Actiune in nulitatea actelor intemeiata pe fals. Cercetarea falsului de catre instanta civila. Decizie nr. 201 din data de 21.05.2012
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta civila nr. 9454/29.09.2011 a Judecatoriei Ramnicu Valcea, pronuntata in dosarul nr. 2678/288/2010 al acestei instante, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei C.E., s-a admis, in parte, actiunea formulata de reclamantii D.L., P.M.E. si P.I. in contradcitoriu cu parata C.E. si, in consecinta, s-a dispus anularea inscrisului sub semnatura privata intitulat „Sehr geehrter Herr Prasident”, sub aspectul semnaturii. S-a respins actiunea in ceea ce priveste anularea celorlalte inscrisuri, s-a respins cererea privind obligarea paratei la cheltuieli de judecata si au fost obligati reclamantii sa plateasca paratei cate 266,6 lei cheltuieli de judecata fiecare.
Pentru a pronunta acesta sentinta, instanta de fond a retinut ca reclamantii au formulat plangere penala impotriva lui C.D., pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 288 si art. 291 Cod penal, iar procesul penal a incetat ca urmare a decesului presupusului autor al falsului, astfel cum rezulta din decizia penala nr. 139/18.06.2009 a Tribunalului Teleorman.
Fata de aceasta imprejurare, s-au invocat dispozitiile art. 184 si 180 alin. 1 C.p.c., falsul fiind cercetat de instanta civila raportat la elementul materiale al infractiunilor de fals material in inscrisuri oficiale si fals material in inscrisuri sub semnatura privata.
In ceea ce priveste certificatul de mostenitor emis de Judecatoria din Rosenheim in dosarul nr. VI-0034/1999, cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctei T.I. , instanta a retinut ca, in dosarul nr. 2226/2002 al Judecatoriei Rm. Valcea, numitul G.H.T. a fost retinut ca avand calitatea de mostenitor al defunctei T.I., alaturi de reclamanti si C.D., tatal paratei.
Prin decizia nr. 141/2004 a Tribunalului Valcea, IAP nr. 526/06.03.2003 a Judecatoriei Rm. Valcea, prin care se constatase calitatea de mostenitor a lui G.H.T., ca sot supravietuitor, a fost mentinuta.
Reclamantii in cauza au formulat, ulterior, plangere penala impotriva lui C.D. cel care depusese la dosar certificatul, sustinind ca acest certificat este fals. In urma expertizarii copiilor de pe certificatul de mostenitor, depuse la dosar, s-a constatat ca, in lipsa originalului nu se poate stabili care din ele reprezinta fotocopia actului original.
Instanta a aratat ca reclamantul P.I. este cel care a depus la dosar concluzii de cercetare penala, 2 copii diferite ale aceluiasi certificat (f.202 si 203) sustinand ca, de fapt, C.D. a depus mai multe copii diferite, desi C.D. a depus o singura copie a certificatului, cea de la fila 396 bis, dosar nr. 1765/2003 al Tribunalului Valcea.
Fata de aceste aspecte, avand in vedere ca din verificarile efectuate prin Interpol s-a constatat ca certificatul de mostenitor este autentic, dar in lipsa originalului nu s-a putut stabili de catre experti care dintre cele doua fotocopii este fotocopia originalului, instanta a constatat ca nu sunt dovezi din care sa rezulte falsul certificatului de mostenitor.
Privitor la procurile de reprezentare despre care s-a retinut de asemenea ca sunt false , instanta a aratat ca din verificarile efectuate prin Interpol s-a constatat ca procura din 08.11.2001 a fost intocmita de d-nul R., in calitatea sa de primar, care a decedat intre timp, continutul si semnatura fiind insa confirmate de secretar, iar expertiza grafoscopica a aratat ca nu se poate stabili daca aceste procuri reprezinta fotocopia originalului.
A aratat intimata ca procura din 08.11.2001 cuprinde mentiunea ca mandantul G.H.T. a semnat in prezenta primarului, din cauza unui handicap. In procura din 23.12.2003 se mentioneaza ca acelasi mandant nu poate semna din cauza bolii, si o imputerniceste in acest scop pe A.W. – asistent social.
