Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau la data de 14.08.2009, sub nr. 5000/110/2009, reclamanta P.G. a chemat in judecata paratii SC U.T. SA, Municipiul Comanesti prin primar si SC E. SA, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea paratelor sa emita decizie de restituire in natura a suprafetei de 25.531 mp teren expropiat (compusa din 5300 mp si 20231 mp) sub sanctiunea de daune cominatorii de 100 lei, pe zi de intarziere si la lasarea in deplina proprietate si linistita posesie a celor doua suprafete de teren, plus cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamanta a aratat este mostenitor al defunctului P.S., acesta fiind tatal sotului sau si ca, in aceasta calitate, s-a adresat de nenumarate ori Primariei si U.T. sa-i restituie suprafata de 2,5 ha ce a apartinut defunctului si care a fost luata abuziv prin Decretul nr. 6/1954, fara a obtine insa vreun rezultat.
Desi terenul solicitat este liber de orice constructii sau amenajari, nici pana in prezent, acesta nu i-a fost restituit.
In drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 10/2001.
Actiunea este scutita de la plata taxei de timbru si a timbrului judiciar.
Paratul Municipiul Comanesti a formulat in termen legal intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesual pasive, dat fiind ca nu este unitatea detinatoare a terenului solicitat, drept pentru care a inaintat dosarul cuprinzand notificarea si actele atasate Sucursalei E. Borzesti.
Parata SC U.T. Comanesti SA, prin R. IPURL a formulat intampinare, solicitand ca reclamanta sa-si precizeze actiunea, avand in vedere contrarietatea intre obiectul definit al actiunii si cele doua capete de cerere, precum si multitudinea paratilor. De asemenea, reclamanta ar trebui sa depuna acte in sustinerea calitatii sale procesuale active.
Parata a mai invocat inadmisibilitatea capatului de cerere privind obligarea la daune cominatorii si a celui privind revendicarea intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001, care este si lipsit de interes deoarece pretentiile reclamantei s-ar realiza integral pe primul capat de cerere.
Pe fond, parata a aratat ca detine doar suprafata de 6048 mp si ca aceasta este ocupata cu constructii, astfel ca nu poate fi restituita in natura. Pe de alta parte, reclamanta nu a facut dovada faptului ca terenul din actul de proprietate invocat este cel care face parte in prezent din patrimoniul sau.
Parata SC E. Moldova Distributie SA a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivare, parata a aratat ca SC E. Moldova Sa nu mai exista, aceasta divizandu-se in Distributie si Furnizare, astfel ca reclamanta trebuie sa precizeze societatea cu care intelege sa se judece in contradictoriu.
Pe fondul cauzei, parata a aratat ca notificarea inregistrata de reclamanta la sediul sau a fost solutionata prin Decizia nr. 842/24.11.2006, care a fost inainata la ANRP, reclamanta urmand sa primeasca despagubiri in echivalent, iar reclamanta nu a facut dovada contestarii acestei decizii in termenul legal.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 115 si urm c.pr.civ.
La termenul din 12.05.2010, reclamanta a facut precizari la actiune, aratand ca suprafata detinuta de SC U.T. Comanesti, conform raspunsului dat de Primarie este de 6048 mp, restul fiind in folosinta SC E. Bacau.
Reclamanta a mai aratat ca certificatul de atestare a dreptului de proprietate MO3 nr. 8290/2006 invocat de parata SC E. a fost anulat prin sentinta civila nr. 106/2005 a Curtii de Apel Bacau, deci inainte de a se emite vreo decizie cu privire la notificare.
Avand in vedere aceste elemente, reclamanta a mentionat ca nu poate spune cu exactitate cine detine si cine are in proprietate intreaga suprafata de teren, propunand efectuarea unei expertize topocadastrale.
La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiza efectuat de exp. T.M.
La solicitarea instantei, ANRP a inaintat in copie Decizia nr. 824/24.11.2006 si documentele care au stat la baza emiterii acesteia.
La termenul din 14.12.2012, instanta a invocat din oficiu exceptia inadmisibilitatii actiunii, pe motiv ca nu s-a formulat contestatie impotriva deciziilor prin care s-a solutionat notificarea nr. 70/2001.
