Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau, la data de 01.11.2012, sub nr. 6556/110/2012, contestatoarea C.V. a chemat in judecata pe intimata A.J.O.F.M. Bacau, solicitand anularea deciziei nr. 2097/02.10.2012, emisa de intimata, prin care s-a dispus incetarea indemnizatiei de somaj incepand cu data de 01.04.2012.
In motivare, a sustinut ca la data de 25.03.2012, prin Decizia nr. 25, a fost concediata pe motive ce nu tin de persoana salariatului, de catre angajatorul SIF Moldova SA Bacau.
In acest context, a formulat cerere de acordare a indemnizatiei de somaj, care a fost inregistrata in evidentele intimatei cu nr. 040101200672. A adaugat ca, in perioada somajului, fostul angajator i-a virat in cont veniturile reprezentand participarea la profit cuvenita pentru exercitiul financiar aferent anului 2011.
Fata de atare aspect, in luna septembrie 2012, contestatoarea a fost instiintata telefonic ca i se va sista indemnizatia de somaj, ulterior fiindu-i comunicata decizia contestata, pe care o apreciaza nula pentru urmatoarele motive:
Din cuprinsul actului nu rezulta in mod clar cui se adreseaza, intrucat decizia se refera la doamna G.E.
In al doilea rand, a apreciat ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru incetarea platii indemnizatiei de somaj, conform art. 44 din Legea nr. 76/2002, deoarece venitul la care se refera intimata nu a rezultat ca urmare a desfasurarii unei activitati in anul 2012.
In al treilea rand, contestatoarea a precizat ca, in perioada in care i s-a platit indemnizatie, nu a realizat niciun venit, contrar sustinerilor partii adverse. Faptul ca i s-au platit anumite sume, aferente activitatii desfasurate in cursul anului anterior, nu echivaleaza cu realizarea de venituri in anul 2012.
A adaugat ca, prin masura adoptata, intimata a procedat la o evidenta discriminare intre persoane aflate in aceeasi situatie, motivul discriminarii fiind acela al momentului incasarii veniturilor aferente anului 2011.
In drept, a indicat prevederile art. Legii nr. 76/2002, HG nr. 174/20.02.2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, Codului civil, Codului de procedura civila, Codurilor fiscal si de procedura fiscala.
In dovedire, a atasat inscrisuri, solicitand si incuviintarea probelor cu martori si interogatoriu.
La data de 12.11.2012, intimata a formulat intampinare ( filele 59-60 vol. I ), solicitand respingerea actiunii, ca neintemeiata.
A sustinut ca inserarea numelui G.E in cuprinsul deciziei reprezinta o eroare de redactare, fiind evident ca actul se adreseaza contestatoarei.
Reluand situatia de fapt expusa de partea adversa, a subliniat ca in urma verificarilor suplimentare, in luna septembrie 2012, a declaratiei nr. 112 depusa de angajator, precum si stagiile de cotizare ale salariatilor disponibilizati in luna martie 2012, s-a constatat ca petenta C.V. figureaza cu un contract de munca tip 2, o ora lucrata in luna aprilie 2012, pentru care i s-a platit suma de 59851 lei.
A mai precizat intimata ca o persoana care are un stagiu minim de cotizare de 12 luni in ultimele 24 de luni in sistemul asigurarilor pentru somaj, poate beneficia de indemnizatia de somaj daca nu are un loc de munca si nu realizeaza venituri, cu singura exceptie a celor ce realizeaza venituri din activitati autorizate de OUG nr. 44/2008, care nu se aplica partii adverse.
In opinia intimatei, contestatoarea afirma in mod neintemeiat ca veniturile incasate dupa data de 03.03.2012, nu sunt venituri realizate in anul 2012. Asa fiind, cota de participare a salariatilor la profitul unei societati se poate stabili numai dupa incheierea exercitiului financiar, adica dupa data de 31 decembrie a anului respectiv. In acest sens, angajatorul are obligatia de a depune la organul fiscal, declaratia 205, in care sunt evidentiate veniturile realizate in anul anterior depunerii. In situatia spetei, SC SIF Moldova SA Bacau va depune in anul 2013 declaratia 205 in care va evidentia veniturile realizate in anul 2012, veniturile din profitul anului 2011, deci realizarea lor are loc in anul 2012.
Ca atare, venitul contestatoarei nu poate fi catalogat ca un venit realizat in anul 2011, atat timp cat este determinat, contabilizat si platit in anul 2012.
