Obiect: infractiuni prev. de art.266pct.2 din Lg.31/1990, art.40 din Lg. nr.82/1991, art.13 din Lg.87/19949 si infractiunea prev de art.31 alin.2 Cp rap.la art.290Cod penal, savirsite in forma continuata, deci cu aplicarea prev art.41 alin.2 Cod penal.
Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau nr. 234/P/2000 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatilor LJ, NT, pentru savirisirea infractiunilor prev. de art.266pct.2 din Lg. nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.40 din Lg. nr.82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 din Lg. nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.31alin.2 Cp cu ref.la art.290Cod penal cu aplic art 41 alin 2 Cpsi art 33 lit a Cp.
In motivarea actului de sesizare se afirma ca inculpatii in calitate de administratori, respectiv director ec., ai S.C. I au folosit cu rea credinta a bunurilor sau a creditului de care se bucura s o c i e t a t ea in t r- u n scop con t r a r intereselor acesteia sau in folosul lor propriu, ori pentru a favoriza o alta societate in care au interes direct sau indirect, prejudiciind societatea cu suma totala de 4.443.442.067lei rol, 9.l00 $ SUA si 2.55o marci germane, fapta prev. de .art. 266 pct. 2 din Legea nr. 3l/l990, republicata cu aplicarea art.41. alin. 2Cod penal, au efectuat cu stiinta de inregistrari inexacte in contabilitate,avand drept consecinta denaturarea cheltuielilor si a rezultatelor financiare, ce se reflecta in bilantul contabil, fapta prev. de art.4o. din Legea 82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., au determinat alte persoane din societate la intocmirea in fals a unor documente justificative pentru sumele ridicate din casieria societatii, fapta prev. de art31 alin.2 rap.la art.290 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal , inregistrarea de cheltuieli care nu au la baza operatiuni reale ce au avut ca urmare diminuarea de TVA datorat bugetului de stat, prejudiciul produs bugetului de stat fiind de 230.540.797 lei rol, fapta prev. si ped. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal, toate savirsite in concurs real, deci cu aplicarea prev. art.33lit.bCod penal.
Pentru dovedirea situatiei de fapt au fost propuse spre administrare urmatoarele mijloace de proba:
sesizarea DGFPCS ,procesul-verbal de control din 15.05.2000 al DGFPCS ,raportul de expertiza contabila intocmit de experti din cadrul Biroului Local de Expertiza Judiciara Focsani si Bucuresti; suplimentul de expertiza contabila; declaratiile martorului CS,verificarile efectuate de IPJ Alba, serviciul economic; declaratiile martorului VE, asociat al SC Iz;
copii xerox dupa aprovizionarile cu materiale, facturi de la furnizori pentru lucrarea de reparatii hidroizolante;
declaratiile martorilor CG, CN, IM, BI, PN, BA , MC, OE de la SC I
declaratiile martorului Manole Grigore, director la SC F,
declaratia martorului O, cetatean olandez, administrator al SC N si procesul-verbal din 29.03.2000;
in copii xeroxate si autentificate , Registrul de p.v. al CA si AGA; registrul cu evidenta mijlocalor de transport de la SC I
in copii xeroxate 2 vol.documente ridicate de la SC I si societatile care au avut relatii de afaceri cu aceasta;
declaratiile inculpatilor
In baza art. 11pct.2 lit.b rap. la art.10alin.1 lit.g Cod proc. penala s-a dispus incetarea procesului penal privind pe inculpatii LJ, ZM, NT, pentru savirisirea infractiunilor prev. de art.266pct.2(actual art.272pct.2) din Lg. nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.40 din Lg. nr.82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 din Lg. nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.13Cod penal, art.31alin.2 cu ref.la art.290Cod penal, deoarece a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale.
In baza art. 14, 346 C.proc.penala raportat la art. 998 si urm. C.civil au fost obligati in solidar inculpatii la depagubiri civile in suma de 393.379,1167lei, 9100USD si 2550DM, echivalent lei, catre partea civila SC.I, prin lichidator judiciar SC.C, si in suma de 23.054, 079Lei catre partea civila ANAF.
S-a luat act ca inculpatii ZM si NT au fost fiecare asistati de un un avocat ales.
In baza art.192 alin.2 Cod proc. Penala au fost obligati inculpatii la plata cheltuielilor judiciare catre stat in suma de 700lei fiecare, suma care include si onorariu avocat oficiu Buricea M., avansat din fondurile M.Justitiei catre B.Av.Bacau la instanta de fond.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel in termen legal inculpatii ZM, NT si apelanta parte civila ANAF – DGFP – .
Apelantul inculpat ZM a criticat solutia primei instante prin aparator sub aspectul gresitei condamnari si a gresitei obligari la plata despagubirilor civile.
Apelantul inculpat NT, de asemenea, prin aparator ales, a criticat solutia primei instante sub aspectul netemeiniciei sustinand nevinovatia acestuia, intrucat dosarul a fost fabricat, este un dosar politic, cu implicatii implicite asupra gresitei solutionari a laturii civile.
Apelanta parte civila ANAF – DGFP a criticat solutia primei instante sub aspectul cuantumului despagubirilor acordate, instanta de fond nu a depus suficient rol activ in solutionarea corecta a laturii civile.
Tribunalul, analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, a apreciat ca apelurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Instanta de fond a solutionat cauza supusa judecatii cu lipsa de procedura cu inculpatul ZM si fara respectarea dispozitiilor legale in materie.
