Drept procesual civil.
Casarea hotararii cu trimitere spre o noua judecata.
Insuficienta materialului probator.
Aplicarea gresita a dispozitiilor art. 165 Cod procedura civila.
Art. 312 alin. 3 Cod procedura civila
Art. 165 Cod procedura civila
Obiectul celor doua litigii - sistare de indiviziune si stabilirea servitutii de trecere - impunea ca acestea, avand o stransa legatura, sa fie judecate impreuna.
Pe plan probatoriu, pana in faza de recurs, nu s-a lamurit pe deplin situatia imobilului in litigiu, ceea ce a dus la o imposibilitate de transare definitiva a procesului, de preintampinare totodata de noi litigii, argumente care, alaturi de modul defectuos in care s-a facut aplicarea prevederilor art. 165 Cod procedura civila, toate acestea impun pronuntarea in recurs a unei solutii de casare a deciziei tribunalului si de desfiintare a sentintei judecatoriei, ocazie cu care trebuie a se pune in discutie reunirea cauzelor. Odata cu lamurirea tuturor problemelor ramase neelucidate, se va fixa si cadrul procesual sub aspectul subiectilor procesuali. DECIZIA CIVILA NR. 2381/2011-R din 20.10.2011
dosar nr. 4349/296/2008
Prin sentinta civila nr.4443/06.07.2010 pronuntata de Judecatoria Satu Mare in dosar nr. 4349/296/2008, a fost admisa actiunea reclamantilor Z P si Z M R impotriva paratilor STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, MUNICIPIUL S M prin PRIMAR, L D T si L S A si in consecinta s-a dispus rectificarea parcelei de teren in cauza conform expertizei intocmite de SC G SRL S M precizandu-se ca diferenta de teren de 66 m.p. reprezinta proprietatea Statului Roman, luandu-se act de renuntarea la judecata a reclamantilor in privinta capatului de cerere privind sistarea indiviziunii dintre parti si fiind obligati paratii la plata cheltuielilor de judecata ocazionate reclamantilor.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca partile in litigiu figureaza ca fiind proprietari tabulari asupra parcelei de sub nr.top.1715/1 inscrisa in CF initial nr.237 S M, in suprafata totala de 397 m.p. (filele nr.44-45 din dosarul primei instante), cu mentionarea cotei parti de teren ce revine fiecaruia dintre proprietarii tabulari.
S-a mai retinut ca, asa cum rezulta din masuratorile efectuate de catre SC G SRL si consemnate in raportul de expertiza extrajudiciara depus la dosarul cauzei, in realitate parcela de sub nr.top.1715/1 are o suprafata masurata de 463 m.p., cu 66 m.p. mai mult decat cea inscrisa in CF nr.237 Satu Mare (filele nr.72-76 idem).
Din cuprinsul lucrarii de specialitate de mai sus s-a retinut ca titularul acestui surplus de 66 m.p. este Statul Roman, concluzie rezultata si din analiza dezmembrarilor anterioare succesive in privinta parcelei de teren in litigiu.
Totodata, retinandu-se ca prin rectificarea de carte funciara solicitata nu sunt prejudiciate interesele partilor in proces, atata vreme cat sunt respectate cotele acestora de proprietate si cat timp au posibilitatea de a cumpara excedentul de suprafata de la proprietarul Statul Roman, in speta sunt incidente disp.art.33 din Legea nr.7/1996 republicata cu modificarile ulterioare, precum si disp.art.34 pct.4 din aceeasi lege, astfel incat instanta a apreciat ca fiind intemeiata actiunea reclamantilor, a facut aplicarea in cauza a disp.art.274 Cod de procedura civila in privinta cheltuielilor de judecata si a disp.art.246 Cod de procedura civila in privinta renuntarii la judecata din partea reclamantilor.
