DREPT PROCESUAL CIVIL.
PUTERE DE LUCRU JUDECAT. INADMISIBILITATEA REPUNERII IN DISCUTIE A CONSTATARILOR DE FAPT ANALIZATE CU PUTERE DE LUCRU JUDECAT IN CADRUL UNUI LITIGIU SOLUTIONAT ANTERIOR -RESPECTAREA PRINCIPIULUI DREPTULUI LA UN PROCES ECHITABIL.
Art. 6 CEDO In respectarea principiului dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este garantat prin art. 6 din CEDO, trebuia sa se tina cont de constatarile de fapt din cadrul litigiului solutionat anterior cu privire la situatia contractului, chiar daca cauza de nulitate este diferita, in conditiile in care motivele sunt aceleasi, fiind analizate cu putere de lucru judecat. Decizia civila nr. 1296/2012-R
din 28 martie 2012 (dosar nr. 954/271/2009)
Prin sentinta civila nr. 10123 din 13.09.2010 pronuntata de Judecatoria O., s-a respins ca nefondata cererea formulata de reclamanta V.L.L.V.in contradictoriu cu paratii M.M.V. si M. A..
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca la data de 06.06.2000 tatal reclamantei, V.E., a incheiat cu paratii M. M. V. si M.A. contractul de intretinere autentificat prin incheierea nr. 390/06.06.2000 de BNP V.C. prin care primul a transmis paratilor nuda proprietate asupra imobilului situat in Oradea, P-ta 1 Decembrie, nr. 6, ap. 1, inscris in CF individual nr. 23690/A Oradea, CF colectiv 1375 Oradea, nr. top. 1986/1/a/I, reprezentand apartament compus din doua camere, in schimbul intretinerii acestuia de catre parati.
Imobilul ce a format obiectul material derivat al contractului de intretinere a fost dobandit de tatal reclamantei in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 6/09.01.1975, la momentul dobandirii imobilului tatal reclamantei era casatorit cu R.L.V. incepand din 01.07.1961, din casatoria acestora rezultand reclamanta.
La data de 26.07.1976 a decedat mama reclamantei, iar la data de 21.08.2000 a decedat tatal reclamantei, V. E., potrivit certificatului de mostenitor nr. 64/13.09.2000, eliberat de BNP M. D.S. unica mostenitoare a acestuia fiind reclamanta.
Analizand contractul de intretinere sub aspectul motivului de nulitate absoluta, invocata de reclamanta, instanta a retinut ca, potrivit art. 968 Cod civil, cauza este ilicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice.
Potrivit sustinerilor reclamantei, cauza ilicita rezida din cel putin doua aspecte majore: varsta, starea de boala, lipsa de discernamant, situatia financiara si relatiile defunctului V. E. cu reclamanta.
In ceea ce priveste lipsa discernamantului, varsta, starea de boala, invocate de reclamanta, instanta a apreciat ca acestea constituie motive de nulitatea relativa a contractului de intretinere, iar prin decizia civila nr. 602/2008-R a Curtii de Apel Oradea s-a retinut ca defunctul V. E.a avut discernamant la data incheierii contractului de intretinere, fiind constient de consecintele juridice ale actului incheiat. Desi reclamanta sustine ca la incheierea contractului de intretinere trebuia sa existe avizul unui medic specialist, care sa ateste ca antecesorul reclamantei avea discernamant, instanta a retinut ca nu exista nici o dispozitie legala care sa prevada aceasta obligatie, persoanele fizice cu capacitate deplina de exercitiu fiind prezumate ca au discernamant, iar in situatia in care se invoca lipsa discernamantului la incheierea actului juridic civil, partea interesata trebuie sa dovedeasca lipsa acestuia, or, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca numitul V. E. avea discernamant la data incheierii contractului de intretinere.
Referitor la sustinerea reclamantei ca la semnarea contractului nu a fost asigurata asistenta sociala tatalui sau, prin sentinta civila nr. 5067/2003, pronuntata de Judecatoria Oradea in dosarul nr. 9918/2000 s-a retinut ca Legea nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice a intrat in vigoare la 90 de zile de la publicarea legii in Monitorul Oficial al Romaniei, conform art. 40 din acest act normativ, respectiv la data de 09.06.2000, deci ulterior incheierii contractului de intretinere.
Cu privire la sustinerea reclamantei ca defunctul V. E. nu avea nevoie de intretinere, deoarece avea bani proprii, aspect ce rezulta din probele administrate in dosarul nr. 9918/2000 al Judecatoriei Oradea, instanta a considerat ca acest aspect nu demonstreaza cauza ilicita a contractului de intretinere, deoarece acest contract a fost incheiat de tatal reclamantei avand in vedere starea de sanatate precara a acestuia si nu situatia sa financiara, chiar daca intretinutul avea suficienti bani, din moment ce era bolnav si nu se putea intretine singur, reclamanta locuind la Cluj, scopul incheierii contractului a fost asigurarea intretinerii acestuia.
