Anulare certificat mostenitor inscris in fals impotriva constatarilor personale ale notarului public. Fals cercetat de instanta civila deoarece a intervenit prescriptia raspunderii penale. Decizie nr. 130 din data de 12.04.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta civila nr. 1565 din data de 23.05.2007, Judecatoria O.a admis actiunea formulata de reclamantul P.C. in contradictoriu cu parati P.E., P.G., G.M., C.L., P.N., C.E. si CABINET NOTAR PUBLIC "V.C." si a dispus anularea certificatului de mostenitor nr. 606/04.10.1994, privind pe defunctul P.G., decedat la data de 15.12.1987, cu obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata in data de 11.01.2007 sub nr.287 la Judecatoria O.reclamantul P.C. a chemat in judecata paratii P.E., P.N., C.E., P.G., G.M., C.L. si Cabinet Notar Public V.C., solicitand anularea certificatului de mostenitor nr.606/4.10.1994.
Taxa judiciara de timbru a fost achitata de catre reclamant in cuantumul legal de 12 lei si a fost achitat timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
In motivarea actiunii a invederat instantei ca nu a renuntat la succesiunea defunctului P.G..
Parata P.E. a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii cu cheltuieli de judecata si onorariu de avocat intrucat actiunea reclamantului este nefondata.
Din probele administrate in cauza in vederea solutionarii acestei cereri a fost retinuta urmatoarea situatie de fapt:
Reclamantul P.C. si paratii P.E., P.N., C.E., P.G., G.M., C.L. sunt mostenitori cu vocatie succesorala ai defunctului P.G., decedat in data de 15.12.1987, cu ultimul domiciliu in judetul Bacau.
In data de 04.10.1994 Notariatul de Stat Local O.(Notar V.C.) a eliberat certificatul de mostenitor nr.606 partilor.
Reclamantul a promovat pe rolul instantei un proces de partaj asupra bunurilor defunctului P.G. iar in cursul judecatii s-a depus certificatul de mostenitor nr.606 din 04.10.1994 din care a rezultat ca reclamantul si ceilalti frati ai lui sunt straini de succesiune dar mai arata ca nu a dat nici o declaratie la notar, iar semnatura de pe declaratie nu-i apartine.
Impotriva acestei situatii a formulat actiune in anulare certificat mostenitor motivand ca la notar nu s-a prezentat si nici nu a semnat vreo declaratie.
La dosar s-a depus raportul de criminalistica nr.231/15.11.2006 intocmit de Laboratorul Interjudetean Iasi care in concluziile sale a aratat ca semnatura de la pozitia „declarant" de pe inscrisul denumit Declaratie autentificat sub nr.7722/04.10.1994 de Notariatul de Stat O.nu a fost executata de numitul P.C..
Fata de considerentele ce au fost aratate mai sus, in baza art.790 Cod civil, care prevede ca imparteala succesiunii poate fi desfiintata daca exista violenta sau doi, s-a admis aceasta actiune si s-a dispus anularea certificatului de mostenitor.
in baza art.274 Cod procedura civila au fost obligati paratii sa achite reclamantului 212 lei cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru si onorariu de aparator.
Impotriva acestei sentinte, paratii P.E., P.G., G.M. si C.L. au declarat in termen legal apel, motivat prin cererea de apel si legal timbrat.
In motivarea apelului, s-a aratat, in esenta, ca desi expertiza grafologica efectuata in cauza a concluzionat ca semnatura executata de reclamant pe declaratia de renuntare la succesiune autentificata sub nr.7722/1994 este „fantezista”, declaratia notariala face dovada pana la inscrierea in fals ca reclamantul s-a prezentat in fata notarului public si a semnat actul, premeditand prezenta situatie si efectuand semnatura respectiva, in conditiile in care notarul nu putea sa verifice realitatea semnaturii. De-asemenea, mostenitorii chemati in fata notarului public nu au putut verifica semnatura reclamantului pentru ca nu cadea in atributiile lor si nu s-au gandit ca reclamantul ar putea fi de rea-credinta. Notarul public este obligat sa constate, sub sanctiunea inscrierii in fals, identitatea dintre persoana care se prezinta in fata sa si cel care trebuie sa dea declaratie, iar consecintele vizate de reclamant nu se pot produce decat daca se probeaza fie ca nu a fost de fata, fie ca a fost semnat sa semneze un act in discordanta cu intentia exprimata in fata notarului public, or reclamantul si-a exprimat intentia de renunta la succesiune, auzita si de ceilalti mostenitori.