Art. 177 alin. 8 Cpp prevede ca daca invinuitul sau inculpatul locuieste in strainatate, citarea se face potrivit normelor de drept international penal aplicabile in relatia cu satul solicitat, in conditiile legii. In absenta unei asemenea norme sau in cazul in care instrumentul juridic international aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandata. In acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia tine loc de dovada a indeplinirii procedurii de citare, iar al. 21 al art. 178 Cpp prevede ca in cazul in care scrisoarea recomandata prin care se citeaza un invinuit sau inculpat care locuieste in strainatate nu poate fi inmanata datorita refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum si in cazul in care statul destinatarului nu permite citarea prin posta a cetatenilor sai, citatia se va afisa la sediul parchetului sau al instantei, dupa caz.
Nerespectand niciuna dintre aceste reguli, instanta de fond a administrat probatorii, a audiat martori si implicit a pasit la judecarea fondului, pronuntand astfel o hotarare lovita de nulitate.
Ba mai mult decat atat, instanta de fond fara a face aplicarea regulilor prevazute de art. 334 Cpp, constata intr-un mod indirect ca a intervenit prescriptia raspunderii penale in baza unor texte de lege abrogate, dar alaturat acestora arata care ar fi textele actuale (prevazandu-le in paranteza), incalcand practic dreptul la aparare al inculpatilor.
Prin decizia 116/A din 16.03.2010 Tribunalul Bacau in temeiul art. 379 pct. 2 lit. b Cpp a admis apelurile formulate de apelantii inculpati ZM, NT si apelanta-parte civila ANAF-DGFP- impotriva sentintei penale nr. 1264/16.06.2009 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul penal nr. 3/180/2002, a desfiintat in tot sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta – Judecatoria Bacau.
In rejudecare cauza a fost inregistrata la Judecatoria Bacau la nr 8062/180/2010 din 18.05.2010.
Inculpatii LJ si ZM nu s-au przentat in instanta spre a fi ascultati. Citarea acestora s.a efectuat prin afisare la sediul instantei potrivit procedurii prev de art 178 alin 2 ind 1 Cpp si prin afisare al Consiliul Local de la locul savarsirii faptelor.
La rejudecarea cauzei a fost ascultat inculpatul NT care a negat savarsirea faptelor care au facut obiectul actului de sesizare.
In aparare inculpatul NT a solicitat efectuarea unui raport de expertiza contabila si reascultarea martorilor acuzarii.
Avand in vedere ca inculpatul a participat la prima judecata fiind asistat si reprezentat de aparator si intrucat in acest mod a participat la administrarea probelor respectiv la ascultarea martorilor si la efectuarea expertizei contabile, instanta a respins cererea inculpatului.
I.SOLUTIONAREA ACTIUNII PENALE
Prin coroborarea probelor administrate, instanta retine ca La data de 19 mai 1998, intre Fondul Proprietatii de
Stat si inculpatul LJ, s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare de actiuni,nr.259,avand ca obiect un numar de 396.851 actiuni ale S.C. I, reprezentand 69,9981 % din valoarea capitalului subscris al societatii. Celelalte actiuni ale societatii erau detinute de SIF l0,157o % un numar de 960 persoane fizice 19,8432 % si PN o,ooo2 %. Societatea are ca obiect principal de activitate fabricarea si desfacerea de produse stratificate de lemn. Pentru administrarea S.C I, inculpatul LJ l-a cooptat in Consiliul de administratie pe concetateanul sau inculpatul ZM care detinea in Bucuresti o alta societate, respectiv S.C."W SRL. Ulterior, in anul 2000 structura actionariatului S.C. I s-a schimbat, pachetul majoritar de actiuni reprezentand 82,4316% din capitalul social fiind detinut de numitul PN. Pachetul majoritar de actiuni a fost dobandit de PN pe cale judecatoreasca ca urmare a nerestituirii de catre LA a unui imprumut de 200.000 $ SUA. Pentru conducerea activitatii financiar-contabile, inculpatii IL si ZM au hotarat sa-1 numeasca pe inculpatul NT care este economist si are calitatea de expert contabil, astfel ca in sedinta Consiliului ce Administratie din 9 decembrie 1998 s-a hotarat numirea inculpatului NT in functia de director economic.
In perioada 4-31 mai 2000 inspectorii de specialitate au controlat S.C. I cu privire al modul de calculare si virare in termenele si cuantumurile prevazute de lege a impozitelor si taxelor cuvenite bugetului de stat, respectarea disciplinei financiare si a disciplinei valutare. Perioada supusa verificarii a fost luna iunie 1998 – 31 martie 2000 si rezultatul verificarii a fost consemnat in procesul-verbal incheiat la data de 31 mai 2000, retinindu-se multiple fapte privind incalcarea disciplinei financiare, fiind sesizate si organele de urmarire penala care cu prilejul cercetarilor intreprinse au dispus efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili daca exista un prejudiciu cert in dauna bugetului de stat si a S.C. I ca urmare a activitatii nelegale desfasurate de inculpati. Din coroborarea probatoriului adminisrat reiese urmatoarele:
-In perioada octombrie 1998-martie 2000, au
fost acordate din casieria partii civile SC.I pentru diverse scopuri (cheltuieli de deplasari, cheltuieli de protocol, procu
rari materii prime si materiale, avans salarii, etc), suma
totala de 7o6.476.2l7 lei, 9.1oo $ SUA si 255o marci germane
pentru care nu exista nici un document justificativ, respectiv
ordine de deplasare, bilete de transport, facturi, state de
plata - etc. fila 26).Sumele cele mai mari au fost ridicate de inculpatii LJ - 337.958.560 lei si ZM 121.739.493 lei. In plus acestia au mai ridicat si sumele de 9.loo$ SUA si 2.550 marci germane ca avansuri pentru deplasari in strainatate, fara a prezenta vreun document justificativ.
