MATERIE: PARTAJ JUDICIAR.
Natura platilor efectuate de unul dintre soti din surse proprii dupa desfacerea casatoriei in mod irevocabil in contul datoriilor comune. Imobil cumparat cu plata pretului in rate.
Cotele de contributie ale sotilor la dobandirea bunurilor comune se analizeaza numai pana la desfacerea casatoriei in mod irevocabil.
Plata facuta de unul din soti pentru achitarea integrala a pretului imobilului dupa ramanerea irevocabila a hotararii de divort nu este de natura sa-i confere acestuia o cota de contributie majoritara, ci doar un drept de creanta pentru partea din datorie ce-i revenea celuilalt sot, reactualizata in raport cu rata inflatiei la momentul platii.
DECIZIA CIVILA NR.2159/24.11.2010
(DOSAR NR. 6783/271/2006)
Prin sentinta civila nr. 5384 din 15 septembrie 2008, pronuntata de Judecatoria Oradea, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul S.C.Z.in contradictoriu cu parata H.A.
S-a admis in parte actiunea reconventionala formulata de parata-reclamanta reconventionala H.A. in contradictoriu cu paratul reconventional S.C.Z.
S-a constatat ca sub durata casatoriei partile au dobandit cu o contributie egala de 50% fiecare imobilul in valoare de 35.800 Euro, in natura apartament compus din 2 camere, bucatarie, baie, antreu, boxa in pivnita, camera de lemne, situat in Oradea, inscris in CF nr. top. 807,868/X si terenul aferent in suprafata de 264 mp, s-a dispus iesirea din indiviziune prin atribuirea catre reclamant in natura a intregului imobil fiind obligat acesta in favoarea paratei la plata unei sulte in valoare de 17.900 euro.
S-a dispus inscrierea dreptului reclamantului la CF cu titlu de partaj, a fost obligat reclamantul la plata sumei de 16.061,76 lei RON in favoarea paratei, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului, fiind respinse pretentiile paratei aferente perioadei anterioare lunii octombrie 2003 si a fost obligat reclamantul la 315 lei cheltuieli de judecata in favoarea paratei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca sub durata casatoriei: 18.08.1991-09.11.1999, partile au dobandit cu titlu de bun comun, imobilul situat in Oradea, compus din doua camere, bucatarie, baie, antreu, boxa in pivnita, camera de lemne, inscris in CF ind. nr. 72566 Oradea, sub top. 807,828/X si terenul aferent, in valoare de 35800 euro, potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnica efectuata in cauza.
Valoarea apartamentului si contributia partilor la achizitionarea lui a facut obiectul celor doua expertize efectuate in cauza, partile neavand obiectiuni.
Instanta de fond a retinut ca potrivit probelor de la dosar, contributia partilor la dobandirea apartamentului a fost urmatoarea:
Reclamantul, parat-reconventional a contribuit cu cota de 1/2 din ratele achitate in timpul casatoriei, respectiv cu suma de 1666 RON, precum si in totalitate ratele achitate dupa desfacerea casatoriei, respectiv suma de 2028,95 RON, in total 3695,69 RON.
Parata, reclamanta-reconventionala a contribuit cu suma de 2034,50 RON, suma ce reprezinta avansul pentru apartament si care a fost primita cadou de la parintii sai, conform actiunii reconventionale si declaratiei de martor(fila 32), precum si cu suma de 1666,74 RON, reprezentand cota de 1/2 parte din ratele achitate in perioada nov. 1996-nov. 1999, total 3705,24 RON.
Fata de acestea, prima instanta a apreciat ca fiind egale contributiile partilor la dobandirea imobilului comun.
Vazand disp. art. 673 ind. 9 c.pr.civ., constatand ca imobilul nu este comod partajabil in natura si fata de acordul partilor, prima instanta a atribuit reclamantului intregul imobil, cu obligarea acestuia la o sulta in favoarea paratei corespunzator cotei de 1/2 ce i se cuvine acesteia.
