Prin cererea inregistrata sub nr 6608-110-20111 reclamanta B.I. in contradictoriu cu parata CAS Bacau , a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei (adresei) 20921-2010 de solutionare a contestatiei , anularea deciziei de impunere nr . 16662-13.09.2001, si suspendarea executarii actelor administrative contestate , pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei .
S-a achitat taxa de timbru de 4 lei . S-au anulat timbre judiciare de 0,3 lei
In motivarea cererii s-a aratat ca parata a emis decizia de impunere nr 16662/13.09.2011 pentru anii 2006-2010 , decizie impotriva careia a formulat contestatie si care a fost respinsa prin adresa nr . 20921/2010 , cu incalcarea dispozitiilor art 210 si 211 din OG nr 92/2003 conform carora contestatia trebuie solutionata printr-o decizie sau dispozitie , ori adresa mentionata nu cuprinde preambul , considerente si dispozitiv , iar pentru o contestatie formulata in anul 2011 nu se putea raspunde in 2010 .
Conform codului de procedura fiscala , CAS Bacau nu are competenta de a emite decizie de impunere , iar Legea nr 95/2006 nu da in sarcina paratei de a emite astfel de decizii , Iar Ordinul CNAS nr 617/2007 care prevede posibilitatea emiterii de decizii de impunere de catre casa de asigurari de sanatate , este un act normativ inferior legii si emis in aplicarea ei, neputand constitui temei de drept pentru emiterea unui act cata vreme legea nu prevede acest lucru , iar art 17 alin (5) Cod pr . fiscala enumara limitativ organele fiscale care pot emite acte administrativ fiscale .
Din coroborarea dispozitiilor Ordinului 345/2006 ) pct.VI Litigii si art 218 alin 2 lit a) din Legea nr 95/2006 rezulta modul in care o persoana poate fi asigurata sau obligata sa incheie un contract de asigurare in temeiul caruia poate fi ulterior executata , dar nu dau dreptul la impuneri din oficiu pe baza unor decizii de impunere , intrucat o casa de asigurari este un contractor si nu se poate substitui unui organ fiscal .
Ori, daca , decizia de impunere a fost emisa conform OG nr 92/2003 aceasta nu cuprinde elementele obligatorii prevazute de art 43 si 87 sub sanctiunea nulitatii si anume ; datele de identificare ale contribuabilului , data de la care produce efecte ,motivele de fapt , temeiul de drept , semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal , stampila , categoria de contributie , baza de impunere , cuantumul , data scadentei modul de calcul al accesoriilor , fiind de fapt o „ instiintare de plata „.
De asemenea , creanta fiscala nu este determinata si detaliata atat sub aspectul cuantumului cat si al continutului , cand s-a nascut creanta , care este modul de calcul al creantei cat si al accesoriilor , data la care au fost calculate , actele normative aplicabile, iar pentru accesorii trebuia intocmita o decizie de impunere separata .
Din decizia de impunere nu rezulta cum a fost stabilita obligatia de plata (la venit estimat sau realizat ) iar la rubrica „venit an” sunt mentionate doar sume (2007-21.414 lei si 20.000 lei etc ) si calculate de asemenea doua contributii , iar sumele stabilite sunt nelegale atat timp cat Legea nr . 95/2006 nu retroactiveaza , iar decizia emisa cuprinde tot anul 2006 , in conditiile in care OUG nr 150/2002 (art 53 alin 4 ) aplicabila la acel moment prevedea un termen de prescriptie de trei ani .
S-a mai aratat ca nu se afla in nici una din situatiile prevazute in mod expres de lege pentru a putea fi obligata la plata contributiilor restante intrucat nu a solicitat sa dobandeasca calitatea de asigurat la CAS Bacau , nu a solicitat nici acordarea de servicii medicale si nici nu a fost notificata de CAS Bacau pentru a incheia contract de asigurare , ori legea nr 95/2006 si Ordinul presedintelui CNAS privesc pe asigurati , deci persoanele care au incheiat un contract de asigurare si au dobandit calitatea de persoana asigurata neexistand norme de executare pentru persoanele care au aceasta calitate si nici nu a solicitat servicii medicale (art 31, art 32 alin (4) art 35 din Ordinul 617/2007 .