Raportat la posesia acestor procuri in original, instanta a aratat ca parata nu le detine si nu cunoaste daca tatal sau – C.D. a primit originalele, ei fiindu-i restituite doar inscrisurile depuse in instanta si care poarta nr. paginii din dosarul de cercetare penala. Avand in vedere concluziile expertizei si faptul ca, in data de 29.10.2007 s-a consemnat ca s-a ridicat de la C.D. procura cu stampila dreptunghiulara aplicata in coltul stanga sus in care sunt inscrise cuvintele „Schonstett 20.11.2003” (f.49 din dos.cercetare penala), instanta a constatat ca nu sunt dovedite nici sustinerile legate de falsul celor doua procuri din 08.11.2001 si 23.11.2003.
In ceea ce priveste falsul scrierii „Sehr geehrter Herr Prasident”, scrisoare adresata Presedintelui Judecatoriei Rm.Valcea, in dosarul nr. 2226/2002 de catre G.H.T., instanta a retinut ca s-a stabilit prin expertiza ca acest inscris, cercetat in original, (f.192 si 193) nu poarta semnatura lui G.H.T. si ca urmare se impune anularea lui.
Privitor la cesiunea de drepturi succsorale intitulata „Abtretung von Erbrechten” din 28.09.2004, instanta a retinut ca acest inscris s-a depus in copie xerox, tradus in limba romana, cu semnatura traducatorului legalizata de notarul public F.R., in dosarul nr. 3109/2004 al Curtii de Apel Pitesti , dosar ce a avut ca obiect recursul declarat la decizia de respingere a apelului promovat impotriva IAP pronuntata in dosarul nr. 2226/2002 al Judecatoriei Rm. Valcea.
In urma verificarilor efectuate prin Interpol Wiesbaden din Germania s-a constatat ca acest inscris e autentic, iar parata a lasat originalul acestui inscris in pastrarea instantei ce l-a trimis Laboratorului Interjudetean de Expertize Criminalistice Brasov. Cum s-a cerut sa se precizeze daca acest inscris a fost semnat de asistentul social care a semnat si procura din 23.12.2003, expertiza a aratat ca acest lucru nu se poate stabili atata vreme cat originalul procurii nu a fost prezentat .
Fata de concluziile expertizei si retinerile Interpolului, in lipsa unor alte dovezi, instanta a constatat ca nu se poate retine falsul acestui inscris.
Privitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, instanta a aratat ca aceasta nu poate fi primita, deoarece parata este mostenitoarea lui C.D., cel care a depus la dosar inscrisurile invocate drept false de catre reclamanti.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, instanta a aratat ca inscrisul pe care instanta l-a anulat a fost trimis la dosar din Germania, nu l-a depus nici parata si nici autorul acesteia, astfel ca nu se poate retine o culpa procesuala in sarcina sa. Cum celelalte cereri de anulare a inscrisurilor au fost respinse, instanta a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, parata si de asemenea, au declarat apel si reclamantii.
Apelurile au fost legal timbrate si introduse la Tribunalul Valcea.
Prin incheierea nr. 742/15.02.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a admis cererea de stramutare formulata de reclamantii-apelanti si, in consecinta, prin inchierea din 16.02.2012 a Tribunalului Valcea, cauza a fost scoasa de pe rolul acestei instante si trimisa spre solutionare Tribunalului Bacau, unde a fost inregistrata la data de 07.03.2012.
In sustinerea apelului lor, apelantii – reclamanti au aratat ca sentinta nr. 9454/2011 este nelegala si netemeinica. Au sustinut apelantii-reclamanti ca raportat la decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, sentinta civila data in rejudecare, este lovita de nulitate deoarece s-a respins proba cu martori (conform incheierii din 29.03.2010), comunicarea sentintei civile apelate s-a facut la 07.11.2011, ora 12, fara a fi semnata de judecator, hotararea insasi nefiind semnata, astfel ca nu se poate retine decat faptul ca judecatorul nu si-a insusit solutia si motivarea facuta. S-a mai sustinut ca au fost incalcate dispozitiile art. 260 alin. 1 C.p.c., pronuntarea hotararii fiind amanata de mai multe ori in intervalul 19.09 – 29.09.2011, ca s-au incalcat disp. art. 261 , alin. 3 C.p.c. avand in vedere ca s-a facut comunicarea la 07.11.2011.
