Analizand probele administrate in cauza, instanta retine in fapt si in drept urmatoarele cu privire la exceptia inadmisibilitatii cererii principale formulate de reclamantul P.S.C. si exceptia inadmisibilitatii cererii formulata de intervenientii in interes propriu S.D. si S.I. avand ca obiect constatarea existentei unui drept de servitute:
Prin actul de vanzare autentificat sub nr.4017/19.04.1906 de Tribunalul Ilfov, transcris sub nr.2326/1906, Generalul V. Z. a cumparat de la A.O. imobilul situat in Bucuresti, str. P. T., nr.55, precum si cota de ½ din dreptul de proprietate asupra ulicioarei ce desparte proprietatile vanzatorului si cumparatorului, situate la aceeasi adresa postala, ulicioara ce comunica cu strada P. T., avand lungimea de 33,70 m, latimea la strada de 3 m si latimea in fund de 2,85 m.
Prin acest contract de vanzare-cumparare, vanzatorul A.O. si cumparatorul Generalul V. Z. au convenit ca ulicioara reprezentand drumul de acces la cele doua imobile proprietatea lor, este rezervata exclusiv celor doua proprietati, fara ca vreunul dintre ei sa o poata suprima si nici a cere si obtine impartirea ei, fiind obligati a o poseda in devalmasie pentru totdeauna.
Prin actul de vanzare autentificat sub nr.3279/05.04.1907 de Tribunalul Ilfov, Generalul V. Z. a transmis cumparatoarei B.E. dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str. P. T., nr.55, precum si cota de ½ din dreptul de proprietate asupra ulicioarei, dobandite de la A.O.
Conform adresei nr.3117/12.11.2001, emisa de S.C. P. B. S.A., adreselor nr.6706/10.08.2001 si nr.1953/11.02.2002, emise de Directia Impozite si Taxe Locale a Sectorului 1 Bucuresti si adresei nr.2760/563/28.01.2002, emisa de Primaria Municipiului Bucuresti - Directia Patrimoniu, Evidenta Proprietati, Cadastru - Serviciul Nomenclatura Urbana (filele 8-11 dosar fond 1), imobilul care in prezent are nr. 45 A pe str. P.T., a purtat nr.55 pe str. P. T. si a apartinut lui E.B .
Printr-un sir de succesiuni legale si testamentare, potrivit certificatelor de mostenitor si actului de partaj voluntar depuse in dosarul de fond, dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str. P.T., nr.45 A, precum si cota de ½ din dreptul de proprietate asupra drumului de acces, dobandite de la A.O., s-au transmis de la E. B. reclamantului initial N.A-R.
Potrivit actului de partaj voluntar autentificat sub nr.6267/24.12.1965 de Notariatul de Stat al Raionului "16 Februarie" Bucuresti, imobilul situat in Bucuresti, str. P. T., nr.45 A, este compus din teren in suprafata de 402 m.p. si urmatoarele constructii : un apartament situat pe partea stanga a constructiei din fata, compus din vestibul, hol, doua camere, baie, oficiu, W.C. si bucatarie; un apartament situat pe partea dreapta a constructiei din fata, compus din terasa, doua camere, hol, vestibul; o camera la pod situata deasupra bucatariei apartamentului situat in partea din stanga a constructiei din fata si un corp de cladire situat spre fundul terenului, opus strazii, compus din parter si etaj. Imobilul in aceasta compunere a devenit proprietatea lui N.A.-R., plus cota de ½ din dreptul de proprietate asupra drumului de acces.
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.6993/10.09.1971 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 7 Bucuresti, N.A.-R. a vandut lui G.T. corpul din fundul proprietatii din imobilul situat in Bucuresti, str. P. , nr.45 A, compus din parter si etaj, format din doua camere, casa scarii, WC si debara, impreuna cu cota indiviza de 80 m.p. din suprafata totala de 402 m.p.
Acest imobil s-a transmis in proprietatea apelantei interveniente A. M., in calitate de legatara universala a defunctului G.T., potrivit certificatului de mostenitor nr.68/13.06.2000, eliberat de B.N.P. S. C. D.
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.6992/10.09.1971 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 7 Bucuresti, N.A.-R. a vandut lui C. I., casatorit cu C. V., apartamentul nr.2 din fata, pe partea dreapta de la intrarea in curte, din imobilul situat in Bucuresti, str. P. T., nr.45 A, compus din doua camere, hol, vestibul si terasa, impreuna cu cota-parte indiviza de teren de 121 m.p. din suprafata totala de 402 m.p.