Procedand insa la o impunere din oficiu si fara contract CAS Bacau se substituie organului fiscal fara a avea aceasta calitate si chiar daca creanta este una bugetara , raspunderea sa este una contractuala .
Ca urmare nu are calitate de asigurat , nu a incheiat contract de asigurare nu a solicitat sa dobandeasca aceasta calitate si nici servicii medicale , deci nu poate avea calitate de debitor al CAS Bacau iar aceasta nu poate avea calitatea de creditor , ea avand raporturi juridice doar cu proprii asigurati conform art 11 din legea nr . 95/2006 , iar pe de alta parte art 208 alin (3) din Legea nr. 95/2006 si art 1 alin (2) din OUG nr 150/2002 instituie ca principiu al asigurarilor sociale de sanatate „ libera alegere de catre asigurat a casei de asigurari „ parata incalcand acest principiu ,iar la nivel national exista mai multe case de asigurari de sanatate , cert fiind ca nimeni nu dobandeste calitatea de asigurat in mod automat ci numai in urma unei optiuni proprii si doar in aceste conditii ar avea obligatia de plata a contributiei „legiuitorul neatribuind in mod automat aceasta calitate ca in cazul fondurilor de pensii reglementat de Legea nr 411/2004.
Principiul solidaritatii , nu este unicul avut in vedere la stabilirea obligatiei de plata prin lege, fiind indisolubil legat de cel al subsidiaritatii , iar legea trebuia sa prevada in mod obligatoriu atat continutul pachetului de baza de servicii medicale cat si continutul pachetelor complementare pentru a realiza si un alt principiu si anume pe cel al alegerii libere atat a casei cat si a serviciilor medicale .
Astfel legea si modul in care s-a pornit la incasarea contributiilor sunt deturnate de la scopul lor , iar aceasta contributie s-a transformat intr-un impozit care trebuie platit fara a primi nimic in schimb .
Ori , prin OUG nr 58/2010 s-a reglementat pentru prima data faptul ca asigurarile sociale de sanatate se platesc si de cei care au profesii liberale , reglementare care nu mei era necesara daca acest aspect ar fi rezultat din legea nr 95/2006 .
Decizia emisa este abuziva si nelegala si datorita atitudinii de pasivitate a paratei care nu a informat-o niciodata despre obligatiile la fondul asigurarilor sociale de sanatate , calculand majorari si penalitati pentru 5 ani anteriori , cand potrivit art 222 din legea 95/2006 are obligatia anuala de informare in legatura cu drepturile si obligatiile asiguratilor , iar potrivit art 270 lit (c CNAS avea obligatia de a intocmi si actualiza Registrul unic de evidenta a asiguratorilor , insa pentru aceasta nu trebuie sa raspunda contribuabilul care nu a fost informat niciodata de catre CAS .
Aceiasi obligatie de informare a contribuabilului era prevazuta si de OUG nr 150/2002 si este prevazuta si de Codul de procedura fiscala , acestei obligatii alaturandu-i-se si obligatiile prevazute de art 6 ,7,12 Cod pr . fiscala referitoare la dreptul de apreciere , rolul activ si buna credinta .
Datorita culpei CAS , nu este legal ca un contribuabil sa plateasca dobanzi si penalitati pentru 5 ani anteriori , nelegalitatea calcularii majorarilor si penalitatilor pentru perioada anterioara constand in faptul ca acestea se datoreaza de la data constituirii bazei de impunere .
Decizia de impunere este nelegala , intrucat parata nu a avut evidentiate in contabilitate debitele cuprinse in decizia d e impunere , iar prin preluarea datelor de la ANAF baza de impunere s-a constituit in anul 2011, la momentul emiterii deciziei de impunere , astfel ca nu pot fi calculate accesorii pentru anii anterior .
Pe de alta parte , din cuprinsul deciziei nu rezulta modalitatea de calcul a debitului si nici a accesoriilor , avand in vedere succesiunea in timp a actelor normative care au modificat atat contributia cat si dobanzile si penalitatile .
Decizia este lovita de nulitatea intrucat nu s-a respectat obligatia de instiintare a contribuabilului potrivit art 83 alin 4 Cod pr . fiscala si i s-a incalcat dreptul la aparare , in sensul ascultarii prealabile , conform art 9 Cod pr fiscala .
