I. Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau sub nr. 17392/180/2012 la data de 17.12.2012 reclamanta SC F. SRL a chemat in judecata paratii I.P.J. BACAU si I.T.R.S.V. BACAU, solicitand ca pe calea ordonantei presedintiale sa fie obligati paratii la restituirea materialului lemnos confiscat in baza procesului-verbal de dare in custodie a bunurilor retinute in vederea stabilirii provenientei / confiscate nr. 0047158, seria CBR, incheiat de intimati la data de 11 decembrie 2012 si respectiv 12 decembrie 2012.
In motivare, arata in esenta ca in data de 11 decembrie 2012 a fost depistat in trafic autovehiculul ce transporta material lemnos apartinand reclamantei, constatandu-se ca in avizul de insotire secundar nr. 374906/11.12.2012 pentru cantitatea de 21,6 mc de fag nu era precizata ora plecarii transportului si a fost completata eronat pozitia RML. Arata ca a fost incheiat procesul-verbal de dare in custodie a materialului lemnos mentionat, care stabilea ca pentru probarea provenientei bunurilor retinute se da termen pana la data de 13 decembrie 2012, ora 12, cand se vor prezenta organelor de constatare actele legale doveditoare, in caz contrar, se dispune de catre organele de constatare confiscarea bunurilor retinute. Mai arata ca a fost dispusa confiscarea in data de 12.12.2012, desi era stabilit clar termenul si ora la care societatea avea obligatia sa prezinte actele. Arata ca societatea are sediul in localitatea S., jud. Vrancea, la aproximativ 150 km distanta de locul savarsirii presupusei contraventii, raportarile fiind facute la ITRSV VRANCEA, indiferent de punctul de lucru. Arata ca este indeplinita conditia urgentei, in raport de circumstantele obiective si subiective invocate, transportul facea obiectul unui contract cu un partener extern. Sustine ca prin restituirea materialului lemnos, societatea il va vira la export, imprejurare de natura sa justifice dreptul sau, intrucat ar fi pagubita pentru nerespectarea obligatiilor asumate prin contract. Mai arata ca potrivit art. 36 din Legea 171/2010, materialele lemnoase confiscate, precum si cele abandonate, se valorifica prin licitatie, in termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data confiscarii, de catre O.S. pe raza caruia s-au depozitat. Arata ca valorificarea acestuia ar provoca o paguba iminenta societatii, care nu s-ar putea repara, avand in vedere caracteristicile specifice ale materialului lemnos, supus procesului tehnologic deosebit pentru produsele destinate exportului. Sustine ca agentul constatator a dispus confiscarea inainte de data stabilita in vederea verificarii documentelor.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 581 C.proc.civ.
II. Prin sentinta civila nr. 339 din data de 17 ianuarie 2013 Judecatoria Bacau a respins cererea ca nefondata.
Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut ca la data de 11.12.2012 a fost incheiat de catre agentul constatator ing. F.C. din cadrul I.T.R.S.V. Suceava - Inspectia Judeteana Bacau si inspector principal B.B. din cadrul I.P.J. Bacau, procesul - verbal de retinere in vederea stabilirii provenientei seria CBR nr. 0047158 a cantitatii de 21,60 mc fag, ce apartinea societatii SC F. SA. A aratat ca la controlul circulatiei materialelor lemnoase a fost identificat pe raza localitatii M., autocamionul si semiremorca, in timp ce transporta materiale lemnoase pentru care a prezentat avizul de insotire secundar nr. 3749061/11.12.2012 in care nu era completat ora plecarii si nici sortimentele transportate. A retinut ca s-a dispus masura sanctionarii societatii conform art. 20 lit. a) din legea nr.171/2010 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice si retinerea materialului lemnos in vederea stabilirii provenientei.
