Aparari noi in recurs Decizie nr. 294 din data de 15.03.2013
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta civila nr. 1615/16.02.2012, Judecatoria Bacau a admis actiunea civila in pretentii formulata de catre reclamanta SC A.M.I. SRL, in contradictoriu cu parata SC E. SRL si a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 4260,13 lei, cu titlu de debit si 355 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
In considerentele sentintei s-a aratat:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la Judecatoria Bacau sub numarul 17827/180/2011, reclamanta SC A.M.I. S.R.L. a chemat in judecata pe parata SC E. SRL, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea la plata sumei de 4260,13 lei, reprezentand debit si la plata cheltuielilor de judecata.
Analizand actele si lucrarile depuse la dosar, instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta SC A.M.I. S.R.L a efectuat o serie de reparatii la autoturismul S.O. apartinand paratei SC E. SRL in baza contractului de reparatii 2010007995/1 semnat de parti la data de 16.11.2011si a emis factura nr.2010008865/1.
Instanta a apreciat ca reclamanta creditoare a facut dovada raportului juridic in baza caruia se solicita indeplinirea obligatiei de plata de catre paratei SC E. SRL, reprezentantul acesteia semnand fara obiectiuni procesul verbal de predare-primire a autoturismului, dupa efectuarea reparatiilor.
Fata de dispozitiile articolului 969 C.Civ. 1864 care stipuleaza faptul ca toate conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, instanta a constatat faptul ca parata nu si-a indeplinit obligatia asumata prin contract, prin acordul sau de vointa.
Instanta a considerat ca sunt indeplinite conditiile raspunderii contractuale, creanta fiind certa (existenta ei rezulta din factura fiscala), lichida (catimea creantei este determinata prin facturi), exigibila.
Pentru aceste motive, instanta, fata de prevederile ale art.969 C.Civ. 1864, a admis actiunea formulata de creditoare cu privire la debit.
In temeiul art. 274 C.P.C.1865, a obligat parata, partea cazuta in pretentii, la plata cheltuielilor de judecata determinate de desfasurarea procesului civil.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata SC E. SRL. In cuprinsul cererii de recurs s-a aratat ca printr-o prima interventie la motorul autoturismului S.O. societatea reclamanta a schimbat cuzinetii la biele, palier jos si sus. La data de 09.12.2010 s-a predat autoturismul, iar la data de 20.12.2010 autoturismului i s-a spart blocul motor constatandu-se ca biela la cilindrul 3 s-a rupt iar celelalte sunt indoite. De comun acord s-a hotarat ca autoturismul sa fie reparat pe cheltuiala atelierului, fiind culpa acestuia la reparatia anterioara. La 22.01.2011 a fost predat autoturismul in stare de functionare si o data cu acesta s-au predat si piesele defecte pentru a afla cauza exacta a defectiunii. In concluzie, recurenta a aratat ca nu poate fi obligata la plata contravalorii pieselor si manoperei deoarece cea vinovata de producerea avariei este societatea reclamanta.
In dovedirea recursului, s-a solicitat proba cu inscrisuri si cu expertiza tehnica auto.
Intimata nu a depus intampinare, dar a solicitat prin concluziile orale puse in fata instantei de recurs, prin aparator ales, respingerea recursului ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, instanta constata ca recursul este intemeiat.
Conform art. 316 coroborat cu art. 294 CPC 1865, in recurs „nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face alte cereri noi. Exceptiile de procedura si alte asemenea mijloace de aparare nu sunt considerate cereri noi”. In cauza, recurenta parata invoca un astfel de mijloc de aparare, admisibil in recurs, si anume faptul ca neexecutarea platii se datoreaza unei cauze straine, in acceptiunea art. 1082 C.civ. 1864, care nu ii este imputabila.
Astfel, din cuprinsul adresei nr. 400/01.03.2011 emisa de intimata reclamanta SC A.M.I. SRL depusa in dosarul de recurs, rezulta ca intr-adevar, astfel cum s-a sustinut si de catre recurenta parata, autoturismul a suferit reparatii in luna noiembrie-decembrie 2010, pentru ca la aproximativ 10 zile de la predare, recurenta parata sa reclame o noua defectiune la motorul autoturismului.
La o prima constatare, reprezentantii SC A.M.I. SRL au considerat ca defectiunea suferita in 20 decembrie 2010 s-ar datora culpei atelierului, fiind de acord cu repararea pe cheltuiala sa. Dupa demontarea motorului, s-a revenit asupra acestor aspecte, considerandu-se ca adevarata cauza a defectiunii, respectiv spargerea unei biele la cilindrul 3 si faptul ca si celelalte biele erau strambe, nu are legatura cu reparatiile efectuate anterior de catre intimata reclamanta.
Avand in vedere ca din probele administrate in recurs rezulta o situatie de fapt diferita de cea retinuta de prima instanta, iar pentru lamurirea culpei societatii prestatoare de servicii in crearea prejudiciului este necesara efectuarea unei expertize tehnice auto, Tribunalul, in temeiul art. 312 al. 3 coroborat cu art. 304 ind. 1 CPC 1865, urmeaza sa caseze in tot hotararea recurata si sa retina cauza spre rejudecare.