Dreptul de proprietate asupra imobilului cumparat de C.I. de la N.A.R., s-a transmis apelantei interveniente A.M. prin contractul de intretinere autentificat sub nr.14357/06.07.1994 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 1 Bucuresti, incheiat cu C. V., in calitate de coproprietar si mostenitor al defunctului C.I.
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.4652/25.11.2002 de B.N.P. B. N., N.A.-R. a vandut sotilor P. S. si P. D. P. dreptul de proprietate asupra apartamentului din fata, pe partea stanga a imobilului situat in Bucuresti, str. P. T., nr.45 A, compus din terasa, vestibul, doua camere, baie, hol, bucatarie, hol, WC, la parter, casa scarii si o camera la etaj, precum si asupra cotei indivize de ½ din terenul aferent in suprafata de 402 m.p., cumparatorii intabulandu-si dreptul de proprietate astfel dobandit, la data de 02.12.2002.
In consecinta, dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str. P. T., nr.45 A, fost nr.55, precum si cota de ½ din dreptul de proprietate asupra drumului de acces, ce au fost cumparate de Generalul V. Zottu in anul 1906, a apartinut din data de 25.11.2012 reclamantului P. S.C. si sotiei acestuia, P.D.P., in devalmasie, ca bun comun dobandit in timpul casatoriei, precum si intervenientei in interes propriu A. M.
In acest sens, instanta va avea in vedere faptul ca in actul initial de vanzare autentificat sub nr.4017/19.04.1906 partile au convenit ca ulicioara reprezentand drumul de acces la cele doua imobile proprietatea lor, sa fie rezervata exclusiv celor doua proprietati, fara ca vreunul dintre ei sa o poata suprima si nici a cere si obtine impartirea ei, fiind obligati a o poseda in devalmasie pentru totdeauna, iar dobanditorii ulteriori ai imobilului cumparat de Generalul V. Z. de la A.O. sunt succesori cu titlu particular ai acestuia , astfel ca, desi nu au participat la incheierea actului juridic civil, sunt totusi indrituiti nu numai sa profite de efectele actului respectiv, dar si tinuti sa suporte efectele acestuia.
Prin urmare, acestia pot exercita drepturile, dar sunt si tinuti sa execute obligatiile autorului lor si care decurg din actul de vanzare autentificat sub nr.4017/19.04.1906, cu privire la coproprietatea asupra drumului de acces, astfel incat nu pot suprima aceasta coproprietate prin actele juridice pe care le incheie .
De altfel, considerentele instantei de apel din cadrul deciziei civile nr. 1120A/20.12.2011 , mentinute ulterior de catre instanta de recurs urmeaza a fi retinute cu caracter obligatoriu cu privire la problemele de drept dezlegate , in raport de dispozitiile art. 315 C.p.c. Cu aceasta ocazie, s-a stabilit ca avand in vedere si dispozitiile art.1325 si art. 489 si urm. C.civ., dreptul de proprietate asupra bunului principal, reprezentand terenul in suprafata de 402 m.p., ce a apartinut Generalului V. Z. in temeiul actului de vanzare autentificat sub nr.4017/19.04.1906, nu poate fi transmis, prin succesiune sau prin conventie, decat impreuna cu cota-parte corespunzatoare din dreptul de proprietate asupra drumului de acces, indiferent daca partea din imobilul instrainat are sau nu acces la str. P. T.. In consecinta, s-a apreciat ca sustinerea intervenientilor A. M., S.D. si S.I., in sensul ca reclamantul P.S. C. nu a dobandit o data cu cota-parte de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 402 m.p. si cota-parte de ¼ din dreptul de proprietate asupra drumului de acces, intrucat nu este mentionata in contract, este nefondata, cu atat mai mult cu cat, potrivit dispozitiilor art.970 alin.2 C.civ., conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa.
Astfel, s-a considerat ca legitimitatea procesuala activa a reclamantului P. S. C. rezulta cu prisosinta din continutul contractului de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr.146/02.03.2005 de B.N.P. D. M., prin care reclamantul initial N.A.-R. a cesionat lui P.S.C. drepturile litigioase din prezenta cauza, in scopul stingerii creantei pe care cesionarul o are impotriva cedentului si care izvoraste din antecontractul de vanzare-cumparare incheiat intre parti la data de 26.10.2002, prin care cedentul s-a obligat sa vanda cesionarului cota-parte de ½ din dreptul de proprietate asupra aleii de acces in litigiu.