Dupa desfacerea casatoriei, instanta de fond a retinut ca reclamantul s-a bucurat singur de folosinta imobilului in cauza, achitand si impozitele datorate pentru acesta si potrivit concluziilor raportului de expertiza contabila efectuata in cauza, valoarea aproximativa a chiriei practicate pe piata imobiliara a unui apartament similar cu cel in litigiu pentru perioada octombrie 2003-noiembrie 2007 este de 33.466 lei RON, iar valoarea reactualizata a taxelor si impozitelor achitate de reclamant in aceeasi perioada este de 1342,48 lei RON, astfel ca beneficiul ce se putea obtine pentru imobil este de 32.123,52 lei RON.
Avand in vedere ca parata a fost prejudiciata prin lipsa de folosinta a imobilului, prima instanta a constatat ca aceasta este indreptatita sa primeasca cota de 1/2 ce i se cuvine din contravaloarea beneficiului ce putea fi obtinut pentru imobil incepand cu 3 ani anterior introducerii cererii reconventionale, in suma de 16.061,76 lei RON, reclamantul fiind obligat la plata acestei sume catre parata. Pretentiile paratei raportate la perioada anterioara lunii octombrie 2003 au fost respinse, cu privire la acestea fiind implinit termenul general de prescriptie de 3 ani.
Vazand disp. art. 274, 276 Cod procedura civila, prima instanta a compensat partial cheltuielile de judecata, reclamantul urmand a mai achita catre parata suma de 315 lei.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal si timbrat cu 1.336,89 lei taxa timbru si 2 lei timbru judiciar, a declarat apel reclamantul S.C.Z. solicitand admiterea apelului, schimbarea in parte a sentintei apelate, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 62/A din 19 februarie 2010 pronuntata de Tribunalul Bihor, s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul S.C.Z. in contradictoriu cu intimata H.A., impotriva sentintei civile nr. 5384 din 15 septembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Oradea, care a fost schimbata in parte, in sensul ca :
S-a constatat ca sub durata casatoriei partile au dobandit cu o contributie de 79,79% reclamantul si 20,20% parata, imobilul ce reprezinta in natura apartament compus din 2 camere, bucatarie, baie, antreu, boxa in pivnita, camara lemne si teren aferent de 264 mp, situat in Oradea, inscris in CF 72565, sub nr. top. 807, 868/X, in valoare de 35.800 euro.
A fost obligat reclamantul in favoarea paratei la plata unei sulte in valoare de 7.232,49 euro in echivalent in lei la data platii.
A fost respinsa cererea privind obligarea reclamantului parat reconventional la plata in favoarea paratei reclamanta reconventionala a contravalorii lipsei de folosinta a imobilului.
Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei apelate.
A fost obligata intimata in favoarea apelantului la plata sumei de 1.338 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele considerente:
Critica adusa de catre apelant sentintei apelate cat priveste contributia partilor la dobandirea sub durata casatoriei a imobilului bun comun inscris in CF 72566 Oradea, a fost apreciata de instanta de apel ca fondata, raportat la probatiunea administrata in cauza.
Instanta de fond a retinut corect faptul ca intimata parata, la dobandirea acestui imobil a contribuit cu avansul achitat pentru apartament, suma primita de la parintii acesteia, aspect de altfel recunoscut si de catre reclamantul apelant si care reprezinta contributia sa proprie precum si cota de 1/2 parte din ratele achitate de catre parti in perioada noiembrie 1996 - noiembrie 1999 si cu toate acestea a retinut o contributie egala a fostilor soti la dobandirea imobilului bun comun, fara a avea in vedere cota de 1/2 parte din ratele achitate in perioada noiembrie 1996 - noiembrie 1999 de catre reclamantul apelant, precum si faptul ca acesta din urma a achitat valoarea ramasa neachitata din pretul imobilului conform chitantelor de plata depuse la filele 13-21 dosar fond si a extrasului de rol filele 104-106.
Astfel, conform contractului de vanzare-cumparare nr. 370/16.09.1996, partile au cumparat ca bun comun imobilul situat in Oradea, pentru pretul de 9.161.821 lei, din care la aceasta data s-a achitat un avans de 916.821 lei, conform chitantei de plata nr. 497391/16.09.1996, urmand ca diferenta de pret de 8.245.000 lei sa fie achitat in rate, sens in care a fost incheiat contract de plata esalonat(rate) nr. 236/16.09.1996 pe o perioada de 15 ani.