Sub aspect procedural prima instanta a mai retinut ca initial la dosarul cauzei a fost conexata pricina din dosar nr.826/296/2009 al Judecatoriei Satu Mare avand ca obiect acordarea dreptului de servitute in favoarea paratilor L D T si L S A dupa care la data de 29.04.2009 (fila nr.97 idem), dupa prealabila supunere in dezbaterea contradictorie a partilor, s-a dispus disjungerea capatului de cerere avand ca obiect acordarea dreptului de servitute, formandu-se un dosar cu numar nou de inregistrare.
Impotriva acestei sentinte au promovat apel in termenul legal paratul STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, care a solicitat schimbarea in parte a hotararii apelate in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive, invocata si in fata primei instante si respinsa de aceasta,apreciindu-se ca legitimarea procesuala pasiva in speta revine strict Unitatii Administrativ Teritoriale Mun. Satu Mare prin Primar, precum si paratii L D T si L S A, care au solicitat in principal schimbarea sentintei apelate in sensul respingerii actiunii reclamantilor, iar in subsidiar desfiintarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea solutionarii prin aceeasi hotarare atat a cererii introductive a reclamantilor cat si a cererii vizand acordarea dreptului de servitute, criticandu-se ca nelegala disjungerea operata in cauza.
Prin decizia civila nr. 6/Ap din data de 19.01.2011, pronuntata in dosar nr. 4349/296/2008, Tribunalul Satu Mare a respins apelurile declarate de catre apelantii - parati L D T si L S A, ambii cu dom. in mun. S M, str. L. R nr. 20, ap. 2, jud. Satu Mare, si de catre apelantul - parat STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, reprezentat prin D.G.F.P. S M, cu sediul in mun. S M, P R nr. 3-5, jud. S M impotriva Sentintei civile nr. 4443/06.07.2010 pronuntata de Judecatoria Satu Mare in Satu Mare in dosar nr. 4349/296/2008, in contradictoriu cu intimatii - reclamanti Z P si Z M R, ambii cu dom. in mun. S M, str. M D nr. 48, ap. 3, jud. Satu Mare, si cu intimatul - parat MUNICIPIUL S M prin PRIMAR.
A obligat apelantii - parati L D T si L S A sa plateasca intimatilor - reclamanti Z P si Z M R suma de 1240 lei Ron cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele considerente:
In privinta apelului promovat de paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si fundamentat pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestuia, invocata de altfel si in fata primei instante prin intampinarea depusa la termenul de judecata din data de 24.09.2008 (filele nr.15-17, 20), respinsa la termenul de judecata din 08.10.2008 (fila nr.25), tribunalul a retinut ca asa cum rezulta din inscrierile operate in sistemul de publicitate imobiliara, in speta CF initial nr. 237 S M (filele nr.35-38), coroborat cu lucrarea de specialitate depusa la dosarul cauzei (filele nr.40-43), titularul dreptului de proprietate al parcelei in suprafata de 66 m.p. evidentiata in cuprinsul expertizei in specialitatea topografie anterior mentionata se prezinta a fi Statul Roman, ca subiect de drept distinct de orice alte entitati, precum Municipiul S M ori alte subiecte de drept mentionate in cuprinsul Legii nr.18/1991 si al Legii nr.215/2001, la care se face trimitere in cuprinsul motivelor de apel.
In aceste circumstante, retinand ca se invoca lipsa calitatii procesuale pasive tocmai in privinta unei hotarari judecatoresti prin care instanta s-a pronuntat asupra titlului juridic al paratului Statul Roman, tribunalul a apreciat acest apel ca fiind nefondat, retinand in privinta reprezentarii paratului de catre Ministerul Finantelor Publice si mai departe de catre DGFP S M (fila nr.18 din dosarul primei instante) incidenta in cauza a disp.art.25 din Decretul nr.31/1954 precum si a actelor normative ulterioare prin care se confera aceasta calitate de reprezentant in favoarea Ministerului Finantelor Publice amintit anterior.