Rezulta cu claritate din continutul contractului de cesiune de drepturi litigioase si din pozitia procesuala exprimata de cesionarul P.S.C., care si-a insusit cererea de chemare in judecata si a invocat in proces un drept propriu de coproprietate asupra drumului de acces in litigiu, ca vointa partilor a fost aceea de a se recunoaste reclamantului P.S. C. cota-parte din dreptul sau de proprietate asupra drumului de acces, partile contractante avand reprezentarea ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.4652/25.11.2002 de B.N.P. B.N., cumparatorul P.S. C. nu a dobandit si cota-parte din acest drept.
Imprejurarea ca partile contractului de cesiune de drepturi litigioase au interpretat eronat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.4652/25.11.2002 de B.N.P. B. N., nu este de natura a lipsi pe reclamantul P.S.C. de legitimarea procesuala activa, cata vreme acesta este titularul cotei de ¼ din dreptul de proprietate asupra drumului de acces, iar contractul de cesiune de drepturi litigioase nu poate fi avut in vedere decat impreuna cu contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.4652/25.11.2002 de B.N.P. B. N.
Pe de alta parte, prin acte succesive de instrainare, incheiate cu formalitatile prescrise de lege si prin mostenire, dreptul de proprietate asupra imobilului proprietatea lui A.O., situat in Bucuresti, str. P. T, nr.55, precum si cota de ½ din dreptul de proprietate asupra drumului de acces susmentionat, s-au transmis lui M.S., care, prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.46826/22.09.1945 de T.I., a instrainat cumparatorilor S.R. si O.R., imobilul situat in Bucuresti, str. P.T., nr.45, fost nr.55, compus din teren in suprafata de 958 m.p. si constructii, in aceasta suprafata de teren intrand si terenul comun cu proprietatea B. in suprafata de 100 m.p., afectati dreptului de trecere spre str. P.T. ( drumul de acces descris mai sus). In contract se mentioneaza ca fasia de teren avand laturile din dreapta si din stanga de 33 m, latimea dinspre strada de cca 3 m si cea dinspre fund de 2,95 m, a fost stapanit in comun cu doamna B. si serveste exclusiv pentru trecere, vanzatoarea transmitand cumparatorilor toate drepturile asupra acestei fasii de teren, astfel cum le-a avut de la autorii sai.
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.101/06.01.1977 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 7 al Municipiului Bucuresti, N.V., mostenitoare a defunctului O. R. si M. (fosta R.) S. au instrainat lui T.T. a constructia situata in Bucuresti, str. P. T. , nr.45 si dreptul de servitute de trecere spre strada asupra drumului de acces descris anterior, terenul in suprafata totala de 958,72 m.p., pe care se afla constructia, trecand in proprietatea statului in baza art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974.
Totodata, in baza adresei DITL nr. 6706/10.08.2001 (f. 11 vol 1), se retine ca in temeiul Deciziei nr. 350/15.02.1977 a Consiliului Popular al Sectorului 7, pe data de 06.01.1977 , terenul in suprafata de 958.72 m.p. , situat in str. Popa Tatu nr. 45, a trecut in proprietatea statului, in baza art. 30 alin. 1 din Legea nr. 58/1974 , fiind administrat de ICRAL Giulesti. In conformitate cu art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974 , pe aceeasi data, s-a atribuit proprietarei , folosinta terenului in suprafata de 100 m.p. , diferenta de teren de 858, 72 m.p. urmand a fi inchiriata de ICRAL Giulesti. S-a retinut de asemenea, ca pe actul de dobandire se mentioneaza ca exista un drept de servitute spre str. P.T. , care are spre strada circa 3 m lungime, spre fund circa 2.95 m lungime si in stanga si in dreapta cate 33 m lungime.
Prin sentinta civila nr.5607/05.06.1995, rectificata prin incheierea din 27.11.2000, ambele pronuntate de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, irevocabile, s-a constatat ca intre defuncta TT, in calitate de vanzatoare si A.M., in calitate de cumparatoare, a intervenit vanzarea-cumpararea imobilului situat in Bucuresti, str. P. T., nr.45, sectorul 1, compus din constructie si teren in suprafata de 958,72 m.p.