De asemenea , potrivit art 259 alin 7 si 8 , parata putea emite deciziei de impunere pentru contributii si accesorii pentru anul 2006 numai daca solicita servicii medicale , solicita sa devina asigurat , conditii coroborate cu luarea sa in evidenta in acel an si inscrierea debitului in contabilitatea paratei .
Deoarece decizia de impunere s-a facut din oficiu dispozitiile art 83 din OG nr 92/2003 , nu sunt aplicabile pentru aceasta contributie care nu se face venit la bugetul general consolidat .
Ca urmare si cererea de suspendare a executarii actului administrativ formulata in baza art 14 si 15 din legea 5544/2004 este intemeiata , intrucat cazul bine justificat si urgenta sunt evidente .
In solutionarea actiunii au fost depuse inscrisuri ;
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii , deoarece reclamanta avea obligatia asigurarii sale la fondul de asigurari sociale de sanatate in calitatea sa de persoana care desfasoara o activitate independenta , dar nu a respectat aceasta obligatie stabilita de legiuitor , conform art 208 din Legea nr 95/2006 prevederile acestui articol existand si in legislatia anterioara respectiv OUG nr 150/2002.
Ca urmare a informatiilor furnizate de ANAF Bacau despre calitatea de platitor de impozit pentru activitatea desfasurata ca si persoana fizica autorizata, reclamanta a fost notificata prin adresa nr 6068/06.04.2010 asupra obligatiilor alte de a depune declaratiile prevazute de a 32 alin . 4 din Ordinul nr 617/2007 precum si copii de pe deciziile privind veniturile estimate si veniturile realizate aferente perioadei cuprinsa in cadrul termenului de prescriptie al obligatiei de plata la fondul asigurarile sociale de sanatate , respectiv pe perioada 2006-2010.
Deoarece reclamanta nu s-a conformat solicitarilor, s-a trecut la stabilirea din oficiu a contributiei si a altor sume datorate conform prevederilor art . 83 alin (4) din OG nr 92/2003 privind codul de procedura fiscala , pe baza sumei comunicata de ANAF Bacau , conform Protocolului incheiat in anul 2007 intre CNAS si ANAF , deoarece toti cetatenii romani sunt obligati la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate , conform principiului de baza a acestui sistem respectiv , „participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate „( art 208 alin 3 lit e) din Legea nr 95/2006 ).
S-a mai aratat ca au fost avute in vedere dispozitiile art 257, art 261 alin (4) din Legea 95/2006 , precum si art 120 Cod pr. fiscala care reglementeaza modul de calcul al majorarilor de intarziere , precum si art 91 alin (1) conform caruia , „Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani , cu exceptia cazului in care legea dispune altfel „ astfel ca nu se poate accepta interpretarea reclamantei asupra careia contributia se datoreaza doar incepand cu data adresei de notificare si pentru un termen de prescriptie de trei ani .
De asemenea , institutia a facut aplicarea dispozitiilor art 35 din Ordinul 617/2007 , conform caruia titlu de creanta il constituie dupa caz , declaratia prevazuta la art 32 alin(4)decizia de impunere emisa de organul competent al CAS , precum si hotararile judecatoresti privind debitele datorate fondului ,decizia de impunere putand fi emisa si pe baza informatiilor primite pe baza de protocol de la ANAF .
Referitor la sustinerea reclamantei conform careia casele de asigurari de sanatate nu ar avea dreptul sa emita decizii de impunere cu valoare de titlu de creanta , intrucat aceasta prevedere nu se regaseste in Legea nr 95/2006 ci doar in art 35 din Ordinul nr . 617/2007, nu este corecta fata de dispozitiile art 261 si 281 din Lege, prin care legiuitorul a dat in sarcina presedintelui CNAS de a stabili norme cu putere de lege care sa prevada procedurile care vor fi urmate in activitatea de colectare a sumelor datorate de contribuabilii stabiliti de legiuitor, la fondul de asigurari sociale de sanatate .
Deasemeni , nu poate fi retinuta sustinerea reclamantei privind nulitatea deciziei pe motivul incalcarii dreptului la aparare stabilit de art 9 Cod pr. fiscala, fata de dispozitiile alin(2) al art 9 care prevede la lit d) ca organul fiscal nu este obligat sa aplice prevederile alin(1) atunci cand urmeaza sa ia masuri de executare silita.
