Ordonanta presedintiala

Prin actiunea inregistrata sub numarul 4268/260/2012 pe rolul Judecatoriei Moinesti, reclamanta P.E. a chemat in judecata paratul M.C. solicitand in contradictoriu cu acesta stabilirea vremelnica a locuintei minorului M.D.G. la reclamanta, stabilirea vremelnica ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata exclusiv de reclamanta, suplinirea consimtamantului acordului paratului pentru eliberarea pasaportului copilului minor, si pentru deplasarea acestuia in strainatate, si obligarea paratului sa contribuie lunar la cheltuielile de intretinere ale minorului.
Prin sentinta civila nr. 2858/17.10.2012 pronuntata de Judecatoria Moinesti in dosarul nr. 4268/260/2012 s-a respins actiunea ca nefondata si s-a luat act ca paratul nu solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta sentinta civila de mai sus instanta de fond a retinut urmatoarele:
„Din relatia partilor a rezultat minorul M.D.G., nascut la data de 06.08.2010, care in prezent se afla la tatal sau, paratul din prezenta.
Martorii audiati pentru parti, relateaza fiecare situatia de fapt, astfel cum a fost aceasta descrisa de partea care l-a propus, iar fiecare dintre parinti doreste ca minorul sa stea la el.
Potrivit art. 581 alin. 1 Cod procedura civila, „instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept ce s-ar putea pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube ce nu s-ar putea repara…”
Instanta apreciaza ca din probele administrate de reclamanta nu rezulta nici una din situatiile prevazute de lege pentru admiterea unei cereri de ordonanta. Astfel, situatia de fapt prezenta, respectiv faptul ca minorul se afla la tata treneaza de un an de zile, si instanta constata ca nu s-a intamplat nici un eveniment din care sa rezulte ca aceasta ar dauna intr-un fel sau altul minorului. Astfel instanta nu gaseste nici un motiv intemeiat, pentru a schimba o stare de fapt provizorie, intr-o alta stare de fapt tot provizorie, ci apreciaza ca interesul superior al minorului este ca deocamdata sa ramana la parat, pana la stabilirea definitiva a situatiei prin dosarul de fond.
Instanta considera ca nu se poate adopta o alta solutie, in conditiile in care nu s-a facut dovada unei stari de pericol in care s-ar afla minorul, sau al unei alte stari speciale care sa presupuna cu necesitate existenta mamei langa copil (alaptare, etc.), atata timp cat ambii parinti sunt egali in drepturi.”
Impotriva sentintei civile nr. 2858/17.10.2012 pronuntata de Judecatoria Moinesti in dosarul nr. 4268/260/2012 a declarat recurs reclamanta P.E. solicitand modificarea hotararii primei instante si admiterea actiunii reclamantei.
In motivarea recursului se arata ca actiunea reclamantei s-a intemeiat pe dispozitiile art. 505 Noul cod de procedura civila, art. 6132 cod de procedura civila, copilului din afara casatoriei trebuind sa i se aplice acelasi regim ca si pentru cel din casatorie in ceea ce priveste incredintarea minorului. Recurenta-reclamanta arata ca Judecatoria Moinesti a fost investita si cu o cerere de chemare in judecata pentru stabilirea locuintei si exercitarea autoritatii parintesti, pe dreptul comun. Instanta a omis sa analizeze si situatia creata prin emiterea unui ordin de protectie impotriva paratului-intimat prin care s-a luat masura incredintarii, provizorii, a minorului, catre reclamanta. Considera ca in mod netemeinic, instanta a apreciat ca minorul poate fi crescut si de catre parat, in conditiile in care acesta dovedeste un comportament antisocial si imoral, una din probele cele mai insemnate fiind actiunea paratului prin care acesta, in data de 3 oct. 2012, fiind citat la Judecatoria Podu Turcului in procesul care a avut ca obiect emiterea unui ordin de protectie, a luat cu forta reclamanta impreuna cu copilul si s-a deplasat cu acestia in directia Comanesti. In acest mod, considera ca paratul a savarsit infractiunea de lipsire de libertate a reclamantei, pe care a impiedicat-o sa se prezinte in fata instantei de judecata, a comis acte de violenta psihica asupra acesteia in prezenta minorului si a ignorat complet autoritatea instantei de judecata. In prezent, arata ca paratul convietuieste cu femeia care a fost cauza separatiei de catre reclamanta si cu care intretine relatii intime concomitent cu reclamanta, relatii din care a rezultat si cel de-al doilea copil al paratului.
Reclamanta mai arata ca desi avea loc de munca in Italia, pentru a fi alaturi de copilul sau, a revenit in tara. Considera incorect modul de administrare a probei cu interogatoriul care i-a fost luat la instanta de fond, intrucat desi a raspuns ca a lasat copilul paratului, in anul 2011, in conditiile in care acesta a amenintat-o, judecatorul in loc sa consemneze raspunsul complet, l-a scris partial, fapt de natura sa o prejudicieze la solutionarea cauzei.
In sustinerea recursului s-a depus copie conform cu originalul dupa plangerea penala formulata de catre P.E. impotriva lui M.C..
In drept s-au invocat dispozitiile art. 304 Cod de procedura civila.