Inculpatul NT a luat din casieria societatii in perioada 17 decembrie 1998 - 19 ianuarie 2000 suma totala de 554.265.917lei in scopul cumpararii de materii prime si materiale. Din documentele puse la dispozitie de S.C. I, aflate la dosarul cauzei si verificate de catre organele de control si expertii contabili desemnati, rezulta ca niciodata nu au fost cumparate de catre inculpat materii prime si materiale, banii fiind restituiti cu mentiunea " avans neutilizat” dupa cateva luni. Din intreaga suma de 554.265.917 lei, inculpatul NT a restituit in conditiile de mai sus suma de 511.710.522 lei, diferenta de 42.555.395lei fiind insusita.
-Alte sume de bani au fost acordate numitului FA 54.862.907 lei, fost director general al S.C. I, dar care nu a fost incadrat cu contract ce munca si nu exista nici un document referitor la modul de plata pentru activitatea prestata.
- TM, fost director de personal al societatii, suma de 13.615.702 lei pentru deplasari;
- unor persoane din afara societatii (WE; MG, CI; NR, MS) .
Toate documentele in baza carora au fost
ridicati banii din casierie, au fost semnate de inculaptul NT
Fiind audiati cu privire la aceste operatiuni, inculpatii LJ si ZM au declarat ca nu pot da amanunte in legatura eliberarea acestor sume si ca le-au primit pe baza documentelor solicitate de personalul de la contabilitate.
Inculpatul NT, declara ca nu el a aprobat ridicarea sumelor din casierie, ci sefa serviciului contabilitate OE, iar in ce priveste lipsa documentelor justificative, acesta mentioneaza ca era in sarcina celor care au ridicat banii sa prezinte ulterior documente justificative. De asemenea, in aparare, inculpatul NT a sustinut si ca, nefiind angajat cu contract de munca la S.C. I, ci a lucrat in baza unui contract de prestari servicii, si deci nu poate avea calitatea de subiect al infractiunii prevazute de Legea o nr.3l/1990. Pentru infractiunile de la Legea nr.3l/l990, subiectul activ trebuie sa aiba calitatea speciala de fondator, administrator, director, director executiv, dar care nu pot indeplini aceste conditii, decat daca sunt functionari*in sensul Legii, respectiv daca sunt angajati cu contract de munca la societatea respectiva.
Apararea inculpatilor nu poate fi retinuta pentru urmatoarele considerente:
S.C. I avea prevazut in organigrama postul de director economic, post care prin decizia Consiliului de administratie a fost numit in data de 09.12.1998 inculpatul NT, care si-a desfasurat activitatea in baza unui contract de prestari servicii din 15.08.1998, semnat de catre inculpatul LJ ca presedinte al Cons.de Adminstartie al S.C. I, pe de o parte, si inculpatul NT, pe de alta parte, contract in baza carui a acesta din urma a si incasat suma de 66.000lei cu factura fiscala nr.2290003/29.02.2000.. In data de 09.12.1998 s-a si emis decizia de numire a inculpatului NT in functia de director economic, decizie semnata din partea societatii de catre inculpatul LJ- ca presedinte al Cons.de Adminstratie si inculpatul ZM-ca membru in Cons.de Adminstartie . Prin aceasta decizie inculpatul NT a fost imputernicit sa angajeze in mod valabil societatea S.C. I in relatiile cu tertii in calitate de director economic.
Potrivit art.266 din Lg.31/1990 “Se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, care:….2. foloseste, cu rea-credinta, bunuri sau creditul de care se bucura societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care are interese direct sau indirect…”, deci infractiunea respectiva presupune un subiect activ calificat.
Asa cum am aratat anterior, toate deciziile in societate se luau de catre cei doi administratori israelieni in colaborare cu inculpatul
NT, acesta din urma fiind numit de Consiliul de administratie in functia de director economic, a prestat efectiv
aceasta activitate, angajand unitatea si avand specimen de
semnatura in banca. Directorul economic este functionar al societatii, iar conform art.278 din Legea nr.31/1990 incadrarea acestuia se face pe baza de contract individual de munca, cu respectarea legislatiei muncii si asigurarilor sociale. Desi a lucrat efectiv ca director economic semnand documente, angajand societatea si avand specimen de semnatura in banca, inculpatului NT nu i s-a incheiat contract de munca. Inexistenta contractului individual de munca pentru inculpatul NT nu inlatura calitatea de subiect al infractiunilor prevazute la
Legea 31/l990, sau alte Legi speciale.
Potrivit art.147 din C. penal, prin “functionar” se intelege persoana care exercita permanent sau temporar cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare ce orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei alte persoane juridice decat cele la care se refera art.145
Din declaratiile martorilor OE ,CA si CV, rezulta ca sumele se eliberau din casierie societaitii in baza referatului aprobat ce inculpatul NT. Martora OE, declara ca nu indraznea sa le solicite patronilor societatii documente pentru sumele ridicate insa lunar intocmea balante si aceste sume se regaseau in respectivele documente contabile ce ii erau prezentate inculpatului NT.