In ce priveste sustinerea potrivit careia respectarea prevederilor Legii nr.95/2006 care dispune aplicarea Codului de procedura fiscala privitor la termenul de prescriptie de 5 ani, ar insemna incalcarea principiului neretroactivitatii unu act normativ, dar numai in situatia in care Legea nr.95/2006 ar constitui primul act normativ care a stabilit modul de functionare al sistemului asigurarilor sociale de sanatate, insa acest domeniu a beneficiat de legislatie specifica aplicabila cu data de 01.01.1998 , iar art 55 alin(5) din OUG nr.150/2002 face trimitere tot la prevederile Codului de procedura fiscala (deci tot la termenul de prescriptie de 5 ani.
Nu pot fi retinute nici sustinerile potrivit carora termenul de prescriptie se calculeaza pentru viitor incepand cu data primei solicitari sau a notificarii, deoarece conform art 30 din Ordinul nr.617/2006 institutia a procedat in mod legal cand a intocmit decizia de impunere pentru suma datorata la fond pentru anul 2005 plus accesoriile.
Neincheierea contractului de asigurare, intre contestatoare si CAS nu constituie o conditie de exonerare de la plata contributiei,deoarece conform art 215 din Legea nr.95/12006, obligatia de plata nu este de natura contractuala ci este o obligatie de natura legala fiind prevazuta ca principiu de baza al sistemului de asigurari sociale de sanatate inca din primul act normativ, respectiv Legea nr.145/1997, fiind ulterior preluata prin OUG nr.150/2002 si Legea nr.95/2006, iar contractul de asigurari de sanatate a fost stipulat doar incepand cu anul 2006 prin ordinul CNAS nr.345/2006, care nu contine nici o prevedere care sa oblige nici una din cele doua parti la incheierea contractului.
Referitor la dreptul contestatoarei de a-si alege personal Casa de Asigurari la care sa se inscrie, s-a aratat ca acest drept trebuia exercitat incepand cu 01.01.1998, data de la care s-a nascut obligatia , ca si cetatean al acestei tari, de a fi asigurat in sistemul asigurarilor sociale de sanatate, prin contributia la fond, achitata in cuantumul si modalitatile stabilite de legiuitor si abia din momentul in care ar proba respectarea obligatiei ar putea pretinde si drepturile care decurg din aceasta, putand cere transferul la o alta casa subordonata CNAS, numai dupa ce va achita debitul stabilit de institutie.
In ce priveste capatul de cerere privind suspendarea deciziei de impunere, s-a solicitat respingerea acestui capat de cerere deoarece nu sunt indeplinite conditiile art 14 di n legea nr.554/2004.
In sustinerea apararilor s-au depus inscrisuri.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si proba cu expertiza contabila, Raportul de expertiza fiind depus la dosar filele 157-172.
la termenul din data de 06.06.2012 reclamanta a renuntat la capatul de cerere privind suspendarea executarii actelor administrative contestate pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
La termenul din data de 07.11.2012, instanta a respins cererea privind introducerea in cauza a AFP Bacau fata de dispozitiile art.V alin (10) din OUG nr.125/2011 , apreciind ca parata CAS Bacau are calitate procesuala pasiva fata de dispozitiile art V alin(2) din acelasi act normativ.
Instanta analizand probatoriile administrate in cauza, retine urmatoarele:
Prin decizia de impunere nr.16662 din 13.10.2011, parata a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 16.137 lei din care 8.654 lei contributie la fondul de asigurari sociale de sanatate, 6183 lei majorari de intarziere si 1300 lei penalitati de intarziere, pentru perioada 15.03.2006 – 15.12.2010, obligatii stabilite in baza Deciziilor de impunere pentru veniturile impozabile declarate, transmise de AF P Bacau.
Impotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestatie care a fost respinsa prin adresa nr.20291 din 14.11.2010.
Anterior emiterii deciziei de impunere, reclamanta a fost notificata prin adresa nr.6068 din 06.04.2010(fila 38) prin care i se face cunoscut faptul ca in baza informatiilor furnizate de ANAF figureaza cu venituri impozabile realizate, iar in conformitate cu prevederile sart 215 alin(3) din Legea nr.95/2006 are obligatia de a plati contributia pentru asigurari sociale de sanatate calculata la veniturile realizate din activitati independente , fiind invitata sa depuna o serie de documente, in caz contrar urmand a se proceda la stabilirea din oficiu a contributiei si a altor sume datorate, conform art 83 alin 4 din OG nr.95/2003.
