Recurs propunere arestare preventiva Decizie nr. 397 din data de 19.11.2012
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin incheierea din data de 16.11.2012 pronuntata in dosarul nr. 15625/180/2012 al Judecatoriei BACAU, in baza art.300/1 C.p.p. raportat la art.148 lit. f C.p.p, s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului C.G. si s-a mentinut masura arestarii preventive, luata fata de acest inculpat prin Incheierea judecatorului de la Judecatoria Bacau din data de 19.10.2012, pronuntata in dosarul nr.14448/180/2012.
In baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de catre stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Inculpatul C.G. a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Bacau nr. 9624/P/2012 din 12.11.2012, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prevazuta de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.e, i C.pen. cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.
Dosarul a fost inregistrat pe rolul instantei la data de 07.02.2012 si s-a fixat termen pentru judecarea pe fond a cauzei la data de 11.12.2012.
In timpul urmaririi penale inculpatul a fost arestat preventiv de catre Judecatoria Bacau prin incheierea din 19.10.2012, conform art. 148 lit. f din C.p.p., pe o perioada de 29 zile , pana la data de 17.11.2012 inclusiv.
Conform prevederilor art. 3001 al.1 din C.p.p., in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanta este datoare sa verifice din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive, inainte de expirarea duratei arestarii preventive.
In temeiul acestui text de lege instanta a analizat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive,constatand urmatoarele:
I . Sub aspectul legalitatii , instanta a constatat ca luarea acestei masuri fata de inculpat a avut loc cu respectarea tuturor dispozitiilor legale in vigoare, atat in ceea ce priveste conditiile de fond cat si a conditiilor de procedura si a intinderii in timp a masurii.
Instanta retinut ca in cauza exista indicii temeinice cu privire la faptul ca inculpatul a savarsit infractiunea de care este acuzat, fapta constand in aceea ca: in ziua de 16.10.2012, in jurul orei 17:00, inculpatul C.G. a patruns pe usa principala de acces, in incinta punctului de lucru care apartine SC P.D. SRL, situat mun. Bacau si profitand de neatentia angajatilor, a sustras un telefon mobil marca Nokia 1680, care se afla pe o masa din salonul de primire. In continuare, inculpatul a parasit cladirea, observand in apropierea usii de acces un geam deschis. A studiat mai intai interiorul, dupa care a escaladat geamul patrunzand in interiorul birourilor administrative. Dupa ce a controlat incaperea, a gasit intr-unul dintre sertarele mobilierului un teanc de bani, suma de 2330 lei, pe care l-a sustras. A escaladat din nou geamul incaperii, revenind in strada dupa care s-a indepartat de locul faptei.
Concluziv, raportat la aspectul legalitatii arestului preventiv, instanta a conchis ca din ansamblul materialului probator administrat legal in prezenta cauza pana in acest moment procesual, rezulta motive verosimile, apte de a naste credinta rezonabila pentru un observator obiectiv ca inculpatul a savarsit infractiunea de care este acuzat (cauza Curtii E.D.O. Fox, Campbell si Hartley c. Regatului Unit), fiind astfel indeplinita conditia generala si prealabila temeiurilor ce justifica luarea masurii arestarii preventive, anume aceea prevazuta de art.143 alin.1 C.pr.pen.
II. Sub aspectul temeiului care a determinat privarea de libertate a inculpatului C.G., s-a retinut ca acesta subzista in continuare, imprejurarile care au dus la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publica nu s-au modificat.
Conform dispozitiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Conventia europeana a drepturilor omului, care face parte integranta din dreptul intern in urma ratificarii sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constitutia Romaniei, este permisa restrangerea libertatii persoanei, cand exista motive verosimile pentru a banui ca persoana fata de care s-a luat aceasta masura extrema, a savarsit o infractiune ,fara a aduce atingere prin aceasta prezumtiei de nevinovatie de care se bucura inculpatul pana la solutionarea definitiva a cauzei.