In ceea ce priveste sustinerea ca defunctul V.E. nu era singurul proprietar al imobilului, instanta a apreciat ca aceasta sustinere este corecta, deoarece bunul a fost dobandit in timpul casatoriei cu mama reclamantei, chiar daca paratii sustin ca imobilul ar fi bun propriu, deoarece in contractele de vanzare-cumparare si de imprumut figureaza doar defunctul. Imobilul ce a constituit obiectul contractului de intretinere a constituit bunul comun al parintilor reclamantei, aflat in coproprietate devalmasa, incetarea coproprietatii comune devalmase avand loc la incetarea casatoriei prin moartea mamei reclamantei, cand coproprietatea devalmasa s-a transformat in coproprietate comuna pe cote-parti, tatal reclamantei detinand cota de 5/8 din imobil la data incheierii contractului de intretinere.
Din probele administrate in dosarul nr. 9918/2000 al Judecatoriei O si din declaratiile martorului C. I., audiat in prezenta cauza, rezulta ca paratii au cunoscut ca imobilul ce a facut obiectul contractului de intretinere a constituit bunul comun al intretinutului si al sotiei acestuia. In aceasta situatie, instanta a apreciat ca, fiind in prezenta unui act juridic nenumit, se aplica regulile coproprietatii comune, in sensul ca, contractul de intretinere nu este nul, ci supus conditiei rezolutorii ca bunul instrainat sa nu cada, cu prilejul partajului, in lotul altui coproprietar, ci in acela al coproprietarului instrainator, in speta al defunctului Voda Eugen, iar in cazul in care bunul instrainat cade in lotul altui copartas, in speta, al reclamantei, contractul de intretinere va fi lovit de nulitate relativa, astfel ca sustinerea reclamantei ca faptul ca imobilul nu apartinea in exclusivitate intretinutului V. E. dovedeste cauza ilicita a contractului de intretinere nu poate fi primita.
Avand in vedere ca reclamanta nu a dovedit caracterul ilicit al cauzei contractului de intretinere incheiat intre antecesorul sau si parati, instanta a respins ca nefondata cererea.
Deoarece paratii ar fi indreptatiti la plata cheltuielilor de judecata, avand in vedere ca acestia nu au dovedit cu chitanta onorariul avocatial, instanta a respins capatul de cerere privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel in termenul legal, reclamanta V. L.L.V. solicitand admiterea apelului, casarea hotararii pronuntate de instanta de apel si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecata in fond si apel.
In motivarea apelului s-a aratat ca hotararea nu este motivata, simpla prezentare a starii de fapt invederata de partile din proces nu reprezinta motivare a hotararii pronuntate.
A aratat apelanta ca desi se retine ca imobilul a fost cumparat in timpul casatoriei defunctului V.E. cu R. L.V., iar paratii aveau cunostinta de acest aspect la incheierea contractului de intretinere, totusi instanta de fond apreciaza ca nu sunt indeplinite dispozitiile art. 968 Cod Civil care conditioneaza valabilitatea unui contract de caracterul licit si moral al cauzei sau scopului sau. Astfel din interogatoriul luat paratei M. A. rezulta ca aceasta avea cunostinta de faptul ca apelanta este unica mostenitoare a defunctului V. E. De asemenea, in interogatoriul luat paratului M.M.V., acesta recunoaste ca stia ca defunctul V. E. are rude si o fiica, predand chiar o parte din bunurile defunctului, asa cum sunt ele specificate in procesul-verbal existent la dosarul cauzei.
Apelanta a apreciat ca din probele administrate rezulta, fara tagada, faptul ca paratii au actionat cu rea - credinta in fraudarea drepturilor adevaratului proprietar, ceea ce conduce la aplicarea sanctiunii nulitatii acestuia. Astfel contractul de vanzare - cumparare nr. 6/09.01.1975, ridicat din casa defunctului V.E. si preluat de la familia M., prezinta pe versoul actului mentiunea: "cumparatorul declar ca sotia este angajata si realizeaza venituri". Din aceasta mentiune se poate deduce in mod clar si cert ca familia M avea cunostinta de faptul ca imobilul a fost dobandit in timpul casatoriei, ca apartine doar in cota parte defunctului V. E., fiind dovedita cauza ilicita.
S-a mai sustinut ca in mod eronat se retine ca nu ar fi fost obligatoriu avizul unui medic specialist, intrucat la o persoana in varsta, bolnava, imobilizata la pat se impunea cu titlu de obligativitate prezentarea unui aviz medical, obligatia cazand in sarcina notarului public ce a incheiat actul.
