Recurs. Liberare provizorie sub control judiciar
Decizia nr. 141/R/ din 24 februarie 2011
Curtea de Apel Oradea
Sectia penala si pentru cauze cu minori
Cererea formulata de inculpat se impune a fi analizata tinandu-se seama de stadiul in care se afla procesul penal, pentru a nu impiedica buna desfasurare a urmaririi penale sau a judecatii, un argument relevant fiind si situatia personala, astfel cum rezulta din datele concrete ale cauzei.
Prin incheierea penala nr.1 din 17 februarie 2011, Tribunalul Bihor in baza art. 1608a aliniat 6 Cod procedura penala a respins cererea formulata de inculpatul S.N.S. privind liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea masurii arestarii preventive dispusa prin incheierea nr. 6/10.02.2011 a Tribunalului Bihor in baza careia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr. 7/10.02.2011.
In baza art. 192 aliniat 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin incheierea nr. 6/10.02.2011 a Tribunalului Bihor definitiva prin incheierea nr. 10/16.02.2011 a Curtii de Apel Oradea s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului S.N.S. pe o durata de 20 zile cu incepere de la data de 10 februarie 2011. S-a retinut ca sunt indeplinite conditiile cerute de articolul 143 Cod procedura penala in sensul ca exista probe si indicii temeinice care sa faca verosimila banuiala ca inculpatul ar fi comis fapta retinuta in sarcina sa si anume luare de mita in forma continuata prevazuta de art. 254 aliniat 1 si 2 Cod penal cu referire la articolul 6 si articolul 7 aliniat 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal, constand in aceea ca in perioada iulie 2010 - februarie 2011, inculpatul in calitate de comisar sef la ANPC Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Bihor, cu ocazia efectuarii unor actiuni de control pe linia protectiei consumatorilor la punctul de lucru al Intreprinderii Familiale "I.O.I.", in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale ar fi pretins si primit suma de 1.400 euro de la denuntatorul I.C.N. (asociat in cadrul intreprinderii mentionate) in cinci transe, pentru a nu aplica sanctiuni contraventionale severe ori pentru a nu dispune alte masuri legale fata de aceasta. S-a retinut ca este incident cazul prevazut de articolul 148 aliniat 1 litera f Cod procedura penala, intrucat pentru infractiunea de care este acuzat inculpatul, legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, iar lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. Pentru a retine aceasta, s-au avut in vedere circumstantele reale, faptul ca persoana banuita ca ar fi comis infractiunea este un functionar cu atributii de conducere si control, gravitatea faptei, cresterea numarului de infractiuni de acest gen si reactia negativa pe care o produc in randul populatiei, precum si necesitatea luarii unor masuri prompte.
Liberarea provizorie sub control judiciar este prevazuta in cadrul Sectiunii V (Capitolul I, Titlul IV, partea generala a Codului de procedura penala) alaturi de liberarea provizorie pe cautiune. Cele doua institutii au dispozitii procedurale comune reglementate la art. 1606 - 16010 Cod procedura penala.
Liberarea provizorie sub control judiciar asa cum este reglementata de dispozitiile articolul 1602 - 1603 Cod procedura penala, este o masura provizorie, limitativa de drepturi, avand ca finalitate inlocuirea arestarii preventive, situatie premiza, cu o constrangere mai redusa a libertatilor individuale si altor drepturi, suficienta insa, pentru a asigura buna desfasurare a procesului indiferent in ce faza se afla.
Intrucat, cererea introductiva este formulata de alta persoana decat inculpatul din prezenta cauza, si anume unul dintre avocatii sai alesi, s-a dat eficienta dispozitiilor art. 1607 Cod procedura penala, inculpatul declarand in sedinta publica din 17.02.2011 ca o insuseste. Apoi, s-a procedat la verificarea conditiilor de admisibilitate in principiu si dupa ce s-a constatat indeplinirea acestora si instanta a admis-o in principiu, s-a procedat la audierea inculpatului, dupa care s-a analizat pe fond cererea sa.
Astfel, pentru admiterea unei astfel de cereri este necesara indeplinirea cerintelor articolului 1602 Cod procedura penala. Astfel, infractiunea pentru care este cercetat inculpatul face parte din categoria celor pentru care legea permite liberarea sub control judiciar avand in vedere ca este sanctionata de lege cu pedeapsa inchisorii sub 18 ani. Analiza dosarului de urmarire penala nu releva date care sa duca la concluzia necesitatii de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni (art. 1602 aliniat 2 teza I). Inculpatul nu are antecedente penale, iar faptul ca acesta este acuzat de o infractiune ce se presupune ca s-ar fi desfasurat intr-un interval relativ mare de timp, fara a fi coroborat cu alte elemente probatorii nu atesta pericolul ca acesta ar mai putea comite o noua infractiune.
