Angajare raspundere - respingere ca nefondata neandeplinirea conditiilor prevazute de art.138 al.1 lit.c si g din Legea 85/2006 Sentinta civila nr. 328 din data de 02.03.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea formulata de C. SPRL in calitate de lichidator judiciar al S.C A. T. SRL inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau la data de 20.09.2010, cu nr. de dosar 7170/110/2010 in contradictoriu cu P.A. si P.G., s-a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna angajarea raspunderii personale si obligarea acestora, in solidar, la plata sumei de 117.217,00 lei, reprezentand pasiv neacoperit al debitoarei falite.
In motivarea cererii s-a aratat in fapt, la data de 02.03.2009 prin incheierea pronuntata de catre Tribunalul Bacau in dosarul nr. 388/110/2009, s-a deschis procedura simplificata a falimentului la cererea debitoarei S.C A. T. SRL Bacau fiind desemnat lichidator judiciar - C. SPRL Bacau in sedinta publica din data de 25.11.2009.
Lichidatorul judiciar a luat masurile necesare notificarii in presa, precum si in Buletinul Procedurilor de Insolventa, a eventualilor debitori, creditori sau oricarei alte persoane interesate, in scopul aducerii la cunostinta acestora, deschiderea procedurii falimentului, precum si a principalelor termene procedurale stabilite de catre instanta.
S.C A. T. SRL Bacau a fost infiintata la data de 09.06.2005, inregistrata la ORC Bacau sub nr. J4/1098/2005, avand CUI 17674589, cu sediul social in Bacau.
De la data infiintarii societatii si pana la data deschiderii procedurii insolventei calitatea de asociati si administratori au avut-o numitii:P.A. si P.G...
Activitatea principala a societatii conform clasificarii CAEN, este de 1419: "Fabricarea altor articole de imbracaminte si accesorii. in actul de constituire sunt inscrise si alte domenii secundare.
Activitatea desfasurata a fost preponderenta in domeniul principal inscris in actul de constituire, fabricarea articolelor de imbracaminte si accesorii.
Aceasta s-a desfasurat la punctul de lucru din Bacau, (contract de inchiriere nr. 25 din 19.06.2006 cu B. SCM Bacau, potrivit informatiilor desprinse din Certificatul constatator nr. 35838/17.10.2008. De asemenea, debitorul a mai avut un contract de inchiriere 437 din 03.06.2005 pentru un spatiu situat Bacau, incheiat cu SC A.T. SRL Bacau. Un alt contract de inchiriere spatiu nr. 88 din 01.07.2008 incheiat cu B. SCM. Perioadele de inchiriere prevazute in aceste contracte au fost de cate un an.
Lichidatorul judiciar a efectuat publicitatea deschiderii procedurii falimentului si a notificat administratorul statutar al societatii in vederea predarii documentelor si situatiilor prevazute de Legea 85/2006 - Legea insolventei si evidentele financiar-contabile prevazute de Legea contabilitatii nr. 82/1991, dar fara nici un rezultat.
Prin raportul cauzal intocmit de lichidator s-a apreciat ca starea de faliment este imputabila administratorilor pentru urmatoarele fapte: au dispus in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de plati(art. 138 alin. 1, lit. c.)
Desi firma a avut plati restante si pierderi inca din anul 2007, organele statutare ale debitoarei nu au luat masurile necesare sistarii activitatii si efectuarii procedurilor de insolventa (in vederea evitarii cresterii volumului datoriilor).
Debitorul nu si-a indeplinit obligatia sesizarii instantei de judecata cu o cerere pentru a fi supus dispozitiilor legii falimentului, in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa, in conformitate cu dispozitiile art.27 al Legii 85/2006, stare care a aparut inca din anul 2007.
Potrivit art. 27 alin 1 din Legea 85/2006, debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa sesizeze tribunalul pentru a fi aplicate prevederile legii insolventei, in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.
Din analiza balantelor de verificare care insotesc situatiile financiare se observa ca datoriile societatii sunt in principal catre Bugetul de Stat, mai putin datorii catre furnizori. De asemenea creantele societatii sunt reduse.