In privinta apelului promovat de catre paratii L D T si L S A tribunalul a retinut ca o prima critica formulata de catre acestia vizeaza disjungerea realizata la data de 29.04.2009 (fila nr. 97 din dosarul primei instante) in privinta capatului de cerere formulat de catre respectivii apelanti privind stabilirea unui drept real principal dezmembramant al dreptului de proprietate constand in servitutea de trecere asupra parcelei de teren evidentiate in petitul cauzei din dosar conexat nr.826/296/2009 al judecatoriei Satu Mare.
Cu privire la aceasta critica tribunalul a retinut ca incidentul procedural evocat a fost supus dezbaterii contradictorii a partilor in sedinta publica de la termenul de judecata din 29.04.2009, apreciind ca prin judecarea impreuna a acestor capete de cerere s-ar tergiversa solutionarea cauzei, apreciindu-se astfel ca se gaseste in stare de judecata doar litigiul avand ca obiect rectificarea inscrierilor de carte funciara si sistarea indiviziunii (asupra acestui din urma capat de cerere reclamantii renuntand la judecata ulterior).
Fata de cele de mai sus instanta de control judiciar a apreciat ca in speta au fost aplicate in mod legal disp.art.165 Cod de procedura civila, criticile apelantilor structurate pe acest aspect prezentandu-se a fi nefondate.
In ce priveste celelalte critici ale apelantilor de mai sus vizand gresita constatare realizata prin lucrarea de expertiza avuta in vedere de catre prima instanta, in sensul ca excedentul de 66 m.p. ar constitui proprietatea Statului Roman, cand in realitate acest teren constituie proprietatea unei persoane care nu a fost improcesuata si anume B G, tribunalul a retinut ca aceasta din urma persoana figureaza ca proprietar tabular al parcelei de sub nr.top.1715/2, in suprafata de 301 m.p., inscrisa in CF nr.49692 Satu Mare, aceste aspecte fiind relevate prin cuprinsul raportului tehnic intocmit in cauza de ing.D V (fila nr.132 din dosarul primei instante).
In acest sens s-a retinut ca prin aceasta a doua lucrare de specialitate (filele nr.132-134 idem), desi au fost stabilite obiective clare de expertiza, expertul desemnat in cauza si-a depasit atributiile extinzand propunerile sale de masuratori in mai multor vecini ai partilor, inclusiv cu propuneri de revendicare, in conditiile in care limitele investirii vizau strict rectificarea unor inscrieri de carte funciara in conditiile art.33 din Legea nr.7/1996.
Pe de alta parte, prin lucrarea de specialitate intocmita de SC G SRL (filele nr.72-76) s-au realizat masuratori strict asupra parcelei de teren de sub nr.top.1715/1 din CF nr.237 S M, in limitele investirii sale, retinandu-se in acest sens ca desi in cartea funciara figureaza inscrisa o suprafata totala de 397 m.p., in realitate partile in litigiu ocupa o suprafata de 463 m.p., excedentul de 66 m.p. provenind dintr-o dezmembrare eronata anterioara si apartinand titularului Statul Roman. O asemenea concluzie se prezinta a fi de altfel in concordanta si cu continutul contractului de vanzare-cumparare prin care paratii L D T si L S A au cumparat o suprafata de 148 m.p. din totalul de 397 m.p. in cauza (filele nr.29-30 idem).
Prin prisma acestor considerente tribunalul a apreciat ca nefondate si aceste critici ale apelantilor si in consecinta a respins ambele apeluri, obligandu-i pe apelantii parati L D T si L S A la plata cheltuielilor de judecata ocazionate in apel intimatilor reclamanti, intemeiat pe disp.art.274 raportat la art.298 Cod de procedura civila si pe inscrisurile doveditoare depuse la dosarul cauzei, in speta imputernicirea avocatiala nr.182/2010 si chitanta nr.199/25.10.2010 (filele nr.28-29 din dosarul de apel).