Timp de 3 ani si anume : noiembrie 1996 - noiembrie 1999, apelantul impreuna cu intimata au achitat in mod egal ratele pe aceasta perioada, iar ulterior apelantul a achitat valoarea ramasa neachitata din pretul imobilului, conform chitantelor de plata de la dosar si a extrasului de rol cu precizari la ratele achitate, comunicat de P. O, depus la dosarul instantei de fond. Prin urmare, contributia intimatei la dobandirea imobilului in litigiu consta in avansul achitat in suma de 916.821 lei ROL si cota de 1/2 parte din ratele achitate in comun, respectiv 2.176.239,50 lei ROL, iar contributia apelantului consta in cota de 1/2 parte din ratele achitate in comun, 2.176.239,50 lei ROL si ratele achitate exclusiv de apelant si anume : 10.041.015 lei ROL. Sub aspectul ratelor achitate exclusiv de apelant, este de retinut si pozitia intimatei parate, care nu a contestat plata efectuata de catre reclamantul apelant, aspect care se desprinde si din concluziile scris, depuse la instanta de fond.
Procedand la calculul proportiei platilor efectiv facute(avans plus rate plus dobanzi), in raport de pretul din contractul de vanzare-cumparare(fara a se adauga suma dobanzilor imprumutului), instanta de apel retine contributia intimatei parate la imobilul bun comun, ca fiind de 20%, iar al apelantului reclamant de 80%, insa intrucat prin scriptul depus la fila 33 dosar apel, apelantul reclamant ii recunoaste intimatei parate o cota contributiva de 20,20%, instanta de apel a luat in considerare aceasta cota.
Referitor la expertiza de evaluare a imobilului, efectuata in apel de catre expertul C.O., instanta de apel nu a tinut cont de expertiza, intrucat prin motivele de apel nu s-a adus critici valorii de circulatie a imobilului in litigiu, avut in vedere de catre prima instanta.
Cat priveste critica adusa sentintei apelate sub aspectul obligarii apelantului reclamant in favoarea intimatei parate la plata sumei de 16.061,76 lei RON reprezentand contravaloarea beneficiului ce putea fi obtinut pentru imobil pe o perioada de 3 ani anterior introducerii actiunii, instanta de apel o apreciaza ca fiind fondata. Conform art. 483 cod civil, fructele provenite de la bunurile comune sunt si ele bunuri comune si se cuvin proprietarilor comuni, insa cu conditia de a se face dovada existentei fructelor produse ale bunurilor comune. Din cuprinsul contractului de inchiriere - fila 35 dosar fond, rezulta ca reclamantul apelant a incheiat un contract de inchiriere cu numitii M.E. si M.I. privind imobilul in litigiu pe o perioada de 6 luni, 10.12.2004 - 10.06.2005, iar cat priveste chiria stabilita, partile au convenit conform art. 1 din contract ca aceasta consta in achitarea la timp a costurilor, cheltuielilor aferente posesiei si folosintei imobilului(cheltuieli comune, factura curent, cablu TV, etc.). Imprejurarea ca reclamantul apelant nu a incasat chirie pentru imobilul bun comun rezulta si din declaratia martorei H.K.care a declarat ca a constatat personal faptul ca nu a fost platita chirie reclamantului de catre chirias, intrucat s-a deplasat zilnic la imobil.
Pe de alta parte, martorii C.C.A.si L.S., audiati de instanta de fond, au aratat ca dupa divort parata intimata s-a mutat sa locuiasca la mama sa. Din nici o proba nu rezulta ca apelantul i-ar fi interzis paratei intimate accesul la imobil. Mai mult, martora H.K.a declarat ca intimata nu a fost impiedicata sa foloseasca imobilul, inclusiv usa si cheia de la yala nu a fost schimbata.