A constatat ca la data de 12.12.2012 la sediul I.T.R.S.V. Suceava - Inspectia Judeteana Bacau, s-a prezentat numita A.E.M., imputernicita a societatii SC F. SA care a prezentat o parte din documentele solicitate la verificare pentru stabilirea provenientei, ocazie cu care s-a constatat ca in Registrul de evidenta intrari - iesiri material lemnos al punctului de lucru, la fila 2100283 la pozitia nr. 11795 i nu 11794- precum mentionat in avizul identificat , era inscris avizul 3749061/11.12.2012 cu mentiunea la sortimentul transportat „deseuri fag”, si nu cherestea tivita, precum in documentul emis, motiv pentru care s-a dispus confiscarea materialului lemnos, care a fost inventariat in cadrul O.S. F. stabilindu-se un volum de 25,80 mc si nu 21,60 mc cum este mentionat in avizul secundar nr. 3749061.
A retinut ca potrivit dispozitiilor art. 581 Cod procedura civila, instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, iar pentru ca o cerere sa fie admisibila pe cale de ordonanta presedintiala, se cer intrunite cumulativ conditiile urgentei, vremelniciei si neprejudecarii fondului.
A apreciat ca, desi se sustine ca masura are caracter vremelnic si anume pana la solutionarea plangerii contraventionale impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei silvice ce formeaza obiectul dosarului 17393/180/2012, aceasta sustinere este nefondata, deoarece chiar prin actiunea formulata reclamanta arata ca materialul lemnos retinut de intimate urma sa faca obiectul unei livrari externe, astfel ca in concret exista posibilitatea ca in situatia restituirii acestuia prin hotarare judecatoreasca, el sa fie expediat la export. A concluzionat ca masura ce urmeaza a fi luata tinde a avea un caracter definitiv.
A apreciat ca sustinerile reclamantei referitoare la conditiile depozitarii necorespunzatoare, care ar avea drept consecinta faptul ca materialul lemnos nu ar mai indeplini conditiile de calitate cerute de partenerul contractual nu sunt fondate intrucat din avizul de insotire secundar pentru materialul lemnos transportat prezentat de catre reclamanta rezulta ca aceasta transporta cherestea de fag tivita, fara a se indica un anumit standard de calitate (China 4 FC, China 3 FC sau altele asemenea).
A retinut incidenta art. 41 din O.G. 2/2001 concluzionand ca, si daca pana la solutionarea plangerii contraventionale s-ar proceda la valorificarea materialului lemnos confiscat, potrivit legii, exista posibilitatea prevazuta de lege ca in situatia anularii procesului verbal, reclamanta sa fie despagubita ulterior pentru aceasta paguba produsa. A constatat ca nu se poate retine nici imprejurarea iminentei unei pagube ireparabile ce s-ar ivi si nici indeplinirea cerintei pastrarii unui drept care s-ar pagubi prin intarziere.
Fata de aceste considerente, instanta a apreciat ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de art. 681 Cod Procedura Civila, astfel incat cererea a fost respinsa ca nefondata.
III. Impotriva acestei hotarari reclamanta SC F. SRL a declarat recurs solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei recurate, in sensul admiteri cererii formulate si restituirii materialului lemnos confiscat.
In motivarea cererii de recurs recurenta reitereaza motivele invocate in fata instantei de fond, prin cererea introductiva. Sustine ca instanta de fond nu a retinut complet situatia de fapt, in sensul ca nu a retinut ca i s-a acordat un termen de prezentare a documentelor care nu a fost respectat. Afirma ca este indeplinita conditia caracterului vremelnic deoarece societatea are obiect de activitate forestier si in derularea activitatii specifice comercializeaza, prelucreaza si exporta cantitati de material lemnos, societatea avand pe stoc, in depozite ce indeplinesc conditiile speciale de depozitare, aceasta cantitate de cherestea. Afirma ca in situatia in care procesul-verbal de confiscare ramane valabil, societatea poate restitui aceasta cantitate, pe cand O.S., odata instrainata cantitatea de cherestea, nu poate restitui un material lemnos de aceeasi calitate, putand oferi doar contravaloarea acestuia, care, de cele mai multe ori, este una modica. Sustine ca produsele exportate prezinta anumite caracteristici specifice, cu preturi specifice, restituirea unei sume de bani ce reprezinta valoarea de circulatie a bunurilor nu ar fi de natura a repara prejudiciul societatii, cauzat de nerespectarea cauzelor contractuale cu partenerii din China, potrivit contractelor depuse la dosarul cauzei.