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1427/30.06.2003 de B.N.P. S.C.-D., intervenienta A. M. a vandut intervenientilor S.D. si S.I. imobilul situat in B., str. P. T, nr.45, sectorul 1, compus din teren in suprafata de 958,72 m.p. si constructie locuinta si magazii, mentionandu-se in contract ca intrarea in imobil se face pe drumul de acces din str. P. T, cu lungimea de 33,70 m, latimea la strada de 3,01 m si latimea la intrarea in imobil de 2,85 m, drum ce se invecineaza cu imobilul situat in Bucuresti, str. P.T, nr.45A si care serveste numai pentru intrarea familiei Simion si a vanzatoarei A. M.
Din cele expuse mai sus rezulta ca in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.101/06.01.1977 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 7 al M. B., T.T. nu a dobandit cota de ½ din dreptul de proprietate asupra drumului de acces in litigiu, ci doar un drept de servitute asupra aleii de acces si un drept de folosinta asupra suprafetei de 100 m.p. aferenta constructiei cumparate, atribuit prin decizia nr.350/15.02.1977 a Consiliului Popular al Sectorului 7 Bucuresti, intregul teren in suprafata de 958,72 m.p., ce include si cota-parte de ½ din dreptul de proprietate asupra aleii de acces, trecand in proprietatea statului in baza art. 30 alin. 2 din Legea nr.58/1974. Acest aspect este relevat si in adresa nr. 6706/10.08.2001, emisa de Directia Impozite si Taxe Locale a Sectorului 1 Bucuresti. (fila 11 dosar fond 1).
Astfel, in baza Legii nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si a localitatilor urbane si rurale , precum si Legea nr. 59 privitoare la fondul funciar , terenurile au fost scoase din circuitul civil general, singura lor modalitate de dobandire recunoscuta fiind mostenirea legala.
Mai mult, in caz de instrainare a constructiei, terenul aferent acesteia trecea ope legis in proprietatea statului, iar dobanditorul constructiei dobandea terenul pe care era situata in folosinta, pe durata existentei acesteia, in limitele stabilite prin detaliile de sistematizare , limite care nu puteau excede 250 m.p.
Este ratiunea pentru care actualul art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 dispune ca terenurile atribuite in folosinta, pe durata existentei constructiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si a localitatilor urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului , proprietari ai locuintelor.
Astfel, sub imperiul Legii nr. 58/1974, din moment ce instrainarea terenurilor poate fi facuta numai prin mostenire legala, ele nu se puteau dobandi prin testament sau prin uzucapiune si nici nu se puteau constitui dezmembraminte asupra lor, cu exceptia unor situatii speciale de constituire a dreptului de superficie.
In consecinta, T.T. putea transmite intervenientei A.M. numai dreptul de proprietate asupra constructiei, nefiind proprietara terenului in suprafata de 958,72 m.p., ce include si aleea de acces asupra careia exista un drept de proprietate comuna al statului cu proprietarii imobilului situat in Bucuresti, str. P.T., nr.45A. Terenul preluat de stat in baza art. 30 alin.2 din Legea nr.58/1974 face obiectul art.36 alin. 3 din Legea nr.18/1991 republicata si intervenientii nu au facut dovada ca au solicitat constatarea dreptului de proprietate in temeiul legii speciale. Pentru terenul reprezentand aleea de acces, T. T. a cumparat cu act autentic in anul 1977 doar dreptul de servitute de la vanzatorii N.V. si M. (fosta R.) S.
In ceea priveste opozabilitatea efectelor sentintei civile nr. 5607/05.06.1995, rectificata prin incheierea din 27.11.2000, ambele pronuntate de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, irevocabile, se retine ca faptul ca o hotarare a declarat existenta dreptului de proprietate in patrimoniul reclamantului nu inseamna ca acesta poate fi opus tuturor de o maniera incontestabila; dreptul rezultat dintr-o dezbatere judiciara , indiferent de natura sa , este demonstrat incontestabil doar inter partes. Aceasta intrucat, este vorba de opozabilitatea actului - care se manifesta in aceiasi termeni , fara deosebire de continutul substantial al acestuia - si nu de opozabilitatea proprie a dreptului real.
