Sanctiune pecuniara straina

Prin sentinta penala nr. 1916/29.10.2013, a Judecatoriei Bacau s-a admis cererea de recunoastere a sanctiunilor pecuniare, formulata de autoritatile olandeze, cu privire la cetateanul roman, L.A.D.
In temeiul art. 240 alin 1 si art 243 din Legea 302/2004 s-a recunoscut sanctiunea pecuniara in cuantum de 28 EUR aplicata de autoritatile olandeze cetateanului roman, L.A.D.
S-a dispus obligarea susnumitului la plata sumei de 28 EUR, echivalentul in lei la data efectuarii platii.
S-a dispus emiterea de forme de executare catre organul financiar.
In temeiul art. 246 alin 2 din Legea 302/2004 cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin hotararea din data de 09-11-2012 autoritatile de politie rutiera olandeze au dispus sanctionarea cetateanului roman, L.A.D., cu 28 euro, pentru depasirea vitezei legale.
ART. 239 din Legea 302 / 2004
Domeniul de aplicare
(1) Urmatoarele infractiuni, daca se pedepsesc in statul emitent, astfel cum sunt definite de legislatia statului emitent, dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru si fara a fi necesara verificarea dublei incriminari a faptei, la recunoasterea si executarea hotararilor:
33. comportamente care incalca reglementarile privind traficul rutier, inclusiv incalcari ale reglementarilor privind orele de condus si perioadele de odihna si reglementarile privind bunurile periculoase;
(2) Pentru alte infractiuni decat cele prevazute la alin. (1), executarea este subordonata conditiei ca faptele la care se refera hotararea sa constituie infractiune potrivit legii romane, indiferent de elementele constitutive ale acesteia si indiferent de modul in care este descrisa.
ART. 240
Recunoasterea si executarea hotararilor
(1) Autoritatile judiciare romane de executare recunosc o hotarare fara alte formalitati si iau imediat toate masurile necesare pentru executarea acesteia, cu exceptia cazului in care constata ca este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoastere sau neexecutare prevazute la art. 241.
(2) Daca autoritatea judiciara romana care a primit o hotarare nu are competenta de a o recunoaste si de a lua masurile necesare in vederea executarii acesteia, ea va trimite hotararea, din oficiu, autoritatii competente si va aduce acest lucru la cunostinta autoritatii competente din statul emitent, in mod corespunzator.
ART. 241
Motivele de nerecunoastere si neexecutare
(1) Autoritatile judiciare romane de executare pot refuza sa recunoasca si sa execute o hotarare daca nu a fost prezentat certificatul prevazut la anexa nr. 3, daca certificatul respectiv este incomplet sau este in mod vadit necorespunzator cu hotararea.
(2) In afara cazului prevazut la art. 239 alin. (2), autoritatea judiciara romana de executare poate refuza sa recunoasca si sa execute hotararea si daca se stabileste ca:
a) impotriva persoanei condamnate si pentru aceleasi fapte s-a pronuntat o hotarare in Romania sau in orice alt stat decat statul emitent si, in cel din urma caz, hotararea a fost executata;
b) executarea hotararii este prescrisa conform legii romane, iar hotararea se refera la fapte care intra in competenta instantelor romane;
c) hotararea se refera la fapte care:
(i) sunt considerate de legea romana ca fiind comise integral sau partial pe teritoriul Romaniei ori intr-un loc considerat ca atare; sau
(ii) au fost comise in afara teritoriului statului emitent, iar legea romana nu permite urmarirea acelorasi infractiuni atunci cand sunt comise in afara teritoriului Romaniei;
d) exista imunitate conform legii romane, ceea ce face imposibila executarea hotararii;
e) hotararea a fost pronuntata referitor la o persoana fizica care, conform legii romane, data fiind varsta acesteia, nu ar fi trebuit sa raspunda penal pentru faptele cu privire la care s-a pronuntat hotararea;
f) conform certificatului prevazut la anexa nr. 3, persoana respectiva:
(i) in cazul unei proceduri scrise, nu a fost, in conformitate cu legea statului emitent, informata personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii nationale, referitor la dreptul sau de a contesta cauza si la termenele de exercitare a caii de atac; sau
(ii) nu s-a prezentat personal, cu exceptia cazului in care certificatul precizeaza ca:
- persoana a fost informata personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii nationale, referitor la procedura desfasurata in conformitate cu legea statului emitent; sau
- persoana a specificat ca nu contesta cauza;
g) pedeapsa pecuniara este mai mica de 70 euro sau decat echivalentul in lei al acestei sume.