Impotriva acestei decizii au declarat recurs L D T si L S A solicitand admiterea recursului si in principal modificarea deciziei si schimbarea sentintei in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata, iar in subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei si desfiintarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond cu luarea in considerare a cererii reconventionale si judecare ei odata cu fondul in sensul respingerii cererii de rectificare CF ca inadmisibila si admiterea cererii reconventionale asa cum a fost formulata, recursul vizand inclusiv disjungerea pe care recurentii o considera nelegala, decizia fiind criticata prin prisma art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
In motivarea recursului, sunt formulate urmatoarele critici:
- instanta de apel a nesocotit starea de fapt reala utilizand mistificarile facute de experti incorecti care au inventat faptul ca obiect al cercetarii judecatoresti il formeaza nr. top. 1715/2 si nu doar nr. top. 1715/1 si ca, desi nr. top. 1715/2 care in CF 49692 are ca proprietar pe B G care nu este parte in proces
urmeaza a fi preluat de Statul Roman si apoi atribuit partilor, pentru
a se imparti ca si cum ar face parte din nr. top 1715/1 care va avea suprafata mai mare conform cererii de rectificare;
- este inadmisibil sa te referi la un teren proprietatea unui tert fata de proces fara a-l introduce in cauza in regim de CF sau in regim de cadastru, astfel desi recurentilor li s-a incuviintat si s-a efectuat o alta expertiza de catre ing. D si deci s-a demonstrat ca nr. top. 1715/2 este cuprins in CF 49692 si este in proprietatea tabulara a unei persoane care nu este parte in proces, totusi a fost in zadar;
- terenul pe care reclamantii doresc sa-l acapareze si apoi sa-l imparta nu este nici proprietatea statului si nici nu este fara stapan si ceea ce este mai important, nu a fost niciodata proprietatea reclamantilor pentru a avea calitatea procesuala activa de a cere rectificarea CF;
- instanta de fond a disjuns cererea reconventionala, intr-un mod prin care a dovedit inconsecventa in solutiile proprii, recurentii precizand ca sustine in continuare cererea reconventionala, solicita inlaturarea opozitiei si motivelor pe care se intemeiata cele doua intampinari, solicita partajul terenului conform expertizei inginerului D precum si acordarea servitutii de trecere asa cum a fost solicitata.
In drept sunt invocate disp. 298 si 312 Cod procedura civila.
Impotriva aceleasi decizii a formulat recurs si Statul Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice S M solicitand admiterea recursului, modificarea in parte a hotararii in sensul admiterii exceptiei privind lipsa calitatii procesuale pasive invocate de Statul Roman si pe cale de consecinta, respingerea actiunii fata de institutia recurenta, cu invocarea urmatoarelor motive:
- in sarcina Statului Roman nu s-a retinut nici o obligatie astfel ca nu se pune problema ca acesta sa fie mentinut in proces in vederea executarii hotararii astfel, intrucat calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana paratului si cel obligat in acelasi raport juridic, trebuie stabilit cine este titularul dreptului ce face obiectul litigiului, recurentul facand trimitere la disp. art. 26 alin. 1 si disp. art. 36 alin. din Legea nr. 18/1991;
- mai mult, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 227/1996 dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale sunt opozabile fata de terti fara inscrierea in CF daca au fost dobandite prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotarari judecatoresti;
- potrivit textelor de lege citate, cererea referitoare la dezmembrarea parcelelor trebuie analizata in raport cu Municipiul S M prin Primar, deoarece dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu a fost transmis ope legis catre acesta in baza legii nr. 18/1991, de asemenea, trebuie avute in vedere si prevederile art. 119 din Lege nr. 215/2001, lege din ale carei dispozitii rezulta ca primarul are calitate de reprezentat in justitie in litigiile ce implica patrimoniul unitatii administrativ teritoriale pe care o reprezinta, potrivit art. 62 alin. 1 din lege.
Prin actul inregistrat la instanta la data de 28.04.2011, recurentii L D T si L S A au aratat ca achieseaza la recursul declarat de catre DGFP Satu Mare, motivand ca atat vreme cat in CF Statul nu figureaza ca proprietar el nu are nici calitate procesuala pasiva.