Pe fond, apelantii-reclamanti au aratat ca hotararea instantei de fond este nemotivata, deoarece nu a avut in vedere concluziile expertizei, ca filele dosarului sunt numerotate gresit de vreme ce concluziile scrise depuse la data de 15.09.2011 sunt numerotate anterior celor depuse de parata care au fost depuse insa la data de 14.09.2011, ca instanta a solicitat spre consultare mai multe dosare aflate in diferite stadii procesuale, dosare pe care nu le-a returnat si referitor la care a facut consideratii in hotararea apelata.
S-a aratat ca instanta nu a avut in vedere dispozitiile art. 179 C.p.c., consecintele refuzului sau neinfatisarii inscrisului producandu-se si in cazul in care partea careia i s-a cerut sa prezinte inscrisul l-a distrus sau l-a ascuns, parata in repetate randuri inducand in eroare instanta in ceea ce priveste originalele inscrsurilor.
Raportat la art. 179 si art. 184 C.p.c., instanta trebuia sa constate ca toate inscrusurile sunt false de vreme ce nu sunt suficiente probe care sa ateste veridicitatea lor.
Gresit solutionata a fost si cererea accesorie privind cheltuielile de judecata, deoarece, au sustinut apelantii, actiunea lor a fost admisa, in parte, si ca urmare nu puteau fi obligati la cheltuieli. Pe de alta parte la fila 13 dosar fond s-a depus chitanta de onorariu de 300 lei de catre parata, iar instanta i-a acordat o suma mult mai mare, cuantumul neputand fi verificat, avand in vedere ca parata a solicitat cheltuieli de judecata din ambele cicluri procesuale.
Raportat la dispozitiile art. 261 alin. 5 C.p.c., apelantii– reclamanti au aratat ca hotararea nu este motivata facandu-se referire generica la imprejurarea ca se va respinge actiunea in ceea ce priveste anularea celorlalte inscrisuri.
Au retinut apelantii incalcarea dispozitiilor art. 288, alin3 C.p.c., apelul paratei fiind inregistrat inca din 18.11.2011, iar termenul fiind 15.12.2011.
Au solicitat astfel apelantii admiterea apelului si schimbarea, in parte, a sentintei civile apelate in sensul constatarii ca fiind false si a inscrisurilor celorlalte, respectivele inscrisuri fiind nule si prin faptul ca nu sunt apostilate conf. art.5 din Conventia de la Haga.
In sustinerea apelului s-au depus inscrisuri.
Parata a formulat, la randul sau, apel, in termen legal, sustinand ca solutia instantei de fond cu privire la anularea inscrisului „Sehr geehrter Heer Prasident” este gresita impunandu-se respingerera cererii privind nulitatea acestui inscris si aceasta deoarece acest inscris reprezinta o scrisoare prin care se formuleaza aprecieri personale, este adresata Presedintelui Judecatoriei Rm. Valcea si prin el nu se formuleaza cereri in dosarul nr. 2226/2002 aflat pe rol la acel moment. Raportat la continutul sau , apelanta-parata a aratat ca reclamantii nu justifica nici un interes in anularea lui. S-a aratat ca reclamantii nu au justificat, in persoana lor, un interes legitim si actual, in solicitarea acestei anulari.
Avand in vedere si invetigatiile efectuate prin Biroul Interpol comunicate prin adresa nr. 172.1211/R/C.S./2008 din care rezulta ca actele in discutie, inclusiv cererea adresata Presedintelui Judecatoriei Rm. Valcea, sunt valabile, se impunea respingererea cererii in anulare.
La termenul din data de 21.05.2012 s-a depus de catre apelantii-reclamanti o completare a motivelor de apel prin care s-a aratat ca se impune a se constata nulitatea absoluta totala a inscrisurilor :”Volmacht – 08.11.2001”, „Vollmacht – 20.11.2003”, „Abtretung von Erbrechten – 28.09.2004”, „Gubcheim – Rosenheim” – 11.02.1999, scrisoarea „Sehr geehrter Herr Prasident” si certificatul de mostenitor al lui G.H.T..