De asemenea, din dosarul de urmarire penala nu rezulta date ca inculpatul ar fi incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte (art. 1602 alin. 2 teza II). Zadarnicirea aflarii adevarului trebuie sa se realizeze in modalitatile descrise de legiuitor. Faptul ca inculpatul nu are o atitudinea de recunoastere totala a faptei nu are relevanta juridica sub acest aspect. Astfel, atat potrivit dispozitiilor nationale cat si cele comunitare, orice acuzat are dreptul la tacere si de a contesta faptele care ii sunt reprosate si nu se poate retine ca acesta incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului numai pe faptul ca inculpatul neaga, deoarece acesta este prezumat nevinovat de-a lungul procesului penal (cauza Gerard Bernard c. Frantei).
Nu se poate sustine ca exista riscul de obstructionare a justitiei prin existenta riscului de influentare a martorilor. Acesta nu poate fi dedus doar din refuzul de marturisire deoarece s-ar incalca prezumtia de nevinovatie (cauza Leszczak c. Poloniei).
Pe de alta parte, riscul de influentare a unor subiecti procesuali trebuie sa rezulte din date reale si nu sa se sprijine pe o banuiala, desi, nici aceasta din urma nu pare a se contura in cauza. Prin urmare, chiar daca in cauza mai sunt de administrat probe, nu se poate sustine ca inculpatul ar incerca sa influenteze vreun subiect procesual, neavand antecedenta in astfel de interventie.
In ceea ce priveste distrugerea sau alterarea probelor, tribunalul a considerat ca o astfel de modalitate este exclusa avand in vedere ca probele deja administrate - declaratii, interceptari, inregistrari, etc. - se afla in pastrarea organelor judiciare, ceea ce inlatura riscul respectiv.
Prin urmare, s-au considerat indeplinite conditiile cerute de dispozitiile legale in materie.
Insa, din interpretarea dispozitiilor art. 1602 Cod procedura penala rezulta ca liberarea provizorie sub control judiciar este o masura facultativa asa cum rezulta din sintagma "se poate acorda". Asadar, liberarea sub control judiciar nefiind un drept al inculpatului ci doar o vocatie a acestuia, instanta poate aprecia oportunitatea acesteia.
In consecinta, indeplinirea formala a conditiilor prevazute de art. 1602 Cod procedura penala nu conduce automat la admiterea cererii, instanta urmand a analiza daca in functie de circumstantele concrete ale cauzei si de datele ce caracterizeaza persoana inculpatului, daca scopul masurii preventive poate sau nu sa fie realizat prin liberare provizorie.
Astfel, infractiunea de care este acuzat inculpatul este grava, cu acte repetate presupus a fi comise intr-un interval relativ mare de timp. Apararea neaga acest caracter, insa sustinerea este nefondata deoarece chiar daca nu exista o astfel de clasificare in codul penal, ea este astfel catalogata de alte legi penale - ca de ex. art. 2 lit. b pct. 15 din Legea nr. 39/2003. Apoi, chiar daca acesta nu are antecedente penale si a avut o conduita buna in societate, s-a considerat ca sunt aspecte cu o relevanta minora sub acest aspect, avand in vedere ca sunt cerinte esentiale pentru orice persoana care detine o functie de natura celei pe care o are inculpatul (comisar sef la ANPC Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Bihor) si in exercitarea careia se presupune ca ar fi comis fapta de care este acuzat.
In plus, trebuie observat faptul ca masura arestarii a fost luata pentru buna desfasurare a procesului. Faptul ca urmarirea penala este aproape finalizata fara a fi coroborata cu alte elemente, nu este suficient pentru a se dispune punerea in libertate a inculpatului.
In aceeasi ordine de idei, durata scurta a masurii arestarii - 8 zile - nu este de natura a conchide ca scopul masurii preventive a fost atins.
Celelalte aspecte invocate in aparare - lipsa de temeinicie a probelor care ar sustine acuzarea cauzata de contradictiile cu probele in aparare, eventualele nereguli in ceea ce priveste administrarea unor probe, exced actualului moment procesual. Analiza probelor administrate in cauza este o chestiune ce tine de solutionarea pe fond a cauzei.
Fata de cele expuse mai sus, tribunalul in baza art. 1608a aliniat 6 Cod procedura penala a respins cererea formulata de inculpatul S.N.S. privind liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea masurii arestarii preventive dispusa prin incheierea nr. 6/10.02.2011 a Tribunalului Bihor in baza careia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr. 7/10.02.2011.
In baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Impotriva acestei incheieri, inculpatul S.N.S. a declarat recurs in termen, solicitand solicita admiterea recursului declarat in cauza si casarea incheierii instantei de fond prin care a fost respinsa cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de catre inculpat. In esenta, a aratat ca fata de inculpat a fost luata masura arestarii preventive la data de 10 februarie 2011 sub aspectul savarsirii infractiunii de luare de mita cu retinerea acesteia in forma continuata. Intr-adevar in aceasta cauza s-a realizat un flagrant, s-a formulat un denunt pentru 4 acte materiale si flagrantul pentru al cincilea act, acestea insa, in opinia sa, sunt probe insuficiente, parchetul incercand sub "umbrela" flagrantului dovedirea si a celorlalte 4 acte materiale. Desi temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii subzista, solicita a retine faptul ca, criteriile pentru acordarea liberarii provizorii sunt altele, fiind reglementate distinct, iar textul prevede posibilitatea instantei de a acorda liberarea provizorie. Analizand prevederile art.1601 - 1602 Cod procedura penala, din intreg materialul probator a sustinut ca nu exista date certe ca inculpatul lasat in libertate ar savarsi alte infractiuni, ori ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului sau influentarea martorilor, pe de alta parte, tribunalul a fost sesizat, fiind finalizata faza de urmarire penala.
A aratat ca in cauza se impune analizarea prevederilor art.136 aliniat 2 Cod procedura penala privitor la scopul masurii preventive, respectiv daca acesta poate fi atins si prin liberarea sub control judiciar. Face trimitere la practica CEDO, la hotararea Scundeanu c/a Romaniei unde Curtea a sanctionat neaplicarea unor criterii stricte si detaliate cu privire la analiza luarii unor masuri alternative, celelalte masuri respectiv masura obligarii de a nu parasi tara sau localitatea avand o pondere insignifianta fata de masura arestarii. A mai facut referire la Decizia nr.1096/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia penala, in care intr-o speta similara, fiind vorba de un politist cercetat pentru luare de mita, Inalta Curte a aratat ca instantele trebuie sa verifice si circumstantele personale ale inculpatului, avand in vedere ca este singura modalitate de diferentiere de un recurs la arestare. In cauza de fata, inculpatul este fara antecedente penale, are studii superioare, un copil minor in varsta de 10 ani, integrat in societate, de altfel si anterior era integrat, insa dupa flagrant acesta a fost suspendat din functie. A mai facut referire la incheierea nr. 2/2011 a Curtii de Apel Oradea unde o persoana cu functie publica, director adjunct la RAR a fost pus in libertate, speta este similara insa cu conotatii mai grave. Avand in vedere practica CEDO solicita a i se acorda sansa inculpatului de a se apara in stare de libertate, constatand ca arestarea trebuie sa fie o exceptie. A mai aratat inculpatul prin aparatorii sai alesi ca, in cursul zilei de ieri tribunalul a fost sesizat cu rechizitoriu, fixandu-se termen pentru verificarea legalitatii masurii arestarii preventive: Judecatorul a dispus mentinerea masurii arestarii preventive, inculpatul riscand sa stea in stare de arest timp de 60 zile, ori in cauza, faza de urmarire penala este incheiata, va urma un proces lung cu audieri de martori, iar in momentul de fata scopul arestului preventiv nu subzista. Isi pune intrebarea ca in masura in care este sesizata instanta, inculpatul este constient, avand studii superioare, ce indicii sunt ca acesta va incerca sa se sustraga de la proces, ce ratiuni ar exista sa se sustraga si sa nu-si sustina cauza, astfel afirmand ca nu exista nici o ratiune. A facut referire la jurisprudenta CEDO unde curtea a aratat ca in cazul in care o persoana solicita judecarea sa in libertate, magistratul trebuie sa prezinte argumente rationale si suficiente care sa ii sustina pozitia. Astfel, solicita a observa ca judecatorul care a solutionat cererea a aratat ca durata scurta a masurii arestarii - 8 zile, nu este de natura a conchide ca scopul masurii preventive a fost atins si ca urmarirea penala fiind aproape finalizata nu constituie un motiv de punere in libertate. In acest sens, a mai aratat ca exista o hotarare definitiva prin care magistratul care a dispus arestarea a aratat in motivare pentru ce a dispus aceasta masura si citeaza "fata de activitatile ce urmeaza a fi efectuate pentru lamurirea tuturor chestiunilor legate de cauza, tinand seama de lucrarile dosarului de urmarire penala asa cum este intocmit la acest moment, apreciem ca rezonabila durata arestarii pentru o perioada de 20 de zile". Astfel, intrucat urmarirea penala este finalizata si instanta a fost sesizata cu rechizitoriu, apreciaza ca scopul pentru care masura a fost luata a fost atins si ca in prezent nu exista motive pentru care inculpatul trebuie sa fie privat de libertate, regula trebuie sa fie starea de libertate, iar arestul exceptia, in prezent nefiind ratiuni pentru mentinerea acestuia in stare de arest.