Aceasta situatie se explica astfel:
a), sumele incasate au fost directionate cu preponderenta catre achitarea furnizorilor si mai putin pentru acoperirea datoriilor catre buget;
b). pierderea mare inregistrata pe toata perioada se datoreaza unor cheltuieli mult prea mari fata de veniturile pentru care s-au efectuat.
O alta observatie este ca desi veniturile sunt realizate din productia de bunuri, societatea nu dispune de mijloace de productie (masini si utilaje) si nici nu se cunoaste modalitatea de utilizare a mijloacelor de productie. In fapt veniturile sunt realizate din prestarea de manopera (a angajatilor) pentru alte societati de profil.
Debitoarea nu detine un patrimoniu corespunzator unei activitati de productie sustenabile pe termen mediu si lung. Imobilizarile sunt inexistente, iar activele circulante nu pot asigura o finantare corespunzatoare a activitatii
Dupa cum se poate constata, pe toata perioada analizata activitatea debitoarei s-a desfasurat in conditii de ineficienta/nerentabilitate, rezultatul fiecarui exercitiu fiind negativ, insemnand o pierdere. Valoarea pierderii realizate pe anul 2006 este de 5.220 lei, pe anul 2007 in suma de 38,820 lei, pe anul 2008 de 43.460 lei. Valoarea indicatorului rezultatul din exploatare, indicator care potrivit literaturii de specialitate masoara practic eficienta managementului, califica direct calitatea actului managerial si are aceeasi evolutie negativa ca si rezultatul exercitiului. Este clar ca prin obtinerea rezultatelor de mai sus, asa cum este reflectat in bilantul contabil incheiat pe anii 2006 - 2008, s-a realizat o diminuare a patrimoniului debitoarei.
In anul 2008 debitoarea a desfasurat activitate economica redusa, la jumatate fata de 2007, in timp ce cheltuielile au fost reduse numai cu 30% fata de anul anterior. Analiza patrimoniala are la baza rezultatele contabilizate la sfarsitul anilor 2006, 2007 si 2008, inventarul efectuat cu ocazia deschiderii procedurii si analiza documentelor contabile primite de catre lichidator.
De asemenea constatam ca sunt indeplinite cumulativ cele doua conditii, respectiv prejudiciul creditorilor si fapta ilicita a organelor de conducere, intrucat fostii administratori se fac vinovati de producerea starii de insolventa, astfel incadrandu-se in cazurile prevazute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
In acest sens, reclamanta intelege sa faca dovada existentei raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata, precum si culpa persoanei a carei raspundere se solicita.
Prejudiciul consta in ajungerea societatii in insolventa si insolvabilitatea firmei, respectiv in lipsa sumelor pentru plata obligatiilor exigibile catre creditori, stare de fapt care este prejudiciabila pentru creditori, intrucat presupune imposibilitatea de plata a creantelor si neacoperirea respectivelor creante prin valorificarea patrimoniului. Nu au fost gasite si inventariate nici un fel de bunuri de catre lichidatorul judiciar.
In drept au fost invocate dispozitiile art 138 alin 1 lit.c) din Legea 85/2006.
Cererea este scutita de plata taxei de timbru.
Paratii, legal citati au formulat intampinare solicitand respingerea actiunii ca nefondata.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma probelor administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
In fapt, in urma cererii de deschidere a procedurii insolventei formulata de AFP BACAU s-a pronuntat prin incheierea de sedinta pronuntata la data de 02.03.2009 de catre Tribunalul Bacau privind cererea de deschidere a procedurii falimentului a societatii S.C A. T. SRL Bacau.
Din extrasul eliberat de ORC instanta retine faptul ca S.C A. T. SRL Bacau a fost infiintata in 16.02.20140 asociat fiind P. I A. si A. T V. acestia detinand si calitatea de administrator.
Concluziile raportului privind cauzele si imprejurarile care au condus la aparitia insolventei, au fost in sensul ca administratorii au desfasurat o activitate economica care ducea in mod inevitabil la incetarea de plati si nu au tinut contabilitatea societatii in conformitate ci dispozitiile legii in vigoare.