Instanta de apel, avand in vedere ca nu s-a facut dovada unei chirii incasate de apelant pentru imobilul in litigiu, precum si faptul ca intimata nu a fost impiedicata sa foloseasca acest imobil putand sa-si exercite cu privire la toate drepturile conferite de art. 480 cod civil, a apreciat ca in mod gresit prima instanta a dispus obligarea reclamantului in favoarea paratei la plata sumei de 16.061,76 lei, avand in vedere concluziile raportului de expertiza contabila si faptul ca reclamantul s-a bucurat singur de folosinta imobilului fara a se avea in vedere ca nu s-a facut dovada incasarii chiriei de catre reclamant si mai mult, nu s-a dovedit ca paratei i s-ar fi interzis accesul la imobil si folosinta acestuia, in conditiile in care aceasta s-a mutat sa locuiasca la mama sa, fara a intelege sa se bucure de prerogativele conferite de art. 480 cod civil.
In contextul considerentelor mai sus expuse, instanta de apel a apreciat apelul formulat ca fiind fondat impotriva sentintei apelate, l-a admis in conditiile art. 296 c.pr.civ. si in consecinta, a schimbat in parte sentinta apelata, in sensul ca va constata ca sub durata casatoriei partile au dobandit cu o contributie de 79,79% reclamantul si 20,20% parata, imobilul ce reprezinta in natura apartament compus din 2 camere, bucatarie, baie, antreu, boxa in pivnita, camara lemne si teren aferent de 264 mp, situat in Oradea, inscris in CF 72565, sub nr. top. 807, 868/X, in valoare de 35.800 euro, va obliga reclamantul in favoarea paratei la plata unei sulte in valoare de 7.232,49 euro in echivalent in lei la data platii, a respins cererea privind obligarea reclamantului parat reconventional la plata in favoarea paratei reclamanta reconventionala a contravalorii lipsei de folosinta a imobilului si a mentinut restul dispozitiilor sentintei apelate.
In conditiile art. 274 c.pr.civ., retinand culpa intimatei, a obligat pe aceasta in favoarea apelantului la plata sumei de 1.338 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa timbru si timbru judiciar, conform chitantelor depuse la dosarul cauzei. Cheltuielile privind onorariu avocat nu au fost dovedite si nu s-au acordat cheltuieli privind expertiza, intrucat nu s-a tinut cont de aceasta.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata - reclamanta reconventionala H.A., solicitand modificarea hotararii recurate, in sensul respingerii apelului reclamantului si pastrarii in totalitate a hotararii primei instante, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata in apel si recurs.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a criticat hotararea pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 8-9 Cod procedura civila. Arata ca, in materia partajului imobiliar, avand ca obiect imobilele achizitionate cu credit rambursabil, doar sumele incluse in pretul de achizitie platit efectiv pana la desfacerea casatoriei pot fi avute in vedere la calculul cotei contributive a celor doi soti, calcul care se raporteaza la valoarea de circulatie la zi a imobilului supus partajului, iar toate sumele rambursate dupa desfacerea casatoriei in contul imprumutului reprezentand plata unei datorii comune, nasc dreptul exclusiv la pretentia de restituire a cotei de 1/2 parte pe seama celui care a platit sumele.
Subliniaza ca, in mod eronat a retinut instanta de apel faptul ca nu s-a inclus in calculul cotei reclamantului contributia de 1/2 parte din ratele platite in comun si cotele platite dupa divort, cand de fapt instanta de fond retine faptul ca reclamantul a contribuit cu cota de 1/2 parte din ratele achitate in timpul casatoriei, respectiv cu suma de 1.666 RON precum si ratele achitate dupa desfacerea casatoriei in cuantum de 2.028, 95 lei, in total suma de 3695,95 RON, iar parata a contribuit cu avansul bun propriu ce reprezinta suma de 2034, 50 RON precum si 1666,74 RON ce reprezinta cota de 1/2 parte din ratele achitate in comun si anume suma de 3705,24 RON.
Arata ca, calculul efectuat de instanta de apel prin care a ajuns la concluzia ca platile intimatei reprezinta 20%, iar cele ale recurentului 80%, nu are nicio logica si nu poate fi explicat, netinandu-se cont nici de expertiza contabila, nici de cea in constructii, nici de completarea facuta in apel, nici chiar de criticile apelantului referitoare la raportarea unor valori nominal scriptice fictive la valoarea de circulatie la zi si care este valoarea reala a imobilului.