Analizand actele dosarului cu privire la exceptia invocata din oficiu, instanta retine urmatoarele:
Reclamanta este mostenitoarea defunctului P.S., conform certificatului autentificat sub nr. 84/2.03.1993 (fila 244 dosar fond).In aceasta calitate, ea a solicitat prin notificarea nr. 70/2001 (fila 233 vol.1), restituirea suprafetei de 25531 mp teren (5300 mp si 20231 mp) sau contravaloarea acestuia, situat Comanesti, preluata abuziv prin decretul nr. 6/1954.
SC E. Moldova SA a solutionat aceasta notificare prin Decizia nr. 842/24.11.2006 (filele 292-293 vol.1), hotarand ca pentru suprafata de 13.215,08 mp si 798.62 mp reclamanta sa primeasca despagubiri in echivalent. Aceasta decizie a fost comunicata la 13.12.2006 reclamantei, care a refuzat primirea (fila 63 vol.1).
Ulterior, dosarul cu toate documentele au fost inaintate catre SC F.I.S.E. SA, unde s-a inregistrat sub nr. 9100-226/12.01.2007. Prin decizia nr. 373/20.06.2007 (filele 228-232 vol), aceasta institutie a aprobat propunerea de despagubiri pentru suprafata de 2800,07 mp ocupati de ea, dat fiind ca restituirea in natura nu este posibila, terenul fiind ocupat cu constructii. Aceasta decizie a fost comunicata reclamantei cu confirmare de primire, dar expirand termenul de pastrare, aceasta a fost inapoiata expeditorului (fila 53 vol.2 verso).
Instanta apreciaza ca fiind legal efectuate ambele comunicari catre reclamanta, sustinerile orale ale avocatului de la termenul din 25.01.2013, neputand fi primite.
In primul rand, in mod corect comunicarile au fost facute la adresa din Comanesti, aceasta fiind adresa indicata de reclamanta prin notificare, din nici un alt inscris depus la dosarul cauzei nerezultand ca aceasta ar fi adus la cunostinta institutiilor implicate un alt domiciliu. Mai mult, dovada de comunicare a Deciziei nr. 842/24.11.2006 cuprinde mentiunile olografe „refuz primirea G.P.”, mentiuni ce fac dovada pana la inscrierea in fals, avand in vedere ca sunt atestate si de semnatura agentului procedural.
In al doilea rand, momentul cand s-a refuzat primirea si respectiv cand a expirat termenul de pastrare, reprezinta, in acceptiunea instantei, data la care aceste decizii au fost legal comunicate, si de la care curge termenul prevazut de 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001. A considera altfel ar insemna ca momentul de
la curge acest termen sa ramana la latitudinea exclusiva a destinatarului, si astfel, acesta sa se prevaleze de propria culpa in sustinerea unui drept.
Imprejurarea ca prin aceste decizii s-au propus despagubiri pentru mai putin teren decat cel indicat in notificare, nu putea fi analizata decat in cadrul unei contestatii formulate impotriva acestor acte, instanta neputand cerceta in prezentul cadru procedural legalitatea si temeinicia acestora, mai ales ca aceste decizii au ramas definitive prin necontestarea lor in termenul legal.
Fata de cele retinute mai sus, instanta apreciaza exceptia inadmisibilitatii actiunii ca fiind intemeiata. Astfel, atata timp cat notificarea reclamantei a fost solutionata prin doua decizii prin care s-au propus despagubiri, necontestate in termen legal, aceasta nu mai poate solicita obligarea paratilor sa emita decizie de restituire in natura pentru acelasi teren, pentru ca astfel s-ar recunoaste dreptul acesteia de a obtine o dubla reparatie pentru acelasi drept.
Apoi, in conditiile in care reclamanta nu a urmat procedura prevazuta de legea nr. 10/2001, respectiv art. 26 al. 3 din acest act normativ, aceasta nu poate formula o actiune in revendicare in conditiile dreptului comun, pentru ca astfel s-ar incalca principiul de drept potrivit caruia specialia generalibus derogant, decizia nr. 33/2008 pronuntata de ICCJ intr-un recurs in interesul legii fiind obligatorie in acest sens.
Pentru toate aceste motive, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii invocata din oficiu si va respinge in consecinta prezenta actiune.