Referitor la suma de 42.555.395 lei ridicat din caseria societatii si pe care nu a mai restituit-o societatii, inculpatul NT sustine ca aceasat suma se compenseaza cu drepturile salariale ce-i revin de la S.C. I. Insa numai in masura in care inculpatul ar detine un titlul executoriu, s-ar putea compensa sumele pe care le are de incasat cu prejudiciul produs prin infractiune, inculpatul nefacind proba in acest sens, si nici ca la momentul in care a luat suma avea aceasta intentie de compensare.
Expertizele finaciar-contabile efectuate in faza urmaririi penale si in cursul judecatii, confirma lipsa documentelor justificative cu privire la sumele de mai sus.
- In perioada octombrie 1998 - martie 2000 a fost achitata de catre S.C. I suma de 823.589.378 lei, ( din expertiza D.numai suma de 426.165.768lei ) reprezentand plata unor facturi telefonice pentru telefoanele mobile personale ale inculpatilor, ale altor persoane fizice din unitate si din afara unitatii, dupa cum urmeaza:
a. In cursul lunii octombrie 1998, a fost achitata de catre unitate suma de 3.148.035 lei, pentru facturile telefonice personale ale inculpatilor LI, ZM; si NT .
b.In cursul anului 1999, sumele achitate de unitate
pentru facturile telefonice personale ale inculpatilor, ale
numitilor CV- casier, TM - director
personal si ale numitilor AC - director la DMPS
si PM, persoana fizica din Bucuresti
sunt de 712.521.385 lei .
c. In cursul anului 2000, sumele achitate de catre societate pentru facturile telefonice personale ale inculpatilor sunt de 111.067.993lei (fl. 15 si 16dup.).
Fiind audiati cu privire la acest operatiuni, inculpatii au declarat ca trecerea pe conturile societatii a facturilor telefonice personale, este legala intrucat convorbirile s-au efectuat in interesul S.C. I si ca aceste cheltuieli se incadreaza in plafonul ce 8 % din veniturile societatii, aprobat de Consiliul de administratie.
Apararea inculpatilor este neintemeiata intrucat convorbirile in interesul societatii pot fi efectuate numai de la aparatele telefonice apartinand societatii, iar facturile in cauza decontate de partea civila au fost emise pentru telefoane personale ale inculpatilor, fara a exista o decizie a consiliului de administartie in acest sens, iar aceste cheltuieli conform hotararii Consiliului de administratie, trebuie sa se incadreze in plafonul de 8 %•
Mai mult, doua dintre persoane nu aveau nici o legatura cu S.C. I, nefiind nici salariati ai acestei societati, iar din detalierea convorbirilor telefonice automate , rezulta ca numita PM desi a avut mai "multe convorbiri telefonice particulare cu persoane din Europa, Africa de Sud si Statele Unite ale Americii, factura i-a fos achitata de S.C. I ( fl.337-339, vol.I si vol.IV fl.4o-85) si fara a exista o decizie a consiliului de administratie in acest sens.
Din raportul de expertiza contabila (raspuns la intrebarea nr.7, fila 137dup.), rezulta ca inregistrarea pe cheltuielile S.C. I a facturilor telefonice emise pe numele unor persoane fizice din unitate si din afara acesteia nu are justificare legala.
- In perioada octombrie 1998 - martie 2000, a
fost achitata de catre S.C. I - catre diferite
societati, in care inculpatii aveau interes direct sau indirect
suma totala de 2.913.376.472 lei, fara existenta unor documente care sa justifice realitatea acestor plati, dupa cum urmeaza:
a. In cursul anului 1999, S.C.N, administrata de cetateanul olandez, a emis catre S.C. I , mai multe facturi fiscale in valoare de 289.0l6.394 lei, reprezentand “contravaloarea serviciilor prestate conform contract l00l/l999 “(fl.369-373dup.), facturi care au fost achitate in numerar de S.C. I si prin compensare cu marfa livrata.
Insa, din cercetarile efectuate, a rezultat ca in anul 1999 intre S.C. I si S.C.N. Bucuresti, nu au existat raporturi contractuale, astfel ca facturile emise sunt fictive fiind emise pentru operatiuni nereale, situatei confirmata si de martora OE, care declara ca in momentul in care a primit facturile de la S.C. I l-a intrebat pe inculpatul NT, care este obiectul contractului 1001 intrucat la sediul S.C. I nu exista un astfel de contract si i s-a raspuns ca S.C N, a prestat pentru S.C. I, servicii la export, fara insa a i se prezenta acest contract.
