Partaj Decizie nr. 54 din data de 15.02.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta civila nr. 2726/01.10.2010 a Judecatoriei Onesti, s-a admis in parte, actiunea reclamantei T.M. in contradictoriu cu paratul T.C.M. pentru partajarea bunurilor dobandite in timpul casatoriei, s-a dispus iesirea din indiviziune si s-au atribuit partilor loturi, valoarea aferenta cotelor fiind compensata prin plata sultei. S-a constatat ca imobilul situat in Onesti, este bun propriu al reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca partile au avut calitatea de soti, casatorie incheiata la 07.11.1998 fiind desfacuta prin sentinta civila nr. 809/12.03.2009 a Judecatoriei Onesti. S-a aratat ca partile s-au despartit in fapt din 01.09.2008 si pe timpul casatoriei au dobandit in comun suprafata de 864 mp teren pe care au edificat o casa, imobilul – teren si casa fiind achizitionate din banii proveniti din credite bancare, bani imprumutati de ambii soti, instanta retinand in final o datorie comuna de 8449,96 lei si 1600 lei.
Privitor la contributia sotilor la achizitionarea bunurilor mobile si imobile, ce compun masa de partaj, instanta a retinut o contributie egala a partilor. Cat priveste garsoniera situata in Onesti, instanta a aratat ca aceasta este bun propriu al reclamantei ca efect al subrogatiei reale, pretul acestui imobil provenind din vanzarea apartamentului din Bacau, mostenit de reclamanta.
Cererile privitoare la majorarea loturilor cu sumele de bani de 4917 lei si 32500 lei si 8000 euro, instanta le-a respins aratand ca nu exista dovezi privitoare la incasarea sumelor, respectiv investirea pretului apartamentului mostenit de parat, in dobandirea bunurilor comune.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel ambele parti.
Apelurile au fost declarate in termen, apelul declarat de parat fiind timbrat cu 1258 lei taxa de timbru si apelul declarat de reclamanta cu 190 lei taxa de timbru.
In motivarea apelului, apelanta - reclamanta a aratat ca instanta, in mod gresit, nu a retinut suma de 4917,89 lei ce reprezinta bun propriu al reclamantei, aceasta suma provenind din vanzarea actiunilor mostenite de reclamanta si pretul a fost folosit la edificarea casei din satul V..
Apelantul –parat, in promovarea apelului sau, a aratat ca, in mod neintemeiat instanta a retinut calitatea de bun propriu a garsonierei din Onesti, deoarece acest bun a fost dobandit, in mod cert in timpul casatoriei partilor, hotararea incalcand flagrant art. 30 si 31 lit. f. din Codul Familiei.
A aratat apelantul ca aceasta garsoniera a fost achizitionata cu banii rezultati din vanzarea apartamentului din Onesti, bun comun.
Suma de 32.500 lei cu care paratul a solicitat sa i se majoreze lotul, ca de altfel si suma de 8000 euro sunt bani proprii paratului, rezultati din vanzarea unui apartament mostenit de la parinti si din veniturile din munca in strainatate.
In sustinerea apelurilor nu s-au administrat probe in apel.
Analizand motivele de apel invocate si din oficiu, Tribunalul retine ca ambele apeluri sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la apelul promovat de reclamanta, Tribunalul retine:
Apelanta – reclamanta a criticat hotararea instantei de fond intrucat nu a admis cererea de majorare a lotului sau cu suma de 4917,89 lei, suma bun propriu si care a fost folosita la edificarea casei bun comun. Solicitarea reclamantei nu poate fi primita deoarece folosirea unor sume de bani - bun propriu in dobandirea unor bunuri comune poate fi analizata fie sub aspectul contributiei partii la dobandirea bunurilor comune fie sub aspectul subrogatiei cum invoca reclamanta, dar aceasta nu duce la majorarea lotului sau cu suma de bani investita ci la retinerea unei parti corespunzatoare din valoarea totala, a casei, ca fiind bun propriu.
Pentru aceleasi considerente urmeaza a fi inlaturat si apelul paratului, ce vizeaza solicitarea de majorare a lotului sau cu suma de 8000 euro si 32.500 lei.