In drept, a indicat prevederile art. 114-119 Cod de procedura civila, art. 5, 17, 34 alin. 1 lit. b, art. 44 lit. a din Legea nr. 76/2002, art. 15 din HG nr. 174/2002, art. 5 lit. g din Ordinul nr. 85/2002, art. 55 din Legea nr. 573/2003.
In dovedire, a atasat inscrisuri.
La data de 17.01.2013, contestatoarea a formulat raspuns la intampinare ( filele 72-74 vol. I ), prin care a sustinut ca argumentele prezentate de intimata nu sunt fondate.
A adaugat ca in cuprinsul deciziei atacate s-a retinut nelegal ca, atat timp cat nu a realizat venituri din activitati autorizate, inseamna ca a realizat venituri din alte activitati civile, dar nici cuprinsul deciziei si nici in cel al intampinarii nu sunt definite sau identificate aceste activitati.
La momentul emiterii deciziei, intimata putea, trebuia si cunostea, asa cum sustine, cuprinsul declaratiei fiscale depuse de fostul angajator. Or, in cuprinsul deciziei nu se face referire la faptul ca ar fi realizat venituri din contract de munca, prin urmare acest aspect nici nu a fost combatut prin actiune, fiind invocat pentru prima data in fata instantei. Conform adeverintei nr. 8331/31.10.2012, eliberata de fostul angajator, contestatoarea nu a prestat nici un fel de activitati si nici nu a fost angajata.
In plus, potrivit dispozitiilor art. 52 din CCM al SIF Moldova pe anii 2011-2012, participarea la profit este un drept care se cuvine salariatului pentru activitatea desfasurata in anul 2011, drept care devine scadent daca si numai dupa aprobarea repartizarii profitului in Adunarea Generala a Actionarilor. Acesta este si motivul pentru care suma cu titlu de participare la profitul aferent anului 2011 a fost platita in cursul anului 2012.
La data de 05.03.2013, contestatoarea a formulat cerere de introducere in cauza a fostului angajator – SIF Moldova SA, pentru ca hotararea ce urmeaza a se pronunta sa-i fie opozabila ( filele 125-126 vol. I ).
A mentionat ca solicitarea are la baza demersul fostului angajator de a emite declaratia fiscala de care se prevaleaza intimata.
In drept, a indicat dispozitiile art. 57-59 Cod de procedura civila.
La data de 10.04.2013, SIF Moldova SA a depus intampinare ( filele 233-240 vol. I ), prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare a sa in judecata, formulata de contestatoare, cu motivare ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 57 alin. 1 Cod de procedura civila.
In cuprinsul intampinarii a reluat situatia de fapt prezentata de contestatoare, apreciind ca realizarea veniturilor si incasarea acestora reprezinta notiuni distincte, nu intotdeauna echivalente.
A mai precizat ca intre SIF Moldova SA si contestatoare nu au mai existat raporturi contractuale, dupa data concedierii.
Mentiunile efectuate in cadrul declaratiei privind obligatiile catre bugetul de stat s-au efectuat in forma prezentata de reclamanta deoarece nu exista posibilitatea tehnica de a depune aceste declaratii altfel decat prin efectuarea respectivei mentiuni in cadrul declaratiei.
Mentiunea efectuata in declaratia electronica de plata a contributiilor se refera la alte activitati si nu la activitati desfasurate pe baza unui contract individual de munca, asa cum in mod eronat afirma parata ca ar fi fost efectuata aceasta declaratie.
A fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand sustinerile partilor si materialul probator administrat, instanta retine urmatoarele:
Astfel cum rezulta din copia carnetului de munca seria AZ nr. 0188981, C.V. a fost, din anul 1997, angajata SIF Moldova SA ( filele 19-27 vol. I ). La data de 03.03.2012, contestatoarei i-a incetat contractul individual de munca, ca urmare a desfiintarii postului ocupat in cadrul societatii angajatoare, aspect probat prin decizia de concediere nr. 25/02.03.2012 ( filele 14-16 vol. I ).
In acest context, ca urmare a cererii formulate de fosta angajata, intimata a aprobat solicitarea acesteia de acordare a indemnizatiei de somaj, situatie necontestata. La data de 02.10.2012, insa, A.J.O.F.M. Bacau a emis Decizia nr. 2097, prin care a dispus incetarea, incepand cu data de 01.04.2012, a platii indemnizatiei de somaj, cu motivarea ca petenta a realizat in luna aprilie 2012, un venit de 59851 lei, fapt pentru care nu mai indeplinea conditia prevazuta la art. 5 pct. IV lit. c din Legea nr. 76/2002 ( fila 9 vol. I ).
1. Relativ la exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata a SIF Moldova SA, instanta urmeaza a o admite si a pronunta o solutie in consecinta cu privire la aceasta cerere.
Astfel, contestatoarea a invocat ca si temei juridic al cererii, dispozitiile art. 57-59 Cod de procedura civila, cu motivarea ca atare demers este determinat de necesitatea opozabilitatii hotararii fata de partea atrasa in mecanismul procesual. Conform art. 57 alin. 1 Cod de procedura civila, oricare din parti poate sa cheme in judecata o alta persoana care ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul. In raport de obiectul actiunii introductive si de calitatea intervenientului SIF Moldova SA, instanta apreciaza ca nu sunt intrunite conditiile propuse de textul legal citat anterior, respectiv ca societatea nu este o persoana care ar putea sa pretinda drepturi similare cu ale contestatoarei C.V.. Argumentul opozabilitatii hotararii nu poate fi acceptat; participarea unei persoane in procesul civil este subordonata, printre altele, calitatii procesuale – notiune ce rezida fie in existenta unei identitati intre reclamant si titularul dreptului subiectiv, fie intre parat si titularul obligatiei raportului juridic dedus judecatii, ori incidentei unei dispozitii legale ce ar permite introducerea in cauza, cum este cazul participarii tertilor la judecata. Angrenarea unei persoane intr-un litigiu civil ( lato sensu ) nu poate fi bazata pe necesitatea asigurarii unei opozabilitati fata de aceasta, decat in mod exceptional, in functie de specificul cererii si al raportului juridic devenit litigios, situatie inexistenta in speta.
2. In ceea ce priveste fondul contestatiei, aceasta urmeaza a fi admisa si anulata decizia nr. 2097/02.10.2012, emisa de intimata.
Astfel, conform art. 44 lit. b din Legea nr. 76/2002, „Incetarea platii indemnizatiilor de somaj acordate beneficiarilor are loc ( … ) la data cand realizeaza, din activitati autorizate potrivit legii, venituri lunare mai mari decat valoarea indicatorului social de referinta, in vigoare”. De asemenea, in virtutea prevederilor art. 34 alin. 1 lit. b din acelasi act normativ, una din conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un somer pentru a beneficia de indemnizatie de somaj este cea de a nu realiza venituri ori a realiza, din activitati autorizate potrivit legii, venituri mai mici decat valoarea indicatorului social de referinta, in vigoare.
Motivele de nulitate invocate de contestatoare, care constau in indicarea eronata a numelui G.E in cuprinsul deciziei, in omisiunea intimatei de a indica in ce constau activitatile civile prestate si de a incadra corect suma incasata in aprilie 2012, precum si presupusa discriminare comisa de partea adversa, sunt nefondate. Astfel, primul motiv concretizeaza o eroare materiala, de redactare, remediata ulterior, prin emiterea Deciziei 2097bis/08.11.2012 ( fila 69 vol. I ). Cel de-al doilea motiv indicat nu are a fi primit, intrucat, din continutul actului contestat se poate deduce in mod clar, cauza sistarii indemnizatiei, decizia fiind suficient motivata, pentru a fi susceptibila de a produce efecte juridice. Relativ la discriminarea invocata, contestatoarea mentioneaza ca s-a efectuat o delimitare nepermisa intre aceasta si alte persoane aflate in aceeasi situatie, fara a proba atare alegatie, prin indicarea concreta a persoanelor la care se refera.
Singurul argument viabil enuntat de contestatoare este reprezentat de lipsa unei realizari, in sensul legii, a veniturilor in cursul anului in care trebuie acordata indemnizatia de somaj, in concret anul 2012. Controversa relativa la interpretarea notiunii de „realizare a veniturilor” are a fi transata, in opinia instantei, in defavoarea intimatei.
In virtutea art. 52 alin. 2 din Contractul Colectiv de Munca nr. 7556/28.04.2011, incheiat pentru anul 2011-2012, pentru stimularea materiala a angajatilor SIF Moldova SA, s-a constituit un fond de participare al acestora la profitul net realizat si evidentiat in bilantul anual al societatii, inainte de consultarea provizionului, in cota de 5%, sub rezerva aprobarii de catre AGA a situatiilor financiare anuale ( filele 48-51 vol. I ).
Prin urmare, dreptul contestatoarei privitor la participarea la profitul pe anul 2011, era unul conditional, suspus unei duble conditii suspensive ( in sensul art. 1399 – 1400 din Noul Cod civil – Legea nr. 287/2009 ), respectiv: a) realizarea de profit de catre fostul angajator si b) aprobarea de catre adunarea generala a actionarilor a distribuirii acestui profit catre angajati.