Prin intampinare, intimatii Z P si sotia Z M R au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate aratand ca obiectul actiunii a fost si este in prezent rectificarea suprafetei nr. top. 1715/1 inscris in Cf 237 Satu mare din suprafata de 397 mp la suprafata reala de 463 mp, niciodata obiectul cauzei nefiind nr. top. 1715/2, inscris intr-un alt CF si care are ca proprietar alta persoana - B G - care in mod firesc nu a fost parte in prezenta cauza, intimatii precizand ca au un interes actual in rectificarea suprafetei numarului topografic mentionat cu 66 mp cu care creste suprafata numarului cadastral apartinand Statului Roman, intrucat situatia cotelor dupa rectificarea CF nu se schimba, iar intimatii fiind proprietarii constructiei au interesul sa cumpere o parte dina ceasta suprafata de teren de la Statul Roman. Intimatii considera ca excedentul de suprafata de teren nu poate profita decat Statului Roman terenul fiind anterior in proprietatea acestuia, urmand ca atat recurentii cat si paratii recurenti sa cumpere diferenta de teren proportional cotelor lor de proprietate, iar cat priveste calitatea procesuala a reclamantilor de a cere rectificarea CF, acestia fac trimitere la dispozitiile art. 34 din Legea nr. 7/1996; referitor la cererea reconventionala disjunsa de actiunea principala, intimatii arata faptul ca nefiind sistata indiviziunea nu exista teren infundat si nu poate sa existe nici dupa sistarea indiviziunii terenul fiind situat pe coltul a doua strazi. Cat priveste recursul inaintat de Statul Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, intimatii sustin ca in mod corect instanta de fond si apel auz respins exceptia lipsei calitatii procesuale a Statului Roman avand in vedere art. 25 din Decretul nr. 31/1954, avand in vedere ca in CF, inainte de a fi cumparate si atribuite suprafetele de teren, proprietar era Statul Roman, de asemenea, se impune a se avea in vedere si art. 12 din legea nr. 213/1998, iar cat priveste achiesarea recurentilor Lung la recursul inaintat de Statul Roman, intimatii arata ca recurentii interpreteaza intr-oi maniera proprie acest recurs intrucat prin recursul inaintat de Statul Roman acesta invoca faptul ca legitimare procesuala activa ar avea doar unitatea administrativ teritoriala Municipiul Satu Mare prin Primar.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu, instanta de recurs constata urmatoarele:
Criticile aduse hotararilor atacate sunt intemeiate, astfel ca se va da curs cererii formulate in subsidiar in considerarea argumentelor mai jos expuse.
O prima eroare savarsita in procesul de fata o reprezinta dispozitia instantei de fond privind disjungerea cererii avand ca obiect stabilirea dreptului de servitute, inregistrata in dosarul nr. 826/296/2009, conexat initial la prezentul dosar, disjungere dispusa de Judecatoria Satu Mare in sedinta publica din 29 aprilie 2009 (fila 97 din dosarul judecatoriei).
Luarea unei atari masuri a fost argumentata de judecatorie prin aceea ca obiectul cererii din respectivul dosar este servitute de trecere, iar obiectul prezentei cauze consta in rectificare CF si sistarea de indiviziune, ceea ce, in opinia instantei de fond, ar duce la tergiversarea solutionarii primului dosar.
Insa tocmai obiectul celor doua litigii aflate in discutie impunea ca acestea, avand o stransa legatura, sa fie judecate impreuna, perspectiva din care, concluzia la care a ajuns instanta de apel privitoare la modul in care judecatoria a facut aplicarea prevederilor art. 165 din Codul de procedura civila, este gasita ca fiind eronata.
Este adevarat ca reclamantii au renuntat la judecarea capatului de cerere privind sistarea de indiviziune, insa nu este lipsit de importanta a se releva ca din modul in care paratii au formulat notele de sedinta depuse la dosarul de fata pentru termenul din 11 februarie 2009 ( fila 64) rezulta ca acestia au solicitat la randu-le iesirea din indiviziune, sens in care au si indicat varianta de partajare pentru care opteaza si care urma a fi avuta in vedere de expertul desemnat a face operatiunile de masurare si delimitare a terenului litigios, cerere de partaj care a fost ulterior invocata in cadrul ambelor cai de atac exercitate in cauza.
