PROCEDURA PENALA. CAI DE ATAC
Decizia penala nr.687/R/13 septembrie 2011
Dosar nr.9858/271/2007
Curtea de Apel Oradea
Sectia penala si pentru cauze cu minori Fapta inculpatului de a refuza sa paraseasca locuinta partii vatamate la cererea acesteia, in conditiile in care a fost savarsita noaptea de revelion, cand inculpatii se aflau la o petrecere in casa partii vatamate la invitatia acesteia deoarece erau prieteni, iar ulterior acestea s-au impacat, nu prezinta pericolul social al unei infractiuni. Prin sentinta penala nr. 1517 din 25.11.2010 pronuntata de Judecatoria Oradea, in temeiul articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera b1 Cod procedura penala si articolului 181 Cod penal au fost achitati inculpatii F.I.C. pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu prevazuta de articolul 192 aliniat 1 si 2 Cod penal.
In temeiul articolului 181 aliniat 3 raportat la articolul 91 litera c Cod penal i s-a aplicat fiecarui inculpat sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii in cuantum de cate 500 lei.
In baza articolului 352 Cod procedura penala s-a respins cererea de restituire a cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale ca inadmisibila.
A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de cate 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, in baza articolului 191 punctul 1 litera d Cod procedura penala.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul din 04.03.2004 dat in dosarul nr. 273/P/2003 al Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea, au fost trimisi in judecata inculpatii F.C. si F.Z.C. pentru savarsirea in calitate de coautori a infractiunii de violare de domiciliu prevazuta de articolul 192 aliniat 2 Cod penal constand in aceea ca in noaptea de 31.12.2002-01.01.2003, aflandu-se in locuinta familiei V.D., au refuzat sa o paraseasca la cererea numitului V.D. (fila 44-48 dosar urmarire penala). In instanta dosarul a primit nr. 2081/2004 la Judecatoria Oradea.
In paralel, a fost instrumentat dosarul de urmarire penala nr. 38/P/2003 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor cu privire la savarsirea infractiunii de tentativa de omor comisa impotriva lui C.L. si pentru ca au rezultat doar indicii cu privire la savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente, instanta a dispus sesizarea instantei pentru aceasta. In instanta dosarul a primit nr. 4680/2003. La termenul de judecata din 25.06.2004, cele doua dosare din instanta au fost conexate (fila 60) si s-a pronuntat sentinta penala nr. 2576/2004 de Judecatoria Oradea prin care cei doi frati F.C. si F.Z.C. au fost condamnati atat pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu cat si pentru cea de lovire.
Apelul inculpatilor insa a fost admis si prin decizia penala nr. 290/A/2005 Tribunalul Bihor in dosar nr. 452/2005 a stabilit ca dupa conexare cei doi inculpati nu au fost citati si nu au fost audiati pentru infractiunea de violare de domiciliu, pentru care fusesera condamnati. In rejudecare s-a format dosar nr. 621/R/2006, iar la termenul din 15.11.2006 instanta a dispus disjungerea cauzei cu privire la infractiunea de lovire de cel cu privire la violarea de domiciliu. Cu privire la aceasta din urma infractiune, prin sentinta penala nr. 2149/2006 judecatoria a dispus restituirea cauzei la parchet.
In recurs, tribunalul a admis aceasta cale de atac si prin decizia penala nr. 417/R/2007 si a dispus continuarea judecatii pentru infractiunea de violare de domiciliu de catre prima instanta.
Asadar obiectul prezentei judecati l-a constituit infractiunea de violare de domiciliu de care sunt acuzati fratii F.C. si F.Z.C. In urma administrarii probelor instanta de fond a stabilit ca fapta retinuta in rechizitoriu este reala.
Astfel, din declaratia inculpatului F.Z. a rezultat ca in seara de revelion fusese chemat in locuinta partii vatamate de catre numita D.B., si ca la un moment dat a aparut un conflict intre grupul de persoane aflat seara in locuinta si grupul de persoane sosit ulterior, insa partea vatamata nu i-ar fi spus lui personal sa paraseasca locuinta (fila 159). Fratele sau, F.I., a declarat in mod asemanator, aratand ca partea vatamata a solicitat intregului grup sa paraseasca acea locuinta (fila 160).
