma accidentului calitatea vietii partii civile intimate s-a deteriorat, fiindu-i afectata atat situatia familiala, cat si cea profesionala si sociala.
Insa, in ceea ce priveste suma la plata careia a fost obligat inculpatul intimat alaturi de asigurator cu titlul de despagubiri civile in favoarea partii civile Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Bihor - Oradea, curtea a retinut ca desi in mod corect s-a dispus obligarea inculpatului intimat atat la plata acesteia cat si a dobanzilor legale (in raport de dispozitiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 si ale OG nr. 9/2000), in mod gresit s-a dispus obligarea tertului asigurator si la plata dobanzii legale aferente debitului, calculata pana la data achitarii integrale a acestuia, alaturi de inculpatul intimat.
Astfel, potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995, prin contractul de asigurare, asiguratorul se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca asiguratului beneficiului asigurarii sau tertului pagubit despagubirea, denumita indemnizatie, rezultata din contractul de asigurare in limitele si la termenele cuvenite, iar potrivit art. 50 din aceeasi lege, despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlul de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Potrivit art. 42 din aceeasi lege, drepturile persoanelor pagubite se vor exercita impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei dar se pot exercita si direct impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare, iar potrivit art. 35 alin. 1 teza a II-a din Ordinul nr. 5/2010 a Comisiei de supraveghere a asigurarilor, despagubirea se plateste de catre asiguratorul RCA in maxim 10 zile de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca si, conform art. 37 din acelasi ordin, doar in cazul in care asiguratorul RCA nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute la art. 36, se aplica o penalizare de 0,1 %, calculata pentru fiecare zi de intarziere.
Astfel, conform art. 2 din OUG nr. 9/2000 dobanda se datoreaza doar in cazul in care este prevazuta de lege sau contract. Or, in prezenta cauza, conform dispozitiilor art. 50 si 55 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul are obligatia de a plati despagubirile de la data individualizarii acestora prin hotarare judecatoreasca si numai in masura in care s-a produs culpa asiguratului in producerea accidentului.
Legea nu permite societatii de asigurari sa plateasca in numele asiguratului nicio suma de bani pana la stabilirea culpei acestuia printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
Conform art. 55 din Legea nr. 136/1995, societatea de asigurare este obligata sa plateasca asiguratului, adica in speta inculpatului intimat, orice suma de bani achitata de acesta persoanelor pagubite in situatia in care isi produce efectele contractul de asigurare, adica la data stabilirii culpei asiguratului in producerea evenimentului respectiv.
Nimic nu impiedica asiguratul (inculpatul intimat) sa plateasca cheltuielile de spitalizare partii civile intimate, fara nicio majorare, iar ulterior sa le recupereze de la societatea de asigurare.
Esential in transarea unei asemenea probele este culpa cu privire la plata cu intarziere a debitului. Or, asiguratorul nu are nicio culpa in acest sens, deoarece, din coroborarea textelor mai sus aratate rezulta ca asiguratorul plateste despagubirile in termen de maxim 10 zile de la data la care a primit o hotararea judecatoreasca definitiva, in aceste conditii, nu este echitabil si nici corect sa fie obligat la plata dobanzii legale aferente sumei pe care inculpatul intimat urmeaza sa o achite cu titlul de despagubire partii civile intimate Spitalul Clinic de Urgenta Bihor - Oradea alaturi de tertul asigurator.
Evident, stabilindu-se vinovatia inculpatului intimat, s-a stabilit pe cale de consecinta si culpa acestuia cu privire la plata cu intarziere a cheltuielilor de spitalizare, deoarece acesta avea obligatia potrivit dispozitiilor legale, sa achite aceste despagubiri imediat ce acestea au fost pricinuite, datorita faptei sale.
Fata de cele ce preced, sub acest aspect, recursul declarat de tertul asigurator a fost admis, in temeiul dispozitiilor art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, s-a casat sentinta in sensul ca s-a inlaturat obligarea tertului asigurator alaturi de inculpatul intimat de la plata dobanzii aferente sumei de 11760,88 lei despagubiri civile in favoarea partii civile Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Bihor - Oradea si au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei, care nu contravin prezentei decizii.
In raport de dispozitiile art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.