Partaj bunuri comune Decizie nr. 588 din data de 05.07.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Pronuntand sentinta civila nr.10922/21.12.2009 Judecatoria Bacau a admis in principiu si in fond atat actiunea principala precizata formulata de reclamanta S.C. domiciliata in mun. Bacau in contradictoriu cu paratul A.G. domiciliat in mun. Bacau cat si cererea reconventionala precizata.
A constatat ca partile au avut calitatea de soti si ca in timpul casatoriei care a fost desfacuta prin sentinta civila nr. 7809/24.09.2008 a Judecatoriei Bacau, dobandind cu contributii egale urmatoarele bunuri comune:
o garsoniera cu suprafata construita de 24,50 m.p. imobil situat in mun. Bacau - 67.960 lei;
bunuri mobile: aragaz – 367 lei, frigider-445 lei, masina de spalat-570 lei, canapea -459 lei, televizor-131 lei, mobila compusa din sifonier in doua canate, biblioteca, coltar-567 lei, aspirator-66 lei, covor 2x3 m-214 lei, draperii – 52 lei.
Prin aceeasi sentinta, a constatat judecatoria ca are calitatea de bun propriu al paratului-reclamant un aparat DVD player si ca masa bunurilor comune este grevata de un pasiv in cuantum de 8.000 lei reprezentand c/val imprumut restituit in exclusivitate de catre paratul-reclamant.
Sistand starea de devalmasie, judecatoria a atribuit reclamantei-parate bunurile comune anterior enuntate, respectiv: garsoniera situata in mun. Bacau -67.960 lei, un aragaz -367 lei, frigider Arctic -445 lei, masina de spalat -570 lei, canapea -459 lei, televizor -131 lei, mobila compusa din sifonier in doua canate, biblioteca, coltar,- 567 lei, aspirator -66 lei, covor 2x3 m- 214 lei, draperii -52 lei, valoarea totala a lotului atribuit fiind de 70.831 lei.
A fost obligata reclamanta-parata sa plateasca paratului-reclamant suma de 35.415,5 lei reprezentand c/val cotei care-i revine acestuia din masa bunurilor comune precum si suma de 4.000 lei reprezentand ½ din c/val imprumutului restituit de acesta.
Compensand cheltuielile de judecata, instanta a obligat paratul-reclamant sa plateasca reclamantei-parate suma de 525,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut judecatoria ca partile au avut calitatea de soti si ca in timpul casatoriei, care a fost desfacuta prin sentinta civila nr. 7809 pronuntata de Judecatoria Bacau la data de 24 sept. 2009, au dobandit mai multe bunuri care beneficiaza de prezumtia de comunitate instituita de art. 30 alin. 1 C.familiei, respectiv, o garsoniera situata in mun. Bacau ( astfel cum rezulta din contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2168 din data de 14 iulie 2005 la BNP E.C.) si bunurile mobile enumerate in cererea de chemare in judecata cu precizarile formulate ulterior, bunuri care au fost identificate si evaluate de dl. expert M.D.. In ceea ce priveste aparatul DVD-player, instanta a retinut ca acesta este bun propriu al paratului-reclamant, fosta sotie confirmand aceasta situatie de fapt.
La dobandirea bunurilor comune, partile au avut contributii egale.
Instanta a retinut, de asemenea, ca in timpul casatoriei, partile au imprumutat de la sora reclamantei suma de 10.000 lei, bani necesari in vederea achizitionarii garsonierei (suma fixa imprumutata de creditoare de la BCR Bacau), paratul-reclamant fiind cel care a achitat ratele aferente contractului de credit, in cuantum de 8000 lei pana la data desfacerii casatoriei, suma care – a retinut instanta - greveaza masa bunurilor comune.
Fata de situatia de fapt retinuta si avand in vedere dispozitiile art. 36 alin. 1 C.familiei, instanta a constatat ca atat actiunea principala, cat si cererea reconventionala, astfel cum au fost precizate, sunt intemeiate, astfel incat acestea au fost admise in principiu si in fond si a fost sistata starea de devalmasie cu respectarea prevederilor art. 6735 alin. 2 C.p.c., potrivit carora „imparteala se face in natura, prin formare si atribuire de loturi, iar daca loturile nu sunt egale in valoare, ele se intregesc printr-o suma in bani”.
La formarea si atribuirea loturilor, instanta a tinut seama de criteriile enumerate de art. 6739 C.p.c., respectiv de cota ce se cuvine fiecarei parti din masa bunurilor comune si de acordul acestora.