Efectele inopozabilitatii hotararii constau in posibilitatea recunoscuta tertului , de a ignora hotararea ce i se opune sau a o considera neavenita , care se va rasfrange insa numai asupra tertului care a actionat ( ori care s-a aparat) , avand in vedere relativitatea efectelor hotararii obtinute de acesta. Intre parti, hotararea va continua sa-si produca efectele (in virtutea aceluiasi principiu al relativitatii), numai ca executarea acesteia va trebui sa aiba loc de asa maniera incat sa nu prejudicieze pe tertul care tocmai a reusit sa-i inlature opozabilitatea.
Prin urmare, actul jurisdictional, (ca orice act juridic , in general) produce pe langa efecte obligatorii intre parti, intemeiate pe principiul relativitatii si efecte de opozabilitate fata de terti. Ca element nou aparut in ordinea juridica si in cea sociala, hotarirea nu poate fi ignorata de catre terti, sub motiv ca nu au participat in procesul finalizat prin adoptarea ei. Fata de acestia insa, hotararea se va opune cu valoarea unui fapt juridic si cu valoarea unui mijloc de proba (respectiv de prezumtie simpla).
Astfel, in speta, instanta retine ca reclamantul a facut dovada unei alte realitati juridice decat cea retinuta prin hotararea judecatoreasca de mai sus, astfel incat sa poata opuna cu succes intervenientilor Simion inopozabilitatea actului jurisdictional de mai sus.
Proba contrara administrata de catre reclamant in speta s-a realizat prin inscrisurile atasate la dosar si a rezultat din incidenta in speta a principiului conform caruia nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decat are el insusi. Prin urmare, avand in vedere dispozitiile legale incidente la acea vreme in materia circulatiei juridice a terenurilor, rezulta ca T.T. nu putea transmite intervenientei A. M. dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 958,72 m.p. intrucat acesta nu se afla in patrimoniul sau , in baza art. 30 alin. 1 din Legea nr. 58/1974 , fiind relevanta in acest sens si Decizia nr. 350/15.02.1977 a Consiliului Popular al Sectorului 7.
Asadar, odata cu incheierea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.101/06.01.1977, dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 958 m.p. a trecut in proprietatea statului in baza art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974.
Dovada dreptului de proprietate privata asupra acestei suprafete de teren si implicit a cotei de ½ din suprafata de 100 m.p. reprezentand drum de acces se poate realiza doar prin inscrisul prevazut de art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, respectiv ordinul prefectului de atribuire in proprietate a acestui teren.
Faptul ca sentinta civila nr. 5607/05.06.1995 a fost pronuntata in contradictoriu cu paratele CLMB si Administratia Financiara Sector 1 nu confera acesteia opozabilitate erga omnes, cu excluderea admisibilitatii probei contrare de catre eventualii terti prejudiciati si nici nu poate fi opusa acestora ca un act de atribuire a proprietatii terenului de catre stat , intrucat nu este ca atare prevazut de lege. Astfel, instanta retine dispozitiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, conform carora terenurile proprietatea statului sunt acele suprafete intrate in patrimoniul sau in conformitate cu prevederile legale existente pana la data de 1 ianuarie 1990 si inregistrate ca atare in sistemul de evidenta al cadastrului funciar general si in amenajarile silvice , iar potrivit art. 36 alin. 1 din acelasi act normativ, terenurile aflate in proprietatea statului , situate in intravilanul localitatilor si care sunt in administrarea primariilor , la data prezentei legi, trec in proprietatea comunelor, oraselor sau a municipiilor, urmand regimul juridic al terenurilor prevazute de art. 26.
Pe de alta parte, in raport de sustinerile intervenientilor S. , instanta retine ca in cuprinsul Deciziei nr. 350/1977, apare mentionat ca intreaga suprafata de teren de 958.72 m.p. , care include si cota de ½ din dreptul de proprietate asupra drumului de acces a trecut in proprietatea statului, in baza art. 30 alin. 1 din Legea nr. 58/1974, iar atribuirea de teren in folosinta nu se refera exclusiv la terenul de sub constructie, din moment de art. 30 alin. 3 din Legea nr. 58/1974 face trimitere la dispozitiile art. 8 si 17 din lege. Astfel, chiar daca s-ar demonstra ca suprafata de 100 m.p. atribuita in folosinta nu ar fi cea reprezentand drum de acces, totusi nu se poate nega ca cota de ½ din drumul de acces nu ar apartine si in prezent statului, din moment ce nu s-a formulat nicio cerere de restituire in baza legii speciale pentru terenul ce a format obiectul deciziei nr. 350/1977. Totodata, nu se poate retine in baza adreselor emise de PMB - Directia Patrimoniu sub nr. 12222821/2798/10.03.2014 si nr. 1235407/5264/06.05.2014 dreptul de proprietate privata a unei persoane fizice asupra respectivei cote, in lipsa dovezilor privind dobandirea in mod legal a acesteia, in raport de cele retinute mai sus, iar pe de alta parte, neexercitarea in concret a atributelor dreptului de proprietate nu duce la pierderea acestuia decat in cazurile expres prevazute de lege , proba care nu s-a administrat in speta.