In prezenta cauza s-a retinut ca sunt indeplinite ambele conditii prevazute de art.148 lit. f C.p.p., temeiul de drept al luarii masurii arestarii preventive: pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile de care este acuzat inculpatul este mai mare de 4 ani , iar lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Privitor la temeiul prevazut de art.148 alin.1 lit.f C.pr.pen., s-a precizat ca este adevarat ca pericolul pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social ca trasatura esentiala a infractiunii, insa aceasta nu inseamna ca in aprecierea pericolului pentru ordinea publica trebuie facuta abstractie de datele privitoare la fapta, neputandu-se avea in vedere numai datele referitoare la persoana inculpatului. La aprecierea acestui pericol instanta a avut in vedere gradul ridicat de pericol al infractiunilor presupus a fi comise de catre inculpat, infractiuni care au pus in pericol valori sociale importante proteguita de norma penala incalcata, anume patrimoniul persoanelor, imprejurarile concrete in care au fost comisa presupusa fapta. Astfel, exista in cauza indicii temeinice ca inculpatul a comis presupusa fapta cu premeditare-dupa ce a cercetat locul faptei, pe timp de zi, intr-un loc public, in timpul desfasurarii programului la o societate comerciala. Nu este de neglijat nici cuantumul ridicat al prejudiciului total, de peste 4000 lei.
Raportat la persoana inculpatului, instanta a retinut ca acesta nu este la prima abatere de la respectul normelor penale, acesta fiind condamnat in trecut (conform fisei de cazier judiciar de la fila 56 d.u.p.) pentru comiterea infractiunii de furt calificat.
In timpul cercetarilor penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, declarand ca in momentul savarsirii infractiunii, se afla sub influenta substantelor halucinogene pe care le inhalase in acea zi, cu cateva ore mai devreme. Insa, prima instanta a retinut ca toate aceste presupuse modalitati de operare a inculpatului, dar si vazand datele care circumstantiaza persoana sa, fac dovada ca acesta a manifestat un deosebit curaj in a comite fapte antisociale, ceea ce tradeaza si o profunda atitudine de dispret si de negare fata de valorile sociale importante proteguite de normele penale incalcate, conturandu-se un profil moral antisocial care permite a se naste presupunerea rezonabila asupra comportamentului sau viitor, in sensul nasterii riscului rezonabil ca inculpatul isi va reitera conduita infractionala daca ar fi lasat in stare de libertate.
Instanta a apreciat ca lasarea in libertate a acestui inculpat ar un evident sentiment de insecuritate in comunitatea locala din mun. Bacau, ce nu se poate afirma ca s-ar fi diluat prin trecerea unui interval de timp de 29 zile, timp in care acest inculpat a fost sub imperiul masurii arestarii preventive, respectiv retinerii.
Avandu-se in vedere cele ce preceda, dar si pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, instanta a apreciat ca se impune in continuare privarea de libertate a inculpatului C.G..
In consecinta, constatand ca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive, in temeiul art. 3001 raportat la art.148 lit. f din C.p.p. a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului C.G..
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat recurs inculpatul C.G..
Oral, in fata instantei, personal si prin aparator, recurentul inculpat a criticat hotararea pentru netemeinicie sub aspectul gresitei mentineri a arestului preventiv, intrucat nu mai prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului si casarea incheierii instantei de fond.
Tribunalul vazand actele si lucrarile dosarului, in raport de motivele invocate si din oficiu, constata ca recursul este nefundat si apreciaza ca incheierea instantei de fond este corecta, mentinerea masurii arestului preventiv este legala si temeinica luata iar la acest moment procesual cererea inculpatului prin aparatorul sau este neintemeiata pentru considerentele ce vor fi expuse:
In raport de gravitatea infractiunilor pentru care este cercetat inculpatul, dedusa si din modalitatea in care se presupune ca s-ar fi comis si de conditiile acesteia, Tribunalul constata ca exista un just echilibru intre masura privativa de libertate a inculpatului C.G. si interesul public de protectie a cetatenilor impotriva comiterii de infractiuni grave.