Au aratat apelantii, ca instanta trebuia sa stabileasca cadrul procesual, prin raportare la precizarile solicitate reclamantilor, avand de judecat o actiune in nulitate absoluta totala si nu partiala a inscrisurilor si, pe cale de exceptie, odata invocata inscrierea in fals, inscrisurile trebuiau expertizate in raport de acest obiect (dosarul 7805/288/2008). In speta sentinta civila nr. 3847/05.05.2008 a fost una nelegala, aspect confirmat prin decizia civila nr. 138/04.02.2012 care a trimis cauza spre rejudecare, pe fond.
S-a aratat prin raportare la considerentele deciziei de casare (decizie prin care de altfel li s-a suprimat un grad de juridictie, deoarece aceasta decizie trebuia data in calea de atac a apelului si nu a recursului) ca nu au fost respectate in rejudecare dispozitiile art. 315, alin. 1 C.p.c., fapt ce atrage nulitatea sentintei civile apelate.
Pe de alta parte, raportat la art. 2, din decretul 167/1958, nulitatea poate fi constatata pe cale de exceptie si, in consecinta, se impune constatarea nulitatii absolute totale a celor doua procuri, a cesiunii de drepturi succesorale si de asemenea a inscrisului „Erbschein – 1999”.
Privitor la cererea de completare a motivelor de apel, aparatorul paratei a aratat ca termenul legal este depasit, instanta respingand exceptia tardivitatii formularii completarii la motivele de apel, prima zi de infatisare fiind termenul din 21.05.2012.
Raportat la aceste completari, prin care se invoca, pe cale de exceptie constatarea nulitatii totale a inscrisurilor consemnate in completare, aparatorul apelantei-parate a aratat si ca este inadmisibila o astfel de cerere raportat la ciclul procesual in care ne aflam, solicitarea reclamantilor prin aceasta completare fiind o cerere noua, inadmisibila in apel.
Analizand exceptia de inadmisibilitate, si apelurile declarate, tribunalul retine:
Privitor la inadmisibilitatea privind contestarea nulitatii absolute totale a inscrisurilor, invocata pe cale de exceptie, tribunalul retine ca prin precizarile depuse la fila 44 (dosar 7805/288/2008) reclamantii au formulat cerere prin care au solicitat desfiintarea totala a inscrisurilor, intrucat acestea sunt false, in dezvoltarea motivelor de fapt ale cererii precizatoare, reclamantii facand trimitere la cererea principala.
Ca urmare, exceptia inadmisibilitatii acestui motiv de apel, intrucat o asemenea cerere nu a fost formulata la fondul cauzei, nu este incidenta.
Raportat la motivele de apel invocate de reclamanti, tribunalul retine ca apelul este nefondat, dupa cum urmeaza:
Criticile ce vizeaza imprejurarea ca instanta de fond prin sentinta civila apelata nu s-a pronuntat asupra cererii de desfiintare totala a inscrisurilor contestate si inscrierea in fals nu a vizat o asemenea cerere, desi o asemenea precizare la actiune a fost facuta inca din 16.12.2008, tribunalul retine ca instanta s-a pronuntat intocmai aspra cererii astfel cum a fost precizata prin fila 44 (dosar 7805/288/2008) in considerarea motivelor de fapt aratate prin aceasta cerere, sustinandu-se de catre reclamanti, falsul acestor inscrisuri.
Instanta a aratat ca cererea de la filele 27 – 29 dosar fond cuprinde alte motive de fapt decat cele invocate prin precizarile de la termenul din 16.12.2008, invocandu-se nulitatea pentru vicierea consimtamantului sau lipsa capacitatii numitului G.H.T..
Instanta de fond a aratat ca aceasta cerere prin raportare la noile motive de fapt sustinute, este tardiva, fiind formulata dupa casare si trimiterea cauzei spre rejudecare, solutie corecta raportat la dispozitiile art. 132 C.p.c., cat si la disp. art. 315, alin. 1 C.p.c.