Partea vatamata V.D. a aratat ca inculpatii, insotiti si de alte persoane au refuzat sa paraseasca locuinta la cererea sa si ca el a adresat cererea intregului grup (fila 169). Instanta de fond a retinut ca partea vatamata a renuntat la orice pretentie impotriva inculpatilor intrucat s-ar fi impacat cu acestia (fila 219)- aceasta declaratie nu a avut relevanta sub aspectul raspunderii penale, intru cat pentru infractiunea prevazuta de articolul 192 aliniat 2 Cod penal, codul penal nu permite impacarea partilor sau retragerea plangerii prealabile; de asemenea partea vatamata M.C.F., proprietara apartamentului in care la data incidentului se afla doar fiul sau V.D. (fila 161) a declarat ca nu mai are nici o pretentie de la inculpati (fila 220).
Martora B.D. a recunoscut ca la acea vreme era prietena cu inculpatul F.C. si ca i-a adus pe cei doi frati impreuna cu alte persoane in locuinta varului sau C.L., ca la un moment dat a izbucnit un conflict intre cele doua grupuri ce a denaturat intr-o devalmaseala (fila 201). De asemenea martorul C.L., aflat in apartament la acea data, a aratat ca V.D. le-a cerut celor nou veniti sa paraseasca apartamentul si pentru ca au refuzat, el insusi a telefonat la politie (fila 221 instanta si fila 10 dosar urmarire penala). Declaratia sa s-a coroborat cu declaratiile din cursul urmaririi penale luate persoanelor aflate initial in apartament: C.L. (fila 11), T.I. (fila 12) si T.A. (fila 13), U.M. (fila 14) si C.L. (fila 16).
Fata de aceste probe, instanta de fond a retinut ca toate declaratiile se coroboreaza intre ele si starea de fapt retinuta de parchet este conforma realitatii. Din punct de vedere legal, fapta s-ar incadra in dispozitiile articolului 192 aliniat 1 si 2 Cod penal, in forma refuzului de a parasi locuinta la cererea persoanei care o foloseste comisa de doua sau mai multe persoane impreuna si in timpul noptii. Sub acest aspect instanta de fond nu a putut primi unele aparari invocate de avocatul inculpatilor:
- acesta a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru comiterea infractiunii de violare de domiciliu de catre toate persoanele aflate in grupul inculpatilor. Aceasta cerere nu a putut fi admisa intrucat actul de sesizare al instantei, adica rechizitoriul parchetului, s-a limitat doar la cei doi inculpati, iar pe parcursul judecatii procurorul nu a solicitat extinderea procesului penal si cu privire la alte persoane, potrivit procedurii din articolul 337 Cod procedura penala, care ar fi putut atrage cel mult trimiterea cauzei cu privire la aceste noi persoane la procuror pentru efectuarea de cercetari. In nici un caz nu a fost posibila restituirea cauzei in totalitate la procuror pentru cercetarea si a altor persoane la savarsirea infractiunii.
- acesta a mai aratat ca apartamentul nu apartinea lui V.D. ci mamei acesteia, ca la data incidentului V.D. era minor si astfel nu putea fi subiect pasiv al infractiunii de violare de domiciliu, astfel s-ar impune achitarea inculpatilor in temeiul articolului 10 litera d Cod procedura penala. Instanta de fond a constatat ca articolul 192 aliniat 1 Cod penal considera ca fiind persoana vatamata persoana care foloseste locuinta respectiva. Calitatea de minor al acestei din urma persoane nu prezinta incidente sub aspectul existentei infractiunii in forma retinuta, ci doar prezinta relevanta sub aspect procesual penal, sub aspectul procedurii in care trebuie formulate plangerea victimei minore catre organele judiciare, sau modului in care aceasta urmeaza a fi reprezentata sau asistata in cursul procesului - de altfel plangerea penala a fost formulata atat de minor, cat si de mama sa (fila 4-5 dosar urmarire penala). Mai mult, daca s-ar fi primit alegatia aparatorului in sensul ca cererea de refuz a locuintei din partea minorului nu ar fi valabila, cu atat mai mult nu ar fi fost valabil nici consimtamantul sau ca inculpatii sa patrunda in locuinta, ceea ce i-ar face raspunzatori pe acestia de o alta forma de comitere a infractiunii de violare de domiciliu.