Privitor la asistenta sociala ce trebuia asigurata tatalui sau printr-un reprezentant al autoritatii tutelare, apelanta a aratat ca, in mod eronat a retinut instanta de fond ca Legea nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor in varsta a intrat in vigoare la data de 07.06.2010, data semnarii contractului de intretinere atacat.
S-a sustinut ca acest act nu a fost semnat de toate partile in data de 06.06.2000, ci o parte au semnat in data de 06.06.2000, iar altii in zilele urmatoare, astfel ca actul s-a finalizat ulterior datei de 06.06.2000, situatie anormala si neconforma cu Legea nr. 36/1995 a notarilor publici.
Totodata s-a aratat ca instanta de fond nu a avut in vedere faptul ca defunctul V.E. avea o persoana angajata de P. O. care era platita sa-i acorde ingrijire, astfel ca nu se impunea incheierea unui contract de intretinere pe considerentul ca este bolnav.
A invederat apelanta ca potrivit certificatului DPMS nr. 2338/1992 si anchetei sociale a C.L.O., tatal sau V. E. a suferit un accident cerebral, a ramas cu hemipareza stanga, predominant branhiala si a fost incadrat ca persoana cu handicap care necesita protectie speciala, cu gradul 1 de invaliditate si astfel numita J. F. a fost angajata ca asistenta personala platita de P. O. cu obligatia de ingrijire permanenta a tatalui sau.
Apelanta a sustinut ca, in speta, cauza ilicita rezida din cel putin doua aspecte majore, retinute in parte si de instanta de judecata, dar care a apreciat gresit ca nu conduc la cauza ilicita, respectiv varsta, starea de boala, lipsa de discernamant, situatia financiara si relatiile defunctului V. E. cu apelanta si din modul in care paratii au dobandit imobilul stiind ca defunctul este bolnav, fara discernamant, incapabil de a se apara in fata lor, ca nu este singurul proprietar, ca apelanta este fiica mostenitoare.
S-a invederat ca, alterarea discernamantul lui V.E. se datora bolii neurologice de care suferea si anume alterarea grava a functionarii creierului prin multiplele atacuri cerebrale pe care le-a suferit de la data de 25 mai 1987 si pana la data decesului. Iar alterarea grava a functiilor cerebrale s-a constatat prin protocolul de necropsie efectuat dupa deces.
A aratat apelanta ca demn de luat in seama este constatarea doctorului M.P. in urma consultului neurologic din data de 1.02.2000, cand acesta ii prescrie tratament pentru suferinta cerebrala. Iar martorii P. I., P.G. si Z.M. au sustinut in fata instantei ca discernamantul lui V. E. era grav afectat si prin urmare nu putea semna un contract de intretinere valabil. Astfel s-a sustinut ca paratii au profitat de starea de sanatate precara a lui V. E. pentru a semna contractul de intretinere.
In concluzie, s-a aratat ca defunctul V. E. avea suficiente mijloace de intretinere si anume: pensie lunara de peste 1.200.000 lei vechi, economii la C.E.C. de aproximativ 70.000.000 lei vechi, bunuri, valuta si bijuterii, ceea ce denota ca defunctul nu avea nevoie de intretinere financiara, avand bani proprii, avea asigurata ingrijire permanenta prin asistenta personala angajata si platita de P. O. (J. F.); avea asigurate medicamente si tratamente medicale gratuite; nu avea nici un interes sa o lipseasca pe apelanta de dreptul sau de mostenire, declarand cunostintelor si rudelor ca apartamentul este al apelantei; nu avea nevoie de vreo intretinere, avand tot ceea ce-si doreste, in schimb, paratii nu aveau posibilitati de a acorda intretinere, dorind doar sa beneficieze de un apartament care nu li se cuvenea.
Intimatii, M. M. V. si M. A., prin concluziile scrise depuse la dosar, au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
Au aratat intimatii ca la momentul cand s-a incheiat contractul de intretinere autentificat sub nr. 390/6.06.2000 de catre B.N.P. V. C. nu era in vigoare Legea nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice, intrucat aceasta a devenit aplicabila in termen de 90 zile de la publicarea in Monitorul Oficial, termen care s-a implinit dupa incheierea actului in litigiu.
Cat priveste necesitatea avizului unui medic specialist la momentul incheierii contractului, s-a aratat ca legislatia noastra nu cuprinde o asemenea obligatie.
Referitor la modalitatea de achizitionare a imobilului in litigiu, s-a sustinut ca din cuprinsul actelor depuse chiar de reclamanta, rezulta ca aceasta s-a facut pe cheltuiala exclusiva a defunctului V. E., fara nici un aport din partea sotiei sale V. L., sotii V fiind despartiti definitiv in fapt cel putin din anul 1969-1970, sotia locuind la Cluj, iar numitul V. E. la Oradea.