Verificand recursul declarat in cauza prin prisma motivelor invocate si ale celor care, potrivit legii se verifica din oficiu, instanta a constatat ca acesta este intemeiat.
S-a constatat ca, fata de inculpatul S.N.S. s-a luat masura arestarii preventive pe o durata de 20 de zile, cu incepere de la data de 10.02.2011, constatandu-se verosimila banuiala ca ar fi comis infractiunea de luare de mita, prevazuta si pedepsita de art.254 alin.1 si 2 Cod penal cu ref. la art.6 si 7 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, intrucat in perioada iulie 2010-februarie 2011, in calitate de comisar sef la ANPC Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Bihor cu ocazia efectuarii unor actiuni de control pe linia protectiei consumatorilor la punctul de lucru al Intreprinderii Familiale "I.O.I.", in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale ar fi pretins si primit suma de 1.400 euro de la denuntatorul I.C.N. (asociat in cadrul intreprinderii mentionate) in cinci transe, pentru a nu aplica sanctiuni contraventionale severe ori pentru a nu dispune alte masuri legale fata de aceasta.
Curtea a apreciat ca cererea formulata de inculpat privind liberarea sa sub control judiciar este intemeiata .
Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a infractiunii flagrante, intocmit in data de 9.02.2011, in urma caruia s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, rezulta ca obiectul mitei primite de inculpatul S.N. de la denuntatorul I.C.N. il constituie suma de 300 euro. Este adevarat ca, in cuprinsul rechizitoriului s-a retinut ca inculpatul ar fi pretins si primit suma de 1400 euro in transe de la respectivul denuntator, insa acest aspect urmeaza sa fie stabilit pe parcursul procesului, in urma intregului material probatoriu administrat in cauza. Fata de obiectul mitei cu care inculpatul a fost prins in flagrant, ca si element de apreciere a gradului de pericol social al faptei retinute in sarcina acestuia, instanta apreciaza ca lasarea sa in libertate sub control judiciar nu impieteaza cu nimic buna desfasurare a procesului penal si judecarea inculpatului se poate face cu el in stare de libertate.
In analizarea cererii de liberare provizorie formulata de inculpat, instanta de recurs mai are in vedere stadiul in care se afla procesul penal, respectiv urmarirea penala a fost finalizata iar Tribunalul Bihor a fost sesizat cu rechizitoriu de catre DNA - Serviciul Teritorial Oradea, urmand a fi inceputa cercetarea judecatoreasca in cauza.
De asemenea, instanta a avut in vedere si circumstantele personale ale inculpatului, faptul ca nu are antecedente penale, are un copil minor in varsta de 10 ani, are studii superioare, este integrat in societate. De asemenea, si faptul ca, dupa realizarea flagrantului inculpatul a fost suspendat din functie constituie o garantie ca nu mai poate savarsi acest gen de infractiuni.
Solutia instantei de recurs este in conformitate cu jurisprudenta CEDO. In cauza Calmanovici (nr. 42250/02, pct. 101, 1 iulie 2008) se sustine faptul ca, art.5 § 3 din Conventie contine cerinta ca, in urma examinarii in mod individual a situatiei acuzatului, profilul sau personal si situatia sa familiala, autoritatile sa tina seama de posibilitatea adoptarii uneia dintre masurile alternative prevazute de dreptul intern, in masura in care se pot aplica situatiei in cauza, iar acuzatul ofera garantii privind prezentarea la audiere. De asemenea, in cauza Becciev impotriva Moldovei, nr. 9190/03, pct. 59, 4 octombrie 2005 se stipuleaza ca, pericolul de a impiedica buna derulare a procesului penal nu poate fi invocat in mod abstract de autoritati, ci trebuie sa se bazeze pe probe faptice. Asa cum s-a aratat mai sus, toate aspectele invocate anterior de Curtea de Apel Oradea conduc la concluzia ca admiterea cererii de liberare provizorie formulata de inculpat nu impieteaza cu nimic buna desfasurare a procesului penal, motiv pentru care, recursul declarat de inculpat a fost admis.