IV. Prin intampinarea depusa la dosarul cauzei, intimatul ITRSV a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
V. Analizand inscrisurile aflate la dosar, tribunalul constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Motivul de recurs invocat de petenta, prevazut de art. 304 pct. 8 C.proc.civ. vizeaza interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii de catre instanta de fond, care a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia. Acest motiv de recurs sanctioneaza hotararea care a nesocotit principiul inscris in art. 969 C.civ (vechiul Cod Civil), trecand peste vointa partilor exprimata in contract. In principiu, daca judecatorii fondului sunt suverani in a interpreta „intentia comuna” a partilor contractante, in schimb, nu le este permis, cand termenii contractului sunt clari si precisi, sa denatureze drepturile si obligatiile ce rezulta si nici de a modifica stipulatiile ce le cuprind. In cauza nu este dedus judecatii un contract sau act juridic civil unilateral producator de efecte juridice, pentru a fi incident acest motiv de recurs, ci se pune in discutie legalitatea unei masuri luate odata cu intocmirea unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii la regimul silvic.
Criticile invocate de recurenta se subsumeaza in totalitate motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ, care vizeaza situatia cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii. Acest motiv de recurs cuprinde trei ipoteze: lipsa de temei legal, incalcarea legii si aplicarea gresita a legii. Tribunalul retine ca in speta prin raportare la criticile formulate, este incidenta ipoteza incalcarii legii, invocandu-se interpretarea gresita a acesteia prin raportare la situatia de fapt stabilita in speta.
Tribunalul constata ca instanta de fond a determinat si retinut cu exactitate situatia de fapt din speta, aplicand corect dispozitiile legale incidente.
Asa cum a aratat si instanta de fond, potrivit dispozitiilor art. 581 alin. 1 C.proc.civ, „instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari”.
Tribunalul observa ca reclamanta solicita restituirea bunurilor confiscate pana la solutionarea irevocabila a plangerii contraventionale, care in prima instanta a fost respinsa ca neintemeiata, solutia fiind definitiva potrivit vechiului Cod de Procedura Civila.
Masura confiscarii este, potrivit art. 5 alin. 3 lit. a din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, ce constituie dreptul comun in materie, o sanctiune complementara.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. 1 din OG 2/2001, „persoana imputernicita sa aplice sanctiunea dispune si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii. In toate situatiile agentul constatator va descrie in procesul-verbal bunurile supuse confiscãrii si va lua in privinta lor mãsurile de conservare sau de valorificare prevãzute de lege, fãcand mentiunile corespunzãtoare in procesul-verbal”. Dispozitiile art. 25 alin. 1 din Legea 171/2010 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice reitereaza dispozitiile de drept comun in materie.
Potrivit dispozitiilor art. 32 alin. 3 OG 2/2001, plangerea contraventionala suspenda executarea, atat in ceea ce priveste executarea sanctiunilor contraventionale principale, cat si in ceea ce priveste executarea sanctiunilor contraventionale complementare.