Au aratat intimatii ca la dobandirea imobilului in litigiu, au fost de buna credinta, intrucat in contractul de vanzare cumparare nr. 6/9 ianuarie 1975 a apartamentului in discutie defunctul V. E. figureaza ca singur proprietar, in contractul de imprumut, de asemenea, ca parte contractanta, figureaza tot V. E., iar in C.F. este intabulat acesta, ca unic proprietar. Iar toate aceste inscrisurile le-au creat convingerea ca apartamentul in cauza ii apartine in exclusivitate numitului V. E..
Prin decizia civila nr. 75/A din 18 martie 2011 pronuntata de Tribunalul Bihor, in dosar nr. 954/271/2009, s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta V.L. L.V., in contradictoriu cu intimatii M. V. si M. A., impotriva sentintei civile nr. 10123 din 13.09.2010, pronuntata de J. O., pe care a fost schimata in totalitate, in sensul ca :
S-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta V.L. L. V. in contradictoriu cu paratii M. M.V. si M. A. si in consecinta:
S-a constatat nulitatea absoluta a contractului de intretinere autentificat sub nr. 390/06.06.2000 de BNP V.C.a, incheiat intre defunctul V. E. si paratii M. M. V. si M. A., privind imobilul inscris in CF individual 23690/A Oradea, nr. top. 1986/1/a/I.
A dispus radierea inscrierilor efectuate in CF. individual 23690/A Oradea, sub B 2-3, in favoarea paratilor si restabilirea situatiei anterioare de CF de sub B 1.
Capatul de cerere privind evacuarea paratilor, a fost respins ca prematur formulat.
Intimatii au fost obligati sa plateasca apelantei suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale in ambele instante.
Pentru a pronunta in acest mod, tribunalul a retinut urmatoarele:
Imobilul in Oradea, P-ta 1 Decembrie, nr. 6, ap. 1, inscris in CF individual nr. 23690/A Oradea, CF colectiv 1375 Oradea, nr. top. 1986/1/a/I, a fost dobandit de numitul V. E., tatal apelantei, in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 6/09.01.1975, la momentul dobandirii imobilul acesta fiind casatorit cu R. L. V. incepand din 01.07.1961. Mama reclamantei a decedat la data de 26.07.1976.
La data de 06.06.2000, tatal apelantei, V. E., a incheiat cu intimatii M. M. V. si M. A. contractul de intretinere autentificat sub nr. 390/06.06.2000 de BNP V.C. prin care primul a transmis paratilor nuda proprietate asupra imobilului inscris in CF nr. 23690/A Oradea, nr. top. 1986/1/a/I, in schimbul intretinerii acestuia de catre parati.
Numitul Voda Eugen a decedat la data de 21.08.2000, la doua luni si jumatate dupa incheierea contractului de intretinere.
Asa cum a retinut instanta de fond sustinerea ca defunctul V. E. nu era singurul proprietar al imobilului, este corecta, deoarece bunul a fost dobandit in timpul casatoriei cu mama apelantei. Imobilul ce a constituit obiectul contractului de intretinere a constituit bunul comun al parintilor reclamantei, aflat in coproprietate devalmasa, incetarea coproprietatii comune devalmase avand loc la incetarea casatoriei prin moartea mamei reclamantei. Iar din probele administrate rezulta ca paratii - intimati au cunoscut ca imobilul ce a facut obiectul contractului de intretinere a constituit bunul comun al intretinutului si al sotiei acestuia.
Cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act. Cauza este acel element care raspunde la intrebarea de ce, ori pentru ce s-a incheiat actul juridic civil.
Pentru a fi valabila, cauza actului juridic trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele conditii: sa existe, sa fie reala, sa fie licita si morala.
In ce priveste prima conditie instanta a retinut ca atunci cand lipsa cauzei se datoreaza: lipsei contraprestatiei in contractele sinalagmatice, lipsei predarii bunului in actele reale, lipsei riscului in actele aleatorii, lipsei intentiei de a gratifica in actele cu titlu gratuit, lipseste unul din elementele esentiale ale actului juridic, astfel ca sanctiunea aplicabila este nulitatea absoluta. In ce priveste a doua conditie, cauza nu este reala cand este falsa.
A treia conditie de valabilitate a cauzei - sa fie licita si morala - continutul acestei conditii este precizat de art. 968 Cod civil: cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri si ordinii publice.
In speta, instanta de apel a retinut ca potrivit certificatului DPMS nr. 2338/1992 si anchetei sociale a C.L. O., numitul V. E. a suferit un accident cerebral, a ramas cu hemipareza stanga si a fost incadrat ca persoana cu handicap care necesita protectie speciala, cu gradul 1 de invaliditate si astfel numita J. F. a fost angajata ca asistenta personala platita de P. O. cu obligatia de ingrijire permanenta a acestuia.
Asadar numitul V. E. avea o persoana angajata de P. O.care era platita sa-i acorde ingrijire, aceasta persoana fiind mama intimatei M. A., astfel ca nu se impunea incheierea unui contract de intretinere pe considerentul ca are nevoie de intretinere.