In raport de aceste considerente, instanta retine ca cota de ½ din dreptul de proprietate asupra drumului de acces a ramas in proprietatea statului, ca urmare a aplicarii dispozitiilor art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974 la data incheierii contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.101/06.01.1977 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 7 al Municipiului Bucuresti si neformularii unei cereri de restituire intemeiata pe dispozitiile art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Totodata, fata de considerentele de mai sus si contractele de vanzare cumparare autentificate sub nr. 910/17.09.2012 si nr. 678/05.07.2012 de catre BNP F.N. , instanta retine ca cealalta cota de ½ din dreptul de proprietate asupra drumului de acces apartine reclamantului P.S. C. si sotiei acestuia P.D. P.
Astfel, fata de aceste aspecte, instanta retine urmatoarele:
In ceea ce priveste cererea principala, instanta va avea in vedere dispozitiile art. 47 Cod procedura civila, conform carora mai multe persoane pot fi impreuna reclamante sau parate daca obiectul pricinii este un drept sau o obligatiune comuna ori daca drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza.
Textul citat reglementeaza litisconsortiul sau coparticiparea procesuala care, in conformitate cu pozitia partilor, poate fi activa, pasiva sau mixta. Desi, in principiu, in functie de rolul vointei partilor in formarea sa, coparticiparea procesuala are un caracter facultativ, sunt situatii in care, datorita naturii litigiului, coparticiparea procesuala este obligatorie sau necesara. Este cazul, exempli gratia, proceselor privitoare la sistarea starii de indiviziune, litigiu unde trebuie sa participe toti coproprietarii, intrucat, in caz contrar, partajul este nul (art. 797 Cod civil). Asadar, avand in vedere ca legea materiala impune obligativitatea participarii la partaj a tuturor coproprietarilor, aceasta determina in planul dreptului procesual existenta unei coparticipari procesuale obligatorii.
Insa, avand in vedere ca cererea de partajare a aleii de acces nu a fost formulata si in contradictoriu cu cel ce s-a dovedit a fi titularul celeilalte cote de ½ din dreptul de proprietate al acesteia, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii cererii principale formulate de reclamantul P.S. C., cerere care va fi respinsa astfel ca inadmisibila.
In ceea ce priveste cererea de interventie formulata de S.D. si S.I., instanta constata ca prin decizia civila nr. 1120A/20.12.2011 pronuntata in apel si mentinuta de instanta de recurs, s-a retinut ca acestia au solicitat sa se constate ca sunt titularii unui drept de servitute asupra drumului de acces, dobandit prin contractul de vanzare-cumparare incheiat cu A. M., neexistand nicio precizare ulterioara formulata in scris, potrivit dispozitiilor art.82 C.proc.civ., cu privire la modificarea obiectului cererii de interventie. De asemenea, s-a retinut ca precizarea formulata verbal de intervenientii S.D. si S.I. in sedinta publica din 11.03.2010, la termenul de dezbateri in fond, la interpelarea instantei cu privire la obiectul cererii de interventie, in sensul ca solicita sa se constate in principal ca sunt coproprietari asupra aleii de acces, iar in subsidiar ca bunul este grevat de un drept de servitute, nu indeplineste cerintele art. 82 si art. 132 alin.1 si 2 C.proc.civ., avand in vedere ca cererea precizatoare trebuia sa fie formulata in scris, la prima zi de infatisare dupa admiterea in principiu a interventiei, aceasta precizare constituind o completare a cererii de interventie, prin adaugarea unui nou capat de cerere, iar completarea sau modificarea cererii de sesizare a instantei nu se poate face verbal, cu ocazia dezbaterilor in fond.
