Aplicabilitatea OUG 159/1999. Inexistenta situatiei mentionate in Dec. nr. 691/2007 a Curtii Constitutionale. Decizie nr. 224 din data de 07.10.2013
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta civila nr. 639/20.02.2013 pronuntata in dosarul nr. 5883/110/2011 al Judecatoriei Onesti, s-a respins actiunea in revendicare formulata de reclamanta S.C. O. S.A. prin administrator judiciar S.C. P.T. S.R.L. Bacau in contradictoriu cu parata C.N. „L.R.” S.A. Bucuresti, ca neintemeiata.
S-a retinut in sustinerea prezentei solutii, ca potrivit art. 3 al. 4 O.U.G. 159/1999 bunurile aflate in administrarea R.A. L.N. au trecut in proprietatea acesteia.
Anterior, prin H.G. nr. 371/1995 s-a aprobat transmiterea imobilelor proprietate publica, cuprinse in anexa la hotarare, din administrarea regiilor autonome in administrarea Regiei Autonome „L.N.”, la pozitia 9 din anexa regasindu-se imobilul in litigiu. Raportat la aceste doua acte normative imobilul a trecut in proprietatea paratei.
Privitor la decizia nr. 691/2007 a C.C., s-a aratat ca imobilul revendicat in cauza de fata nu intra sub incidenta deciziei ce a constatat neconstitutionalitatea disp. art. 4 al. 3 O.U.G. 159/1999, deoarece la momentul la care dosarul a intrat in administrarea reclamantei acesta era proprietate de stat si nu proprietatea municipalitatii.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, reclamanta.
Apelul e scutit de plata taxei de timbru conform art. 77 Legea 85/2006.
In motivarea apelului s-a aratat ca apelanta este proprietara bunului revendicat, fiind preluat ca atare de la S.C. O. S.A., prin procesul-verbal de predare – primire. In momentul aparitiei O.U.G. nr. 159/1999, bunul era proprietatea apelantei si prin efectul deciziei C.C., instanta trebuia sa constate calitatea de proprietar a apelantei si prin aceasta sa admita actiunea.
In sustinerea apelului s-a solicitat proba cu expertiza constructii pentru identificarea imobilului si proba cu expertiza contabila.
Probele solicitate au fost respinse de instanta raportat la motivele de apel si la retinerile instantei de fond, instanta de apel apreciind ca nu sunt utile.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului, aratand ca reclamanta nu a avut in patrimoniul sau dreptul de proprietate in 1994, intrucat nici antecesoarea sa - R.A.G.C.L. Onesti nu l-a avut.
Analizand motivele de apel invocate si din oficiu, tribunalul retine ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit Hotararea nr. 5/24.02.1995 a Consiliului Judetean Bacau ( fila 60 dosar), hotarare prin care s-a infiintat S.C. O. S.A. Onesti si de la care a preluat bunul reclamanta-apelanta, bunurile din domeniul public aflate in administrarea regiei ce se desfiinteaza vor fi preluate in administrare de catre S.C. O. S.A. Onesti, pana la stabilirea domeniului public si privat al localitatilor respective ( art. 4 H.C.J. nr. 5/1995).
Ulterior, prin H.G. nr. 371/1995, bunurile proprietate publica a statului, cuprinse in anexa si printre care se regaseste si bunul in litigiu, au trecut din administrarea regiilor autonome aflate sub autoritatea consiliilor locale in administrarea L.N..
Ca urmare, prin efectul art. 4 al. 3 din O.U.G. 159/1999, bunul, aflat in administrarea L.N. conform H.G. 371/1995, a trecut in proprietatea acesteia.
In consecinta, in mod corect, instanta de fond a stabilit ca nu este incidenta decizia nr. 691/2007, a C.C., deoarece, la aparitia O.U.G. 159/1999, bunul in litigiu nu era proprietatea privata a unei persoane juridice, respectiv reclamanta in cauza. La aparitia acestei ordonante, conform H.G. nr. 371/2005, bunul era proprietate publica si se afla in administrarea L., administrare ce fusese preluata de la regia autonoma locala, respectiv S.C. O. S.A. Onesti.
Ca urmare, astfel cum rezulta si din H.G. nr. 5/1995, bunul a fost proprietate publica si S.C. O. S.A. a preluat doar administrarea, nu si proprietatea, astfel cum sustine apelanta.
In consecinta, tribunalul, vazand dispz. art. 296 C.p.c., va respinge apelul ca nefondat.