In ceea ce priveste executarea sanctiunilor contraventionale, aceasta este detaliata in capitolul V din OG 2/2001, in art. 40 din OG 2/2001 se arata ca executarea sanctiunilor contraventionale complementare se face potrivit dispozitiilor legale, iar in art. 41 din OG 2/2001 se prevad urmatoarele: „Confiscarea se aduce la indeplinire de organul care a dispus aceasta mãsura, in conditiile legii. In caz de anulare sau de constatare a nulitãtii procesului-verbal bunurile confiscate, cu exceptia celor a cãror detinere sau circulatie este interzisã prin lege, se restituie de indatã celui in drept. Dacã bunurile prevãzute la alin. (2) au fost valorificate, instanta va dispune sa se achite celui in drept o despãgubire care se stabileste in raport cu valoarea de circulatie a bunurilor”.
Conform art. 31 din Legea 171/2010, „In caz de constatare a nulitatii procesului-verbal de constatare a contraventiei silvice, bunurile confiscate se restituie de indata celui in drept. Daca bunurile prevazute la alin. (1) au fost valorificate, instanta va dispune sa se achite celui in drept o despagubire care se stabileste in raport cu valoarea de circulatie a bunurilor”. Potrivit art. 36 din acelasi act normativ, „materialele lemnoase confiscate, precum si cele abandonate se valorifica prin licitatie, in termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data confiscarii, de catre O.S. pe raza caruia s-au depozitat materialele lemnoase in custodie”.
Masura confiscarii a fost adusa la indeplinire anterior termenului fixat pentru prezentarea documentelor de catre societate, ca urmare a faptului ca reprezentantul societatii s-a prezentat cu o zi inaintea expirarii termenului si a pus la dispozitie documentele necesare, din verificarea carora a reiesit ca exista neconcordante intre avizul de insotire si registrul de intrari-iesiri de material lemnos, fapt ce a determinat incheierea procesului-verbal de constatare a contraventiei. Prin raportare la aceasta stare de fapt, afirmatia recurentei in sensul ca in mod nelegal s-a procedat la confiscare anterior expirarii termenului stabilit este lipsita de fundament, fiind ilogica asteptarea expirarii termenului in conditiile in care anterior expirarii sale, s-a stabilit existenta unei neconcordante in documentele de provenienta a materialului lemnos.
Instanta investita cu solutionarea ordonantei presedintiale nu poate analiza sustinerile referitoare la temeinicia si legalitatea procesului-verbal, facand aprecieri asupra existentei sau inexistentei documentelor de transport sau asupra gravitatii eventualelor neconcordante dintre documentele prezentate, deoarece o astfel de analiza ar presupune aprecieri ce vizeaza in exclusivitate fondul plangerii contraventionale formulate, si nu aparenta dreptului.
Formularea plangerii contraventionale si suspendarea executarii sanctiunii complementare nu presupun restituirea automata a bunurilor confiscate, ci, in conditiile art. 41 alin. 2 din OG 2/2001, respectiv art. 31 din Legea 171/2010, citate mai sus, restituirea va opera doar in situatia in care procesul-verbal a fost anulat sau constatat nul. Totodata, anumite categorii de bunuri confiscate (cele a caror detinere sau circulatie este interzisa de lege) nu vor fi restituite nici macar daca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei a fost anulat de catre instanta. In consecinta, legea aplicabila nu permite restituirea bunurilor confiscate decat in situatia in care procesul-verbal prin care s-a aplicat masura confiscarii a fost anulat sau constatat nul de catre instanta investita cu solutionarea plangerii contraventionale. O astfel de restituire in natura a bunurilor confiscate nu poate fi obtinuta pe calea ordonantei presedintiale, pentru ca in acest fel s-ar ajunge la situatia inadmisibila in care sanctiunea complementara ar fi complet lipsita de finalitate.