In situatia contestatoarei, Consiliul de Administratie, pe baza hotararilor adunarii generale a actionarilor nr. 5 si 15/06.04.2012, a aprobat la data de 06.04.2012, distribuirea profitului din anul anterior catre angajati ( filele 78-79 vol. I ).
Astfel fiind, intrucat legea nu defineste sintagma de „realizare a veniturilor”, instanta apreciaza ca aceasta se subsumeaza unei operatiuni cu caracter repetitiv si profesional, prin care o persoana desfasoara o activitate in folosul unui angajator, producand pentru acesta din urma o valoare materiala, urmand sa incaseze la un anumit termen o suma de bani. Prin urmare, realizare de venituri este o operatiune distincta de incasarea veniturilor, acest din urma demers fiind, in mod obisnuit ulterior activitatii constand in realizarea venitului. Asadar, intre activitatea de realizare a venitului si cea de incasare exista un raport de cauza – efect.
A sustinut intimata ca se poate stabili numai dupa incheierea exercitiului financiar, adica dupa data de 31 decembrie a anului respectiv, cota de participare a salariatilor la profitul unei societati. In acest sens, angajatorul are obligatia de a depune la organul fiscal, declaratia 205, in care sunt evidentiate veniturile realizate in anul anterior depunerii. In situatia spetei, SC SIF Moldova SA Bacau va depune in anul 2013 declaratia 205 in care va evidentia veniturile realizate in anul 2012, veniturile din profitul anului 2011, deci realizarea lor are loc in anul 2012.
Aprecierea enuntata nu este corecta, intrucat nu trebuie confundat regimul juridic al obligatiilor fiscale ce incumba angajatorului ( in mecanismul caruia se regaseste si notiunea de realizare a profitului in ceea ce il priveste ), cu regimul juridic al indemnizatiei de somaj, ce include, printre altele si conditia nerealizarii de profit, de catre somer. In alte cuvinte, trebuie realizata o delimitare intre legislatia aplicabila angajatorului si cea aplicabila fostului angajat, devenit somer.
Intr-o alta analiza, situatia contestatoarei este asemanatoare cu aceea a unui angajat care, desigur intr-o ipoteza putin probabila, ar lucra timp de un an fara sa fie platit, iar anul urmator - concediat, an in care i s-ar achita si salariul cuvenit, pentru perioada lucrata anterior. In astfel de situatie, aplicand rationamentul intimatei, ar trebui apreciat ca angajatul care un an nu a fost remunerat pentru activitatea prestata in aceeasi perioada, nu ar trebui sa beneficieze nici de somaj in anul urmator, pe motiv ca ar fi realizat venit. Or, atare perspectiva, dincolo ca este total inechitabila, ar suprima in mod inextricabil, scopul masurii de protectie sociala.
Sigur ca unul din scopurile acordarii somajului este acela de a asigura fostului angajat mijloacele de subzistenta in perioada cat este lipsit de posibilitati de a presta activitati lucrative. Totusi, aceasta nu este singura finalitate a masurii, somajul reprezentand si o compensatie acordata angajatului pentru pierderea locului de munca.
In ceea ce priveste activitatea pretins prestata de contestatoare, de care se prevaleaza partea adversa, aceasta confuzie a fost lamurita de SIF Moldova SA, in cuprinsul intampinarii ( fila 239 vol. I ): Mentiunile efectuate in cadrul declaratiei privind obligatiile catre bugetul de stat s-au efectuat in forma prezentata de reclamanta deoarece nu exista posibilitatea tehnica de a depune aceste declaratii altfel decat prin efectuarea respectivei mentiuni in cadrul declaratiei. Mentiunea efectuata in declaratia electronica de plata a contributiilor se refera la alte activitati si nu la activitati desfasurate pe baza unui contract individual de munca, asa cum in mod eronat afirma parata ca ar fi fost efectuata aceasta declaratie.
De altfel, aceste afirmatii sunt probate prin adeverinta nr. 2331/31.10.2012, eliberata de SIF Moldova SA, din cuprinsul careia reiese ca doamna C.V. nu a prestat servicii catre societate in anul 2012, pe baza unui contract individual de munca sau contract de prestari servicii ( fila 10 vol. I ).
Instanta admite exceptia inadmisibilitatii.
Respinge ca inadmisibila cererea de chemare in judecata a S.I.F.Moldova.
Admite contestatia formulata de reclamanta C.V., domiciliata in Bacau, Anuleaza decizia nr. 2097 din 2.10.2012 emisa de intimata.