Din tabelul consolidat de creante instanta retine faptul ca s-au inscris la masa credala urmatorii creditori A F P BACAU, PRIMARIA BACAU , ITM BACAU.
In drept, potrivit dispozitiilor articolului 138 din Legea 85/2006
„(1) In cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati;
g) in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.
(4) In caz de pluralitate, raspunderea persoanelor prevazute la alin. (1) este solidara, cu conditia ca aparitia starii de insolenta sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp in care si-au exercitat mandatul sau in care au detinut pozitia care ar fi putut cauza insolventa.”
Institutia raspunderii organelor de conducere sau de supraveghere este definita si analizata atat in practica cat si in mare parte a doctrinei ca o raspundere speciala care prezinta caracteristicile principale ale raspunderii delictuale, ca o raspundere personala care intervine numai atunci cand prin savarsirea faptelor enumerate de lege s-a ajuns la starea de insolventa.
Din prevederile legale in materie rezulta ca se cer a fi intrunite cumulativ patru conditii pentru angajarea raspunderii pentru fapta proprie, si anume:
existenta unei fapte ilicite;
existenta unui prejudiciu;
existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul,
elemente pe care reclamantul trebuie sa le dovedeasca, in conformitate cu principiul instituit de articolul 1169 Cod civil. In cazul specific reglementat de Legea 85/2006 reclamantul trebuie sa mai probeze ca faptele enumerate la art. 138 au contribuit la insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile si calitatea speciala a persoanei chemata sa raspunda in senul ca face parte din organele de conducere sau de supraveghere sau a cauzat starea de insolventa. Angajarea raspunderii intervine doar daca prejudiciul a rezultat din fapta culpabila a administratorului sau a persoanei din organul de supraveghere.
Tribunalul retine ca natura juridica a raspunderii reglementata de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este aceea a unei raspunderi speciale care imprumuta caracteristicile raspunderii civile delictuale.
Sustinerea reclamantei este gresita, in sensul ca raspunderea paratilor este o raspundere prezumata, guvernata dupa regulile raspunderii mandatului comercial, prin coroborarea cu dispozitiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 si art. 1540 Cod civil si art. 374 Cod comercial.
Aceasta pentru ca, in raport de dispozitiile art. 72 din Legea nr. 31/1990, este de natura contractuala si apreciabila dupa aceste reguli exclusiv raspunderea administratorului in raport cu societatea comerciala in care indeplineste aceasta calitate.
In cauza, insa, se solicita antrenarea raspunderii intimatului parat fata de creditorii sociali ai societatii debitoare aflata in stare de insolventa, raspundere ce isi are cauza juridica in dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Fiind vorba despre raspundere civila delictuala, inseamna ca, pentru a fi antrenata, trebuie indeplinite in mod cumulativ conditiile generale prevazute de art. 998 - 999 Cod civil, respectiv: fapta ilicita, prejudiciul cauzat, legatura de cauzalitate si culpa, aceasta din urma neputandu-se prezuma ca in cazul raspunderii civile contractuale.
Nu poate justifica admiterea cererii reclamantei in sensul ca paratii nu au solicitat intrarea in stare de faliment a debitoarei, neprobandu-se ca prin nedepunerea unei cereri de deschidere a procedurii, acesta ar fi cauzat starea de insolventa a societatii debitoare si au dispus in interes personal, continuarea activitatii acesteia in detrimentul creditorilor.
Dealtfel, dispozitiile art. 138 din legea privind procedura inoslvetei nu prevad ca fiind o cauza de raspundere patrimonilaa, cu tat mai mult cu cat aceasta fata este inciminata ca fiind ingractiune, in conditiile art. 143 din acelasi act normativ.
In ceea ce priveste un atm motiv invocat de reclamanta si anume acela al efectuarii unor plati preferentiale, respectiv administratorii societatii au platit mai intai furnizorii, in detrimentul bugetului consolidat al stalului, acest fapt nu releva in niciun caz dispunerea in inters personal continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati.
Din contra, paratii au platiti fornizorii tocmai in ideea existentei unei sanse de redresare a activitatii.
