Arest preventiv Rezolutie nr. 6 din data de 03.12.2013
pronunțată de Tribunalul Bacau

Tribunalul analizand actele si lucrarile dosarului, apreciaza ca masura arestarii preventive este legala si temeinica si se impune mentinerea acesteia pentru considerentele ce vor fi expuse:
Potrivit art. 160 Cpp instanta verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile legalitatea si temeinicia arestarii preventive si arata motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
Potrivit jurisprudentei CEDO detentia este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planeaza unul dintre urmatoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz in parte: pericolul de savarsirea unor noi infractiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de disparitie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata linistea publica.
Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Ministri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 ca detentia provizorie nu poate fi ordonata decat daca persoana in cauza este banuita ca a savarsit o infractiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre urmatoarele pericole: pericolul de fuga, cel de obstructionare a justitiei ori acela ca acuzatul sa nu comita o noua infractiune grava.
Pct.4 al recomandarii specifica in plus ca, daca existenta nici unuia dintre pericolele enuntate nu a putut fi stabilita, detentia provizorie s-ar putea totusi, justifica, in mod exceptional, in anumite cazuri in care se comite o infractiune deosebit de grava. Analizand aceste texte de lege prin prisma actelor si lucrarilor dosarului instanta constata ca la dosarul cauzei exista dovezi certe privind existenta unuia dintre pericolele apreciate, atat de Codul de procedura penala, Constitutia Romaniei, CEDO cat si de Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetul de Ministri ai Consiliului Europei ca fiind justificative pentru prelungirea masurii arestului preventiv si anume comiterea unor infractiuni deosebit de grave sau orice alt delict de natura sa pericliteze bunul mers al societatii civile.
Din probele administrate pana la aceasta data, in cauza rezulta indicii temeinice ca fiecare inculpat a savarsit infractiunile pentru care a fost trimis in judecata, infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista date certe ca lasarea lor in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica, asa incat judecarea lor in stare de libertate raportat la gravitatea faptelor comise si la influenta pe care o au nu ar face decat sa impieteze desfasurarea in bune conditii a procesului penal.
Avand in vedere ca temeiurile ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive fata de fiecare inculpat nu s-au modificat si nu au incetat si fata de imprejurarile concrete ale comiterii infractiunilor pentru care sunt trimisi in judecata, gravitatea lor deosebita – efectuare de operatiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, si asociere in vederea comiterii de infractiuni -, amploarea activitatii infractionale, consecintele extrem de grave asupra sanatatii populatiei si in special asupra tinerilor si adolescentilor, extinderea acestui fenomen infractional tot mai mult in Romania, limitele de pedeapsa prevazute de lege – inchisoarea mai mare de 4 ani, instanta apreciaza ca lasarea in libertate a oricaruia dintre inculpati reprezinta un pericol real si efectiv pentru ordinea publica, pentru comunitate.
Apararile formulate de inculpati prin aparatori, in sensul ca ne aflam in prezenta unor date care permit inlocuirea masurii arestului preventiv cu masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara nu pot fi primite de catre instanta in contextul in care rezulta neechivoc conditiile concrete in care s-a desfasurat activitatea infractionala a fiecarui inculpat si mai mult decat atat, din actele dosarului reiese in mod indubitabil existenta si persistenta unor indicii grave de vinovatie, ce constituie conform jurisprudentei CEDO „factori pertinenti care legitimeaza o detentie provizorie"; masura arestarii preventive a inculpatilor fiind astfel conforma scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
La acest moment procesual instanta verifica datele si indiciile care au stat la baza luarii masurii arestului preventiv, date si indicii care converg spre ideea ca fiecare inculpat a lezat grav valorile sociale ocrotite de lege, a sfidat orice norma si regula privind siguranta si dreptul persoanelor la sanatate, cunoscut fiind faptul ca efectuarea de operatiuni cu produse cu efecte psihoactive este o infractiune cu un grad de pericol social extrem de ridicat iar imprejurarea ca unele persoane atenteaza la sanatatea unor persoane pentru obtinerea unor surse ilicite de castig si de procurare a mijloacelor de trai releva cu prisosinta acest lucru dar in acelasi timp provoaca o tulburare insemnata in desfasurarea relatiilor de convietuire sociala si constituie un teren favorabil pentru savarsirea altor fapte de acelasi gen, aspect deosebit de grav in conditiile in care numarul persoanelor care comit astfel de infractiuni este din ce in ce mai mare.
