Partaj judiciar Decizie nr. 862 din data de 01.11.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Pronuntand decizia civila nr.320/2.04.2010 Tribunalul Bacau a respins recursul formulat de recurentul reclamant declarat de L.C., impotriva sentintei civile nr., 212/30.01.2009 pronuntata de Judecatoria Moinesti, in dosarul civil nr. 2355/260/2008 in contradictoriu cu intimatii parati S.M., cu domiciliul in Galati, L.C., cu domiciliul in jud. Bacau si cu intimatii intervenienti in nume propriu - L.C. si L.L., ambii cu domiciliul in jud. Bacau, ca nefondat.
A admis recursul formulat de intervenientii principali in contradictoriu cu intimatul reclamant L.C. cu domiciliul in jud. Bacau si cu intimatii parati S.M., L.C., ambii cu domiciliul in Galati, impotriva sentintei civile nr. 212/30.01.2009 pronuntata de Judecatoria Moinesti, in dosarul civil nr. 2355/260/2008.
A modificat, in parte, sentinta recurata in sensul ca a admis cererea de interventie principala si in consecinta:
A anulat, in parte, certificatul de mostenitor nr. 576/1974 in ceea ce priveste constatarea existentei in masa succesorala a imobilelor.
A obligat recurentul si parata sa plateasca intervenientilor suma de 2019,8 lei cheltuieli de judecata, la fond, reprezentand taxa judiciara, timbru judiciar si onorariu avocat.
A obligat intimata S.M. si recurentul L.C. sa plateasca intervenientilor suma de 809,85 lei cheltuieli de judecata avansate in apel reprezentand taxa judiciara, timbru judiciar si onorariu avocat.
Pentru a pronunta aceasta decizie, a retinut instanta ca:
„Prin sentinta civila nr.212/30.01.2009 a Judecatoriei Moinesti, a fost respinsa ca nefondata actiunea civila avand ca obiect „ partaj succesoral „ formulata de catre reclamantul L.C. in contradictoriu cu paratii S.M. si L.C..
A fost respinsa cererea de interventie principala formulata de catre intervenientii L.L. si L.C. si avand ca obiect „ anulare certificat de mostenitor „.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele :
La data de 23.09.1973 a decedat L.I., dupa care au ramas ca mostenitori reclamantul in calitate de descendent de gradul I si parata S.M. in calitate de sotie supravietuitoare. La data de 22.08.1974 a fost emis de catre Notariatul de Stat certificatul de mostenitor 576/1974prin care cei doi sunt constatati mostenitori. Se precizeaza in acelasi act ca din masa succesorala ramasa de pe urma defunctului fac parte bunuri mobile, iar ca imobile sunt mentI.ate 200 mp teren constructii, 2300 mp teren arabil, si ½ dintr-o casa.
Prin contractul de intretinere autentificat sub numarul 1614/06.08.2001 L.I. si L.A. au transmis celor doi nepoti L.L. si L.C. mai multe bunuri imobile in schimbul intretinerii celor doi. Numitei L.L. i s-au transmis o casa, un grajd si suprafata de 4000 mp din care 400 curti constructii si 3600 mp arabil-gradina, cu vecinii drum judetean, M.V., G.M., M.E. si rest proprietate L.I.. Ambii instrainatori au decedat in cursul anului 2007.
Din interogatoriul luat paratei de catre intervenienti rezulta ca aceasta a plecat din casa ce a constituit pentru ea si defunctul sau sot domiciliu comun la scurt timp dupa decesul acestuia din urma intrucat a fost batuta de catre socri. De asemenea parata desi nu recunoaste ca nu a mai luat legatura cu familia sotului decedat, arata totusi ca L.I. si A. au fost cei care s-au ocupat exclusiv de intretinerea imobilelor solicitate la masa de partajat. De asemenea arata ca pe perioada vietii socrilor sau nu a facut nici un demers pentru apararea dreptului sau de proprietate intrucat a avut incredere in vorbe.
Parata mai arata ca si-a vizitat socrii in anul 2007.
Din depozitia martorului G.N. (fila 93-95), rezulta ca dupa casatorie, cei doi soti au stat in casa parintilor lui L.I.. Dupa nunta I. s-a apucat sa faca o casa pentru fiul sau, I., in conditiile in care acesta nu avea serviciu si la un an de la casatoria s-a imbolnavit de o boala incurabila. Martorul precizeaza ca imobilul a fost ridicat in anul 1970, pe terenul lui I., in decurs de aproximativ 1 an, perioada in care I., era deja suferind. In continuare martorul relateaza ca I. si A. s-au mutat in casa noua dupa plecarea paratei, care nu a mai revenit, astfel ca abia a recunoscut-o.