In conformitate cu art. 581 alin. 1 C.proc.civ, instanta poate sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara. Tribunalul constata insa ca, asa cum prevede art. 41 alin. 3 din OG 2/2001, repararea eventualei pagube cauzate proprietarului bunurilor confiscate ca urmare a valorificarii acestora anterior anularii sau constatarii nulitatii procesului-verbal se face prin acordarea de catre instanta a unei despagubiri la valoarea de circulatie a bunurilor. Tribunalul nu poate retine teza propusa de recurenta, in sensul ca acordarea despagubirii la valoarea de circulatie a bunurilor (asa cum impun dispozitiile legale citate) nu ar fi de natura sa conduca la repararea integrala a pagubei pretins a fi fost create, deoarece prejudiciul adus societatii prin masura confiscarii se analizeaza strict prin raportare la valoarea bunurilor. O eventuala nerespectare a clauzelor contractuale de catre societate, fapt ce ar conduce la necesitatea despagubirii de catre societate a partenerului contractual are la baza culpa societatii, care a completat eronat documentele de provenienta, culpa sa proprie generand o dificultate in realizarea in termen a obligatiilor contractuale.
Din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 581 alin. 1 C.proc.civ. rezulta cu claritate ca urgenta este prezumata de lege (teza finala) si instanta ar putea ordona masuri vremelnice numai pentru necesitatea inlaturarii piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari, situatia premisa fiind data de existenta unei executari silite in curs, executare care este impiedicata de catre debitor. Textul citat nu protejeaza interesele debitorului in cursul executarii silite, nici un eventual drept al debitorului de a se opune executarii silite.
In consecinta, situatiei de fapt in speta ii sunt aplicabile doar dispozitiile din teza intai a art. 581 alin. 1 C.proc,civ, referitoare la posibilitatea instantei de a ordona masuri vremelnice in cazuri grabnice pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere.
Singura modalitate prin care proprietarul bunurilor confiscate (care in speta este si contravenient, nu un tert) poate contesta masura confiscarii este cea reglementata de art. 32 alin. 1 din OG 2/2001, prin formularea unei plangeri contraventionale impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei prin care s-a aplicat sanctiunea complementara a confiscarii bunurilor. Aceasta este procedura speciala instituita de lege pentru contestarea acestor categorii de masuri. Totodata, numai ca efect al urmarii acestei proceduri speciale, si dupa constatarea nulitatii sau anularea procesului-verbal, se restituie bunurile confiscate de drept, sau instanta poate dispune obligarea la plata unei despagubiri, daca bunurile au fost valorificate anterior anularii sau constatarii nulitatii procesului-verbal.
Potrivit unor principii de drept fundamentale, regula speciala deroga de la regula generala, iar norma speciala este de stricta interpretare, aplicabilitatea sa neputand fi extinsa altor situatii decat cele expres reglementate.
In speta, odata cu formularea plangerii contraventionale, proprietarul bunurilor confiscate poate invoca aspecte privind legalitatea si temeinicia sanctiunii complementare a confiscarii iar restituirea bunurilor confiscate va avea loc exclusiv daca este intrunita situatia premisa (a anularii sau constatarii nulitatii procesului-verbal de catre instanta). Pentru acest motiv, instanta retine ca cererea proprietarului bunurilor confiscate (reclamanta in prezenta cauza), care a urmat o alta cale speciala decat cea prevazute de lege pentru a-si realiza interesele si a i se restitui bunurile, respectiv formularea unei cereri de ordonanta presedintiala (art. 581 C.proc.civ), nu este intemeiata.
Admiterea unei astfel de solicitari in afara cadrului plangerii contraventionale, pe calea unei ordonante presedintiale, ar conduce la eludarea pe cale jurisdictionala a dispozitiilor art. 41 din OG 2/2001, care reprezinta legea speciala. Analizand aceste dispozitii legale, se retine ca instanta nu poate restituirea bunurilor confiscate decat odata cu intrunirea conditiilor prevazute de legea speciala (dupa admiterea unei plangeri contraventionale in sensul anularii sau constatarii nulitatii procesului-verbal), dupa cum nu poate dispune plata unei despagubiri pentru bunurile confiscate decat daca acestea au fost valorificate anterior anularii sau constatarii nulitatii procesului-verbal. Legea prevede atat conditiile de restituire a bunurilor confiscate, cat si posibilitatea recuperarii prejudiciului suferit ca urmare a valorificarii bunurilor anterior anularii procesului verbal prin echivalent, respectiv obligarea la plata unei despagubiri catre proprietar.