Insa, instanta retine faptul ca impunerea care se refera la obligatia de plata a contributiei pentru asigurari sociale de sanatate vizeaza perioada 15.03.2006 pana la 15.12.2010, ori notificarea s-a efectuat in anul 2010, fara a se respecta dreptul reclamantei de a fi incunostintata despre depasirea termenului legal de depunere a declaratiei fiscale, fata de dispozitiile art 83 Cod procedura fiscala, care reglementeaza depunerea declaratiilor fiscale iar alin(4) indreptateste organul fiscal sa stabileasca din oficiu impozitul , taxa, contributiile sau alte sume datorate bugetului general consolidat insa „ stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale nu se poate face mai inainte de indeplinirea unui termen de 15 zile de la instiintarea contribuabilului privind depasirea termenului legal de depunere a obligatiei fiscale”.
In aplicarea acestor dispozitii CAS Bacau a emis adresa nr.6068 din 06.04.2010, insa nu a facut dovada ca aceasta adresa , a fost comunicata reclamantei in vreuna din modalitatile prevazute de art 44 Cod procedura fiscala, borderoul depus la dosarul cauzei(fila38) neputand suplini respectarea dispozitiilor legale.
La dosarul cauzei, s-a mai depus si notificarea nr.19958 din 27.10.20910(fila 40) , pentru care nu s-a facut nici o dovada privind comunicarea acesteia in conditiile art 44 Cod procedura fiscala, astfel ca in lipsa dovezilor de comunicare a acestor instiintari, stabilirea din oficiu a obligatiei de plata a contributiei de asigurari sociale de sanatate , nu poate sa opereze.
Potrivit dispozitiilor art 51 alin(2) lit b) din OG nr.150/2003, a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.145/2007, aprobate prin Ordinul CNAS nr.221/4.11.2005 (art.7 alin (1), prevederi preluate ulterior de Legea nr.95/2006, reclamanta avea obligatia de a calcula si vira trimestrial pana la data de 15 a ultimei luni din trimestru, contributia de asigurari sociale de sanatate, in caz contrar urmand sa fie supusa normelor de executare silita , conform art 216 din Legea nr.95/2006.
Cum, nu s-a facut dovada ca reclamanta a primit cele doua notificari mentionate anterior, a fost pusa in imposibilitatea de a depune la termenele legale declaratiile fiscale privind contributia de asigurari sociale si nici nu a putut incheia cu parata contractul de asigurare.
Din analiza continutului deciziei de impunere prin raportate la dispozitiile art 43 si art 46 Cod procedura fiscala, instanta constata ca acest act administrativ fiscal a fost incheiat cu incalcarea acestor dispozitii legale, necontinand o motivare in fapt si in drept ,ca o garantie a legalitatii si temeiniciei lui si pentru ca organele de control judiciar sa poata verifica legalitatea si temeinicia acestuia.
Astfel, aceasta nu cuprinde elementele necesare privind obiectul actului administrativ, conform art 43 alin(2) lit d) Cod procedura fiscala, in sensul ca nu s-a mentionat care este venitul estimat si venitul realizat pe anii 2006 – 2010 si transmis de ANAF conform Protocolului nr.P/25282/26.10.2007 si a Actului aditional nr.P/1797/13.04.2009 , si care au stat la baza calcularii contributiei de asigurari sociale de sanatate, ori in lipsa unei baze de impunere, nu se poate verifica modul de calcul a contributiei, cu atat mai mult cu cat pe anul 2007, 2008, 2009, 2010 sunt mentionate doua tipuri de venituri anuale, fara a se mentiona ce reprezinta aceste doua sume, iar decizia de impunere cuprinde doua tabele intitulate „contributie” fara nici o alta explicatie.
Ca urmare, instanta este in imposibilitatea de a verifica legalitatea mentiunilor din decizia de impunere privind venitul anual si contributia datorata, si ca urmare decizia de impunere nr.16662 din 13.09.2011 nu satisface cerintele privind obiectul actului administrativ, fiind incalcate dispozitiile art 43 alin(2) lit d) Cod procedura fiscala.