Fiind audiati cu privire al aceste aspecte, inculpatii declara ca suma de 289.016..394 lei, a fost achitata catre S.C.N, reprezentand cheltuieli de marketing si promovare a produselor la export, insa apararea inculpatilor nu este sustinuta de nici un document care sa justifice legalitatea platii si realitatea serviciilor prestate. De altfel, expertii contabili efectuand verificari atat la
sediul S.C. I cat si la sediul S.C N, nu au gasit contractul cu nr.1001, pentru a putea stabili care este obiectul lui. Singurele documente gasite au fost fisele conturilor analitice clienti, furnizori, si procesele verbale de compensare (raspunsul de la intrebarile nr.3,4 si 5-fl..131-133dup. din raportul de expertiza si raspuns la intrebarea nr.3-fl.169dup. din suplimentul de expertiza). Asa cum s-a retinut in mod corect si in expertizele contabile, cheltuielile cu serviciile trebuie sa aiba la baza un contract scris in care sa se cuprinda date referitoare la prestari, termene de executie, tarifele percepute, valoarea contractului, etc., iar fiecare factura trebuie insotita de un deviz, in care sa se prevada in mod concret serviciile efectuat si valoarea lor. Ori, asa cum am arat mai sus, S.C. I reprezentata de catre cei trei inculpati a efectuat plata sumei de 289.016.394 lei, fara existenta vreunui document justificativ.
b. Cu ordinul de plata din 9 decembrie 1999, a fost achitata factura nr.7655l70/8 decembrie 1999, in suma de 31.511.050 lei, emisa de catre S.C E, reprezentand avans servicii consultanta financiara ( fl. 362dup.).
Societatea S.C.E, este administrata de catre - aparatorul inculpatilor in prezenta cauza. Contractul incheiat de aceasta societate cu S.C. I, este redactat in limba engleza contrar dispozitiilor legii contabilitatii nr.82/1990, care prevad obligativitatea incheierii acestuia in limba romana si , ca si in cazul precedent, factura emisa de S.C„ EA nu este insotita de. un deviz in care sa se specifice concret serviciile de consultanta financiara prestate, tarifele percepute, nr. de ore lucrate etc.
Fiind audiati, inculpatii au sustinut ca suma achitata, reprezinta contravaloarea serviciilor prestate de RS, VG si aparator care au propus si aplicat planuri de restructurare si negocieri cu creditorii in perioada noiembrie 1999 - iunie 2000.
Insa, apararile acestora apar ca neintemeiate deoarece asa cum am arat aneterior pe linga lipsa unui deviz, trebuie avute un vedere si declaratiile martorei OE, sef serviciu-contabilitate, din care rezulta ca nu a primit nici un fel de consultanta financiara, iar in suplimentul de la raportul de expertiza fl.170dup. se concluzioneaza. ca plata catre S.C„ EA", este nelegala.
c. Cu ordinul ce plata nr. 188/29 octombrie 1999 (fl. 394dup.) a fost achitata catre S.C. FG, factura nr. 09l8101/2o noiembrie 1999, in valoare de 92.325.000 lei, reprezentand contravaloarea materiale.
Din cercetarile efectuate, rezulta ca materialele mentionate nu au ajuns la S.C. I, neputandu-se stabili daca au fost ridicate sau nu de la Alba si cu toate acestea pentru a se putea face plata, inculpatul NT i-a dat dispozitie martorului BA sa intocmeasca in fals nota de intrare-receptie nr. 11833/3o noiembrie 1999. Descarcarea din gestiune s-a facut in baza bonului de consum nr.11004/10 ianuarie 2000, intocmit in fals de Caldare Cezar, din dispozitia inc. NT
Inculpatul NT, declara ca factura i-a fost adusa la societate ce catre ZM, iar el a dat-o la inregistrat.Acesta confirma ca materialele nu au intrat in gestiunea lui BA, fiind consumate de catre cei cei administratori, si mentioneaza ca potrivit H.G.402/2000 si H.G. 217/1999( art.4 al.6 lit.j) sunt considerate cheltuieli facute in favoarea actionarilor si se trec pe costurile societatii „ cheltuieli cu chiria si intretinerea spatiilor puse la dispozitia acestora".
Inculpatul LJ, declara ca in perioada 23 noiembrie 1999 - ianuarie 2000, nu a fost in Romania si stie ca S.C.FG. a efectuat unele lucrari la imobilul unde locuieste, insa nu a putut prezenta nici un deviz de lucrari care sa confirme cele mentionate,
In urma verificarile efectuate la sediul S.C.FG nu s-a putut stabili cine a fost delegatul care a ridicat marfurile si ce mijloc de transport s-a folosit.
In raportul de expertiza( raspuns la intrebarea nr.16 fil. 143-144dup.) se mentioneaza ca materialele ridicate de la Alba, au intrat in societate fiind folosite la imobilul unde locuieste LJ si la lucrarea executata la S.C. IG, pentru hidroizolatii si tinichigerie de catre S.C.I, insa nu poate fi retinuta aceasta din urma concluzie deoarce este in contradictie chiar cu declaratiile inculpatilor si ale martorilor. Mai mult, din verificarile efectuate la sediul S .C. I, rezulta ca la lucrarea de tinichigerie si hidroizolatii au folosit materiale proprii, societatea prezentand in acest sens devizul lucrarii si furnizorii de unde au procurat materialele.
d. La data de 23 februarie 2000 S.C. IG, a achitat suma de 496.492.523lei, S.C. W, societate administrata de inculpatul ZM, in baza facturii nr. 2960l42/23 februarie 2000, reprezentand dobanzi imprumut .
Fiind audiati, in legatura cu plata acestei sume, inculpatii au declarat ca la data de 13 iulie 1999 S.C. Wi a imprumutat S.C. IG cu suma de 2..2oo.ooo.ooo lei, pentru a rambursa un credit de la B.C.R., care daca nu ar fi fost achitat, ar fi condus la pierderea de catre S.C. INPRELG S.A Gugesti, a mai mult de jumatate din patrimoniu ce era gajat la banca, iar dobanzile pe care B.C.I.C. le-a calculat catre S.C.W, au fost facturate in continuare catre S.C. I intrucat aceasta societate a beneficiat in mod real de acest credit.