Astfel, atat imobilul cat si bunurile mobile au fost atribuite in lotul reclamantei-parate, cu obligarea acesteia la plata catre paratul-reclamant a sumei de 35.415,5 lei cu titlu de sulta, si a sumei de 4.000 lei reprezentand ½ din contravaloarea imprumutului restituit de acesta.
Vazand si dispoz. art. 274 alin . 1 si 276 C.p.c., prima instanta a dispus compensarea cheltuielilor de judecata si a obligat paratul-reclamant sa plateasca reclamantei-parate suma de 525,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta-parata S.C. solicitand in principal trimiterea cauzei spre rejudecarea capatului de cerere privind datoria comuna a sotilor iar in subsidiar modificarea sentintei, aratand in motivare ca a solicitat instantei sa se constate ca suma imprumutata de sora recurentei, G.L., reprezinta o datorie comuna a sotilor A. si ca, desi paratul a achitat o parte din rate in timpul casatoriei, creditul a fost lichidat de G.L. care la 28.05.2009 a achitat 8.035,76 lei reprezentand restituire anticipata a creditului.
In recurs a formulat cerere de interventie in interes alaturat recurentei d-na L.G.(f.13,19), cerere incuviintata in principiu prin incheierea din 1.11.2010 (f.29).
La data de 4.12.2010 a survenit decesul recurentei-reclamante (f.34) motiv pentru care, in temeiul art.243 alin.(1) Cpc, instanta a dispus introducerea in cauza a mostenitorului S.G.(f.40-42).
La dosarul de recurs a fost depusa in fotocopie sentinta civila nr.3230/12.04.2011 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosar 14812/180/2010 (f.46,47).
Analizand actele dosarului, in solutionarea cu precadere, in temeiul art.137 alin.(1) cpc, a exceptiei lipsei de interes a recursului, exceptie invocata din oficiu, Tribunalul retine urmatoarele:
Prin cererea adresata Judecatoriei Bacau la data de 27.01.2009, S.C. a solicitat partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei cu A.G., precizand ca suma de 10.000 lei reprezinta o obligatie comuna a sotilor si aratand ca este de acord sa plateasca paratului jumatate din ratele pe care acesta le-a achitat dupa plecarea reclamantei in Italia.
Pe cale reconventionala (f.23 dosar judecatorie) paratul a solicitat ca reclamanta sa-i restituie jumatate din ratele pe care el le-a achitat pana la data formularii cererii.
Pronuntand sentinta civila nr.10922/21.12.2009 Judecatoria Bacau a obligat reclamanta-parata sa plateasca paratului-reclamant 4000 lei reprezentand ½ din c/val imprumutului restituit de acesta, retinand ca a fost achitata suma de 8.000 lei pana la data desfacerii casatoriei sotilor A. C. si G.
Prin urmare, critica recurentei-reclamante vizand nesolutionarea de catre judecatorie a cererii privind constatarea datoriei comune este neintemeiata, recursul in ansamblul sau fiind lipsit de interes, adica nefiind dovedit folosul practic pe carte recurenta il urmareste prin punerea in miscare a procedurii judiciare, in conditiile in care cel nemultumit de solutia data acestei cereri nu poate fi decat paratul-reclamant, in favoarea caruia a fost recunoscut un drept de creanta, sau creditoarea fostilor soti, S C., care, insa, nu a fost parte in dosarul de fond si nu-si poate exprima nemultumirea printr-o cerere de interventie accesorie ci doar pe cale separata, ceea ce, de altfel, a si facut (dosar 14812/180/2010).
Interesul reclamantei de a formula recurs ar fi fost justificat de imprejurarea ca suma achitata de catre parat a fost mai mica decat cea retinuta de prima instanta, insa declaratia initiala de recurs nu contine elemente suficiente in acest sens, referindu-se la o pretinsa suma achitata de G.L. in lichidarea creditului, fiind echivoca sub acest aspect (neprezentand relevanta din perspectiva recurentei suma achitata de intervenienta G.ci cea achitata de intimatul-parat, care nu este in mod obligatoriu egala cu diferenta dintre 10.000 lei, suma imprumutata si 8.035,76 lei, suma pretins achitata de G.L.), in recurs nefiind solicitate si administrate probe clare cu privire la suma efectiv achitata de intimat, alta decat cea retinuta de judecatorie, iar precizarile ulterioare, formulate abia in concluziile cerute de instanta cu privire la exceptia lipsei de interes, fiind tardive.