Instanta de fond a fost insa de acord cu sustinerea aparatorului inculpatilor cu privire la lipsa de pericol social specific infractiunii pentru fapta comisa. Astfel de la data comiterii faptei si pana in prezent au trecut 8 ani si, mai mult, partile si-au rezolvat in mod amiabil pretentiile dintre ele. Conflictul a avut loc in conditii specifice de sarbatoare, fiind o cutuma locala la acea vreme vizitele prin mai multe locuinte ale prietenilor in noaptea de revelion. Este adevarat ca conflictul a degenerat, dar aceasta a constituit obiectului unui alt dosar in cursul caruia inculpatul F.I. a fost condamnat la amenda penala, iar fratele sau a fost achitat (sentinta penala nr. 1399/2008, dosar nr. 7332/271/2008 al Judecatoriei Oradea -filele 99-102). Prin urmare, prima instanta a considerat ca este adecvata solutia de achitare a inculpatilor in temeiul articolului 10 litera b1 Cod procedura penala raportat la articolul 181 Cod penal, ei urmand a fi sanctionati fiecare doar cu o amenda administrativa in cuantum de 500 lei, conform art. 91 Cod penal.
Fiind in culpa procesuala, inculpatii au fost obligati la a suporta cheltuielile judiciare avansate de stat.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea solicitand admiterea acestuia, casarea si modificarea hotararii atacate, reaprecierea gradului de pericol social al faptei comisa de inculpati si a se pronunta o hotarare legala si temeinica de condamnare a acestora la o pedeapsa just individualizata, raportat la gravitatea faptei comise. In motivarea recursului s-a aratat ca hotararea primei instante este netemeinica. S-a relevat ca din considerentele hotararii atacate rezulta ca la aprecierea gradului de pericol social al infractiunii, instanta de fond a avut in vedere doar conduita partilor, care intre timp au inteles sa procedeze la aplanarea conflictului, imprejurarea comiterii faptei, in noaptea de revelion, la o petrecere desfasurata in casa familiei partii vatamate. S-a aratat ca la aprecierea gradului de pericol social al infractiunilor trebuie sa se tina seama si de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de imprejurarile in care fapta a fost comisa si de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce.
Verificand hotararea atacata atat prin prisma motivelor de recurs invocate cat si din oficiu, instanta a retinut urmatoarele:
Criticile formulate de catre parchet sunt nefondate.
Asa cum rezulta din actele de la dosar infractiunea de violare de domiciliu savarsita de catre inculpatii F.C. si F.Z.C. s-a petrecut intr-un context mai aparte, in concret, in noapte de revelion a anului 2002 - 2003. Cei doi inculpati insotiti de o alta persoana au patruns pe usa deschisa a apartamentului nr. 15 de pe strada Tudor Vladimirescu nr. 1, din Oradea, apartinand partii vatamate V.C. si V.D. care organizase petrecerea revelionului fara a fi invitati. Cei doi au motivat ca o cauta pe numita B.D. afirmand ca sunt prietenii acesteia si ulterior la solicitarea proprietarilor apartamentelor cei doi au parasit locuinta.
Asa cum se retine si in rechizitoriu in cauza nu s-a produs scandal public, nu a fost grav tulburata linistea publica de catre cei doi inculpati si niciuna din persoanele prezente la petrecere nu au fost indignate in acest sens.
Pentru toate aceste motive curtea a retinut ca in mod temeinic instanta de fond a retinut o lipsa de pericol social specific infractiunii pentru fapta savarsita, de altfel de la data savarsirii faptei si pana in prezent au trecut mai mult de 8 ani, partile si-au rezolvat in mod amiabil pretentiile dintre acestea.
Avand in vedere conditiile specifice in care a fost savarsita fapta, noaptea de revelion, o atare vizita la locuinta partilor vatamate putand fi oricand justificata si curtea a considerat ca aplicarea unei sanctiuni administrative in prezenta cauza este temeinica si legala si pe cale de consecinta criticile parchetului sunt nefondate.
Pentru aceste considerente, in baza articolului 385/15 punctul 1 litera b Cod procedura penala, curtea a respins ca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea, impotriva sentintei penale nr. 1517 din 25.11.2011 pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care a mentinut-o in intregime.