Insa, apararea inculpatilor este neintemeiata, pentru urmatoarele considerente: Din inscrisurle aflate la dosar si expertizele contabile intocmite in cauza reiese ca B.C.I.C., a acordat un imprumut catre S.C."W pentru procurarea de materii prime si materiale
si nicidecum sa fie folosit de alta societate. Astfel, SC.W. nu putea sa foloseasca propriul credit in interesul altor societati intrucat astfel de fapta constituia infractiune. Mai mult, pe ordinul de plata nr.l/13 iulie 1999, cu care S.C.W a achitat catre S.C. I, suma de 2.2oo.ooo.ooo lei, se mentioneaza expres la obiectul platii "contravaloare marfa conform contract nr.12/1999”.
Pentru obtinerea acestui credit de catre S.C.W cu chitanta nr.53972/29 iunie 1999 S.C. IG achitase la B.C.I.C. in contul S.C.W , suma de 326.2oo.ooo lei. La data cand a primit de la S.C.W SRL Bucuresti suma de 2.2oo.ooo.ooo lei, S.C. IG a restituit in aceeasi zi cu ordinul de plata nr.L/13 iulie 1999 suma de 400.000.000 lei. De asemenea, in perioada 31 iulie - 21 octombrie 1999 S.C. IG face alte plati catre S.C.W
La data cand S.C.W a calculat dobanzi imprumut, prima datora S.C. I, potrivit evidentelor contabile ale acestei unitati suma de 2.297.371.622 lei.
Toate aceste operatiuni au fost verificate in cursul urmaririi penale de catre expertii contabili, acestia efectuand verificari atat la sediul S.C. IG cat si la sediul S.C.W si au constatat (fl.139)ca la data de 31 martie 2ooo obligatiile de plata ale S.C.W fata de S.C. IG, potrivit evidentelor S.C. I insumau 2.297.87l.622 lei. In suplimentul la raportul de expertiza, fl171
-172dup., expertul contabil PI, confirmand existenta datoriei S.C.W si validind concluziile din actul de control al D.G.F.C.P.F.S.
Faptul ca S.C.W a calculat dobanzi S.C. I, desi potrivit legii nu putea sa acorde imprumuturi si existenta unei evidente financiare duble si eronate, existente la sediul acesteia, conduc la concluzia retinuta si in suplimentul de la raportul de expertiza-fl.171dup., anume ca ca operatiunile s-au efectuat in lipsa unor reglementari contractuale dintre cele doua unitati, care au generat situatii litigioase si toate aceste operatiuni nu au baza reala.
e. In luna noiembrie 1999, S.C. IG, in baza actului aditional nr.2/15 noiembrie 1999, la Contractul de credit nr.297/3o iunie 1999, a obtinut de la B.C.I.C. un imprumut de 2.500.000.000 lei, utilizabil pentru eliberari bilete la ordin avalizate la banca, cu scadenta de pana la maxim 90 zile fiecare, destinate aprovizionarii cu material lemnos, in functie de necesitati si imediat cu ordinul de plata din 17 noiembrie 1999, inculpatii au dispus virarea sumei de 1.800.000.000 lei in contul S.C.W.
In raportul de expertiza contabila expertii contabili
mentioneaza ca la data cand S.C. I a facut plata,
datora S.C.W suma de peste 3,7 miliarde lei.
si prin aceasta operatiune nu s-a schimbat destinatia
creditului, insa in suplimentul la raportul de expertiza, expertul contabil PI, revine asupra concluziilor initiale si confirma ca evidentele S.C.W in baza carora S.C. I datoreaza suma de 3.7 miliarde lei, nu au o baza legala.
Fata de destinatia creditului, reluarea activitatii de productie, aprovizionarea cu material lemnos, in functie de necesitati, si faptul ca la data acordarii creditului societatea avea
mari datorii, in primul rand fata de bugetul statului, avind in vedere si concluziile expertului Popa Ioan, reiese ca prin operatiunea de virare a sumei de l.800.000.000 lei catre S.C.W, a fost folosit creditul S.C. I intr-un scop contrar intereselor acesteia.
f. Prin ordinele de plata nr.47/2 martie 2000 si 49/7 martie 2000, S.C.V a virat in contul S.C.W deschis la B.G.I.C. suma de 189.123.000 lei. La obiectul platii, pe ambele ordine de plata se mentioneaza contravaloare marfa livrata de S.C. IG. Suma respectiva desi apartinea S.C. I, din dispozitia inculpatilor a fost virata la S.C. W, fiind folosita de aceasta societate.
Fiind audiati, inculpatii s-au aparat sustinind ca incepand cu 6 ianuarie 2000 S.C.I, avea toate conturile deschise la banci, blocate de catre AVAB care a preluat toate datoriile restante catre B
Insa, pentru aceasta operatiune nu exista consemnata o decizie sau hotarare a Consiliului de administratie in acest sens, iar in suplimentul la raportul de expertiza, expertul contabil PI mentioneaza ca virarea sumelor amintite in contul S.C.W, nu este legala.
