I. Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Onesti sub nr. 1984/270/2012 la data de 12.04.2012 petentul P.M. a chemat in judecata intimatul MUNICIPIUL ONESTI, formuland plangere contraventionala impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare nr. 0002017 din data de 02.04.2012, solicitand anularea acestuia.
In motivare, arata ca imobilizarea unui vehicul se dispune si se efectueaza de catre politia rutiera, neputand fi dispusa de catre politia locala, anexa la HCL 23/2009 nu prevede blocarea/deblocarea autovehiculelor, ci numai ridicarea, transportul, depozitarea si eliberarea acestora. Sustine ca in zona in care a stationat nu exista nici un semn aditional pentru blocare/deblocare, ci numai indicatorul care reglementeaza orarul mijloacelor de transport in comun, iar hotararea de consiliu local mentionata nu prevede ca sanctiune complementara blocarea rotilor. Afirma ca au fost incalcate dispozitiile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 deoarece mentiunile referitoare la ocupatia si locul de munca au fost scrise fara sa fi fost intrebat despre acestea, si consemnate eronat. Afirma ca agentul constatator nu a realizat o descriere suficienta a faptelor si nu a facut nicio mentiune referitoare la circumstantele savarsirii acestora. Sustine ca nu s-a produs nici un accident, nu au existat vatamari ale unor persoane sau prejudicii, precum si buna sa conduita si lipsa oricaror abateri la regimul circulatiei.
II. Prin sentinta civila nr. 1792 din data de 28 mai 2012 Judecatoria Onesti a admis plangerea contraventionala si a anulat procesul-verbal.
Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut in esenta ca prin sentinta civila nr. 621 din data de 25.07.2011 pronuntata de tribunalul Bacau – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr. 7839/270/2010 s-a constatat nelegalitatea dispozitiilor art. 4, 6 si 10 din Anexa la Hotararea de Consiliu Local Onesti nr. 23/10.04.2009, solutie mentinuta de Curtea de Apel Bacau prin decizia nr. 111/27.01.2012. A mai retinut ca petentul a fost sanctionat pentru fapta prevazuta de art. 4 alin. 1 si sanctionata de art.10 din HCL Onesti nr. 23/2009, dispozitii constatate ca nelegale prin sentinta sus-citata, si a concluzionat ca fapta savarsita de petent nu mai este considerata contraventie, facand aplicare art. 12 alin. 1 din OG 2/2001.
III. Impotriva acestei hotarari intimatul MUNICIPIUL ONESTI a declarat recurs solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei atacate, in sensul respingerii plangerii contraventionale.
In motivarea cererii de recurs recurentul arata ca petentul nu a precizat numele, domiciliul sau resedinta intimatului in cerere, fapt ce atrage nulitatea acesteia, in mod inadmisibil instanta de fond a introdus in cauza municipiul. Afirma ca in mod gresit a retinut instanta de fond ca fapta nu mai este considerata contraventie, deoarece a analizat o sentinta definitiva si irevocabila care a avut ca obiect o exceptie de nelegalitate dintr-un alt dosar, cu alte parti si alt obiect, ignorand complet faptul ca aceasta sentinta produce efecte doar intre partile litigante.
IV. Analizand inscrisurile aflate la dosar, tribunalul constata ca recursul este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Critica formulata de recurent in sensul ca cererea este informa, fapt ce atrage nulitatea sa, se subsumeaza motivului de casare prevazut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ si nu poate fi retinuta.
Tribunalul retine ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 33 alin. 1 din OG 2/2001, potrivit carora „judecatoria va fixa termen de judecata, care nu va depasi 30 de zile, si va dispune citarea contravenientului sau, dupa caz, a persoanei care a facut plangerea, a organului care a aplicat sanctiunea, a martorilor indicati in procesul-verbal sau in plangere, precum si a oricaror alte persoane in masura sa contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei”. Aceste dispozitii impun instantei obligatia ca, in cadrul procedurii plangerii contraventionale, sa dispuna citarea organului care a aplicat sanctiunea, astfel incat, in masura in care partea nu a indicat acest organ in calitate de parat in cererea introductiva, dar a depus copie a procesului-verbal contestat, citarea organului care a aplicat sanctiunea va fi facuta obligatoriu. Prin urmare, nu poate fi retinuta in cauza sanctiunea nulitatii pentru omisiunea indicarii organului care a aplicat sanctiunea in cererea introductiva, atata timp cat depunerea procesului-verbal contestat permite identificarea si citarea acestuia.