I.G. (fila 97) arata ca I. si M. s-au casatorit in anul 1964 si au stat impreuna cu parintii I. si A.. Ulterior arata ca in 1970 cei doi soti au construit o casa cu ajutorul parintilor din ambele parti, iar la trei ani de la casatorie I. a decedat. Dupa moartea acestuia I. si A. nu au mai lasat parata sa intre in casa, scotand-o in drum cu doi copii. Martorul arata ca M. a plecat la Galati si a mai venit in urma cu un an.
Martorul P.N. arata ca dupa nunta defunctului I. cu parata a fost programata ridicarea unei case, care a fost ridicata de cei doi soti cu ajutor de la parintii paratei, si probabil si de la socrii acesteia, pe un teren dobandit zestre de I. de la parintii sai.
Din coroborarea probelor sus analizate instanta va retine ca cei doi soti, I. si M. s-au casatorit in anul 1969, iar casatoria a incetat prin decesul unuia dintre soti la data de 23.09.1973. In aceasta perioada de timp a fost ridicata o casa pe terenul apartinand autorului lui L.I., respectiv L.I.. La aproximativ un an de la casatorie I. s-a imbolnavit, pentru ca in 1973 sa decedeze. Ulterior, in casa nou construita parata a mai ramas o scurta perioada, dupa care a fost data afara de socrii sai, in conditiile in care a luat doar unul din cei doi copii rezultati din casatorie. Urmatoarea sa vizita a fost in anul 2007. In timpul scurs, casa a fost ingrijita exclusiv de L.I. si A. pana la decesul acestora.
Instanta apreciaza ca timpul mare scurs din momentul in care a parasit casa ce a reprezentat domiciliul comun cu sotul sau pana la momentul introducerii actiunii de partaj s-a scurs o perioada substantiala de timp, in care nici parata nici reclamantul nu si-au exercitat dreptul de proprietate pretins, mai mult, nici macar nu si l-au conservat. Un prim pas in realizarea unui din aceste obiective ar fi fost transcrierea certificatului de mostenitor in registrul de transcrisptiuni, nerealizarea acestei operatiuni fiind sanctionata cu inopozabilitatea fata de terti a actului.
Intre timp, cei doi defuncti L.I. si A. au exercitat acte de folosinta asupra imobilelor, iar ulterior de dispozitie (contractul de intretinere), care a fost inscris in cartea funciara in perioada imediat urmatoare incheierii actului, respectiv in 07.08.2001. Acestia s-au comportat ca proprietari asupra imobilelor cuprinse in certificatul de mostenitor atacat.
Instanta a coroborat aceasta situatie de fapt cu depozitia martorului G.N. care precizeaza ca parintii lui I. au construit casa, si a cenzurat in acelasi timp depozitia lui intrucat acesta face precizarea ca parata a fost scoasa afara din casa cu doi copii, in conditiile in care era de notorietate ca unul din cei doi copii a ramas la ei, iar ulterior a decedat, situatie recunoscuta de altfel si la interogatoriu de catre parata.
Instanta a retinut ca in certificatul de mostenitor se mentioneaza ca imobilul casa a fost edificat in anul 1971-1972, perioada in care I. era deja bolnav, astfel ca in conditiile in care nu a lucrat decat 6 luni ar fi fost in imposibilitate materiala de ridicare a unei constructii.
Raportat la considerentele sus expuse instanta apreciaza ca bunurile solicitate initial la masa de partajat nu fac parte din mostenirea dupa I., certificatul de mostenitor nu este opozabil intervenientilor, iar la intocmirea contractului de intretinere partile au fost de buna credinta, motiv pentru care a respins actiunea formulata de reclamantul L.C., domiciliat in Galati, contradictoriu cu parata S.M., domiciliata in Galati, ca nefondata.
A respins interventia in interes propriu formulata de L.L. si L.C., ambii domiciliati in jud. Bacau, ca nefondata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul cat si intervenientii principali.
In motivarea recursului sau, reclamantul arata ca instanta de judecata a procedat in mod gresit intrucat trebuia sa constate fie valabilitatea contractului de intretinere, fie a certificatului de mostenitor, prin hotararea pronuntata instanta nerezolvand problema litigioasa.
In motivarea recursului promovat de recurentii – intervenienti au aratat ca in mod gresit a fost respinsa cererea de interventie intrucat :
bunurile imobile ce s-a solicitat a fi partajate nu au facut parte
niciodata din masa succesorala a defunctului L. I.I.;
nu s-a facut dovada modului de dobandire a bunurilor de catre
defunct si desi sunt persoane straine de succesiunea defunctului L. I.I., afirma intervenientii ca au un drept propriu asupra bunurilor cuprinse in certificatul de mostenitor.