Toate aceste actiuni nelegale, constind in plata de catre S.C.I catre societatile mentionate mai sus a sumei totale de 2.913.376.472 lei in baza unor facturi fara a exista documente justificative din care sa rezulte ca sumele respective erau datorate, achitarea in mod nelegal unor facturi telefonice pentru convorbiri telefonice particulare in suma de 426.165.768lei, potrivit expertizei D –pe care instanta o va retine sub acest aspect, fiind mai bine argumentata in sensul ca pentru diferenta de suma nu au fost identificate de catre expert in dup. documentele financiare-( in rechizitoriu 823.589.378 lei), si insusirea sumelor de 706.476.217lei, 9.100 $ SUA si 2500 marci germane ridicate de la casierie in scopul efectuarii de deplasari sau cumparari de marfuri si materiale, si care au prejudiciat astel partea civila S.C. IG cu suma totala de 393.379,1167lei ron si 9.l00 $ SUA, 2.55o marci germane, echivalent lei, cuantum retinut in expertiza D, intrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev de art. 266 pct. 2 ( actual art.272pct.2) din Legea nr. 3l/l990, republicata, in forma continuata, deci cu aplicarea art.41. alin. 2Cod penal, respectiv “folosirea cu rea credinta a bunurilor sau a creditului de care se bucura s o c i e t a t ea in t r- u n scop c on t r a r intereselor acesteia sau in folosul lor propriu, ori pentru a favoriza o alta societate in care au interes direct sau indirect”.
-Inregistrarea pe cheltuielile societatii a facturilor telefonice particulare apartinand inculpatilor, precum si a altor persoane din societate si din afara societatii, ridicarea din casierie, in baza unor documente fictive, a unor sume de bani, in scopul efectuarii de deplasari, cheltuieli protocol, etc. precum si plata unor sume catre diferite societati, in baza unor documente nelegale, au avut drept consecinta si denaturarea cheltuielilor si a rezultatelor financiare ce se reflecta in bilantul contabil, ceea ce intruneste si elementele constitutive ale infractiunii prev de art.4o. din Legea 82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal, respectiv “Efectuarea cu stiinta de inregistrari inexacte in contabilitate,avand drept consecinta denaturarea cheltuielilor si a rezultatelor financiare, ce se reflecta in bilantul contabil”.
- Pentru a ascunde unele nereguli comise, inculpatii au recurs la falsificarea unor documente, prin participarea improprie a unor salariati. Astfel, pentru a ascunde faptul ca materialele de la S.C FG nu au intrat in unitate, s-a procedat la completarea in fals a notei de intrare-receptie nr. 11833/30 noiembrie 1999 si apoi a bonului de consum nr.110l4/l ianuarie 2000. Cei care au completat efectiv documentul sunt martorii BA si CC, insa acestia au comis fapta fara vinovatie, deoarece au executat o dispozitie a inculpatului NT. La fel s-a procedat, cand au fost acordate avansurile din casierie pentru inculpati si pentru unele persoane din unitate sau din afara societatii, pentru efectuarea ce deplasari sau cumpararea de marfuri
insa in realitate banii erau insusiti de catre inculpati. In mod similar, s-a procedat pentru eliberarea unor sume catre persoane din afara societatii carora li s-au acordat avansuri pentru deplasari, desi acestia nu erau functionari ai societatii, unitatea neavand nici un raport contractual cu aceste persoane si prin urmare nu putea primi avansuri spre decontare. Plata acestor persoane s-a facut din dispozitia adminstratorilor societatii, insa documentele de eliberare a sumelor fiind semnate si de inculpatul NT
Faptul ca pentru a justifica in contabilitatea partii civile sumele ridicate de catre inculpati, acestia au determinat direct si indirect, pe alte persoane respectiv martorii, salariati ai societatii, sa intocmeasca documente justificative false, intruneste elementele constitutive al infractiunii de participatie la infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, fapta prev. de art.31 alin.2 rap. la art.290 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
-De asemenea, inculpatii se fac vinovati si de savirsirea infractiunii prev. si ped. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.penala, deoarece inregistrarea de cheltuieli care nu au la baza operatiuni reale, au avut ca urmare si diminuarea de TVA datorat bugetului de stat. Astfel, prin inregistrarea ca si cheltuieli ale societatii a facturilor telefonice ce insumeaza 426.165.768lei (in rechizitoriu 823.539.373 lei), a fost marit fara just temei TVA deductibil, cu consecinta diminuarii TVA pe care unitatea il are de virat la bugetul de stat. Detaliat, situatia se prezinta astfel: - In cursul anului 1998 ca urmare a inregistrarii in contabilitate a facturilor telefonice, pentru convorbirile particulare ale inculpatilor, taxa pe valoarea adaugata, ce urma a fi virata la bugetul de stat a fost 691.243 lei( procesul verbul de control si anexa de la fila 234dup.); In cursul anului 1999 cu urmare a inregistrarii
in contabilitate a mai multor facturi telefonice particulare, a fost diminuat TVA datorat statului cu suma de 133.928.924 lei, iar in cursul lunilor ianuarie si februarie 2000,
ca urmare a deducerii nelegale a TVA aferent facturilor telefonice particulare, a fost diminuat TVA datorat bugetului de stat
cu suma de 95.920.625 lei. In final, prejudiciul produs bugetului de stat prin inregistrarea unor cheltuieli care nu au la baza operatiuni
reale este ce 23.054,0797lei, suma retinuta si prin expertiza financiar contabila D
La retinerea situatiei de fapt instanta a avut in vedere urmatoarele mijloace de proba: sesizarea DGFPCS ,procesul-verbal d econtrol al DGFPCS ,raportul de expertiza contabila intocmit de experti din cadrul Biroului Local de Expertiza Judiciara F,B, suplimentul de expertiza contabila; declaratiile martorului CS
verificarile efectuate de IPJ, serviciul economic; declaratiile martorului VE, copii xerox dupa aprovizionarile cu materiale, facturi de la furnizori pentru lucrarea de reparatii hidroizolante; declaratiile martorilor ,declaratiile inculpatilor, expertiza intocmita in faza de judecata de catre expert contabil D.