Defunctul V. E. avea posibilitati materiale suficiente: pensie, depozite in lei, avea angajata o persoana care se ocupa de intretinerea sa, care s-a si mutat cu acesta, astfel ca nu era obligat sa instraineze imobilul in schimbul intretinerii, mai ales fiicei persoanei angajate de Primarie cu contract pentru ingrijirea acestuia.
Prin contractul de intretinere una din parti instraineaza un bun, iar cealalta parte se obliga sa-i asigure intretinerea in natura pe timpul cat va trai, iar dupa moarte sa o inmormanteze.
A mai retinut instanta din actele medicale si din continutul raportului de expertiza medico-legala efectuat in dosarul nr. 9918/2000 al Judecatoriei O. ca la data incheierii actului numitul V. E. avea discernamantul diminuat, intrucat a suferit mai multe atacuri cerebrale.
Astfel din probele administrate in prezentul dosar, cat si in dosarul atasat, instanta a apreciat ca paratii - intimati au profitat de starea precara de sanatate a numitului V. E., de faptul ca acesta se afla in intretinerea mamei paratei, spre a obtine astfel avantaje disproportionate.
Pentru aceste motive, instanta de apel a apreciat, spre deosebire de instanta de fond, ca este lovit de nulitate absoluta contractul de intretinere autentificat sub nr. 390/06.06.2000 de BNP V. C., in baza art. 966 si 968 Cod civil.
Fata de toate cele de mai sus, in baza art. 296 Cod procedura civila, a fost admis apelul declarat si a fost schimbata hotararea atacata, in sensul ca s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta V.L. L. V. in contradictoriu cu paratii M. M. V. si M. A. si in consecinta, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de intretinere autentificat sub nr. 390/06.06.2000 de BNP V.C. si s-a dispus radierea inscrierilor efectuate in C.F. individual 23690/A Oradea, sub B 2-3, in favoarea paratilor si restabilirea situatiei anterioare de CF de sub B 1.
A fost respins capatul de cerere privind evacuarea paratilor ca prematur formulat, numai dupa ramanerea irevocabila a prezentei hotarari si intabularea in CF. reclamanta dobandind dreptul de proprietate asupra imobilului.
Intimatii fiind in culpa procesuala, in baza art. 274 Cod procedura civila, au fost obligati sa plateasca in favoarea apelantei suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale in ambele instante (onorariul avocatial fiind redus raportat la complexitatea cauzei).
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs, paratii M. M. V. si M. A. solicitand admiterea acestuia, modificarea hotararii apelate in sensul respingerii actiunii formulata de reclamanta V.L.L., cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata in toate instantele.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentii au criticat hotararea pentru nelegalitate si netemeinicie aratand ca instanta de apel a solutionat pricina in baza unor criterii subiective si vadit partinitoare si nu a probelor si dispozitiilor legale in materie.
Mai mult arata ca motivarea instantei se limiteaza la o enumerare telegrafica de asertiui doctrinare si enunturi, fara nici o legatura intre ele, ceea ce echivaleaza cu nemotivarea solutiei.
Subliniaza apoi ca instanta de apel a luat in considerare o serie de aspecte care fusesera deja analizate in litigiul anterior purtat intre parti si intrat in puterea lucrului judecat.
Astfel au aratat ca in cazul litigiului purtat anterior prin care s-a incercat desfiintarea aceluiasi contract de intretinere s-au invocat ca motive de nulitate, nesemnarea actului autentic de catre defunct, lipsa de discernamant a acestuia, lipsa de cauza a contractului pe considerentul veniturilor suficiente de care dispunea defunctul precum si de faptul ca acesta nu avea nevoie de intretinere.
Actiunea reclamantei a fost respinsa, solutia ramanand definitiva si irevocabila, inclusiv prin respingerea caii extraordinare de atac a contestatiei in anulare.
Au subliniat ca in cea de a doua actiune reclamanta reitereaza aceleasi probleme cu o motivare aproape identica.
Referitor la cauza ilicita si imorala, s-a aratat ca aspectele retinute de instanta de apel au fost avute in vedere si analizate in cadrul Dosarului nr. 9918/2000 al Judecatoriei Oradea, instantele declarand contractul ca fiind valid. Prin urmare considera ca o noua abordare a lor in cadrul prezentului litigiu nu era posibila din punct de vedere legal.
Pe de alta parte, s-a aratat ca daca s-ar lua in considerare argumentele instantei s-ar ajunge la situatii absurde, total contrare prevederilor legale.
In primul rand s-ar interzice persoanelor bolnave cu handicap si grad de invaliditate sa incheie contracte de intretinere si sa-si aleaga ele persoanele de care doresc sa fie ingrijire, interzicandu-li-se practic aplicarea principiului libertatii contractuale, ele trebuind in mod obligatoriu si contrar vointei lor sa fie ingrijite numai de asistenti personali platiti de primarie.