Conform art 46 din OG nr.92/2003, lipsa unuia din elementele actului administrativ fiscal referitoare la : numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite a organului fiscal, numele si prenumele contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei imputernicite a organului fiscal, atrage nulitatea acestuia, care se constata la cerere sau din oficiu.
Pe de alta parte , conform art 7 alin (1) din Ordinul nr.617/2007, contributia pentru avocati se calculeaza asupra venitului net determinat ca diferenta dintre venitul brut si cheltuielile deductibile aferente realizarii venitului, conform prevederilor Codului Fiscal, intrucat veniturile acestora se determina pe baza contributiei in partida simpla.
In sustinerea faptului ca decizia de impunere nu are un obiect bine determinat rezulta chiar din apararile paratei si din probele depuse la dosar de catre aceasta din care rezulta ca in afara de decizia de impunere contestata a mai emis inca doua decizii respectiv : decizia nr.15690 din 30.08.3010 pentru obligatii vizand perioada 2005 – 2009 si decizia nr.21163 din 16.11.2010 pentru obligatii aferente perioadei 2005 – 2010 astfel ca in toate cele trei decizii de impunere, perioada 2005 – 2009 se suprapune ca si calcul al obligatiei de plata a contributiei pentru asigurari sociale de sanatate.
Totodata, instanta constata ca decizia de impunere nu a fost motivata in drept , contrar dispozitiilor art 211 alin(3) din OG nr.92/2003, privind Codul de procedura fiscala, cea ce duce la nulitatea deciziei de impunere contestata.
Instanta mai retine faptul ca prin decizia de impunere contestata au fost calculate inclusiv majorari si penalitati de intarziere, contrar prevederilor art 119 alin(4) Cod procedura fiscala, potrivit carora dobanzile si majorarile de intarziere, se stabilesc prin decizii intocmite in conditiile stabilite prin ordin al Ministerului Economiei si Finantelor cu exceptia situatiei prevazuta la art 142 alin(6) Cod procedura fiscala.
Din prevederile legale mentionate rezulta obligatia paratei de a emite o decizie separata cu privire la dobanzile si penalitatile de intarziere, si nu in cadrul deciziei de impunere.
Astfel, decizia cu privire la dobanzile si penalitatile de intarziere dobandeste caracterul de titlu de creanta, pentru sumele solicitate cu acest titlu, trebuind a fi comunicata reclamantului conform prevederilor art 44 Cod procedura fiscala, sanctiunea fiind cea prevazuta de art 44.1 din Normele Metodologice de aplicare a OG nr.92/2003, respectiv imposibilitatea organului fiscal de a trece la executarea silita a acestor sume.
In speta, parata nu a depus o decizie de impunere avand ca obiect majorarile si penalitatile de intarziere , cu respectarea prevederilor legale mentionate , astfel incat lipseste titlul de creanta, care prin expirarea termenelor legale de plata sa fie apt a deveni titlu executoriu care la randul sau sa fundamenteze executarea silita impotriva reclamantei.
Referitor la sustinerea reclamantei ca nu a incheiat cu parata un contract de asigurare, instanta retine ca parata a dat o interpretare gresita dispozitiilor legale aplicabile astfel:
Conform art 2 alin.(2) din ordinul CNAS nr.345/2006 coroborat cu art 3 din acelasi act normativ, casele de asigurari de sanatate au obligatia de a incheia cu asiguratii aflati in evidentele acesteia, direct sau prin angajator, contracte de asigurari sociale de sanatate iar potrivit art 208 alin(1) lit a) din Legea nr.95/2006, asiguratorii au libera alegere a casei de sanatate, iar lit c) prevede dreptul asiguratilor de a-si alege in mod liber furnizorii de servicii medicale, de medicamente si a dispozitivelor medicale in conditiile acestei legi si a contractului de asigurare.
Potrivit art 211 din Legea nr.95/2006 in calitatea lor de asigurati persoanele in cauza incheie un contract de asigurare cu casele de asigurari de sanatate, in mod direct sau prin angajatori aceasta calitate putand-o avea cetatenii romani, cu domiciliul in tara, precum si cetatenii romani si apatrizi care au solicitat si obtinut prelungirea dreptului de sedere temporara sau au domiciliul in Romania si fac dovada platii contributiei la fond.