Mai arata apelantii ca actiunea promovata putea avea la baza doar o nulitate relativa, astfel incat putea fi introdusa in cel mult trei ani de la data semnarii declaratiei, or reclamantul a asteptat 12 ani, iar anularea certificatului de mostenitor este ineficienta in conditiile in care reclamantul nu a acceptat succesiunea in termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii, singurul acceptant fiind P.E., sotia defunctului.
Intimatul reclamant P.C. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, aratand, in esenta, ca din expertiza criminalistica efectuata la LML Iasi certificatul de mostenitor este fals in ceea ce priveste renuntarea la succesiune, iar sustinerile apelantilor sunt eronate deoarece nu s-a prezentat niciodata in fata notarului public si nu a semnat o declaratie de renuntare la succesiune, aceasta fiind semnata de o persoana care a dorit sa-l inlature de la mostenirea tatalui sau. Intimatul arata ca a aflat de existenta certificatului de mostenitor atunci cand a promovat actiune de iesire din indiviziune, inregistrata sub nr. 2252/2006 la Judecatoria Onesti, iar in prezenta cauza nu poate fi pusa in discutie acceptarea sau neacceptarea succesiunii dupa tatal sau, instanta nefiind investita cu o astfel de cerere pentru a face aceasta dovada.
Ceilalti intimati nu au formulat intampinare si nu s-au prezentat la judecata.
In apel, instanta a admis pentru apelanti proba cu inscrisuri si proba cu expertiza grafica si a respins proba testimoniala solicitata de acestia.
La grefa instantei au fost depuse actele contestate in original, acestea fiind inaintate catre INEC Bucuresti impreuna cu scripte de comparatie (inscrisuri originale), in vederea efectuarii expertizei.
La dosar a fost depusa expertiza criminalistica grafica efectuata de catre INEC Bucuresti.
Prin incheierea din data de 17.11.2010, instanta a repus cauza pe rol pentru a se pune in discutia partilor inscrierea in fals a incheierii de autentificare a declaratiei de renuntare la succesiune a intimatului-reclamant.
Intimatul reclamant a aratat ca intelege sa se inscrie in fals, astfel incat la termenul de judecata din 04.04.2011, pe baza inscrisurilor contestate, ridicate de la grefa instantei si prezentate partilor prezente, instanta a facut aplicarea dispozitiilor art. 180-185 c.pr.civ., privind procedura inscrierii in fals.
Analizand probatoriul administrat in cauza, prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul retine urmatoarele:
Apelul nu este fondat.
Prima instanta a pronuntat o hotarare legala, insa cu o motivare sumara si deficitara, sens in care aceasta va fi substituita de urmatoarele considerente:
Atat expertiza criminalistica grafica efectuata la judecata in fond a cauzei, de catre LIEC Iasi, cat si cea din apel, efectuata de catre INEC Bucuresti, au concluzionat ca semnatura de la pozitia „declarant” de pe declaratia autentificata sub nr. 7722/1994 la Notariatul de Stat Local O.si care a stat, in parte, la baza certificatului de mostenitor a carui anulare se solicita, nu a fost executata de catre intimatul-reclamant P.C..
Instanta constata ca inscrisul respectiv contine doua acte juridice: declaratia propriu-zisa de renuntare, semnata de catre reclamant, si, pe verso, incheierea de autentificare a acestei declaratii, prin care notarul public atesta ex propriis sensibus ca in fata sa s-a prezentat reclamantul P.C., in calitate de declarant, care a fost legitimat si care a semnat, dupa citire, declaratia respectiva.
Declaratia de renuntare la succesiune este un act juridic unilateral, astfel incat executarea unei semnaturi de catre o alta persoana decat pretinsul declarant, in speta reclamantul P.C., echivaleaza cu lipsa consimtamantului acestuia, conditie de validitate a oricarui act juridic civil si care este sanctionata cu nulitatea absoluta a acelui act, nefiind vorba de dol sau violenta, cum in mod gresit a retinut prima instanta in motivarea sentintei apelate si nici de prescrierea unei actiuni in nulitate relativa, cum au sustinut apelantii.
Cu toate acestea, fiind vorba despre un act autentic, simpla constatare a existentei unei semnaturi false nu probeaza, in sine, lipsa consimtamantului, intrucat constatarile notarului public, in sensul ca reclamantul insusi, in calitate de declarant, s-a prezentat in fata sa, a fost legitimat si a semnat declaratia respectiva, probeaza existenta consimtamantului, iar aceasta dovada nu poate fi rasturnata decat prin inscrierea in fals a incheierii de autentificare, sens in care sustinerile apelantilor sunt intemeiate.