In drept, faptele inculpatilor, intrunesc continutul constitutiv al infractiunilor prev. de art.266pct.2 din Lg.31/1990, art.40 din Lg. nr.82/1991, art.13 din Lg.87/19949 si infractiunea prev de art.31 alin.2 Cp rap.la art.290Cod penal, savirsite in forma continuata, deci cu aplicarea prev art.41 alin.2 Cod penal.
Instanta constata ca a intervenit un caz de impiedicare a exercitarii actiunii penale, respectiv cel prev de art.10alin.1 lit.g Cod proc. Penala, prescriptia speciala a raspunderii penale pentru toate infractiunile retinute.
Astfel, potrivit art.124 din Codul penal “Prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie prevazut in art. 122 este depasit cu inca jumatate.”
Raportat la prev art.122 Cod penal, termenele de prescriptie a raspunderii penale pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatilor sunt de: 4ani si 6luni pt.infr prev. de art.266pct 2 din Lg.31/1990, 7ani si 6luni pt. art.40 din Lg. nr.82/1991, 7ani si 6luni pt.art.13 din Lg.87/1994 si 3ani pt infractiunea prev de art.290Cod penal, termene care la data pronuntarii sunt implinite. In consecinta, instanta, va dispune incetarea procesului penal privind pe inculpatii LJ, ZM si NT in temeiul art. 11pct.2 lit.b rap. la art.10alin.1 lit.g Cod proc. Penala.
II.SOLUTIONAREA ACTIUNII CIVILE
Partile vatamate SC IG si ANAF s-au constituit parti civile. SC IG a solicitat obligarea inculpatilor la plata sumelor de 4.443.442.067 lei ROL, 9100 USD si 2550 DM. ANAF a cerut obligarea inculpatilor la plata sumei de 230540797 lei ROL.
Examinand pretentiile partilor civile prin prisma probelor administrate, instanta va retine elementele de fapt si imprejurarile care vor fi expuse in continuare
Cu privire la actiunile inculpatilor ( faptele ilicite ) rezultatul socialmente periculos generator de prejudicii in patrimoniul partilor civile legatura de cauzalitate intre actiunile inculpatilor si rezultatul generator de prejudicii si culpa acestora , instanta va avea in vedere aceeasi situatie de fapt asa cum a fost expusa in mod detaliat la solutionarea actiunii penale.
La retinerea situatiei de fapt , instanta a avut in vedere aceleasi mijloace de proba cu cele analizate la solutionarea actiunii penale.
Potrivit art. 14 alin.1-3 din Codul de procedura penala, ,, actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente, ea poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, iar recuperarea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile”.
Prin art. 998 din Codul civil, care constituie temeiul raspunderii civile delictuale, se prevede ca orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara si potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, orice persoana are dreptul la judecarea, in mod echitabil si intr-un termen rezonabil, de catre o instanta care sa hotarasca nu numai cu privire la temeinicia acuzatiei penale, ci si asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor cu caracter civil.
Avand in vedere ca s-a dovedit un prejudiciu cert provocat partilor civile prin infractiunile retinute in sarcina inculpatilor, al carui cuantum a fost stabilit in final prin expertiza D, constatand ca sunt indeplinite si celelalte conditii ale raspunderii civile delictuale, va admite in parte actiunea civila, si in baza art 14, 346 C.proc.penala raportat la art. 998 si urm.C.civil si art 1003 C civ va obliga in solidar inculpatii la despagubiri civile in suma de 393.379,1167lei, 9100USD si 2550DM, echivalent lei, catre partea civila SC.IG, prin lichidator judiciar SC.C Si in suma de 23.054, 079Lei catre partea civila ANAF.
Chiar daca in actul de control s-au retinut si alte operatiuni financiare ca fiind presupus nelegale, instanta nu poate obliga inculpatii si la plata altor sume catre partile civile deoarece temeiul juridic al actiunii civile alaturate procesului penal este savarsirea unei infractiuni, or, asa cum am aratat mai sus, instanta a fost sesizata si a retinut in urma probatoriului adminstrat numai cele patru infractiuni si prejudiciul infractional retinut in actul de sesizare, instanta nefiind sesizata si cu alte fapte penale. Altfel, s-ar incalca prev. art.317 Cod proc penala, potrivit carora “ Judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si la fapta si persoana la care se refera extinderea. “
In temeiul art.189 C.p.p. instanta va dispune plata din fondurile M.J.
a onorariului pentru aparatorii desemnati din oficiu.
In temeiul art.192 al 1 pct 3 lit b Cpp va obliga inculpatii la plata cheltuielilor judiciare avansate de catre stat.