Ca urmare, ca orice contract sinalagmatic,care genereaza de la data incheierii lui obligatii reciproce si interdependente in sarcina ambelor parti, obligatia fiecarei parti, avandu-si cauza juridica in obligatia celeilalte parti si contract de asigurari sociale de sanatate, pentru a putea produce efecte juridice, trebuie mai intai sa fie incheiat deoarece plata contributiei chiar daca este legala, nu se face automat, ci conditioneaza acest lucru de existenta calitatii de asigurat la casa de asigurari aleasa in mod liber de orice cetatean, calitatea de asigurat dobandindu-se in momentul incheierii contractului de asigurare, astfel ca si sub aceste aspecte parata a emis in mod nelegal decizia de impunere.
Pe de alta parte, instanta mai retine faptul ca potrivit art 208 alin(3) din Legea nr.95/2006, „asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar” deci participarea la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea FNUASS este obligatorie, insa in alin(3) lit a) din acelasi articol sunt enumerate principiile care stau la baza functionarii sistemului de asigurari de sanatate printre care este enumerat si acela privind alegerea libera de catre asigurati a casei de asigurari.
In acest context, in cauza nu s-a facut dovada ca reclamanta are calitatea de asigurat al CAS Bacau si nici a faptului ca a semnat un contract de asigurare cu aceasta.
Deasemeni, Legea nr.95/2006 nu instituie o ordine cronologica de aplicare a principiilor consacrate prin adoptarea ei, insa interpretand logic, se aplica ,mai intai principiul dreptului de optiune a casei de asigurari si dupa exercitarea acestui drept de catre asigurat se aplica principiul obligativitatii contributiei la fondul national unic de asigurari de sanatate, dar in speta parata nu a facut dovada ca reclamanta are calitatea de asigurat in baza unui contract de asigurare semnat, care sa genereze in sarcina acesteia obligatii fiscale.
Mai mult decat atat , prin sentinta civila nr.819 din 9.05.2012 ramasa definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr.133 din 11.01.2013, pronuntata de Curte de Apel Bacau in dosarul nr.561/110/2012, a fost admisa actiunea reclamantei, iar parata CAS Bacau a fost obligata sa incheie cu reclamanta contractul de asigurari sociale de sanatate sub sanctiunea de daune de 150 lei/zi de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la data indeplinirii obligatiei.
In ce priveste capatul de cerere privind anularea adresei (deciziei) nr.20921 din 14.11.2010 prin care a fost solutionata contestatia reclamantei impotriva deciziei de impunere nr.16662 din 13.09.2011, instanta retine ca au fost incalcate dispozitiile art 210 alin(1) din Codul de procedura fiscala conform carora „ In solutionarea contestatiilor organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie dupa caz” , precum si dispozitiile art 211 Cod procedura fiscala privind forma si continutul deciziei de solutionare a contestatiei administrative fapt ce atrage nulitatea acestui act emis cu incalcarea dispozitiilor legale.
Faptul ca intimata a inteles sa intre in legalitate fata de acest aspect, sesizat in mai multe cauze aflate pe rolul Tribunalului Bacau, rezulta din Decizia nr.44 din 24.01.2013(depusa de reclamanta la dosarul cauzei), prin care a fost solutionata contestatia formulata de D.L. impotriva Deciziilor nr.5053 din 26.11.2012 si nr.5053 /A/26.11.2012.
In ce priveste sustinerea reclamantei conform careia s-ar fi prescris obligatiile de plata aferente anului 2006, instanta urmeaza a o inlatura fata de dispozitiile art 91 alin(1) Cod procedura fiscala care da dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale in termen de 5 ani , acest termen de prescriptie incepand sa curga conform art 91 alin(2) de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala potrivit art 23 , daca legea nu dispune altfel, dispozitiile art.55 alin.(5) din OUG nr.150/2002, facand trimitere tot la dispozitiile Codului de procedura fiscala, privind acelasi termen de prescriptie de 5 ani.
Ca urmare, avand in vedere motivele de fapt si de drept retinute, urmeaza ca in baza art 18 din Legea nr.554/2004, sa se admita actiunea si sa se dispuna anularea Deciziei de impunere nr.16662 din 13.09.2011 si a adresei (deciziei) nr.20921 din 14.11.2011 emise de CAS Bacau.