Considera apelanta ca, instanta de apel nu a tinut seama de inflatia care a afectat toate platile facute dupa momentul contractarii, incluzand in calculul cotei contributive in mod eronat plati efectuate dupa divort, ce au un alt tratament, atat juridic, cat si de calcul.
Arata ca, calculul corect este cel efectuat de instanta de fond, ce a avut in vedere expertiza contabila efectuata in cauza.
In cele din urma arata recurenta ca instanta a confundat dreptul la fructele civile cu lipsirea de folosinta a bunului comun.
Subliniaza ca in cauza s-a facut dovada faptului ca imobilul bun comun a fost folosit exclusiv de catre reclamant, contractul de inchiriere a fost incheiat dupa divort si, prin urmare, nu beneficiaza de prezumtia de mandat tacit, nefiindu-i opozabil paratei, in schimb constituie o proba contra reclamantului, in sensul ca a inchiriat singur un bun comun.
Imprejurarea ca nu se cunoaste suma efectiva a chiriei incasate este irelevanta de vreme ce, cu cei 2 martori audiati in cauza, s-a dovedit faptul ca locuinta a fost ocupata continuu de o familie compusa din 4 persoane, parata fiind lipsita de folosinta bunului si ocuparea lui de catre persoane desemnate unilateral de catre reclamant.
Prin intampinare, intimatul S.C.Z.a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata in toate fazele procesuale.
Acesta arata ca prin recursul formulat, recurenta nu doreste in realitate decat sa repuna in discutie fondul problemei, iar motivele invocate ca temei al recursului nu pot fi incadrate in prevederile art. 304 pct. 8 sau 9 Cod procedura civila.
Arata intimatul ca hotararea tribunalului este cea care releva in mod corect contributia partilor la atribuirea imobilului, Judecatoria Oradea ajungand la o concluzie eronata pornind de la expertiza contabila care incalca orice principiu matematic, logic sau contabil, stabilind valoarea unei egalitati intre avansul de 10% din pretul apartamentului si valoarea ratelor achitate de acesta aferente celor 12 ani, ce reprezinta aproximativ 80% din pretul acestuia.
De asemenea arata ca instantele nu au luat in seama completarea expertizei de evaluare imobiliara care a relevat o diminuare a valorii de circulatie.
Examinand decizia recurata, prin prisma criticilor invocate, instanta constata a fi fondat recursul, urmare a considerentelor ce vor fi expuse in cele ce urmeaza:
Imobilul in discutie a constituit bun comun al partilor fiind cumparat in baza Legii 112/1995, la data de 16 septembrie 1996, cu pretul de 9.161.821 lei, din care la data incheierii contractului s-a achitat suma de 916.821 lei cu titlu de avans, diferenta de 8.245.000 urmand a se achita in rate lunare pana in anul 2011.
Nu se contesta imprejurarea ca avansul in suma de 916.821 lei reprezinta contributia proprie a recurentei - parate, ca partile au achitat in cote egale, de 1/2 ratele in perioada 1996-1999, dupa cum nu se contesta nici imprejurarea ca dupa separarea partilor prin divort, reclamantul intimat a achitat valoarea ramasa neachitata din pretul imobilului.
Ceea ce se contesta sunt insa cotele contributive detinute de fiecare parte, raportat la contributia efectiva pe care acestea au avut-o la achizitionarea imobilului.
Intr-adevar, dupa cum subliniaza recurenta potrivit practicii judiciare in materie, cotele de contributie ale sotilor la dobandirea bunului comun se analizeaza numai pana la desfacerea casatoriei in mod irevocabil.
Ceea ce sotii au achitat din surse proprii dupa aceasta data, in contul datoriilor comune le confera un drept de creanta in limita partii din debit achitata de un sot, pentru celalalt sot.
Prin urmare, in speta, plata facuta de catre reclamant pentru achitarea integrala a pretului imobilului dupa ramanerea irevocabila a hotararii de divort nu este de natura sa-i confere o cota de contributie majoritara ci doar un drept de creanta pentru partea din datoria ce-i revenea celuilalt sot, reactualizata in raport cu rata inflatiei calculata din momentul platii, solutia impunandu-se si prin prisma principiului echitatii, fiind evident ca preturile fixate pentru imobilele vandute in baza Legii 112/1995 erau preturi sociale avantajoase pentru a facilita fostilor chiriasi posibilitatea achizitionarii imobilelor.