Fara indoiala ca actiunile disjunse de instanta de fond se gasesc in raport de conexitate, fiind strans legate intre ele ceea ce reclama judecarea lor impreuna, si aceasta chiar daca reclamantii Z au renuntat la judecarea capatului de cerere privind sistarea de indiviziune.
Pe de alta parte, este de observat, pe plan probatoriu, ca desi sub durata desfasurarii prezentului proces, au fost intocmite doua lucrari de expertiza, precedate de o expertiza extrajudiciara, pana in actuala faza procesuala nu s-a lamurit pe deplin situatia imobilului din litigiu.
Astfel, raportul de expertiza extrajudiciara contine propunerea de rectificare a CF nr. 237, constatandu-se ca imobilul avand nr. top. 1751/1 are in realitate suprafata de 463 mp, mai mult cu 66 mp decat cea mentionata in CF, de 397 mp, (fila 7 din dosarul judecatoriei). Aceeasi constatare se regaseste evidentiata si in memoriul tehnic intocmit de expertul R P R ( fila 73).
In niciuna dintre lucrarile mentionate anterior nu s-a explicitat de unde provine diferenta de teren identificata de cei doi experti ca facand parte din parcela cu nr. top. 1715/1.
Raportul tehnic intocmit de expertul D V reprezinta singura lucrare de specialitate in care se incearca elucidarea problemei respective, consemnandu-se ca, la masurarea nr. top. 1715/1, apare o diferenta de teren pentru stabilirea cu exactitate a careia se impune masurarea parcelei invecinate avand nr. top. 1715/2 apartinand numitei B G, "deoarece din suprapunerea cu harta cadastrala originala 1: 2880 apar diferente de mejda cu vecinii" ( fila 132 - 133).
Aceeasi concluzie apare inserata si in completarea adusa raportului tehnic intocmit de expertul D V, acesta subliniind ca, pentru a se putea stabili cu precizie provenienta si natura terenului de 68 mp, adiacent terenului in litigiu, este necesara masurarea si a vecinatatilor si compararea suprafetelor de teren masurate cu cele din acte.
Desi primele lucrari nu fac nici o referire la provenienta diferentei de teren, iar expertul D V opineaza ca aceasta diferenta provine de la parcelele invecinate, specificand insa ca stabilirea provenientei respectivei suprafete reclama lucrari suplimentare de masurare a vecinatatilor si de comparare a rezultatelor cu cele evidentiate in acte, prima instanta retine ca diferenta de teren nu provine de la vecini persoane fizice, ci s-ar fi aflat in proprietatea Statului Roman, concluzie insusita si de catre tribunal.
Problema anterior relevata a ramas nelamurita, ceea ce a dus la o imposibilitate de transare definitiva a litigiului de fata, de preintampinare, totodata, de noi litigii, argumente care, alaturi de cel privind modul defectuos in care s-a facut aplicarea prevederilor art. 165 din Codul de procedura civila, conduc la concluzia ca se impune pronuntarea in recurs a unei solutii de casare a deciziei tribunalului, de desfiintare a sentintei pronuntate de Judecatorie, cu trimiterea cauzei la Judecatoria Satu Mare - pe rolul careia se afla in stare de suspendare cauza disjunsa - pentru o noua judecata, ocazie cu care se va pune in discutie reunirea celor doua cauze, lamurirea problemelor relevate de expertul D V, sens in care se va fixa si cadrul procesual sub aspectul subiectilor procesuali, urmand a fi analizate si apararile formulate de paratul Statul Roman reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice S M in cadrul carora invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
Fata de considerentele ce preced, instanta, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila, a admis recursurile, conform dispozitivului prezentei hotarari.