Au aratat apoi ca, caracterul ilicit al unui act juridic nu are nimic comun cu lipsa de discernamant a unei persoane la momentul incheierii lui, fiind vorba de institutii total diferite, cu reglementari diferite, ce au o existenta de sine statatoare, neputand fi confundate, asa incat lipsa discernamantului nu echivaleaza cu caza ilicita.
In legatura cu situatia juridica a imobilului, au aratat ca instanta omite a mentiona probele pe care si-a sprijinit afirmatia cum ca recurentii aveau cunostinta de imprejurarea ca imobilul a reprezentat proprietatea indiviza a defunctului V. E. si al sotiei sale.
In acest sens s-a invederat ca, potrivit evidentei de carte funciara, de la momentul incheierii contractului de intretinere, defunctul figura ca unic proprietar, fara nici o mentiune legata de dreptul vreunei alte persoane.
De asemenea, din cuprinsul anchetei sociale nr. 11514/17.10.1996 efectuata de catre C.L.M.O. la domiciliul defunctului, rezulta caracterul de "proprietate personala" a locuintei in litigiu.
S-a subliniat ca toate inscrisurile mentionate le-au creat convingerea ca apartamentul in cauza ii apartine in exclusivitate numitului V. E., acesta fiind unica persoana indreptatita a dispune de imobil, ei actionand cu buna - credinta, aceasta urmand a fi apreciata la momentul incheierii contractului si nu ulterior acestui moment.
In drept, recurentul si-a fundamentat recursul pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Intimata V.L.L.V. nu a depus la dosarul cauzei intampinare, precizandu-si pozitia procesuala prin intermediul scriptului intitulat "concluzii scrise" si oral prin intermediul aparatorului acesteia, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Aceasta a aratat ca instanta de apel a pronuntat o hotarare temeinica si legala, cu analizarea tuturor aspectelor invocate.
Referitor la situatia de drept a aratat ca instanta de recurs nu face o noua judecata in fond ci verifica doar daca hotararea a fost data cu respectarea normelor legale, dispozitiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila invocate de recurenti vizeaza esentialmente nelegalitatea hotararii atacate si contine doua ipoteze distincte si anume aceia ca hotararea sa fie lipsita de temei legal sau sa fie pronuntata cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, ori recurentii nu au aratat in mod concret care din cele doua ipoteze o apreciaza ca fiind aplicabila in cauza si mai mult de atat au inteles sa se refere doar la aspectele faptice ce sustin cauza.
Referitor la situatia prezentata de recurenti a aratat ca recurentii au incercat sa induca in eroare instanta, incercand sa generalizeze cauza cand, de fapt aceasta este individualizata prin acea ca tatal sau avea asigurata ingrijire si persoana platita din bani publici in acest sens, nefiind necesar un alt contract de intretinere, cu atat mai mult cu cat persoana platita din bani publici si care ulterior a renuntat la acest serviciu este tocmai mama paratei M.A. cu care s-a incheiat contractul de intretinere.
Apoi probele pe care instanta si-a sprijinit convingerea ca imobilul a reprezentat proprietatea indiviza sunt cele evidentiate de aceasta prin reprezentant si anume: titlul de proprietate si contractul de vanzare - cumparare prin care s-a dobandit imobilul din care rezulta ca acesta a fost dobandit in timpul casatoriei parintilor sai, considerand astfel ca paratii ar fi de rea - credinta.
In privinta contractului de intretinere s-a aratat ca, de la data incheierii contractului 06.06.2000 si pana la decesul vanzatorului a trecut o perioada foarte scurta; trebuia sa existe avizul unui medic specialist; la semnarea contractului nu a fost asigurata asistenta sociala, neimpunandu-se a se face aplicarea dispozitiilor art. 1020 - 1021 Cod civil, aflandu-ne in situatia neexecutarii culpabile a contractului de intretinere.
In privinta starii de fapt subliniaza in esenta ca defunctul V. E. a avut discernamantul alterat, datorita bolii neurologice de care a suferit, ceea ce a condus la alterarea grava a functionarii creierului prin multiplele atacuri cerebrale pe care le-a suferit din 25 mai 1987 pana la data decesului.
De asemenea, s-a aratat ca au fost avute in vedere faptul ca defunctul avea suficiente mijloace de intretinere si anume pensie lunara de peste 1.200.000 lei vechi, economii la CEC., de aproximativ 70.000.000 lei vechi, bunuri, valuta si bijuterii, avea asigurata ingrijire permanenta prin asistenta personala angajata si platita de P. O.; avea asigurate medicamente si tratamente medicale gratuite; nu avea nici un interes sa o lipseasca de dreptul sau de mostenire, neavand nici un motiv sa incheie contractul de intretinere, avand tot ceea ce-si doreste.
