Infractiunea de evadare. Stabilirea pedepsei. Nelegalitate.
Conform deciziei pronuntate in recursul in interesul legii cu nr. LXXXI/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sintagma " pedeapsa ce se executa" continuta in dispozitiile art.269 al.3 Cod penal se interpreteaza in sensul ca se refera la pedeapsa ramasa de executat, din pedeapsa in a carui executare se afla condamnatul la momentul evadarii.
Stabilirea de catre instanta de fond a unei pedepse rezultante obtinute in urma adaugarii sanctiunii pentru savarsirea infractiunii de evadare, la pedeapsa in a carei executare se afla in momentul evadarii, este nelegala si contravine deciziei cu nr. LXXXI/2007) a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care are caracter obligatoriu, conform art.414 alin.2 Cod procedura penala.
Sectia penala - Decizia penala nr. 3/A/13 ianuarie 2009
Prin sentinta penala nr.326/23.10.2008 pronuntata de Tribunalul Hunedoara - sectia penala in dosarul penal nr. 6222/97/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului V.V. la o pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.269 alin.1 Cod penal cu art. 37 lit. a Cod penal.
A fost adaugata aceasta pedeapsa la pedeapsa de 2 ani inchisoare stabilita in sarcina inculpatului prin sentinta penala nr. 49/10.01.2007 a Judecatoriei Timisoara potrivit art.269 alin.3 Cod penal.
Pentru a dispune astfel tribunalul de prima instanta a retinut ca in data de 17.09.2007, beneficiind de un regim de executare deschis, in timp ce se afla la punctul de lucru al S.C. "M" SA Deva din apropierea locului de detentie, profitand de neatentia colegilor inculpatul a parasit punctul de lucru, sarind gardul imprejmuitor a plecat pe sosea, inspre Deva, apoi spre Mintia.
Fiind alertate organele abilitate inculpatul a fost depistat in jurul orelor 16,40 in apropierea statiei CFR Mintia.
Impotriva hotararii au declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Hunedoara si inculpatul V.V. aducandu-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie, primul, sub aspectul gresitei aplicatiuni a dispozitiilor art. 269 alin.3 Cod penal, iar cel de-al doilea , in ce priveste cuantumul sanctiunii aplicate.
Apelul Parchetului este fondat.
Instanta de fond a aplicat gresit, prevederile art.269 alin. 3 Cod penal, care instituie un regim sanctionator special pentru aceasta infractiune.
Instanta de fond a considerat ca sintagma"pedeapsa ce se executa" se refera la pedeapsa ce a fost stabilita prin hotararea de condamnare, in speta 2 ani inchisoare desi Inalta Curte de Casatie si Justitie printr-o decizie pronuntata in recurs in interesul legii a statuat ca art.269 alin.3 Cod penal se refera la restul ramas neexecutat la data evadarii, din pedeapsa in a carei executare se afla evadatul.
Astfel, raportat la dispozitiile imperative ale deciziei nr. LXXXI/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta de fond a utilizat o tehnica de contopire eronata, aspect ce impune desfiintarea hotararii cu consecinta stabilirii unei pedepse formate din sanctiunea de 6 luni inchisoare( aplicata pentru infractiunea de evadare), la care se adauga restul de 7 luni si 16 zile ramas neexecutat din pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 49/10.01.2007 a Judecatoriei Timisoara.