Prin urmare, s-a retinut ca intervenientii S.D. si S.I. nu au pretins prin cererea de interventie formulata cu respectarea dispozitiilor procedurale un drept de coproprietate , ci un drept de servitute de trecere pe drumul de acces, solutie mentionata si de catre instanta de recurs.
Astfel, fata de obiectul cererii de interventie, instanta apreciaza, in raport de caracterul indivizibil al acestui dezmembramant al dreptului de proprietate (conform caruia servitutea greveaza intregul fond aservit si profita intregului fond dominant) , ca daca imobilul aservit apartine mai multor proprietari , nu se poate constitui o servitute , decat cu acordul tuturor coproprietarilor, ceea ce inseamna ca o astfel de cerere nu poate fi solutionata decat in contradictoriu cu toti coproprietarii.
Prin urmare, avand in vedere ca statul s-a dovedit a fi titularul cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra drumului de acces, instanta apreciaza ca solicitarea intervenientilor avand ca obiect constatarea existentei unui drept de servitute este inadmisibila pentru lipsa coparticiparii procesuale pasive obligatorii a tuturor coproprietarilor terenului ce se pretinde a fi fond aservit , motiv pentru care se va admite exceptia inadmisibilitatii cererii formulata de intervenientii in interes propriu S.D. si S.I. avand ca obiect constatarea existentei unui drept de servitute si se va respinge aceasta cerere ca inadmisibila.
In ceea ce priveste cererea de interventie in interes propriu formulata de A.M., instanta urmeaza a respinge exceptia lipsei de interes, invocata din oficiu, intrucat aceasta conditie de exercitiu a actiunii civile presupune ca titularul dreptului la actiune sa pretinda un folos practic prin exercitarea acesteia la data introducerii cererii, iar interesul acesteia a fost justificat la acel moment procesual , data fiind calitatea sa de proprietar al imobilului situat in Bucuresti, Sector 1, str. P.T. , nr. 45 A, sector 1 , compus din constructie C1 - parter, C2 - parter + 1 etaj si teren in suprafata de 201 m.p., in raport de care s-a apreciat si admisibilitatea in principiu a cererii sale de interventie. Insa, avand in vedere ca prin incheierea contractelor de vanzare cumparare autentificate sub nr. 678/2012 si nr. 910/17.09.2012 de catre BNP F. N. a operat nu numai trasferului dreptului de proprietate al intervenientei in patrimoniul reclamantului cat si transmiterea calitatii procesuale a acesteia, instanta apreciaza ca pretentia sa dedusa judecatii prin formularea cererii de interventie (constatarea unui drept de servitute pe terenul ce face obiectiul litigiului , constatarea faptului ca aceasta suprafata de teren este coproprietate fortata si perpetua conform destinatiei si atribuirea catre aceasta a drumului de acces, pentru situatia in care se va aprecia ca iesirea din indiviziune este admisibila) a ramas fara obiect. Pe de alta parte, nu poate fi retinuta sustinerea conform careia mentiunile referitoare la intervenienta A. M. din cuprinsul sentintei civile nr. 4882/18.03.2010 au ramas definitive si irevocabile ca urmare a neformularii apelului de catre aceasta, intrucat din cuprinsul dispozitivului deciziei civile nr. 1120A/20.12.2011 , mentinut in recurs, rezulta ca s-a desfiintat sentinta apelata in totalitate , iar nu in parte, ceea ce ar fi presupus , in rejudecare si solutionarea cererii de interventie formulata de A.M.
In temeiul art. 274 - 276 C.p.c. si avand in vedere solutia pronuntata atat cu privire la cererea principala cat si cu privire la cererile incidentale, instanta va dispune compensarea cheltuielilor de judecata.
Pe de alta parte, avand in vedere ca prin decizia civila nr. 1120A/20.12.2011, s-a retinut in privinta cererii in pretentii formulata de intervenientii Simion impotriva reclamantului ca verificarea indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale a reclamantului , prevazute de art. 998-999 C. civ. impune a se stabili in prealabil daca intervenientii au sau nu un drept de servitute de trecere asupra drumului de acces , instanta va dispune disjungerea cererii avand ca obiect obligarea reclamantului la plata sumei de 60.000.000 lei reprezentand despagubiri si formarea unui alt dosar avand un astfel de obiect.