In aparare fata de recursul reclamantului, recurentii –
intervenienti au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefundat, sustinand in esenta ca defunctii defunctului L.I. si A. au fost proprietarii imobilelor inscrise in certificatul de mostenitor a carui anulare au solicitat-o.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinand actele si lucrarile dosarului prin raportare la motivele de recurs invocate constata ca acesta este nefundat, iar recursul intervenientilor este fondat pentru urmatoarele considerente:
Recurentul – reclamant L.C. nu critica solutia instantei in ceea ce priveste solutionarea capatului de cerere avand ca obiect „ iesirea din indiviziune „ ca urmare a decesului tatalui sau L. I.I., instanta de fond respingand aceasta cerere ca nefondata motivat de faptul ca bunurile imobile cuprinse in certificatul de mostenitor nr.576/1974 eliberat de catre Notariatul de Stat Bacau nu a fost proprietatea defunctului L. I.I., ci ale parintilor acestuia L.A. si L.I., astfel incat nu pot face parte din masa succesorala.
Consecinta logica a respingerii actiunii de partaj succesoral pentru considerentele expuse anterior ar fi fost anularea partiala a certificatului de mostenitor eliberat la data de 22.08.1974, in ceea ce priveste bunurile imobile retinute in cuprinsul sau.
Astfel, prin emiterea sa a fost vatamat dreptul de proprietate al defunctilor L.A. si L.I., care au avut calitate de titulari ai dreptului de proprietate pentru bunurile pe care le-au instrainat ulterior celor doi intrevenienti, in cauza facandu-se dovada contrara celor mentionate in cuprinsul certificatului de mostenitor in ceea ce priveste componenta masei succesorale ramasa la decesul lui L.I., decedat la data de 23.09.1973.
Pentru aceste considerente, in temeiul art.88 din Legea nr.36/1995 si art. 304 indice 1, art.312 alin.3 si art.304, pcvt.9 cod procedura civila va admite recursul declarat de catre recurentii – intervenienti, va modifica in parte sentinta civila recurata, in sensul ca va admite cererea de interventie principala.
Va anula in parte certificatul de mostenitor nr.576/1974, in ceea ce priveste constatarea existentei in masa succesorala a imobilelor.
In temeiul artr.312 alin.1 cod procedura civila va respinge ca nefondat recursul declarat de catre recurentul reclamant, intrucat desi intr-adevar instanta a respins atat cererea principala cat si cererea de interventie, instanta de recurs gasind intemeiata cererea de interventie principala si anuland partial certificatul de mostenitor nu poate proceda la admiterea recursului fata de inexistenta unui interes al reclamantului pentru aceasta cerere.
In temeiul art.274 cod procedura civila va obliga reclamantul – parat S.M. la plata sumei de 2019,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea intervenientilor, reprezentand onorariu avocat, taxa judiciara de timbru si timbru judiciar la fondul cauzei.
Va obliga pe recurentul L.C. si pe intimata S.M. la plata sumei de 809,85 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel, reprezentand onorariu avocat si taxa judiciara de timbru si timbru judiciar in favoarea intervenientilor”.
Impotriva acestei decizii au formulat contestatie in anulare intemeiata pe dispozitiile art.317 si 318 cpc d-na M.S. si d-l C. L. solicitand reluarea judecatii si aratand, in esenta, ca instanta de recurs nu a avut in vedere imprejurarea ca L.I. si L.A. erau batrani si bolnavi la data incheierii contractului de intretinere in care au fost prinse si bunuirle imobile ale lui L. Ir. I., omitand sa solicite certificate de medicina legala care sa ateste imprejurarea ca cei doi instrainatori sunt in deplinatatea facultatilor mintale.
Formuland intampinare prin reprezentantul lor conventional, d-na avocat E.C., intimatii L.C. si L.L. au solicitat respingerea contestatiei in anulare ca nefondata (f.10-12).
Analizand decizia supusa contestatiei in anulare, motivele invocate in sustinerea acestei cai extraordinare de atac, instanta constata ca nu sunt indeplinit conditiile cerute de art.317-318 cpc, potrivit carora hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, cand procedura de chemare a partii nu a fost legal indeplinita in ziua cand s-a judecat pricina, cand hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta (art.317 alin.1), cand hotararea instantei de recurs este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare.
Contestatia in anulare este, asadar, o cale extraordinara de atac, admisibila numai in cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevad fiind de stricta interpretare. Prin aceasta cale se urmareste repararea neregularitatilor evidente privind actele de procedura, in afara problemelor de fond legate de probele administrate si a starii de fapt la care se refera litigiul, neputand fi invocate pe calea contestatiei in anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinica intrucat, pe de o parte un text de lege de exceptie este interpretat extensiv iar pe de alta parte, s-ar deschide calea recursului la recurs, cu incalcarea principiului securitatii juridice, justificata doar atunci cand devine necesara ca urmare a unor circumstante avand un caracter substantial si obligatoriu (a se vedea in acest sens cauza Mitrea impotriva Romaniei, hotararea CEDO din 29.07.2008).
Dandu-se eficienta dispozitiilor art.274 cpc, contestatorii au fost obligati sa plateasca intimatilor 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (onorariu avocat-f.26,27).