S-au avut in vedere si dispozitiile art. 968 Cod civil care conditioneaza valabilitatea unui contract de caracterul ilicit si moral al cauzei sau refuzului sau.
Prin interogatoriul luat paratei M.A., aceasta a recunoscut ca avea cunostinta de faptul ca aceasta era si este unica mostenitoare a defunctului Voda Eugen si a defunctei V.L.V.. De asemenea, din interogatoriul luat paratului M. M. V. acesta recunoaste ca avea cunostinta de faptul ca defunctul V. E. are rude si o fiica, predand chiar o parte din bunurile defunctului, astfel cum acesta sunt specificate in procesul verbal existent la dosarul cauzei.
Astfel, a considerat ca probele administrate dovedesc ca s-a actionat cu rea - credinta in fraudarea drepturilor adevaratului proprietar, ceea ce atrage aplicarea sanctiunii nulitatii.
In continuare, intimata s-a referit la bolile de care defunctul V. E. a suferit, considerand ca alterarea discernamantului se datoreaza acestor boli.
Examinand recursul declarat in cauza prin prisma criticilor invocate, instanta a constatat ca acesta este fondat in sensul celor ce succed:
Astfel, s-a apreciat ca argumentele aduse de instanta de apel nu pot fi primite si nu pot fundamenta solutia adoptata privind constatarea nulitatii absolute a contractului de intretinere autentificat sub nr. 390/06.06.2000 de Biroul Notarului Public Valean Codruta, incheiat intre antecesorul reclamantei (defunctul V. E.) si paratii din prezenta cauza, avand ca obiect imobilul inscris in CF., individual 23690/A Oradea, nr. top. 1986/1/a/I.
In primul rand, s-a apreciat ca este de precizat ca, cauza sau scopul actului juridic reprezinta o conditie de fond esentiala de valabilitate si generala a actului juridic, care consta in obiectivul urmarit de parti la incheierea actului.
Reglementarea cauzei o regasim in art. 948 din fostul Cod civil si art. 966 din acelasi cod care dispune ca obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau ilicita nu poate avea nici un efect.
Referitor la caracterul ilicit al cauzei, art. 968 Cod civil prevede ca, s-a apreciat ca, cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri sau ordinii publice.
Asadar, actul are o cauza ilicita numai daca scopul urmarit de parti contravine dispozitiilor legale imperative, ordinii publice sau regulilor de convietuire sociala.
In speta, s-a apreciat ca instanta de apel a retinut cauza ilicita a contractului de intretinere mentionat mai sus, retinand in esenta ca paratii - intimati (M. M. si M. A.) au profitat de starea precara de sanatate a numitului V. E., de faptul ca acesta se afla in intretinerea mamei paratei, spre a obtine avantaje disproportionate, retinandu-se practic inexistenta unui consimtamant valabil, potrivit vointei defunctului.
Instanta pentru a decide astfel a facut trimitere la starea de boala a defunctului, la posibilitatile materiale ale acestuia, la actele medicale si raportul de expertiza medico - legala efectuat in Dosarul nr. 9918/200 al Judecatoriei O. din care s-a retinut discernamantul diminuat la data incheierii actului, datorita atacurilor cerebrale suferite.
In privinta argumentelor pe care instanta de apel si-a fundamentat solutia, s-a constatat ca acestea au facut obiect de analiza in cadrul dosarului nr. 1871/111/2006 al C.A.O. unde s-a invocat nulitatea aceluiasi contract.
Astfel prin decizia civila nr. 602/2008-R a C.A.O. pronuntata in Dosarul nr. 1871/111/2006 s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurenta V.L.L.V. impotriva deciziei civile nr. 97/A din 12 februarie 2007 a Tribunalului B. prin care s-a respins actiunea formulata de reclamanta V.L.L.V. privind constatarea nulitatii contractului de intretinere.
S-a retinut de catre instanta de recurs cu putere de lucru judecat, faptul ca nu exista motive de nulitate absoluta a contractului, acesta fiind legal incheiat, defunctul avand discernamant in momentul incheierii actului.
Astfel, in privinta discernamantului, s-a retinut ca defunctul V. E., la momentul incheierii contractului de intretinere a fost constient de efectele juridice ale actului incheiat, iar imprejurarea ca defunctul ar fi avut discernamantul mult diminuat, nu echivaleaza cu lipsa acestuia, fiind lipsite de suport real sustinerile recurentei in sensul ca paratii au incheiat contractul de intretinere, fara ca defunctul sa fie in nevoie, cu numai doua luni inainte de decesul acestuia, dobandind astfel nejustificat dreptul de proprietate asupra apartamentului defunctului.