In conditiile spetei, in acest moment, interesul general prevaleaza in raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat in stare de libertate. Este adevarat, ca intr-o practica constanta Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca nu se justifica privarea de libertate a unei persoane doar pe baza prezumtiei data de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul si pe baza unui pericol ipotetic de a se sustrage urmaririi penale sau de a savarsi o alta infractiune. Insa, tot la fel de adevarat este ca aceeasi curte a decis in mod constant ca daca indicii concrete impun luarea in considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpanitor, in pofida prezumtiei de nevinovatie, fata de regula respectarii libertatii individuale fixata de Conventie, mentinerea in detentie a unui acuzat este legitima ( CEDH, W.c/Suisse, Van der Tang c/Espagne, Pantano c/ Italie), asa cum este cazul in speta.
Tribunalul apreciaza ca lasarea in libertate a recurentului inculpat in acest stadiu al cercetarilor cauzei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica, ar genera o stare de insecuritate sociala, ar induce concluzia ca persoanele impotriva carora exista probe din care rezulta presupunerea rezonabila ca au comis infractiuni grave, cum sunt si cele din cauza dedusa judecatii, nu sunt private de libertate, ceea ce ar crea un impact negativ asupra ordinii sociale si ar induce credinta ca justitia nu actioneaza destul de ferm impotriva unor manifestari infractionale de un pericol social deosebit.
De asemenea, Tribunalul apreciaza ca masura arestului preventiv este in concordanta si cu dispozitiile art. 5 din CEDO respectiv ca masura a fost luata pe baza unor motive verosimile ca s-a savarsit o infractiune sau ca exista motive temeinice a crede in necesitatea de a impiedica sa se savarseasca o noua infractiune, fiind necesara, astfel, apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfasurarea in bune conditii a procesului penal, aceste motive subzista si la aceasta data.
Din probele administrate pana la aceasta data in cauza sunt indicii temeinice si date certe apte de a naste credinta rezonabila pentru un observator obiectiv ca inculpatul a savarsit infractiunea de care este acuzat (cauza Curtii E.D.O. Fox, Campbell si Hartley c. Regatului Unit), fiind astfel indeplinita conditia generala si prealabila temeiurilor ce justifica luarea masurii arestarii preventive, anume aceea prevazuta de art.143 alin.1 C.pr.pen., iar lasarea inculpatului in libertate in acest momnt procesual cind cercetarea judecatoreasca nici nu a inceput, prezinta pericol concret ptr. ordinea publica, asa incat judecarea acestuia in stare de libertate raportat la gravitatea faptelor comise , persoana si conduita acestuia este de natura sa impieteze desfasurarea in bune conditii a procesului penal.
Faptul ca inculpatul a recunoscut savarsirea faptelor, timpul scurs de la data comiterii faptelor, urmarile produse valorile lezate nu constituie motive care sa duca la inlocuirea masurii arestului preventiv a acestora in acest moment cu masura obligarii de a nu parasi localitatea fata de datele si indiciile existente in cauza.
Pentru aceste motive tribunalul apreciaza ca nu au disparut temeiurile care au stat la baza arestarii acestuia, motivele invocate in aparare in sensul ca nu mai subzista temeiurile care au stat la baza arestarii lor, ca nu exista prezinta pericol pentru ordinea publica ca nu exista date din care sa rezulte ca incearca zadarniceasca aflarea adevarului sunt apreciate de instanta ca fiind neintemeiate la acest moment procesual realitatea datelor si indiciilor existente in cauza confirmand acest aspect.
Intreg contextul infractional nu justifica judecarea acestuia in stare de libertate toate aceste aspecte fiind raportate la faptele pentru care este cercetat si la potentialul violent care l-ar putea reprezenta pentru intreaga ordine de drept si care pledeaza pentru judecarea acestuia in stare de arest.
In ceea ce priveste stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei, lipsa antecedentelor penale, acestea sunt aspecte ce vizeaza in exclusivitate solutionarea fondului cauzei si individualizarea sanctiunilor penale asupra carora instanta se poate pronunta dupa finalizarea cercetarii judecatoresti.
Instanta de control judiciar, avand in vedere gradul de pericol social concret al faptelor, valoarea sociala aparata de lege, careia i s-a adus atingere prin comiterea faptei, precum si limitele de pedeapsa stabilite de textele de lege incriminatoare, apreciaza ca in cauza sunt indeplinite conditiile art. 143 si art. 148 lit. f din Codul de procedura penala, care impun mentinerea incheierii si respingerea recursului declarat in cauza potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b din Codul de procedura penala.