Actiune in constatare. Raporturi de munca. Sentinta civila nr. 2046/D din data de 08.12.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea inregistrata sub nr.1204/27.01.2010, cu precizarile ulterioare (f.27,28) la Judecatoria Bacau reclamantul C.C.a chemat in judecata pe SC A.I.SRL solicitand:
obligarea paratei la plata imediata a somajului vreme de 15 luni;
plata a 800 euro restanta din retributia de 1300 euro/luna;
In dovedirea sustinerilor sale, reclamantul a depus la dosar inscrisuri (f.3-5,9-12,17-24).
In motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca in 06 septembrie 2008 a fost angajat de societatea parata ca instalator de lucrari in Franta, unde a lucrat pana la 18 decembrie 2008, cand a revenit in Romania, iar datorita crizei financiare mondiale, in ianuarie 2009 nu s-a mai putut intoarce la lucru in Franta; in primavara anului 2009 reclamantul s-a angajat ca inginer instalatii la alta firma din Bacau, la care a lucrat pana in octombrie 2009, cand a intervenit falimentul angajatorului.
Cu aceasta ocazie, a mers la ITM Bacau pentru a afla daca poate beneficia de somaj, ocazie cu care a aflat ca parata nu i-a operat cele 2 luni si jumatate lucrate in cartea de munca si astfel reclamantul a fost privat de posibilitatea de a beneficia de somaj.
Reclamantul si-a precizat si completat actiunea (fila 27-25 dosar judecatorie) aratand ca inainte de a pleca la lucru in Franta, parata i-a promis ca il va plati cu 1,300 euro /lunar, iar in Franta va primi 400 euro pentru masa, ca nu a fost retribuit astfel cum s-au inteles, in sensul ca retributia pentru luna septembrie a fost de 600 euro in loc de 900 euro, pentru luna octombrie a fost de 1050 euro in loc de 1300 euro, pentru noiembrie 1150 in loc de 1300 euro iar pentru decembrie de 450 in loc de 1300 euro. A precizat, de asemenea, reclamantul, ca societatea nu i-a operat in carnetul de munca perioada lucrata, respectiv 09.09.2008-17.11.2008, contractul de munca fiind intocmit cu data de 17.11.2008, si ca acelasi lucru s-a intamplat si cu perioada lucrata la SC S. SRL, in lunile martie si aprilie 2008, din cauza celor doua societati nebeneficiind de ajutorul de somaj.
Prin Sentinta civila nr. 2524/18.03.2010, Judecatoria Bacau a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare in favoarea Tribunalului Bacau, pe rolul caruia cauza a fost inregistrata sub nr. 2627/110/27.04.2010.
Desi legal citata, unitatea parata nu a formulat intampinare si nu a trimis reprezentat in instanta.
Actiunea e legal scutita de taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Reclamantul a depus acte (f.9,16-18) si a solicitat audierea martorului C.P.(f.15), din oficiu instanta dispunand administrarea probei cu interogatoriul societatii parate (f.11).
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta a retinut in fapt urmatoarele:
D-l C.C.a prestat activitate de natura salariala in folosul SC A.I.SRL Bacau in perioada 9.09.2008-30.01.2009, reclamantul fiind angajat pe postul de instalator, pe durata nedeterminata, locul de munca fiind in Franta, pentru un salariu net lunar de 1300 euro, astfel cum rezulta din declaratia martorului C. P, coroborata cu inscrisurile depuse la dosar (adeverinta nr.3956/3.11.2009 eliberata de ITNM Bacau, contract individual de munca inregistrat la 5.12.2009-f.3-5 dosar judecatorie) si cu refuzul societatii parate de a raspunde la interogatoriu (f.11), cu aplicarea art.225 cpc.
Potrivit art.40 din Codul muncii, angajatorul are obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca (lit.c), sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariat (lit.f), sa infiinteze registrul general de evidenta a salariatilor si sa opereze inregistrarile prevazute de lege (lit.g).
Intrucat societatea parata nu a facut dovada indeplinirii acestor obligatii, desi sarcina probei ii revenea, potrivit art.287 din Codul muncii, instanta urmeaza a admite in parte actiunea reclamantului, si a constata,in temeiul art. 16 alin.(2) din codul muncii, ca intre parti s-au desfasurat raporturi de munca in perioada 9.09.2008-30.01.2009, reclamantul fiind angajat pe durata nedeterminata, pe postul de instalator, locul de munca fiind in Franta, pentru un salariu net lunar de 1300 euro si va obliga parata, in temeiul art.40 din Codul muncii, sa plateasca reclamantului 800 euro, reprezentand drepturi salariale restante.
In ceea ce priveste cererile reclamantului de obligare a paratei la efecturea de mentiuni in carnetul de munca, instanta constata ca aceasta cerere este nefondata, urmand a fi respinsa intrucat, astfel cum rezulta din inscrisurile aflate la dosar (f.11 dosar judecatorie) carnetul de munca nu se mai afla in posesia societatii parate iar potrivit dispozitiilor Decretului nr.92/1976 (in vigoare pana la 31.12.2010) carnetul se pastreaza de unitate atat timp cat titularul este incadrat in munca, acesta avand dreptul sa verifice exactitatea tuturor datelor inscrise in carnet, la incetarea activitatii sau in caz de transferare, carnetul de munca fiind inmanat titularului, completat cu toate inscrierile la zi (art.4).
Nici cererea privind obligarea societatii parate la plata indemnizatiei de somaj nu poate fi primita, din probele administrate in cauza nerezultand culpa exclusiva a acestei societati in imposibilitatea reclamantului de a primi aceasta forma de ajutor social. In alta ordine de idei, prezenta hotarare de constatare a perioadei lucrate de reclamant pentru societate parata poate constitui o proba in dovedirea indeplinirii conditiilor cerute de art.34 din L.76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, debitoarea obligatiei de plata fiind, insa, agentia pentru ocuparea fortei de munca, indemnizatia fiind suportata din bugetul asigurarilor pentru somaj, in conditiile in care angajatorul si-a respectat obligatia impusa de art.40 alin.(2) lit.f) din Codul muncii (ceea ce nu s-a cerut in cauza).