S-a aratat ca sentinta civila 3847/2009 pronuntata in primul ciclu procesual a fost nelegala, fapt constatat prin decizia civila 138/04.02.2010 a Tribunalului Rm.-Valcea (fila 183) si ca prin aceasta ultima decizie, pronuntata nelegal in recurs, au fost privati de o cale de atac, decizia trebuind data in apel. Atata vreme cat decizia nr. 138/04.02.2010 a Tribunalului Rm. Valcea nu a fost desfiintata intr-o cale extraordinara de atac, orice critici aduse sentintei civile apelate prin prisma acestui aspect , nu pot fi primite.
Privitor la criticile legate de nerespectarea deciziei de casare si a art. 315 C.p.c., tribunalul retine ca acestea sunt nefondate, deoarece prin decizia civila nr. 138/04.02.2010 a Tribunalului Rm. Valcea (f.183 dosar 7805/288/2008 a Tribunalului Rm. Valcea) s-a casat in parte sentinta civila 3847/2009, mentinandu-se solutia in ceea ce priveste exceptia de necompetenta si exceptia prescriptiei, trimitandu-se cauza spre rejudecare pe fond.
Din considerentele deciziei de casare, rezulta ca exceptia inadmisibilitatii actiunii in nulitatea inscrisurilor prin constatarea falsului, a fost gresit retinuta, deoarece e admisibila formularea unei actiuni in desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat, pe cale de actiunea principala.
Raportat la aceste considerente, rezulta ca instanta de fond , in rejudecare, era obligata sa analizeze pe fond actiunea cum a fost precizata, respectiv desfiintarea totala a inscrisurilor, prin constatarea falsului.
Din cuprinsul sentintei civile apelate rezulta ca instanta s-a conformat dispozitiilor din decizia de casare, administrand probe in vederea stabilirii daca inscrisurile sunt sau nu false. Din imprejurarea ca instanta, in rejudecare, a respins proba testimoniala, nu inseamna ca aceasta nu a analizat, pe fond cererea, in raport de restul probatoriului administrat. Prin apel nu s-au adus critici punctuale legate de gresita respingere a probei, acest aspect fiind invocat in sustinerea motivului de apel prin care se invoca nulitatea sentintei civile apelate ca urmare a nerespectarii deciziei de casare.
Privitor la nulitatea sentintei civile apelate prin nesemnarea ei de catre judecator, tribunalul retine ca din cuprinsul sentintei civile apelate (f.382 dosar fond) aceasta poarta semnatura judecatorului care a pronuntat-o.
Imprejurarea ca apelantilor li s-au comunicat copii ale sentintei civile nesemnate nu reprezinta un motiv de nulitate, comunicarea respectand dispozitiile art. 100, alin. 3 si al. 4 din Regulamentul de ordine interioara a instantelor, potrivit carora se semneaza 2 exemplare ale hotararii unul ramanand la dosar, iar celalalt fiind predat la tom. De asemenea, conf. art. 264, alin.3 C.p.c., hotararea se comunica in copie.
In ceea ce priveste incalcarea disp. art. 261 al. 3 C.p.c. si art. 260 alin. 1 C.p.c., tribunalul retine ca partilor li s-a facut comunicarea hotararii ulterior motivarii, prin raportare la dispozitiile art. 264 C.p.c. si, pe de alta parte, nu poate fi incidenta nulitatea hotararii pentru nerespectarea art. 261 alin. 3 si art. 260 alin. 1 C.p.c. atata vreme cat nu este consacrata o astfel de santiune, hotararea respectand elementele prevazute de art. 261 alin. 1 C.p.c., iar comunicarea in sine fiind oricum un aspect ulterior care nu poate pune in discutie legalitatea hotararii.
Privitor la nemotivarea sentintei civile apelate, deoarece face o referire generica la raportul de expertiza, tribunalul retine ca sustinerile apelantilor – reclamanti sunt nefondate, deoarece instanta a analizat nulitatea prin prisma falsului si raportat la fiecare inscris depus, facandu-se referire concreta la copiile inscrisurilor contestate si cine le-a depus, de verificarile facute de Interpol Wiesbaden din Germania si la raportul de expertiza. De retinut este faptul ca raportul de expertiza grafoscopica reprezinta un raport efectuat in adminsitrarea unei probe cu caracter stiintific si ca urmare, concluziile sale se impuneau instantei astfel incat instanta in sine nu putea face multe discutii referitor la acest raport, concluziile sale fiind reiterate in analiza fiecarui dosar.