In apel a fost urmata aceasta procedura, intimatul-reclamant declarand ca intelege sa se inscrie in fals cu privire la incheierea de autentificare, iar apelantul-parat P.G. ca intelege sa se foloseasca de inscrisul defaimat ca fals.
In speta, autorul prezumat al falsului este notarul public V.C., insa, avand in vedere data autentificarii, in speta fiind vorba de un fals intelectual prevazut de art. 289 c.pen., a intervenit si prescriptia raspunderii penale, astfel incat, potrivit art. 184 c.pr.civ., falsul va fi cercetat de catre instanta de apel, pe baza probelor administrate in cauza.
Or, din expertizele grafice efectuate in cauza rezulta fara putinta de tagada ca semnatura executata pe declaratia de renuntare nu a fost executata de catre reclamant, fiind o semnatura fantezista.
Instanta nu poate retine sustinerile apelantilor in sensul ca reclamantul si-ar fi alterat propria semnatura, pentru a insela pe ceilalti mostenitori, lipsind de eficacitate declaratia de renuntare, deoarece prin expertiza criminalistica, proba stiintifica si cu caracter obiectiv care se impune instantei, s-a stabilit pe baza scriptelor de comparatie ca semnatura nu a fost executata de catre reclamant, deci este exclusa masluirea ei de catre acesta, fiind in mod evident facuta de o alta persoana.
Sustinerile apelantilor sunt infirmate si din prezumtia trasa de instanta din ansamblul probelor administrate in cauza, in sensul ca este greu de crezut ca reclamantul ar fi recurs la astfel de metode pentru a pastra un drept asupra mostenirii, fiind mult mai simplu sa nu dea o astfel de declaratie sau, chiar presupunand ca a fost de rea-credinta, sa fi promovat actiunea de partaj, precum si prezenta actiune cu mai mult timp in urma.
Ca atare, avand in vedere ca semnatura nu apartine reclamantului, coroborat si cu declaratiile date de intimatul –parat P.N., care neaga, de-asemenea, ca a fost prezent la notar si a semnat o astfel de declaratie, instanta apreciaza ca notarul public a atestat in fals cu privire la prezenta reclamantului si semnarea declaratiei de catre acesta in fata.
In consecinta, in cauza s-a facut dovada deplina a lipsei consimtamantului reclamantului in ceea ce priveste declaratia de renuntare la succesiune, astfel incat acest act juridic este nul absolut, iar in baza principiului nulitatii actelor juridice subsecvente, certificatul de mostenitor apare a fi nul partial cu privire la mentiunea ca reclamantul este strain de mostenire prin neacceptare. Sub acest aspect, instanta constata ca exista o inadvertenta intre certificatul de mostenitor si declaratia de renuntare la succesiune, intrucat notiunea de neacceptare si cea de renuntare la succesiune difera, prima implicand absenta oricarui act de optiune succesorala, insa avand in vedere ca la baza acestei mentiuni a stat, astfel cum rezulta din cuprinsul certificatului, declaratia autentificata sub nr. nr. 7722/1994, se impune anularea certificatului de mostenitor in aceasta privinta.
Instanta mai retine ca motivul de apel referitor la acceptarea succesiunii de catre reclamant, in sensul ca acesta nu ar fi facut o astfel de dovada, astfel incat actiunea ar fi lipsita de „eficienta”, nu este fondat, deoarece dovada sau contradovada sub acest aspect poate fi facuta doar in cadrul actiunii de partaj, unde urmeaza a se constata calitatea de mostenitor a tuturor partilor, in prezenta cauza aceasta imprejurare nefiind relevanta.
De-altfel, lipsita de eficienta, chiar si in lipsa constatarii falsului, apare a fi insasi declaratia de renuntare a reclamantului, ca de-altfel a tuturor mostenitorilor, avand in vedere ca este vorba de un act de optiune succesorala care a fost facut dupa expirarea termenului de 6 luni prevazut de art. 700 c.pr.civ., in conditiile in care defunctul a decedat in anul 1987.
Fata de cele expuse mai sus, instanta va respinge apelul ca nefondat, iar in vaza art. 274 c.pr.civ., constatand culpa procesuala a apelantilor ii va obliga pe acestia la plata cheltuielilor de judecata catre intimatul P.C..