Critica privind faptul ca in mod gresit a dat prevalenta instanta unei exceptii de nelegalitate solutionate in alta cauza se subsumeaza motivului de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ, vizand pronuntarea unei hotarari cu incalcarea legii.
Aceasta critica este intemeiata, intrucat la solutionarea cauzei instanta de fond a avut in vedere sentinta civila nr. 621 din data de 25.07.2011 pronuntata de tribunalul Bacau – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr. 7839/270/2010 prin care s-a constatat nelegalitatea dispozitiilor art. 4, 6 si 10 din Anexa la Hotararea de Consiliu Local Onesti nr. 23/10.04.2009, solutie mentinuta de Curtea de Apel Bacau prin decizia nr. 111/27.01.2012, sentinta depusa la dosar din oficiu.
Prin sentinta sus-mentionata s-a solutionat exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art. 4, 6 si 10 din Anexa la Hotararea de Consiliu Local Onesti nr. 23/10.04.2009 invocata de catre petentul P.O. in contradictoriu cu intimata SC M.C.T. SRL si intimatele MUNICIPIUL ONESTI; CONSILIUL LOCAL ONESTI si PRIMARIA ONESTI, in sensul constatarii nelegalitatii dispozitiilor contestate.
Instanta de fond a pronuntat solutia recurata cu incalcarea dispozitiilor art. 4 alin. 4 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, care prevad ca „in cazul in care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata”. Aceste dispozitii consacra un regim particular al exceptiei de nelegalitate, in sensul ca admiterea exceptiei si constatarea nelegalitatii unor dispozitii legale pe aceasta cale produce efecte doar intre partile din dosarul in care s-a invocat exceptia si cu privire la instanta in fata careia a fost invocata. Fata de terti, actul administrativ constatat nelegal produce in continuare efecte juridice.
Motivand solutia de admitere a plangerii contraventionale pe considerentul ca nelegalitatea dispozitiilor ce au stat la baza aplicarii sanctiunii a fost constatata intr-un alt dosar, cu alte parti, si alt obiect, instanta de fond a pronuntat o solutie cu incalcarea dispozitiilor art. 4 alin. 4 din Legea 554/2004. In masura in care ar fi considerat ca actul administrativ in baza caruia a fost aplicata sanctiunea ar fi fost nelegal, nimic nu impiedica instanta de fond sa puna in discutia partilor din oficiu exceptia de nelegalitate in conditiile art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 si sa sesizeze instanta de contencios administrativ competenta in vederea solutionarii acesteia. In lipsa oricarei cereri a partilor si fara a fi invocat din oficiu aceasta exceptie, pentru ca efectele actului nelegal sa fie inlaturate intre partile litigante, nu se putea inlatura de la aplicare actul administrativ a carui nelegalitate a fost constatata in alta cauza.
Dispozitiile art. 23 din Legea 554/2004 potrivit carora „Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a anulat in tot sau in parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Acestea se publica obligatoriu dupa motivare, la solicitarea instantelor, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau, dupa caz, in monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, fiind scutite de plata taxelor de publicare” vizeaza anularea actului administrativ cu caracter normativ in cadrul unei actiuni in anulare formulate conform art. 8 din acelasi act normativ, nu constatarea nelegalitatii actului in procedura solutionarii exceptiei de nelegalitate.
Prin urmare, intrucat solutiile pronuntate de instantele de contencios administrativ in cauzele avand ca obiect exceptii de nelegalitate nu sunt general obligatorii, ci produc efecte doar intre partile litigante si cu privire la instanta in fata careia s-a invocat exceptia, aceste solutii nu pot fi avute in vedere in alte cauze, cu alte parti si alt obiect decat acelea in care au fost invocate.
Intrucat solutionand cauza in baza acestei exceptii de nelegalitate instanta nu a facut o cercetare a fondului cauzei, respectiv a motivelor de nelegalitate si netemeinicie a procesului-verbal invocate de petent, tribunalul va admite recursul, va casa sentinta recurata si va trimite cauza spre rejudecare instantei de fond, in baza art. 312 alin. 3 C.proc.civ.
In rejudecare, instanta de fond va analiza motivele de nelegalitate si netemeinicie a procesului-verbal in conformitate cu dispozitiile art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, avand totodata posibilitatea de a invoca si pune in discutie din oficiu exceptia de nelegalitate a dispozitiilor actului administrativ cu caracter normativ in baza caruia s-a aplicat sanctiunea, in masura in care considera ca aceste dispozitii sunt nelegale.
Prezenta decizie este irevocabila, in conformitate cu dispozitiile art. 377 alin. 2 C.proc.civ.