Imprejurarea ca filele dosarului de fond au fost gresit numerotate, in sensul ca numerotarea nu s-a facut in ordinea primirii cererilor prin care s-au formulat concluzii scrise, de asemenea nu poate constitui nici un motiv de desfiintare a sentintei si nici de schimbare a ei, neavand relevanta asupra legalitatii hotararii pronuntate.
In ceea ce priveste imprejurarea ca instanta a atasat la dosar o serie de dosare aflate in curs de solutionare si ca a facut referiri la acestea, tribunalul retine ca, in virtutea rolului activ consacrat de art. 129 alin 5 C.p.c. a dispus atasarea unor dosare in care se aflau inscrisuri relevante in cauza dedusa judecatii. Pe de alta parte, din cuprinsul incheierii din 29.03.2011 (f.14-15) rezulta ca aparatorul apelantilor reclamanti a fost de acord cu atasarea acestor dosare.
Criticile formulate pe fondul cauzei referitoare la gresita apreciere a probelor sunt de asemenea nefondate.
Au sustinut apelantii reclamanti ca instanta trebuia sa dea relevanta art. 179 C.p.c. si sa constate ca, odata ce originalele acestor inscrisuri nu au fost depuse, iar apelanta parata a indus in eroare instanta de judecata, cu privire la existenta lor, se impune a se constata ca nu exista sufieciente probe care sa ateste veridicitatea lor si, in consecinta, sa le constate drept false.
Cu privire la aceste sustineri, tribunalul constata ca acestea nu pot fi primite deoarece nu s-a facut nici o dovada ca originalul acestor inscrisuri a fost distrus de parata si ca aceasta in mod voit nu le-a depus la dosar, desi este in posesia lor.
A aratat si instanta de fond ca inscrisurile, cu exceptia scrisorii, au fost verificate prin Interpol Wiesbaden Germania si acestea sunt valabile (adresele nr. 1721211/2008 , fila 27 dosar 3341/P/2005 al Parchetului de pe langa Judecatoria Rm. Valcea) si ca, din concluziile raportului de expertiza grafoscopica s-a constatat in ceea ce priveste certificatul de mostenitor emis de Judecatoria Rosenheim in 1999, ca nu se poate stabili care din cele doua copii reprezinta fotocopia de pe original; in ceea ce priveste scrisoarea „Sehr geehrter Herr Prasident) s-a constatat ca semnatura nu apartine titularului; in ceea ce priveste procurile din 8.11.2001 si din 23.12.2003 s-a stabilit ca nu se poate stabili daca ele reprezinta fotocopia originalului, iar in ceea ce priveste cesiunea de drepturi succesorale din 28.09.2004, prezentat in original, s-a aratat ca nu se poate stabili daca aceasta este semnata de aceeasi persoana care a semnat procura din 23.12.2003, din cauza absentei originalului procurii.
Asadar , avand in vedere raspunsurile comunicate prin Interpol Wiesbaden Germania in sensul valabilitatii inscrisurilor, avand in vedere concluziile raportului de expertiza grafoscopica si imprejurarea ca autorul paratei a depus la dosar o singura copie a certificatului de mostenitor (f.396 dosar 1765/2003 al Tribunalului Valcea) care a fost constatata valabila si ca din dosarul de cercetare penala (f.50) rezulta predarea originalului procurii din 23.12.2012, ca nu s-a facut dovada detinerii inscrisurilor originale de catre parata, toate acestea prin raportare la elementul material al infractiunii de fals in inscrisuri oficiale, tribunalul retine ca nu s-a facut dovada falsificarii inscrisurilor reprezentand procuri, cesiune de drepturi si certificat de mostenitor.