Aceste infractiuni, de o amploare deosebita, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penala, respectiv dreptul la sanatate a persoanei, reprezentand totodata una dintre cele mai importante forme ale criminalitatii organizate iar rezonanta sociala a unor asemenea fapte reprezinta unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret.
In cauza dedusa judecatii, tribunalul apreciaza la acest moment procesual, fata de aspectele prezentate mai sus, ca temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive subzista si in prezent, nu au incetat si nu s-au modificat, infractiunile pentru care este trimis in judecata fiecare inculpat sunt in masura prin natura lor si consecintele produse sau care s-ar fi putut produce ,sa releve un pericol cert pe care l-ar reprezenta inculpatii pentru ordinea publica.
Alegerea si mentinerea masurii de preventie se face tinandu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social infractiunii, de imprejurarile concrete in care se presupune ca s-au comis faptele, aspecte care se regasesc cu prisosinta in prezenta cauza. Mai mult decat atat gradul de pericol social al infractiunilor pentru care a fost trimis in judecata fiecare inculpat trebuie privit si prin prisma unor circumstante concrete ale cauzei cum ar fi: consecintele grave care le-au avut sau care le-ar fi putut avea asupra consumatorilor de produse cu efecte psihoactive, de frecventa infractiunilor de acelasi gen, generalizarea acestui fenomen infractional, si de necesitatea unei preventii generale, precum si de pozitia procesuala a acestora de pana acum.
Apararile inculpatilor, precum ca sunt infractori primari(cu exceptia inculpatului Ilie Gelu – recidivist), au recunoscut partial faptele, le regreta sincer, au familii, pot constitui circumstante atenuante la solutionarea pe fond a cauzei.
Instanta are obligatia de a realiza un just echilibru intre dreptul inculpatilor de a fi cercetati in stare de libertate si dreptul comunitatii la sanatate si chiar la viata in conditiile recrudescentei fenomenului infractional de distribuire si consum de produse cu efect psihoactiv extrem de nociv asupra tinerilor si copiilor in special.
Termenul rezonabil al masurii arestarii preventive nu a fost incalcat (aproximativ 9 luni),CEDO stabilind ca la aprecierea caracterului rezonabil trebuie avute in vedere complexitatea cauzei, aspectul daca inculpatii au prejudiciat in vreun fel eforturile magistratilor de a lamuri toate aspectele de fapt, de a furniza atat apararii, cat si acuzarii mijloacele de proba si explicatiile pe care le considera necesare(cauza T. contra Austriei).
Nici in prezenta cauza nu se poate sustine ca a fost incalcat caracterul rezonabil al perioadei de cand inculpatii sunt arestati preventiv (aproximativ 9 luni – urm. penala si cercetarea judecatoreasca) in conditiile in care prelungirea in timp a anchetei penale se datoreaza unor imprejurari ce nu sunt imputabile organelor judiciare, precum complexitatea cauzei (in care a fost necesara audierea unui numar mare de persoane – inculpati, martori), numarul infractiunilor investigate, natura acestora si atitudinea procesuala a inculpatilor.
Cercetarea judecatoreasca se apropie de final, urmand sa fie audiati ultimii martori din lucrari, dupa care instanta se va pronunta pe fondul cauzei.
Fata de toate aceste motive, instanta apreciaza ca se impune in continuare privarea de libertate a celor patru inculpati, astfel incat in baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod procedura penala va mentine starea de arest a fiecarui inculpat.
Pentru motivele aratate mai sus, cererile inculpatilor de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara sunt neintemeiate si vor fi respinse ca atare.