Instanta de apel eronat retine faptul ca judecatoria nu a luat in considerare la stabilirea cotelor contributia reclamantului de 1/2 parte din cotele platite in comun si cotele platite dupa divort.
Prima instanta arata in mod expres in considerentele hotararii faptul ca reclamantul a contribuit cu cota de 1/2 parte din ratele achitate in timpul casatoriei respectiv cu suma de 1666,74 RON, si cu ratele achitate dupa desfacerea casatoriei in suma de 2.028,95 lei in total suma de 3695,69 RON, instanta insusindu-si in acest sens pe buna dreptate concluziile raportului de expertiza contabila intocmit in cauza.
Potrivit concluziilor acestui raport, valoarea reactualizata a platilor efectuate de fiecare dintre soti este: 2034,50 lei reprezentand avansul achitat de recurenta - parata la care se adauga cota de 1/2 parte din ratele achitate in comun, care sunt de 1666,74 RON, in total 3701,24 RON, iar pentru reclamant cota de 1/2 parte din ratele achitate in comun care sunt de 1666,74 RON, plus suma de 1835,30 RON, reprezentand ratele achitate dupa divort.
Se constata asadar ca avansul achitat de parata este aproximativ egal valoric cu ratele achitate de catre reclamant dupa desfacerea casatoriei, situatie fata de care corect prima instanta a recurs la compensarea lor, rezultand astfel contributia egala a celor doi soti la achizitionarea imobilului, constand in cota de 1/2 parte din ratele achitate in comun, dupa cum corect a retinut prima instanta.
Este adevarat faptul ca la data incheierii contractului de vanzare - cumparare avansul achitat de parata reprezenta doar 10% din valoarea imobilului, insa nu se poate face abstractie de procesul inflationist determinat de devalorizarea continua a monedei nationale, prin care a trecut tara noastra dupa anul 1989, asa incat numai prin procedura reactualizarii se poate determina valoarea concreta, reala a sumelor achitate pentru perioade diferite, asa incat apararile intimatului invocate in acest sens nu pot fi primite.
Nu pot fi acceptate nici apararile axate pe valoarea de circulatie a imobilului supus partajului, intimatul neapeland si nerecurand hotararea sub acest aspect.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect obligarea reclamantului - parat reconventional la plata contravalorii beneficiului ce putea fi obtinut pentru imobil, solutia instantei de apel se constata a fi corecta, din probele administrate in cauza neputandu-se retine ca parata a fost impiedicata sa foloseasca imobilul sau ca reclamantul ar fi incasat vreo suma de bani din inchirierea acestuia.
Fata de cele ce preced, incident fiind motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, recursul va fi admis, decizia civila nr. 62/A din 19 februarie 2010 pronuntata de Tribunalul Bihor va fi modificata in parte, in sensul ca va fi inlaturata dispozitia privind constatarea cotelor contributive de 79,79% pentru reclamant si 20,20 % pentru parata la dobandirea imobilului inscris in CF 72565, cu nr.top. 807, 868/x, precum si dispozitia privind obligarea reclamantului in favoarea paratei la plata sultei in valoare de 7.232,49 Euro.
Urmeaza a fi mentinute dispozitiile instantei de fond privind constatarea cotelor contributive egale la dobandirea imobilului, precum si dispozitia privind cuantumul sultei in valoare de 17.900 Euro, la care reclamantul a fost obligat in favoarea paratei.
Urmeaza totodata a reduce cuantumul cheltuielilor de judecata acordate de instanta de apel de 1338 lei la 600 lei, fata de prevederile art. 276 Cod procedura civila.
Vor fi mentinute restul dispozitiilor deciziei recurate.
Fiind in culpa procesuala, intimatul va fi obligat la 800 lei in baza art. 276 Cod procedura civila, cheltuieli de judecata in favoarea recurentei suma ce reprezinta onorariu avocat in recurs.