Intimatul nu a depus intampinare.
Recursul a fost declarat in termen, motivat si timbrat cu taxa judiciara de timbru in valoare de 10 lei si timbru judiciar de 0,3 lei.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.5C/03.10.2012 pronuntata de Judecatoria Podu Turcului, irevocabila, a fost admisa in parte cererea formulata de reclamanta P. V. E. in contradictoriu cu paratul M.C. si s-a dispus emiterea unui ordin de protectie impotriva paratului M.C. pe o durata de 5 luni privind urmatoarele masuri : obligarea paratului sa pastreze o distanta de minim 100 m fata de reclamanta ; obligarea paratului sa pastreeze o distanta de minim 100 m. fata de copilul minor M.D.G. si fata de parintii reclamantei P. V. si P. M.;interdictia pentru parat de a se deplasa in satul D., comuna R.; interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic cu reclamanta ; stabilirea resedintei minorului M.D.G. la mama sa, P. V. E. .
Pentru a pronunta sentinta civila nr.5C/03.10.2012 instanta a retinut urmatoarele:
“ Faptul cel mai grav care reiese insa din probele dosarului este atitudinea paratului fata de copilul minor, avand in vedere ca acesta a fortat-o pe reclamanta, aflata in fata instantei, sa intre impreuna cu minorul in masina sa si dupa ajungerea la Comanesti a alungat-o, nepermitandu-i sa ia minorul cu ea, desi nu este in posesia niciunui document care sa-l indreptateasca sa pastreze minorul in grija sa. Un astfel de comportament ce indica un dispret fatis al paratului fata de normele legale, contravine grav intereselor minorului care se vede nevoit sa asiste nu numai la violente fizice exercitate de tata asupra mamei sale, dar este retinut impotriva vointei sale si intr-un mod de natura a-i crea traume.
In aceste conditii, instanta apreciaza ramanerea paratului in proximitatea reclamantei, a minorului si a parintilor acesteia prezinta un real pericol pentru integritatea fizica si psihica a acestora, existand suficiente indicii ca paratul agresor ar putea savarsi si alte acte de violenta impotriva reclamantei si a parintilor acesteia.”
In cauza Amuraritei c. Romaniei pronuntata in 2008, Curtea Europeana a aratat ca instantele trebuie sa tina cont chiar si de constatarile de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotarari definitive, si sa nu le repuna in discutie intr-o noua procedura, ba mai mult, in functie de particularitatile cauzei, trebuie sa analizeze si posibilitatea ca in anumite situatii, constatarile din hotararile judecatoresti sa poata fi opuse chiar si tertilor (§ 31-38).
In consecinta instanta de recurs retine in prezenta cauza ca instanta de fond in mod gresit a retinut ca nu a intervenit nici un eveniment din care sa rezulte ca sederea minorului la tata ar dauna intr-un fel sau altul minorului si care sa justifice schimbarea starii de fapt provizorie. Intimatul nu respecta o hotarare judecatoreasca irevocabila, prin care s-a stabilit resedintei minorului M.D.G. la mama sa, iar situatia de fapt retinuta in aceasta hotarare justifica schimbarea starii de fapt provizorie raportat la interesul superior al minorului.
Astfel ca in ceea ce priveste capatul de cerere referitor la stabilirea vremelnica a locuintei minorului M.D.G. la mama sa, reclamanta P.E., indeplineste conditiile art. 581 Cod de procedura civila.
In ceea ce priveste stabilirea pensiei de intretinere instanta de recurs retine ca recurenta-reclamanta nu a invocat nici o situatie de fapt, nici la instanta de fond si nici in recurs, care sa justifice urgenta , conditie necesara pentru admisibilitatea acestui capat de cerere in temeiul dispozitiilor art. 581 Cod de procedura civila.
In ceea ce priveste celelalte capete de cerere, inculsiv cele cerute in subsidiar, instanta de recurs retine ca interesul superior al minorului nu justifica luarea unei masuri vremelnice( pana la solutionarea pe fond a cauzei), care au drept scop luarea minorului in Italia, avand in vedere ca in Romania, asa cum sustine si reclamanta prin cererea introductiva, si cum rezulta si din ancheta sociala, recurenta - reclamanta se bucura si de sprijinul material si moral al parintilor sai.
Fata de cele retinute mai sus, instanta de recurs, avand in vedere si dispozitiile art. 312 Cod de procedura civila coroborate cu dispozitiile art. 304 pct.9 si 3041 Cod de procedura civila, urmeaza sa admita recursul, sa modifice in parte sentinta, sa admita in parte actiunea, astfel: stabileste vremelnic locuinta minorului M.D.G., nascut la 06.08.2010 la mama sa, reclamanta P.E., in comuna R., satul D., jud. Bacau, pana la solutionarea irevocabila a dosarului 4267/260/2012 si respinge ca nefondate celelalte capete de cerere.
In baza dispozitiilor art. 274 Cod de procedura civila urmeaza sa oblige intimatul sa-i plateasca recurentei 905 lei cheltuieli de judecata in recurs reprezentand onorariu avocat conform chitantei nr.8/2012, depusa la dosar, si taxa judiciara de timbru.