Nevirarea la termen a contributiei societatii la fondul national unic de asistenta sociala, in timp ce societatea efectua platii curente din veniturile obtinute , nu reprezinta dispunerea in inters personal continuarea unei activitati, cum sustine reclamanta .
Observatia ca desi veniturile au fost realizate din productia de bunuri, societatea nedispunand de mijloace de productie (masini si utilaje), nu poate fi perceputa ca incadrandu-se in textul legal invocat de reclamanta, in sensul ca paratii au dispunus in inters personal continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati.
Infiintarea unei societatii avand ca obiect de activitate conform clasificarii CAEN, este de 1419: "Fabricarea altor articole de imbracaminte si accesorii” nu impune administratorilor statutari obligatia achizitionarii unor anumite mijolace de productie, cu atat mai mult cu cat insasi reclamanta a precizat ca au existat spatii inchiriate de la alte socitatii. Reclamanta nu face referit’re la aspectul dsaca in acele locatii inchiriate existau sau nu si ulilaje, motiv pentru care, reclamta, in raspunsul la intampinare a aratat ca „ ...si nici nu se cunoastemodalitatea de utilizare amijloacelor de productie”
In cauza parattii au depus actel la dosar prin care au facut dovada ca au eistat inundatii ale unor spatii.
Din depozitiile matorilor, rezluta ca un impediment al bunei functionari a societatii a fost constituit de multitudinea de concediilor medicale ale angajatilor-aspect ce nu poate fi retinut ca o culpa a paratilor-, lipsa unor comenzi pentru produsul finit.
Dispozitiile art. 138 nu instituie prezumtia de culpa a administratorilor societatii, ci faptele trebuie dovedite. Stabilirea existentei unor asemenea fapte si a masurii in care ele au cauzat la ajungerea in stare de insolventa a societatii debitoare se face numai pe baza administrarii unui probatoriu complet si pertinent.
Din examinarea raportului cauzal intocmit de lichidatorul judicair reise faptul ca evidentele contabile au fost efectuate in conformitate cu legea, fiind predate odata cu declansarea procedurii falimentului, iar starea de insolventa a debitoarei a fost generata de factori obiectivi-externi, si nu de vreo fapta savarsita de administratorii sociali, in speta prefigurarea crizei economico-financiare, care a dus la cresterea paritatii leu/euro, migrare fortei de munca, etc.
Fata de aceste aspecte, instanta, in temeiul art. 11 al.1 lit. g si art. 138 al.1 lit c din Legea 85/2006 va respinge actiunea ca nefondata
In speta, nu poate fi retinuta incidenta disp. art.138 lit. c din lege, care presupune continuarea activitatii societatii, in interes personal, activitate ce ducea societatea la incetare de plati. Astfel, prin dispunerea de a continua in interes personal efectuarea unor activitati comerciale care duceau in mod vadit la starea de insolventa se intelege acel ansamblu de activitati care, desi sunt vadit prejudiciabile, din punct de vedere financiar, pentru patrimoniul societatii, sunt continuate in mod constient si voit de membrii organelor de conducere, cu scopul de a obtine castiguri personale. Textul de lege impune indeplinirea a doua conditii: existenta interesului personal al organului de conducere si caracterul evident al iminentei insolvabilitatii debitoarei.
Conditia interesului personal in continuarea activitatii nu a fost dovedita in nici un fel de reclamant. Creditoarea s-a rezumat a face doar referiri teoretice generale, a enunta textul de lege si a face teoria mandatului comercial, fara insa a arata concret in ce consta fapta culpabila savarsita de parat si care ar fi cauzat starea de insolventa a societatii.
Cat priveste prejudiciul, administratorul social suporta o parte din pasiv nu pentru ca acesta l-ar fi produs, ci pentru ca datorita faptelor savarsite de el, societatea a ajuns in stare de insolventa.
Or, in speta, nu s-a facut dovada ca incetarea patilor a fost determinata de vreuna din faptele savarsite de administratorii sociali.
Fata de aceste aspecte, instanta, constatand ca nu sunt indeplinite conditiile art. 138 din Legea 85/2006 va respinge actiunea ca nefondata.