Apoi s-a mai retinut si faptul ca nu constituie un abuz moral imprejurarea incheierii contractului cu fiica persoanei care se ocupa de intretinerea acestuia din anul 1993, de la inceputul bolii sale, alegerea de catre defunct a acestor persoane fiind probabil bazata pe incredere, si consideratia calitatii persoanelor, iar survenirea decesului la doua luni de zile de la data incheierii actului nu putea fi prevazuta de niciuna din partile contractuale.
Asadar, instanta de apel, in respectarea principiului dreptului la un proces echitabil astfel cum acesta este garantat prin art. 6 din CEDO., trebuia sa tina cont de constatarile de fapt din cadrul litigiului solutionat anterior cu privire la situatia contractului, chiar daca cauza de nulitate invocata este diferita, in conditiile in care motivele sunt aceleasi, fiind analizate cu putere de lucru judecat, dupa cum s-a aratat mai sus.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Amuraritei contra Romaniei, a reamintit ca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminentei dreptului ca element al patrimoniului comun al partilor contractuale, principiu enuntat in preambulul Conventiei.
Unul din elementele fundamentale ale principiului preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care presupune printre altele, ca solutiile definitive date de instantele judecatoresti sa nu mai poata fi contestate (cauza Brumarescu c/a Romaniei).
Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie sa depuna diligente pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe si sa interzica redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitore la aceeasi problema (a se vedea cauza Gjonbocari si altii contra Albaniei).
Prin urmare, critica recurentilor prin care se afirma nelegalitatea hotararii apelate decurgand din reabordarea aspectelor legate de vicierea consimtamantului defunctului la momentul incheierii contractului respectiv, de neexprimarea unui consimtamant potrivit vointei acestuia, s-a constatat a fi fondata.
Referitor la retinerea instantei de apel cum ca defunctul V. E. avea posibilitati materiale suficiente (pensie, depozite in lei), instanta a apreciat ca situatia materiala a defunctului nu este de natura sa dovedeasca cauza ilicita, respectiv ca scopul urmarit de parti la incheierea contractului ar contraveni dispozitiilor legale imperative, ordinii publice sau regulilor de convietuire sociala, partile avand posibilitatea potrivit principiului libertatii contractuale de a incheia contractele pe care le doresc si de a le stabili continutul.
In ceea ce priveste aspectele invocate in sustinerea motivului de nulitate constand in actionarea cu rea - credinta a partilor in frauda adevaratului proprietar, decurgand din faptul ca paratii aveau cunostinta ca imobilul - nu este proprietatea exclusiva a defunctului, cunoscand starea reala cu privire la acesta, respectiv ca defunctul mai avea o fiica, instanta a constatat ca in cauza ne aflam in prezenta instrainarii unui bun in intregul sau, doar de unul dintre coproprietari, situatie in care judicios prima instanta a considerat ca se aplica regulile coproprietatii comune, contractul neavand nimic ilicit in sine ci soarta acestuia depinzand de rezultatul partajului, fiind incheiat sub conditia rezolutorie ca la partaj bunul sa cada in lotul coindivizarului care la instrainat.
Intr-adevar potrivit practicii judiciare s-a apreciat ca fiind lovita de nulitate instrainarea lucrului altuia, considerandu-se ca are o cauza ilicita, insa regula nu se poate aplica in cauza de fata, intrucat ne aflam in situatii distincte supuse unor reglementari diferite dupa cum s-a aratat in alineatele de mai sus.
De asemenea, s-a mai retinut ca, prima instanta a retinut ca pentru valabilitatea contractului nu era necesar obtinerea avizului unui medic specialist, cum sustine reclamanta prin actiunea introductiva, iar in privinta sustinerii necesitatii asigurarii asistentei sociale reglementata de Legea nr. 17/2000, judicios prima instanta a retinut ca aceasta lege a intrat in vigoare ulterior incheierii contractului, aspect statuat de altfel cu putere de lucru judecat prin sentinta civila nr. 5067/2003 a Judecatoriei Oradea pronuntata in dosar nr. 9918/2000.
Fata de cele ce preced, instanta a constatat a fi incident in cauza motivul de recurs prevazute de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, hotararea fiind data cu aplicarea gresita a legii, respectiv a dispozitiilor art. 948 Cod civil ce reglementeaza conditiile de valabilitate a conventiilor si art. 966 si urmatoarele Cod civil cu privire la cauza ilicita, recursul urmand a fi admis in consecinta, in temeiul art. 312 al.1, 2 si 3 Cod procedura civila, a modificat hotararea recurata in sensul ca a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta V.L. L. V. si a mentinut in intregime sentinta instantei de fond.
Fiind in culpa procesuala in temeiul dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, intimata a fost obligata la 1026 lei cheltuieli de judecata in apel si recurs, in favoarea recurentilor, suma ce reprezinta taxa de timbru (in recurs) si onorariu avocatial in apel, onorariul avocatial in recurs nefiind dovedit.