Indiferent daca este vorba despre bunuri de gen sau despre bunuri individual determinate, restituirea acestora opereaza doar ca efect al anularii procesului-verbal sau constatarii nulitatii acestuia, iar admiterea unei ordonante presedintiale cu acest obiect conduce nu doar la incalcarea dispozitiilor speciale aplicabile (art. 41 din OG 2/2001), ci si la prejudecarea fondului cauzei, deoarece restituirea nu poate fi facuta de sine statator, ci numai in conditiile in care se apreciaza ca procesul-verbal este lovit de nulitate.
Nu in ultimul rand, sub aspectul temeiniciei sustinerilor reclamantei, se observa ca aceasta nu a facut nicio dovada cu privire la caracterul impropriu al conditiilor de depozitare a bunurilor confiscate si iminenta deprecierii acestora, pentru a justifica intrunirea conditiei urgentei, desi sarcina probei ii apartinea. Aceasta s-a limitat la a presupune ca bunurile sunt depozitate in conditii improprii, si ca nu vor fi luate toate masurile necesare pentru conservarea bunurilor, presupunere nejustificata de nici un element obiectiv care sa fi fost dovedit in cauza, in conditiile in care materialul lemnos a fost depozitat la un ocol silvic.
Este de observat si faptul ca recurenta insasi se contrazice in afirmatii, atunci cand sustine, pe de o parte, ca societatea ar detine pe stoc cantitati insemnate de cherestea avand aceleasi calitati cu cea confiscata, fapt ce i-ar da posibilitatea sa restituie cantitatea in masura in care ar fi mentinuta solutia de respingere a plangerii contraventionale, iar pe de alta parte, ca numai cantitatea confiscata ar fi apta sa asigure indeplinirea obligatiilor contractuale fata de partenerul contractual. In conditiile in care detine cantitati insemnate de material lemnos avand aceeasi calitate, in vederea executarii obligatiilor contractuale, societatea are posibilitatea de a livra din materialul lemnos detinut pe stoc, privitor la care pretinde ca ar avea calitati identice cu cel confiscat.
Totodata, daca s-ar dispune restituirea, anterior analizarii plangerii contraventionale, in cazul in care s-ar respinge aceasta plangere, reclamanta ar putea restitui bunuri de gen de aceeasi calitate, spre confiscare, fiind pusa sub semnul intrebarii vremelnicia masurii ce se solicita a fi dispusa. Astfel, prin restituirea bunurilor confiscate anterior solutionarii plangerii, s-ar putea ajunge in situatia ca bunurile confiscate sa fie valorificate tocmai de catre proprietar, cu ignorarea chiar a scopului sanctiunii complementare a confiscarii bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii, care este acela de a lipsi proprietarul de bunurile pentru obtinerea carora, cu ajutorul carora a savarsit o contraventie.
Sustinerea reclamantei ca ar putea restitui bunuri de gen de aceeasi calitate si valoare nu poate fi primita, tocmai pentru ca finalitatea legii nu este aceea de a lipsi proprietarul de bunurile sale, indiferent de destinatia sau modalitatea de producere sau folosire a acestora, ci numai de bunurile pe care le-a destinat savarsirii unei contraventii, folosit in vederea savarsirii unei contraventii sau care au rezultat din savarsirea unei contraventii, esential fiind caracterul ilicit (contraventional) al destinatiei bunurilor, sau modalitatii de producere/folosire a acestora.
Avand in vedere considerentele expuse mai sus, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ, tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat.
Prezenta decizie este irevocabila, in conformitate cu dispozitiile art. 377 alin. 2 C.proc.civ.