Privitor la motivul de apel prin care se critica solutia instantei de constatare a garsonierei din Onesti, ca bun propriu, Tribunalul retine ca nici acest motiv de apel nu este intemeiat deoarece prin contractul nr. 772/17.03.1999, apelanta – reclamanta a vandut apartamentul din Bacau, cu un pret de 10.000 lei ( 100.000.000 ROL) acest apartament fiind bun propriu al reclamantei dobandit prin succesiune.
Acest apartament a fost vandut in timpul casatoriei partilor si din pretul incasat s-a cumparat garsoniera din Onesti, conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1902/29.10.2001, pretul acesteia fiind de 4000 lei ( 40.000.000 ROL).
Apartamentul din Onesti, la care face paratul referire, a fost cumparat in iulie 1999 cu 3000 lei ( 30.000.000 ROL) si ulterior vandut in august 2001, cu pretul de 6000 lei ( 60.000.000 ROL) ( fila 25).
Apelantul – parat a sustinut ca respectiva garsoniera a fost cumparata cu bani comuni, bani proveniti din darul de nunta si din vanzarea acestui ultim apartament .
Analizand succesiunea actelor si pretul imobilelor instrainate si vandute rezulta ca din pretul de 10.000 lei obtinut din vanzarea apartamentului bun propriu al reclamantei s-a cumparat, dupa aproximativ 3 luni de zile de la vanzare, apartamentul, cu suma de 3.000 lei, acest apartament fiind subrogatie bun propriu al reclamantei. Pentru aceasta perioada de timp martie 1999- iulie 1999 nu s-a facut dovada unor sume de bani suplimentare care sa duca la achizitionarea acestui apartament cu bani comuni, astfel cum sustine apelantul. Apararile paratului vizand achizitionarea apartamentului cu banii de la nunta nu sunt dovedite si acesta pentru ca din declaratia martorului B.D. rezulta ca din darul de nunta s-a cumparat mobilier si apartamentul, insa martorul nu a putut preciza care a fost suma obtinuta ca dar de nunta si nici daca partile au avut anterior bani cu care sa-si organizeze nunta. Declaratia celuilalt martor, B.M. ( fila 78) nu contine elemente referitoare la provenienta banilor din care s-a cumparat apartamentul si nici detalii referitoare la darul de nunta.
Martorul M.D. a declarat ca apartamentul bun anterior casatoriei a fost vandut cu 100 milioane de lei si din pret s-a cumparat apartamentul din Onesti, iar martora T.G. a aratat ca a fost la nunta partilor si pentru organizare acestia au imprumutat bani.
Rezulta astfel ca apartamentul a fost cumparat din pretul provenit din vanzarea apartamentului bun propriu al reclamantei, acesta devenind prin subrogatie bun propriu al reclamantei, la randul sau.
Nu s-a facut dovada unui dar de nunta substantial sau a altor venituri care sa explice provenienta invocata de apelant, in ceea ce priveste achizitionarea apartamentului asa cum s-a explicat, nici modalitatea in care au fost folositi cei 100 milioane de lei pe care i-a obtinut reclamanta din vanzarea apartamentului sau si aceasta prin raportare la cuantumul de 30 milioane cu care a fost achizitionat apartamentul din Onesti. Ca urmare Tribunalul retine ca sustinerile apelantei vizand caracterul de bun propriu al apartamentului din Onesti au fost dovedite.
Retinand calitatea de bun propriu al acestui apartament si avand in vedere ca el a fost vandut, in august 2001, cu suma de 60 milioane lei iar in octombrie 2001 s-a cumparat garsoniera, cu suma de 40 milioane lei, Tribunalul constata ca, prin efectul subrogatiei si garsoniera este bun propriu, pretul dat provenind din pretul obtinut din vanzarea apartamentului .
In consecinta, fata de dispozitiile art. 296 C.proc.civ. Tribunalul retine ca apelurile sunt nefondate, raportat la obiectul cererii principale si cererii reconventionale si la probele administrate.