In ceea ce priveste criticile referitoare la nulitatea inscrisurilor prin absenta apostilei, tribunalul retine astfel cum a aratat si instanta de fond ca, absenta apostilei reprezinta un element ce tine de caracterul probator al inscrisurilor, dar aceasta nu duce la concluzia ca, in absenta apostilei, inscrisurile sunt nule fiind false.
Raportat la motivul de apel ce vizeaza modalitatea de solutionare a cererii accesorii tribunalul retine ca, pentru considerentele ce se vor arata mai jos, in analiza apelului promovat de parata, acest motiv nu mai subzista , tribunalul admitand apelul paratei si prin respingererea ca lipsita de interes a cererii privind nulitatea scrisorii „Sehr geehrter Herr Prasident”, reclamantii sunt parti cazute in pretentii, in conditiile art. 274 alin. 1 C.p.c., cu privire la intreaga cerere astfel cum a fost precizata.
Sub aspectul cuantumului cheltuielilor la care a fost obligata, tribunalul retine ca s-au avut in vedere cheltuielile avansate de parata in ambele cicluri procesuale: respectiv , in prima judecata, finalizata prin sentinta civila nr. 3847/05.05.2009 si apoi in rejudecarea dispusa prin decizia civila 138/04.02.2012, in urma rejudecarii pronuntandu-se sentinta civila apelata in cauza.
Analizand apelul declarat de parata, tribunalul retine ca acesta este intemeiat, pentru urmatorele considerente:
Instanta de fond a constatat nul inscrisul „Sehr geehrter Herr Prasident” intrucat din concluziile raportului de expertiza grafoscopica a rezultat ca aceasta scrisoare nu a fost semnata de catre G.H.T..
Scrisoarea aflata la fila 192 din dosarul 2226/2002 al Judecatoriei Rm. Valcea, reprezinta un inscris adresat Presedintelui Judecatoriei Rm. Valcea si, din cuprinsul sau, astfel cum a fost tradus de traducator legalizat, nu rezulta ca numitul G.H.T. a facut cereri privitoare la dosarul aflat pe rol, nr. 2226/2002. Din cuprinsul acestui inscris, rezulta ca acesta a solicitat sa i se comunice o copie de pe cererea de chemare in judecata, o „adeverinta” din care sa rezulte ca averea sotiei ii revine de drept. De asemenea, arata ca nu-i cunoaste pe cei 18 mostenitori mentionati in dosar si ca numitul C.D. a administrat averea sotiei dupa moartea ei.
Raportat la continutul inscrisului prin care se cere eliberarea unor acte si se fac referiri la imprejurarea ca titularul nu-i cunoaste pe mostenitorii cu care se judecaa, reclamantii nu au aratat, in concret, care este folosul practic pe care-l obtin din constatarea falsului acestui inscris. Fie ca este material, fie ca este moral, dovada interesului trebuie facuta, fiind totodata necesar, ca el sa fie: legitim, personal direct si, de asemenea, nascut si actual.
Din cuprinsul intampinarii formulate vis-a-vis de acest apel, rezulta ca falsul a fost constatat, ca nu pot fi apelantii reclamanti de acord cu aceste falsuri grosolane si ca in cererea de apel a paratei, se vorbeste despre imprejurarea ca, la momentul redactarii inscrisului, titularul avea desemnat curator, care este posibil sa fi semnat in locul lui.
Aceste aprecieri generale, unele din ele cu referire la insusi continutul apelului promovat de apelanta-parata nu justifica interesul reclamantilor in sensul constatarii nulitatii inscrisului, nefacandu-se dovada ca interesul este legitim, direct si actual.
In consecinta, fata de dipozitiile art. 296 C.p.c., tribunalul va admite apelul paratei, constatand ca cererea privind constatarea nulitatii inscrisurlui „Sehr geehrter Herr Prasident” este lipsita de interes, urmand ca, prin respingerea apelului reclamantilor, celelalte dispozitii ale sentintei civile apelate sa fie mentinute.
In temeiul art. 274 alin.1 C.p.c, apelantii-reclamanti vor fi obligati la plata sumei de 300 lei onorar avocat (chitanta seria G nr. 37/11.05.2012), cheltuieli avansate de apelanta-parata in apel.