Instanta a incuviintat solicitarea autoritatilor olandeze, motivat de faptul ca pct. 33 al art. 239 alin. 1 din lege, comportamente care incalca reglementarile privind traficul rutier, inclusiv incalcari ale reglementarilor privind orele de condus si perioadele de odihna si reglementarile privind bunurile periculoase; este exceptat de la motivele de nerecunoastere prevazut de art. 241, potrivit prevederilor art. 239 alin 2, toate celelalte infractiuni decat cele prevazute in art. 239 alin 1 din lege, instanta avand posibilitatea nerecunoasterii pentru unul din motivele prevazute la art. 241.
In cauza motivele de refuz enumerate de art. 241 nu au aplicabilitate, intrucat faptuitorul a fost sanctionat pentru o abatere expres prevazuta si care nu face astfel obiectul motivelor de nerecunoastere si neexecutare, doar celelalte infractiuni decat cele expres enumerate de art. 239 alin 1, putand face obiectul motivelor de refuz si in consecinta a fost recunoscuta sanctiunea pecuniara aplicata de autoritatile olandeze, s-a dispus emiterea formelor de executare a amenzii la cursul in lei la data efectuarii platii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal, petentul, L.A.D., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Tribunalul, analizand hotararea atacata din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, considera ca recursul petentului este intemeiat.
La data de 30.05.2013 Ministerul Justitiei – Directia Drept International si Tratate a sesizat Judecatoria Bacau, in conformitate cu dispozitiile art. 18734 – 18748 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala cu modificarile si completarile ulterioare in legatura cu cererea formulata de autoritatile olandeze privind recunoasterea si executarea unor sanctiuni pecuniare aplicate numitului L.A.D. (executarea amenzii de 28 euro, pentru depasirea vitezei legale ).
Cererea amintita a fost insotita de certificatul prevazut de Decizia cadru 2005/214/JAI din cuprinsul caruia rezulta ca actul de constatare prin care s-au aplicat condamnarile amintite este ramas definitiv.
Prin Legea nr. 222/2008 a fost introdusa o noua sectiune in cuprinsul Legii nr. 302/2004, sectiune continand dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce a sanctiunilor pecuniare. Art. 187 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 defineste „pedeapsa pecuniara” ca fiind intre altele „obligatia de a plati o suma de bani drept condamnare pentru o infractiune” aceasta fiind situatia in cazul cererii privind pe recurentul L.A.D., iar art. 18740 alin. (1) pct. 33 din Legea nr. 302/2004 prevede faptul ca in cazul comportamentelor care incalca reglementarile privind traficul rutier nu este necesara verificarea dublei incriminari.
Fata de aceste considerente, constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 240 al. 1 Legea nr. 302/2004, dar si cele prevazute de art. 241 al. 2 lit. g din aceeasi lege (sanctiunea aplicata fiind sub minimul stabilit de 70 euro – In speta 28 euro), in mod nelegal instanta de fond a admis cererea de recunoastere a sanctiunilor pecuniare straine.
In consecinta, tribunalul in baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p. va admite recursul declarat de petentul L.A.D., impotriva s.p. nr. 1916/29.10.2013, pronuntata in dosarul nr. 8035/180/2013, al Judecatoriei Bacau, o va casa in totalitate si retinand cauza spre rejudecare si pe fond va respinge cererea de recunoastere a sanctiunii pecuniare in suma de 28 euro aplicata de autoritatile olandeze.
Se va dispune anularea formelor de executare emise catre organul financiar.
Conform art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului.